Teza Doctorat VERA

MÎNDRESCU VERONICA- Teză de doctorat:
Strategii privind orientarea selecției și instruirii în cluburile private – Handbal
INTRODUCERE
Această teză de doctorat, pot spune că este o încununare a întregii activități

personale de 23 ani, parcurși în calitate de jucătoare de handbal, la diferite cluburi,
la diferite nivele, în diferite țări . Am fost selecționată la vârsta de nouă ani, de
către profesor Ungureanu Ion la C.S.S. Roman și mi-am încheiat activitatea de
jucătoare , după 23 ani în Italia la Clubul Sportiv Matteotty din Palermo.
Dictonul latin „ Mens sana in corpore sano„ a fost demult uitat în România.
În schimb o invazie masivă de toxine din toată lumea , cele ce se ingurgitează, cele
sonore și de imagine, ori cele ideologico-filizofico-mistice din Orient, vin să
bulverseze ființa românilor , în special al celor tineri. Tânărul României actuale s-a
îndepărtat mult de mișcare încât este vulnerabil în fața fiecărei agresiuni.
Sportul este la ora actuală unul dintre cele mai dinamice fenomene ale
societăţii contemporane, fapt relevat nu numai de explozia performanţelor sportive,
de numărul federaţiilor de specialitate, de numărul sportivilor legitimaţi, de
infrastructura sportivă, de calitatea şi cantitatea materialelor utilizate în activitatea
sportivă, ci şi de cantitatea informaţiilor specializate sau cu caracter general
aplicabile în sport, de implicarea cercetării ştiinţifice şi tehnologice în această
activitate. Sportul de performanţă reprezintă subsistemul definitoriu al sportului
prin principalul său obiectiv – maximizarea capacităţii de performanţă etalată în
competiţie. Competiţia reprezintă la ora actuală mai mult decât principalul mijloc
de stabilire a învingătorului şi de ierarhizare a valorilor. Competiţia actuală este
din ce în ce mai mult un spectacol mediatizat, un mijloc de popularizare a sportului
şi a practicanţilor acestuia şi implicit un mijloc de câştiguri financiare importante.
Dar ce este mai important este faptul că sportul şi competiţia sunt pentru o ţară şi o
naţiune un ambasador universal, mai importante decât un diplomat de carieră sau
1
un ministru de externe, un vector de cultură şi civilizaţie, un factor care ne aliniază

la valorile universale. Nivelul solicitărilor impus de nivelul performanţelor la care
s-a ajuns în unele discipline din sport, fac evident faptul că acestea nu pot fi
accesibile oricui, oricât de bine ar fi organizat procesul metodic de instruire şi
oricare ar fi căile şi mijloacele utilizate în cadrul acestui proces.
Un mare promotor al olimpismului – Pierre de Coubertin spunea :
„ Pentru ca o sută de oameni să practice educaţia fizică, este necesar ca cincizeci
de oameni să practice sportul, este necesar ca douăzeci de oameni să fie sportivi,
din care cinci să poată realiza performanţe uimitoare, însufleţind prin aceasta pe toţi
ceilalţi, dându-le încredere ”.
Judecând după realităţile actuale de la noi din ţară, consider că aceste
consideraţii ale părintelui Jocurilor Olimpice moderne ar trebui să sune astfel: Dacă
o sută de oameni ar practica educaţia fizică, dintre aceştia cincizeci ar practica
sportul, douăzeci dintre ei ar avea statutul de sportiv, iar cinci dintre ei ar putea
realiza performanţe uimitoare, însufleţind prin aceasta pe toţi ceilalţi, dându-le
încredere.
Cercetări ale unor grupuri de specialişti din fosta R.D.G., arătau la nivelul
anilor 60 că doar 10% din totalul populaţiei unei ţări ar avea înzestrările necesare
pentru performanţă în sport şi doar jumătate din aceste procente ar avea
disponibilităţi pentru înalta performanţă. În prezent, pentru specialiştii domeniului
selecţia în sport nu mai constituie o activitate empirică, desfăşurată la întâmplare, ci
o preocupare deosebit de serioasă şi fundamentată ştiinţific. Astfel, pentru fiecare
disciplină, ramură sau probă sportivă, au fost alcătuite modele de selecţie.
În procesul de selecţie modelele au apărut în ideea adecvării accentuate a
potenţialului biologic, psihic şi motric al celor selecţionaţi cu exigenţele sistemului
de pregătire pentru performanţă. Cei ce activează în domeniul sportului de
performanţă la noi în ţară au şansa de a avea la dispoziţie un instrument - document
de o deosebită valoare cu privire la selecţie.
2
Sub auspiciile fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, a

