ACADEMIA NAVALĂ ,,MIRCEA CEL BĂTRÂN’’ CONSTANŢA

MASTERAT: INGINERIE ŞI MANAGEMENT NAVAL ŞI PORTUAR

MANAGEMENTUL ECHIPEI DE CART

STUDENT MASTERAND:

ACI OSCAN
 RESPONSABILITĂŢILE OFIŢERULUI DE CART

Este esenţial ca ofiţerii de cart să fie conştienţi de faptul că exercitarea eficientă a

anumitor sarcini este necesară atât în interesul siguranţei vieţii şi proprietăţii pe mare, cât şi în
cel al prevenirii poluării mediului marin. Indicaţiile care urmează trebuie să fie respectate pe
toată durata efectuării carturilor de navigaţie.
Ofiţerul de cart este reprezentantul comandantului şi responsabilitatea să prioritară şi
permanentă este desfăşurarea navigaţiei în siguranţă. Tot timpul, el trebuie să se conformeze
reglementărilor aplicabile din convenţiile SOLAS 1974 şi COLREG 1972, aşa cum au fost ele
amendate.
Ofiţerul de cart trebuie să ţină cont că maşina principală este la dispoziţia lui şi nu
trebuie să ezite să o folosească la nevoie. Pe cât posibil, el va trebui să anunţe din vreme
compartimentul maşini asupra intenţiei de schimbare a vitezei. Totodată, el trebuie să
cunoască caracteristicile de manevrabilitate ale navei, inclusiv distanţele de oprire şi razele de
giraţie în diferite situaţii de încărcare şi viteză, precum şi să aprecieze posibilităţile de
manevrare ale altor nave.

Ofiţerul de cart trebuie să mai ţină cont că şi sirena navei este la dispoziţia lui şi că
trebuie folosită în conformitate cu regulile aplicabile ale COLREG 1972.

Ordinele permanente ale comandantului

Comandantul trebuie să se asigure că organizarea carturilor pe navă este adecvată în
permanenţă menţinerii siguranţei navigaţiei şi supravegherii maşinilor. Comandantul va
pregăti un set de ordine permanente pentru ofiţerii de punte responsabili cu navigaţia. Aceste
ordine se pot referi la aspectele menţionate mai jos, dar pot include orice alte sarcini şi
directive pe care comandantul le socoteşte necesare şi utile pentru siguranţa echipajului şi a
celorlalte persoane aflate la bord, a navei, a mărfurilor şi a protejării mediului marin, specifice
navei sale.

Ordinele permanente trebuie redactate cât mai clar şi precis, pentru a nu lăsa loc de
intrepretari sau îndoieli care ar putea deruta ofiţerul de cart pus în situaţia de a lua o decizie
rapidă.

2
 Ordinele permanente trebuie să fie aduse la cunoştinţa tuturor ofiţerilor de punte, sub
semnătura, pentru a exista garanţia că au fost citite şi înţelese. Ordinele permanente ale
comandantului vor include următoarele aspecte, fără însă a se limita numai la ele:

1* menţinerea unei supravegheri corespunzătoare pe puntea de comandă şi amplasarea posturilor

de veghe, mai ales în circumstanţe speciale (trafic aglomerat, pasaje dificile, vizibilitate
redusă etc.);
2* interdicţia de a lăsa puntea de comandă fără supraveghere calificată;
3* verificarea frecvenţă a poziţiei, drumului şi vitezei navei;
4* folosirea echipamentelor şi aparaturii de navigaţie;
5* folosirea timonei, a maşinii şi a sirenei;
6* situaţiile în care să fie chemat comandantul pe puntea de comandă;
7* procedura de schimbare a carturilor;
8* înregistrarea stării vremii şi a altor activităţi;
9* frecventa verificării erorilor compasului;
10* procedurile de trecere de pe sistemul automat pe cel manual de guvernare şi invers;
11* cerinţele de reducere a vitezei pe vreme rea, în caz de vizibilitate redusă sau în alte
situaţii periculoase;
12* procedurile în caz de până a motorului principal de propulsie, inclusiv a telegrafului
acestuia;
13* procedurile în caz de avarie a instalaţiei de guvernare;
14* procedurile în caz de până de curent;
15* procedurile în caz de defectare a girocompasului sau a altor echipamente esenţiale de
navigaţie;
16* cerinţele de înregistrare în jurnalul de bord a verificării închiderii, zăvorârii şi
integrităţii etanşării capacelor gurilor de magazie;
17* instructajul timonierului şi schimbul reciproc de informaţii între persoanele din cart,
pentru diminuarea erorilor umane;
18* măsurile de asigurare a securităţii navei în port;
19* măsurile de protecţie împotriva piraţilor şi acţiunilor teroriste;
20* folosirea şi corectarea hărţilor şi publicaţiilor nautice.

Jurnalul cu ordine pentru carturile de noapte

3
 De fiecare dată când se lasă seara, iar nava se afla pe mare, comandantul trebuie să dea
în scris ordine pentru ofiţerii responsabili cu navigaţia care vor efectua carturile de noapte.
Aceste ordine vor fi consemnate în Jurnalul cu ordine pentru carturile de noapte, iar ofiţerii de
cart le vor citi şi vor semna de luare la cunoştinţă la intrarea în cart.

Schimbarea carturilor
Schimbarea carturilor nu trebuie să afecteze continuitatea şi siguranţa conducerii navei
sau a sarcinilor curente de cart, care nu vor fi întrerupte sau diminuate în nici un fel. Toţi
ofiţerii de cart sunt obligaţi să fie în permanentă stare de vigilenţă, să fie mereu pregătiţi fizic
şi psihic pentru a îndeplini toate cerinţele misiunii lor, standardele companiei şi reglementările
privind evitarea abordajelor (COLREG 1972). Acest lucru implica menţinerea unei
supravegheri eficiente şi anticiparea inteligentă a pericolelor posibile, precum şi luarea unor
măsuri adecvate în timp util pentru prevenirea oricăror situaţii periculoase care ar putea
surveni.

Personalul de cart trebuie să acorde permanent toată atenţia consecinţelor posibile faţă
de siguranţa vieţii pe mare, a navei, a încărcăturii sale şi a impactului ecologic care pot
decurge dintr-o eventuală lipsa de fermitate sau neglijenţă.

Dacă în momentul în care trebuie să se schimbe carturile se efectuează o manevră sau

o altă acţiune de evitare a unui pericol, schimbarea carturilor va fi amânată până la terminarea
acelei operaţiuni.

Ofiţerul de cart nu trebuie să predea cartul dacă există vreun motiv să creadă că
ofiţerul care preia cartul suferă de vreo incapacitate temporară (boală, beţie, oboseala,
influenţa drogurilor etc.) care să-l facă inapt pentru efectuarea sarcinilor de cart în deplină
formă. Dacă are îndoieli, va anunţa comandantul.

Ofiţerul care intră de cart trebuie să se asigure că toţi membrii cu care va efectua cartul
sau sunt pe deplin capabili să-şi îndeplinească sarcinile şi că s-au acomodat cu vederea de
noapte. El nu trebuie să preia cartul până când vederea lui nu s-a acomodat cu condiţiile
predominante de iluminare.

Ofiţerul care intră de cart trebuie să fie îmbrăcat corespunzător vremii şi

circumstanţelor desfăşurării serviciului. El trebuie să se informeze şi să verifice în prealabil:

4
21* poziţia, drumul şi viteza navei;
22* ordinele permanente ale comandantului, ordinele din jurnalul de noapte sau alte
instrucţiuni speciale ale comandantului legate de siguranţa navei şi a navigaţiei;
23* condiţiile externe predominante: curent, maree, starea mării şi a vremii, vizibilitate,
vânt, temperatura etc., precum şi influenţa lor asupra drumului şi vitezei navei;
24* situaţia navei în legătură cu:
Ø starea de funcţionare a tuturor echipamentelor de navigaţie folosite sau care urmează a fi
folosite în timpul cartului;
Ø erorile girocompasului şi ale compasului magnetic sau ale altor aparate de navigaţie;
Ø prezenta şi deplasarea unor nave aflate la vedere, observate în apropiere sau urmărite pe
radar;
Ø eventualele pericole posibile a fi întâlnite în timpul cartului;
Ø posibilele efecte ale canarisirii, asietei, densităţii apei sau efectului de squat în ape mici.
Procedura de predare-primire a cartului se va face în conformitate cu formularul: Schimbarea
carturilor pe puntea de comandă. Ofiţerul care intră de serviciu nu va prelua cartul până când
nu este personal satisfăcut de rezultatul verificărilor făcute, care va fi consemnat în jurnalul de
bord.