fostului Minister al Educaţiei şi Învăţământului, un colectiv al Centrului de
Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport, condus de Conf. Univ.Dr. Nicu Alexe a
elaborat o lucrare pe tema selecţiei în sport. Lucrarea, realizată pe baza
înregistrărilor făcute tuturor copiilor cuprinşi în unităţile cu profil sportiv din ţară –
cluburi sportive şcolare, clase şi licee de profil, secţii de copii şi juniori din cluburi
şi asociaţii sportive, este rezultatul unor investigaţii începute în anul 1975 şi
finalizate în anul 1980. Volumul final al acestei cercetări de mare anvergură, care a
cuprins un număr de peste 70.000 de copii şi juniori măsuraţi şi testaţi în 40 de
judeţe, diferenţiaţi pe 21 de ramuri sportive, conţine valori ale criteriilor de
pregătire fizică şi specifică pentru diferitele stadii de selecţie ale candidaţilor
sportivi angajaţi în filiera sportului de performanţă. Perfecţionarea strategiilor de
selecţie constituie unul dintre factorii care au condus la creşterea capacităţii de
performanţă în activitatea sportivă la nivel mondial (Dragnea A. -2002). Criteriile
de selecţie, în general aceleaşi pe întreg parcursul proceselor de selecţie şi pregătire
sportivă, capătă ponderi diferite pe treptele acestui proces şi pe scara valorică
indusă de competiţie.
Selecţia în general are un caracter prospectiv şi în acest sens ea trebuie să
ţină cont de evoluţia individului în toate planurile. Componentele modelului de
selecţie au “note generale” ce corespund activităţii de performanţă în general şi
“note specifice” ce satisfac cerinţe particulare de ramură, disciplină sau probă.
Starea de sănătate perfectă - ca prim criteriu al selecţiei –– are o “notă generală”
fiind valabilă pentru practicarea oricărui sport. De asemenea, dinamicitatea,
excedentul de energie, rezistenţa la oboseală şi capacitatea de refacere rapidă, pot
constitui criterii de selecţie cu „notă generală”. Vârsta optimă de selecţie – alt
criteriu de selecţie – are note specifice de ramură. Dacă în majoritatea ramurilor
sportive vârsta optimă pentru selecţia primară era considerată a fi cea de 10-12 ani,
aceasta se situează în prezent în jurul vârstei de 8 –10 ani. În sporturile care se
3
pretează la specializare timpurie - gimnastică, patinaj artistic, nataţie şi chiar schi

alpin, ea poate coborî până la 4 ani, iar în sporturile de mare travaliu – canotajul de
exemplu, urcă spre 16-17 ani.
Jocul de handbal face parte din acea categorie de discipline sportive la care
vârsta selecţiei iniţiale poate coborî în jurul a 7-8 ani. Argumentele care susţin
această idee sunt legate de doi factori:
1) Structurile motrice specifice jocului de handbal au la bază mişcări
naturale ce se regăsesc într-o serie de deprinderi motrice de bază;
aruncare, prindere, alergare, săritură, etc.
2) Exigenţele regulamentare mai puţin restrictive comparativ cu alte jocuri
sportive (durata atacului, regula terenului, etc.), facilitează colaborarea
între parteneri şi organizarea jocului.
Celelalte componente ale modelului de selecţie (în afara condiţiei de sănătate
perfectă, integritate somatică şi vârstă ) se referă la date şi indici:
- antropometrici (talie, anvergură, diametre, perimetre, greutate, alte
lungimi şi dimensiuni segmentare);
- funcționali (fiziologici, metabolici, endocrini);
- motrici (calităţi motrice, priceperi, deprinderi);
- psihologici (intelect, voinţă, afectivitate, personalitate).
Modelul general de selecţie este completat de repere ale modelului specific,
model elaborat la noi în ţară de federaţia de specialitate. Acest model ar trebui
reactualizat la anumite intervale de timp, acest demers fiind impus de evoluţia
competitorilor, a materialelor de concurs şi a competiţiei însăşi.
Astfel, pe componentele modelului de selecţie în jocul de handbal s-au
produs o serie de mutaţii în plan somatic (talia, anvergura, diametrele, perimetrele,
greutatea, precum şi alte lungimi şi dimensiuni segmentare) – inducând modelul
mare (înălţimi de 1,90-2,00 m şi greutăţi în jur de 100 kg).
4
În mod corespunzător, indicii funcţionali (fiziologici, metabolici, endocrini)