După predarea cartului, ofiţerul care a ieşit din cart trebuie să efectueze un rond pe navă, după
care se va întoarce să consemneze rezultatul inspecţiei în jurnalul de bord.

Organizarea carturilor
Desfăşurarea carturilor trebuie să fie în permanenţă adaptată împrejurărilor şi
condiţiilor predominante, luând în considerare tot ceea ce este necesar pentru menţinerea unei
supravegheri adecvate.

La organizarea carturilor pe puntea de comandă, se va ţine cont de următorii factori:

25* nici un moment, puntea de comandă nu va fi lăsată fără supraveghere;

26* starea vremii, vizibilitatea şi dacă este zi sau întuneric;
27* apropierea pericolelor pentru navigaţie care pot necesita efectuarea unor acţiuni
suplimentare de către ofiţerul de cart;
28* folosirea şi starea funcţională a echipamentelor esenţiale de navigaţie cum ar fi:
radarele, dispozitivul de indicare a poziţiei navei sau orice alte echipamente care afectează
siguranţa navigaţiei şi a navei;

5
29* orice solicitare neobişnuită pentru personalul de cart care poate duce la o împrejurare
operativă specială;
30* orice cerinţe locale ale statului costier legate de asigurarea carturilor pe puntea de
comandă.
Sistemul de cart va fi astfel organizat încât eficienta ofiţerilor şi a personalului de cart
să nu fie diminuate de oboseală. La plecarea navei, comandantul va stabili sarcinile într-o
astfel de maniera încât cei care intră în primul cart de la începutul voiajului şi în cele
ulterioare să fie suficient de odihniţi pentru a-şi îndeplini cu bine sarcinile.

Familiarizarea cu echipamentele de punte

Echipamentele de pe puntea de comandă, diferitele sisteme de comandă şi control,
aparatele de radiocomunicaţii, precum şi celelalte dispozitive care contribuie la efectuarea
sigură şi eficientă a navigaţiei sau la manevrarea navei, trebuie să fie studiate şi cunoscute în
amănunţime de către ofiţerii care le operează.

Este foarte important, deci, că noii ofiţeri care vin la bord să se familiarizeze cu
echipamentele de pe puntea de comandă, primind de la ceilalţi ofiţeri explicaţii detaliate
asupra acestor echipamente, a localizării lor, a modului lor de folosire, a sistemelor de rezervă
în caz de defectare, ca şi a caracteristicilor funcţionale prin care ele diferă de alte modele, a
performanţelor şi îmbunătăţirilor aduse etc. Se va aborda şi modul lor de întreţinere curentă şi
de testare periodică.

Un formular al listei de verificări de mai sus va fi semnat de comandant şi de ofiţerul

supus verificării şi va fi ataşat la dosarul personal al acestuia din urmă. Rezultatul verificării
va fi consemnat în jurnalul de bord.

Navigaţia
Voiajul intenţionat trebuie planificat dinainte în amănunţime, luând în considerare
toate informaţiile pertinente şi toate drumurile stabilite trebuie verificate înainte de începerea
lui.

În timpul carturilor, drumul, poziţia şi viteza navei trebuie verificate la intervale

suficient de dese, folosind toate echipamentele de navigaţie avute la dispoziţie, pentru a exista

6
 garanţia că navă urmează drumul planificat. Ofiţerul de cart nu va primi să efectueze alte
sarcini care s-ar putea interfera cu atribuţiile lui privind siguranţa navigaţiei.

Echipamentele de navigaţie
Ofiţerul de cart trebuie să folosească intensiv toate echipamentele de navigaţie avute la
dispoziţie. Totodată, el este răspunzător pentru urmărirea şi controlul sistemelor de comandă
sau de avertizare existente pe puntea de comada, cum ar fi:

31* telegraful motorului principal;

32* sistemele de radiocomunicaţii;
33* sistemul de detectare şi semnalizare a incendiilor pe navă;
34* comandă şi controlul instalaţiei de balast;
35* pilotul automat etc.
Atunci când foloseşte radarul, ofiţerul de cart trebuie să ţină cont de necesitatea de a se
conforma în permanenţă prevederilor de folosire a radarului cuprinse în COLREG 1972, mai
ales în privinţa menţinerii concomitente a unor supravegheri adecvate, vizuale şi auditive. În
zonele cu adâncimi mici, se va pune în funcţiune sonda ultrason, alegându-se scala cea mai
potrivită. La nevoie, ofiţerul de cart nu trebuie să ezite să folosească timona, maşina şi sirena.