şi motrici (calităţi motrice, priceperi, deprinderi) se aliniază cu cei somatici.
O componentă definitorie a procesului de selecţie în handbal, în toate etapele
şi stadiile sale îl constituie achiziţiile motrice – respectiv nivelul tehnico-tactic
susţinut de calităţile motrice. Nici unul dintre factorii amintiţi nu poate avea singur
în jocul actual de handbal o influenţă definitorie. De mare importanţă sunt modul în
care se îmbină aceşti factori şi calităţile compensatorii.
ACTUALITATEA TEMEI INVESTIGATE
Procesul de antrenament sportiv ca proces cu caracter complex este supus
continuu unui proces de înnoire, de adaptare la cerinţele competiţiei, motiv pentru
care consider că el constituie permanent o temă de actualitate.
Lucrarea de faţă are un pronunţat caracter metodic şi aplicativ, specific
disciplinei handbal.
În orice demers metodic am pornit de la finalităţile, obiectivele sau ţintele
urmărite.
Orice demers metodic trebuie să aibă concordanţă şi adecvare cu aceste
finalităţi şi cu posibilităţile receptorului (jucătorului, echipei).
În orice demers metodic am urmărit eficienţa. Eficienţa este definită de
cel puţin doi parametri, respectiv:
- viteza cu care sunt îndeplinite obiectivele propuse, respectiv cât de
repede sunt însuşite, câştigate cunoştinţele de specialitate, achiziţiile
motrice şi valenţele psihice necesare;
- temeinicia, sau durabilitatea acestor cunoştinţe şi achiziţii motrice
(priceperi şi deprinderi tehnico-tactice specifice, dublate de calităţi
motrice specifice).
MOTIVAŢIA ŞI PREMISELE ALEGERII TEMEI
Bazele marilor performanţe se pun în procesul de pregătire desfăşurat la
nivelul eşaloanelor inferioare – copii, cadeţi, juniori, iar rezultatele de valoare şi
5
constanţa performanţelor presupun o dirijare corectă a proceselor de selecţie şi de

antrenament la nivelul acestor eşaloane.
De la copii şi până la seniori, eşaloanele de vârstă sunt constituite într-o
structură piramidală, având baza la nivelul copiilor, iar prin selecţii succesive se
ajunge la grupele de seniori ce alcătuiesc vârful piramidei.
Optimizarea procesului de pregătire în orice sport trebuie să plece de la
caracteristicile acelui sport. Selecţia, organizarea şi dirijarea pregătirii au în jocul
de handbal particularităţi ce vor fi prezentate mai jos.
Handbalul modern este un joc sportiv care impune prin dinamica sa anumite
tipuri somatice, capabile să acţioneze în regimuri de înalt tempo permanent
solicitate de desele alternanţe ale fazelor de atac şi de apărare, de contactul direct
cu adversarul activ, agresiv şi inventiv precum şi de tehnicile specifice jocului.
Contactul cu adversarul în jocul de apărare, mult mai puţin restrictiv ca în
baschet spre exemplu, precum şi acţiunile de angajare a pivoţilor sau acţiunile de
finalizare, solicită pe lângă calităţi de forţă, viteză şi anduranţă foarte bune, abilităţi
de demarcare şi de utilizarea oportună a unor „culuare” create de circulaţia
jucătorilor şi a mingii. Efortul specific jocului de handbal este un efort de tip mixt,
în care alternanţa fazelor de atac şi de apărare este determinată şi de prevederi
regulamentare privind durata atacului. Permanenta mişcare în viteză şi în regim de
reactivitate, precum şi execuţiile tehnice specifice, se desfăşoară în regim anaerob
alactacid repetat pe durata fazei respective, scurtele momente de răgaz fiind date de
pauze active sau semiactive determinate de cursul jocului (minge afară din joc,
lovituri libere, aşezarea zidului, accidentări, etc.).
Structurile motrice specifice jocului de handbal (mă refer la cele cu mingea)
sunt în majoritate derivate ale unor deprinderi motrice de bază, de prindere şi
aruncare. Acestea sunt relativ puţine ca număr (prindere, pasare, aruncare,
dribling), au însă multe variante de execuţie impuse de dinamica jocului, de
specificul postului şi de permanenta situaţie de adversitate, specifice acestui joc.
6
Mai mult ca în alte jocuri sportive, tactica jocului de handbal stabileşte şi