În timpul fazelor critice, trebuie să existe suficient personal pe puntea de comandă

pentru operarea tuturor echipamentelor şi sistemelor de navigaţie.

Verificările periodice ale echipamentelor de navigaţie

Atunci când nava se afla pe mare, trebuie efectuate o serie de teste funcţionale ale
tuturor echipamentelor de navigaţie de la bordul navei, cu o frecvenţă cât mai ridicată, în
funcţie de circumstanţe şi de posibilităţi, mai ales dacă se aşteaptă să survină unele condiţii
periculoase de navigaţie.

Este sarcina ofiţerului de cart să verifice şi să testeze echipamentele de navigaţie,

pentru a exista garanţia că ele sunt operaţionale în orice moment ar fi nevoie de ele sau ca
eventualele deficienţe găsite pot fi remediate rapid şi în siguranţă.

7
 Ofiţerul de cart va trebui să facă următoarele verificări şi să se asigure că:

36* timonierul sau pilotul automat respecta drumul stabilit;

37* eroarea compasului etalon este determinată, pe cât posibil, la fiecare cart, indicaţiile
compasului etalon şi ale girocompasului sunt comparate frecvent, iar repetitoarele giro sunt
sincronizate;
38* pilotul automat este testat cel puţin o dată pe cart;
39* luminile de navigaţie şi de semnalizare, ca şi celelalte echipamente de navigaţie
funcţionează corect;
40* performanţele radarelor corespund cu cele specificate în instrucţiunile lor de folosire
în privinţa domeniilor de detectare;
41* sistemul de indicare a poziţiei navei (GPS) este verificat prin comparaţie cu alte
sisteme de determinare a punctului navei (radar, gonio, sextant etc.).
Ofiţerul de cart care a verificat echipamentele de punte trebuie să facă menţiunea
corespunzătoare în jurnalul de bord şi să precizeze orice deficienţe constatate. Dacă au fost
găsite defecţiuni ale echipamentelor, trebuie informat comandantul şi luate măsuri imediate de
remediere.

Sarcinile ofiţerului de cart

Ofiţerul de cart trebuie să îndeplinească sau să execute următoarele sarcini:

1. să menţină o veghe continuă şi eficienţa pe puntea de comandă, pe care nu

trebuie să o părăsească până când nu a fost eliberat regulamentar;
2. să continue să fie răspunzător pentru siguranţa navigaţiei, chiar şi în
prezenta comandantului pe puntea de comandă, până când acesta îl
informează în mod expres că a preluat conducerea navei;
3. să-l anunţe pe comandant ori de câte ori are vreo îndoială, de orice natură;
4. să nu predea cartul dacă are motive să creadă că ofiţerul care preia cartul
este în evidenţă stare de a nu-şi îndeplini sarcinile în mod efectiv, în care
caz îl va anunţa imediat pe comandant.

La preluarea cartului, ofiţerul care intră de serviciu trebuie să fie satisfăcut de

verificările făcute şi mai ales în privinţa poziţiei estimate sau reale a navei pe traseul stabilit, a
drumului urmat şi a vitezei. El îşi va nota mijloacele de identificare a semnelor de navigaţie

8
 (faruri, balize) pe care urmează să le întâlnească în timpul cartului sau, ca şi eventualele
pericole marcate pe harta sau semnalate în publicaţiile nautice. Deasemeni, el trebuie să
citească, să înţeleagă şi să semneze în jurnalul cu ordine pentru carturile de noapte.

Pe durata cartului se va ţine o evidentă cronologică a tuturor activităţilor şi manevrelor

navei, care trebuie notate pe loc în registrul de cart (terfelog) pentru a servi mai apoi la
completarea jurnalului de bord.

Veghea pe puntea de comandă

În plus faţă de menţinerea unei veghe corespunzătoare în scopul evaluării complete a
situaţiei navei şi al evitării riscurilor de coliziune, eşuare sau alte accidente de navigaţie,
obiectivele supravegherii mai includ şi detectarea unor nave sau aeronave, a unor obiecte
plutitoare şi a naufragiaţilor. Pentru menţinerea veghei, vor trebui respectate următoarele
reguli:

1. marinarii de veghe trebuie să fie în stare să-şi concentreze toată atenţia asupra observării şi nu
pentru alte lucrări sau îndeletniciri care s-ar putea interfera cu sarcina primită. Marinarii de
veghe trebuie să fie calificaţi pentru aceasta, în conformitate cu cerinţele STCW 95 sau ale
altor reglementări interne sau internaţionale relevante.
2. timonierul nu trebuie considerat că face de veghe atât timp cât se afla la timonă.
3. ofiţerul de cart poate efectua singur veghea, dar numai dacă sunt îndeplinite simultan toate
condiţiile următoare:
42* cartul se desfăşoară ziua, cât timp afară este lumina;
43* situaţia a fost evaluată cu atenţie şi s-a stabilit fără nici o îndoială că este sigur să se
procedeze astfel;
44* s-au luat în consideraţie toţi factorii relevanţi, cum ar fi:
Ø starea vremii şi vizibilitatea;
Ø densitatea traficului maritim;
Ø apropierea de vreun pericol de navigaţie;
Ø atenţia necesară atunci când se naviga în interiorul său în apropierea unei scheme de
separare a traficului.
45* se pot chema imediat ajutoare disponibile pe puntea de comandă, în cazul schimbării
situaţiei sau când este nevoie.

9
 1 dacă una din condiţiile precedente nu este îndeplinită, ofiţerul de cart nu va efectua
singur veghea, ci împreună cu un marinar de veghe. Marinarul de veghe trebuie să fie calificat
pentru aceasta în conformitate cu STCW 95 şi cu alte reglementări internaţionale relevante şi
să fie în stare să menţină o veghe corespunzătoare conform STCW 95, A-VIII/3, 13-15. Pe
timp de noapte, în condiţii de vizibilitate redusă sau în alte cazuri când comandantul considera
necesar, veghea va fi asigurată, pe lângă ofiţerul de cart, în mod obligatoriu de un marinar de
veghe.

Navigaţia în apele costiere

Comparativ cu navigaţia în mare deschisă, navigaţia în apele costiere necesita o serie
de pregătiri cerute de mai mulţi factori restrictivi ce trebuie luaţi în consideraţie pentru a se
garanta siguranţa trecerii prin aceste zone. Printre aceşti factori, trebuie amintiţi: pescajul
navei şi efectul de “squat” în apele puţin adânci, densitatea traficului, activităţile de pescuit
din calea navei, liniile de ferry-boat, punctele periculoase, comportamentul curenţilor şi al
mareei, conformarea la schemele locale de separare a traficului şi la procedurile de raportare.

Hărţile care se vor folosi vor trebui să fie la scara cea mai mică, pentru a se vedea cele
mai mici detalii. Ofiţerul de cart trebuie să identifice din timp toate semnele de navigaţie
relevante. Poziţia navei trebuie determinată cu o frecvenţă marita şi, pe cât posibil, prin mai
multe metode concurente.

În apele costiere şi în schemele de separare a traficului se vor folosi ambele radare.

Dacă semnele de navigaţie nu sunt vizibile cu claritate, precum şi în apele cu restricţii, unde
radarul trebuie folosit continuu pentru urmărirea poziţiei navei, se va practica lucrul în tehnica
paralelelor indicatoare ce poate înlocui metodele vizuale de determinare a punctului navei.

Navigaţia în condiţii bune de vizibiliate

Ofiţerul de cart trebuie să ia frecvent şi cu precizie relevmente la orice nave care se
apropie, ca măsură precoce de prevenire a riscurilor de coliziune. Astfel de riscuri pot totuşi
să existe atunci când se constată o schimbare apreciabilă a relevmentului, mai ales când este
vorba de o navă mare, de un convoi remorcat sau de o trecere foarte apropiată. El trebuie să ia
din timp măsurile care se impun în conformitate cu COLREG 1972 şi să verifice dacă aceste
măsuri au efectul dorit. Folosirea radarului în acest context este acceptabilă şi chiar

10
preferabilă dacă ofiţerul de cart are destulă experienţă şi cunoaşte bine tehnica paralelelor
indicatoare.