respectă cu mai multă rigurozitate, în cadrul sistemelor de joc, sarcini ale
jucătorilor pe posturi şi pe faze. Condiţiile de desfăşurare ale jocului impun în
acţiunile de selecţie jucători înalţi şi cu gabarit, robuşti şi puternici, cu anvergură şi
palme mari, cu îndemânare, rapiditate şi precizie în tehnicile de manevrare a
mingii.Conform opiniei specialiştilor investigaţi de noi, selecţia iniţială şi instruirea
pot începe la vârsta de 7 - 8 ani, dar de cea mai mare importanţă pentru accederea
la performanţă rămâne selecţia secundară şi perioada de pregătire ce urmează
acesteia, care are loc postpubertar – respectiv la 14 - 15 ani pentru fete şi la 15 - 16
ani pentru băieţi. La această vârstă se cristalizează specializarea pe posturi, se
învaţă registrul tactic specific şi se realizează integrarea jucătorului în echipă.
ÎNSEMNĂTATEA TEORETICO-PRACTICĂ
Însemnătatea teoretica decurge din:
- evidenţierea importanţei unei abordări strategice a procesului de selecţie în
mersul spre perfecţionarea capacităţii de performanţă a sportivilor;
- evidenţierea necesităţii individualizării pregătirii jucătorilor în corelaţie cu
aptitudinile acestora, relevate în procesul de selecţie.
Importanţa practică - se materializează în elaborarea metodicii de
abordare diferenţiată a celor selecţionaţi în procesul de instruire şi de perfecţionare
a componentelor antrenamentului specific jocului de handbal.
SCOPUL ŞI OBIECTIVELE TEZEI
Scopul tezei constă în stabilirea unor strategii în procesele de selecţie care pot
contribui la maximizarea pregătirii jucătorilor de handbal şi în acelaşi timp la
elaborarea unor modele care să servească drept instrumente de eficientizare a
procesului de antrenament. Din scopul tezei se desprind următoarele obiective:
 elaborarea unei metodologii de evaluare a capacităţii performanţiale a
jucătorilor de handbal - pe baza unor probe şi teste de teren, ca prim
criteriu de selecţie;
7
 elaborarea unor programe de pregătire sportivă diferenţiate, adecvate

celor selecţionaţi pe grupe de vârstă şi pe posturi.
PARTEA I
ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE ACTUALE ÎN SELECŢIA
PENTRU SPORTUL DE PERFORMANŢĂ PROFESIONIST
CAPITOLUL 1
PERFECŢIONAREA STRATEGIILOR DE SELECŢIE - PREMISĂ A
CREŞTERII CAPACITĂŢII DE PERFORMANŢĂ
1.1.Selecţia – factor determinant în eficientizarea pregătirii

pentru sportul de performanţă profesionist
La nivelul tuturor ţărilor civilizate există strategii şi politici de valorificare a
sportului ca ambasador şi vector de afirmare al acestora în concertul naţiunilor, dar
şi ca mijloc de ridicare a gradului de sănătate a populaţiei şi al nivelului calităţii
vieţii.
Performanţa în sport este rezultanta modului de funcţionare a unui sistem
coerent în care părţile componente ale sistemului funcţionează logic şi
interacţionează pe o îndelungată perioadă de timp.
Sistemul de educaţie fizică şi sport de la noi din ţară este reprezentat de
totalitatea instituţiilor (şcoli, cluburi, asociaţii, direcţii, ministere, etc.), a resurselor
umane (populaţia şcolară, sportivi, antrenori, manageri, etc.) şi a celor logistice
(bază materială, materiale, echipamente, resurse financiare, etc.) implicate în
procesele, activităţile si evenimentele ce se desfăşoară în cadrul acestei activităţi.
Coerenţa sistemului rezidă din modul în care funcţionează şi se valorifică
fiecare dintre aceste componente, dar mai ales din modul în care se leagă, se
intercondiţionează şi se determină acestea.
8
Performanţa sportivă, concretizată în rezultate de valoare, reprezintă doar