Navigaţia în condiţii de vizibilitate redusă

Atunci când navă urmează să pătrundă într-o zonă cu vizibilitate redusă, trebuie
îndeplinite strict toate cerinţele COLREG 1972 (în special regulile 6 şi 19) şi ordinele
permanente ale comandantului, mai ales în privinţa siguranţei maşinii principale, gata în orice
moment pentru manevra, adoptându-se o viteză de siguranţă, sunând din sirena şi dispunând
posturi de veghe suplimentare, atente vizual şi auditiv. Toate aceste măsuri trebuie luate
înainte că vizibilitatea să se deterioreze.

În astfel de situaţii, ofiţerul de cart îl va informa imediat pe comandant şi va anunţa

compartimentul maşini, verificând totodată toate echipamentele şi aparatele de navigaţie. Se
vor pune în funcţiune ambele radare şi se vor aprinde luminile de navigaţie.

Dacă se naviga într-o zonă costieră sau cu trafic aglomerat, unde există deja unele
pericole potenţiale, se va trece pe guvernarea manuală pentru a fi gata în orice moment de o
eventuală manevra de evitare.

Compania atrage atenţia asupra necesităţii de a se naviga cu prudenţă atunci când

vizibilitatea este redusă, iar comandantul şi ofiţerii trebuind să fie conştienţi de limitările
funcţionale ale radarelor şi ale celorlalte echipamente de navigaţie.

Navigaţia prin gheţuri

Gheaţă trebuie să fie privită ca un obstacol important în calea navei şi care trebuie
tratat cu mare grijă. Comandantul trebuie să discute cu ofiţerii responsabili cu navigaţia ce
proceduri vor urma în cazul în care nava întâlneşte marginea gheţii. Se pot lua măsuri de
sporire a pescajului şi de modificare a asietei pentru a se asigura afundarea adecvată a elicii şi
cârmei.

Comandantul trebuie să obţină de la serviciile specializate din zona cele mai recente
informaţii despre mişcarea gheţarilor, prin toate mijloacele avute la dispoziţie, pentru a
aprecia dacă nava trebuie cumva să-şi modifice ruta. Comandantul va informa permanent
compania despre situaţia şi prognoza gheţarilor. Se subliniază importanţa unei veghe

11
continue, directe şi pe radar, atunci când se naviga în apropierea şi mai ales în interiorul unei
zone în care au fost semnalaţi gheţari.

Navigaţia pe vreme rea sau în zone cu furtuni tropicale

Când s-a anunţat apropierea unei furtuni sau există semne că s-ar putea produce una în
zona în care se naviga sau în apropierea ei, trebuie luate toate măsurile necesare pentru
prevenirea eventualelor pericole pe care furtuna le-ar putea genera.

Dacă comandantul considera necesar, se va modifica drumul navei cât mai departe
posibil de centrul furtunii, pentru a se evita suprasolicitarea navei de forţele iscate de furtună.

Drumul şi amploarea furtunii trebuie urmărite îndeaproape, pe baza rapoartelor

meteorologice primite prin radio sau Navtex, astfel ca măsurile de prevenire să poată fi puse
în aplicare din timp. Nu va fi cruţat nici un efort pentru că navigaţia să se desfăşoare în cea
mai mare siguranţă, vieţile membrilor echipajului să fie protejate, iar nava şi încărcătura ei să
nu sufere avarii.

Ambarcarea şi debarcarea pilotului

Apropierea de locul stabilit pentru ambarcarea pilotului se va face cu viteză redusă şi
cu prudenţă. Înainte de ambarcarea/debarcarea pilotului, compartimentul maşini va fi anunţat
să fie gata pentru o eventuală manevra de urgenţă. Comandantul navei va supraveghea
personal ambarcarea pilotului, din momentul când pilotina se apropie de navă, până când
pilotul a păşit pe covertă. Comandantul este răspunzător de luarea tuturor măsurilor ce se
impun pentru că ambarcarea pilotului să se facă în condiţii depline de siguranţă.