vârful aisbergului. Partea nevăzută a performanţei este reprezentată de o mulţime
de factori, pe care o să încercăm să-i enumerăm mai jos.
Factorul timp: în majoritatea ramurilor sportive, unui sportiv capabil de
înaltă performanţă îi sunt necesari aproximativ 8 ani de instruire.
Vârsta debutului în marile performanţe se situează în general în jurul a 20 de
ani. Selecţia pentru sport se realizează pentru majoritatea ramurilor sportive în jurul
a 6-8 ani. Concluzia rezultată printr-un simplu calcul aritmetic ne arată că atât
procesul de selecţie cât şi cea mai mare parte a procesului de instruire sportivă, au
ca subiect individul de vârstă şcolară.
Specializarea sportivă: - paleta sporturilor ce se pot practica într-o localitate
sau chiar într-o ţară, este determinată de numărul şi calitatea specialiştilor şi a bazei
materiale. Structuri organizatorice: - sunt reprezentate de asociaţii sportive, cluburi
sportive, şcoli, clase cu profil sportiv – în plan local. Acestea asigură locul în care
se poate practica o disciplină sportivă. La nivel naţional federaţiile de specialitate şi
ministerul ce se ocupă de învăţământ asigură cadrul organizatoric – calendarul
competiţional.
Publicitate şi promovare: - într-o accepţiune generală, sportul este o
activitate de practicare a exerciţiilor fizice care provoacă o stare de bine psiho-
fizică, contribuie la ridicarea gradului de sănătate şi al nivelului calităţii vieţii. Din
păcate foarte multă lume asociază sportul cu performanţa, ignorându-se faptul că
există sport şi fără competiţie şi activităţi cu caracter sportiv care nu urmăresc
performanţa.
Sunt mai puţin cunoscute formele de practicare ale acestuia –sportul pentru
toţi, sportul adaptat, (acestea făcând parte din cultura sportului) precum şi drumul
de la sportul pentru toţi la sportul de performanţă.
Beneficiile sportului – pot fi starea de bine, tonusul crescut, vigoarea şi
sănătatea individului, dar şi câştiguri materiale, notorietate şi glorie sportivă pentru
9
acesta sau pentru ţara pe care acesta o reprezintă. Acestea trebuie promovate,
argumentate şi încurajate. Pe zi ce trece competiţia devine din ce în ce mai acerbă
prin cel puţin două tendinţe – aglomeraţie de competitori (de valoare) şi
aglomerarea rezultatelor de valoare (egalizarea valorilor la vârf).
Performanţa în sport este rezultanta modului de funcţionare a unui sistem
coerent în care părţile componente ale sistemului funcţionează logic şi
interacţionează pe o îndelungată perioadă de timp.
Orice sistem de educaţie fizică şi sport are următoarele părţi componente:
- instituţii (şcoli de toate gradele, cluburi, asociaţii, departamente,
ministere, federaţii, etc.)
- specialişti (profesori de specialitate, antrenori, metodişti, medici de
specialitate, manageri, etc.)
- mijloace logistice (baze de instruire şi de recuperare, materiale, mijloace
financiare, etc.)
- “materia primă”(copii, elevi, tineri, ca bază de selecţie pentru sportul de
performanţă)
Strategia în sport reprezintă o viziune pe termen mediu sau lung legată de
modul în care sistemul şi componentele sale vor fi dirijate spre a conduce la
performanţa sportivă. Politica în sport reprezintă un ansamblu de acţiuni punctuale,
în care vor fi valorificate la maximum componentele sistemului, acţiuni raportate la
unul sau mai multe evenimente în care se etalează performanţa sportivă.
Strategia în sport trebuie să vizeze dezvoltarea şi optimizarea funcţionării
tuturor componentelor sistemului concretizate în:
- viziune unitară pe problemele de conducere şi dezvoltare a sportului la
nivelul instituţiilor;
- perfecţionarea şi creşterea numărului de specialişti din domeniu;
- lărgirea bazei materiale şi logistice;
10
- atragerea unui număr cât mai mare de copii, elevi şi tineri în practicarea
organizată a activităţilor cu caracter motric în vederea lărgirii bazei de
selecţie pentru sportul de performanţă.
Înalta performanţă în sport îşi are debutul în general în jurul vârstei de 20
ani. Ea necesită în medie un stadiu de pregătire de aproximativ 8 - 10 ani, fapt ce
determină realizarea selecţiei iniţiale în jurul vârstei de 10 –12 ani. Dacă luăm în
considerare faptul că în tot mai multe discipline sau probe sportive procesul de
instrucţie sportivă impune specializarea timpurie şi coborârea acţiunii de selecţie
iniţială la vârste mai fragede (7-8 ani), putem lesne constata că aceste două acţiuni
– selecţia şi procesul de instruire sportivă se cantonează în sânul populaţiei şcolare.
Concluzia care se impune este aceea că din punct de vedere strategic atenţia
instituţiilor responsabile cu această activitate trebuie să se îndrepte cu prioritate
asupra “materiei prime” din şcoli, asupra specialiştilor ce instruiesc acest eşalon de
lucru şi asupra bazei materiale şi a mijloacelor logistice necesare desfăşurării
activităţii la acest nivel. Dacă înalta performanţă reprezintă partea vizibilă a
aisbergului, componentele sistemului reprezintă partea sa nevăzută, eşafodajul fără
de care sportul de performanţă nu va putea exista.
Din păcate, la noi în ţară o viziune strategică coerentă se pare că nu există
din moment ce rezultatele noastre la competiţiile de referinţă în plan internaţional
sunt tot mai slabe, din moment ce în multe discipline sportive cu tradiţie în marea
performanţă nu ne mai vedem nici în plan continental, din moment ce calendarul
competiţional intern al unor federaţii este tot mai sărac, din moment ce activitatea
sportivă şcolară (ca de altfel şi cea de educaţie fizică) este tot mai palidă.
Fără o viziune strategică coerentă, politicile din sport, cum ar fi – calificarea
pentru fazele finale ale unor mari competiţii internaţionale, rezultate valoroase la
campionate mondiale, medalii mai multe şi mai strălucitoare la J.O., nu se pot
realiza la parametrii aşteptaţi, iar sportul de performanţă va fi din ce în ce mai mult
rezultatul unui proces de seră, de laborator.
11
Teodorescu S. ( 2007, pag. 37) apreciază că „în organizarea şi dirijarea