Comandantul va trebuie să manevreze nava astfel încât să ofere adăpost de vânt şi de

val pilotului, executând manevre care să-i convină pilotului pentru transbordare.

Locul de trecere de pe scara de pilot pe nava va fi prevăzut cu scara de copastie şi

mâna curentă, iar pe copastie se vor prevedea două bastoane “ţin-te bine” fixate rigid pe
aceasta. În timpul nopţii, scara de pilot va fi iluminată cu un proiector montat la copastie.
Dacă sunt cerute expres de pilot, de-a lungul scării de pilot se vor lăsa până la apă două şocare
bine asigurate, de o parte şi de alta a acesteia. La copastie trebuie să existe un colac de salvare
cu geamandura luminoasă şi saula. La copastie vor sta un ofiţer şi un marinar care îl vor ajuta

12
 pe pilot să treacă copastia navei, având pregătit un colac de salvare cu saula. După urcarea
pilotului la bord, ofiţerul îl va conduce la puntea de comandă.

Scara de pilot trebuie să fie bine legată la copastia navei şi trebuie lăsată în dreptul
porţiunii cilindrice a navei, în bordul de sub vânt şi la o înălţime deasupra apei funcţie de
înălţimea pilotinei. După legarea de copastie a scării, marinarul care a legat-o va trebui să se
convingă că scară nu se va fila sub greutatea pilotului. Scara de pilot trebuie să fie solidă, cu
trepte de fag sau de stejar. A cincea treaptă de jos şi apoi fiecare a zecea treaptă vor avea o
lungime de 1,80 m pentru a împiedica răsucirea scării pe bordaj, la urcarea pilotului. Scara de
pilot trebuie să fie dintr-o singură bucată şi trebuie să poată atinge nivelul mării în toate
condiţiile de încărcare ale navei. Scară nu trebuie să fie unsuroasa, cu trepte şubrede, sparte,
oblice sau lipsa, iar socarele nu trebuie să aibă rosături. Treptele vor avea suprafaţa
antiderapantă. Scara de pilot va trebui să fie păstrată la loc ferit de intemperii şi de razele
solare.

Debarcarea pilotului să vă face menţinând nava pe drum drept şi luând aceleaşi măsuri
de siguranţă că la ambarcarea lui. În cazuri deosebite şi pe vreme rea, pilotul este singurul în
măsură să hotărască dacă transbordarea lui de pe navă pe pilotina sau invers se poate face sau
nu. Acolo unde ambarcarea sau debarcarea pilotului se face cu helicopterul, se vor respecta
procedurile de manevră descrise la capitolul 1.11: Operaţiuni de salvare cu helicopterul din
Secţiunea 1: Echipamentele de salvare din Manualul de pregătire SOLAS.

Navigaţia cu pilotul la bord

Prezenţa pilotului pe puntea de comandă nu exonerează de răspundere pe comandantul
navei şi nici pe ofiţerul de cart de obligaţiile lor de conducere a navei în deplină siguranţă.
Înainte de începerea pilotajului, comandantul trebuie să prezinte fisa pilotului. Aceasta fisă
trebuie să conţină datele relevante despre:

46* caracteristicile de manevră ale navei pentru situaţia efectivă de încărcare (în special
razele de giraţie şi distanţele de oprire);
47* răspunsul navei la diferite comenzi;
48* echipamentele de navigaţie şi localizarea lor la bord;
49* eventualele deficienţe sau disfuncţionalităţi.
Pilotul va informa comandantul asupra planului de manevra pe care intenţionează să-l
aplice. Comandantul trebuie să se asigure că planul este sigur şi că nu ridică probleme.

13
Comandantul şi pilotul trebuie să comunice perfect unul cu celălalt. Toate comenzile de
manevră vor fi date numai de către comandant, la indicaţiile pilotului. Pe toată durata
prezenţei pilotului la bord, se va arbora pe catargul principal pavilionul “H” din Codul
internaţional de semnale.

În măsura posibilităţilor, comandantul va căuta să obţină şi să noteze şi alte informaţii

utile referitoare la condiţiile locale de navigaţie, mijloacele de semnalizare şi sistemele de
comunicaţii cu malul, nu numai pentru necesităţile imediate ci şi pentru folosirea lor în viitor.
Dacă personalul de cart are îndoieli sau nelămuriri asupra intenţiilor sau indicaţiilor pilotului,
va cere neîntârziat lămuriri în această privinţă.

Chemarea comandantului pe puntea de comandă

Ofiţerul de cart trebuie să-l cheme pe comandant pe puntea de comandă în următoarele
situaţii:

1. dacă se aşteaptă ori s-au întâlnit condiţii de vizibilitate redusă;

2. dacă se apreciază că, condiţiile de trafic sau deplasarea navelor din apropiere pot produce
pericol;
3. dacă se întâmpina dificultăţi în menţinerea drumului din cauza vremii rele sau a traficului
aglomerat;
4. dacă nu s-a zărit pământul sau semnele de navigaţie la momentul aşteptat, precum şi dacă
poziţia navei nu poate fi stabilită cu certitudine;
5. dacă s-a zărit pământul sau un semn de navigaţie în mod neaşteptat ori s-a înregistrat pe
sonda ultrason o modificare bruscă a adâncimilor;
6. dacă au survenit pene sau defecţiuni majore ale maşinii de propulsie, ale instalaţiei de
guvernare sau ale altor echipamente esenţiale de navigaţie;
7. dacă există bănuieli cu privire la posibilitatea unor avarii provocate de furtună;
8. dacă nava întâlneşte vreun pericol pentru navigaţie, cum ar fi gheţari, obiecte plutitoare,
epave etc.;
9. dacă există bănuieli sau îndoieli cu privire la vreo situaţie de urgenţă;
10. în orice altă situaţie specificata în Ordinele permanente ale comandantului.
Chiar dacă a fost chemat comandantul pe puntea de comandă, până la sosirea acestuia ofiţerul
de cart nu trebuie să ezite să ia pe loc toate măsurile necesare pentru siguranţa navei atunci
când împrejurările o cer.

14
 Personalul de cart
Ofiţerul de cart trebuie să dea personalului de cart din subordinea sa toate indicaţiile şi
informaţiile necesare pentru executarea în condiţii de siguranţă a serviciului de cart, inclusiv
pentru menţinerea unei stări de veghe adecvate. Ofiţerul de cart îl va instrui în mod special pe
timonier asupra sarcinilor sale privind menţinerea drumului navei.

Navă la ancoră
Dacă comandantul considera necesar sau este cerută de vreo reglementare locală, se va
institui şi menţine o veghe continua la ancoră. Tot timpul cât nava se afla ancorată, ofiţerul de
cart trebuie:

1. să determine punctul navei pe o hartă corespunzătoare imediat după ancorare. Să verifice la

intervale dacă nava se menţine în mod sigur pe poziţie, luând relevmente la semnele de
navigaţie sau la reperele identificabile de pe uscat. Folosirea radarului în acest context este
acceptabilă.
2. să se asigure că este menţinută o veghe eficientă de jur împrejurul navei.
3. să se asigure că se fac periodic ronduri de inspecţie pe navă.
4. să observe condiţiile meteorologice şi starea mării, ca şi mareea.
5. să anunţe comandantul dacă nava grăpează în ancora.
6. să se asigure că starea de pregătire a maşinii principale de propulsie şi a altor echipamente şi
instalaţii este în conformitate cu ordinele permanente ale comandantului.
7. să anunţe comandantul dacă condiţiile de vizibilitate se deteriorează şi să se conformeze
prevederilor relevante din COLREG 1972.
8. să se asigure că nava a arborat semnalele sau a aprins luminile corespunzătoare, iar dacă este
cazul, că se dau semnalele sonore adecvate.
9. să ia măsurile necesare pentru protejarea mediului marin împotriva poluării şi să se
conformeze cerinţelor MARPOL 1973/78.
10. să urmărească canalul 16 VHF, ca şi celelalte frecvente specificate de reglementările locale
sau de Lists of radio Signals pentru recepţionarea buletinelor informative despre vreme, trafic
sau alte avertizări.
11. să ia şi să menţină, în anumite împrejurări, măsurile de precauţie împotriva piraţilor, în
conformitate cu ordinele permanente ale comandantului.

15
 Ofiţerul de cart va fi atent la poziţia sau la mişcările navelor ancorate în apropiere,
anunţându-l pe comandant despre orice schimbare a poziţiei lor.

16