antrenamentului sportiv trebuie să se ţină seama atât de premisele performanţiale
cât şi de structura capacităţii de performanţă, cu relaţiile lor reciproce, ceea ce
implică o corectă diagnosticare a posibilităţilor individului şi condiţiilor de
dezvoltare a acestora”.
Prognoza permite estimarea şanselor de dezvoltare a viitorilor sportivi de
performanţă în raport direct cu nivelul aptitudinal al talentelor şi media populaţiei
din care subiectul face parte. Prognoza este strâns legată de diagnoză, prin
intermediul căreia se pot obţine informaţii individuale valide asupra stării de
sănătate, indicilor antropometrici, a capacităţii funcţionale şi de efort.
Selecţia în sport devine la ora actuală un demers din ce în ce mai dificil,
datorită pe de o parte concurenţei instituite de cerinţele comune ale unor
discipline şi probe sportive (foarte multe dintre acestea căutând indivizi de
acelaşi tip somatic, cu înzestrări şi calităţi motrice similare) şi pe de altă parte,
lipsei de preocupare pentru mişcare, sport şi activităţi motrice în general
(determinată de cuceririle tehnologice, de lipsa unei educaţii adecvate
promovării acestora, precum şi de alte stări ale societăţilor actuale - tipul de
alimentaţie, sedentarismul, etc.). În loc să crească, baza de selecţie se
îngustează continuu, astfel încât specialiştii se văd obligaţi să lucreze mai mult
cu ce „culeg” decât cu ce „aleg”.
La nivelul specialiştilor în sport se vehiculează de ceva vreme ideea
diferenţierii antrenorilor în funcţie de locul lor de muncă şi de sarcinile prioritare
ce le revin în instruirea celor cu care se lucrează, în funcţie de nivelul de vârstă al
acestora. Astfel (C. Florescu , 1985), propune următoarele paliere de lucru (şi
specializări):
a) – selecţie, pregătire multilaterală şi orientare;
- pregătire în specializare;
b) – pregătire copii şi juniori;
12
- pregătire seniori;
c) - pregătire începători şi avansaţi;
- pregătire performanţă şi înaltă performanţă;
d) – antrenori cu sarcini preponderent de concepţie;
- antrenori cu sarcini preponderent de execuţie.
Înalta performanţă în sport este determinată în mare parte de calitatea
materialului uman cu care lucrăm. De la acest factor trebuie să se plece în alegerea
elementelor ce vor sta la baza conceperii şi desfăşurării procesului de pregătire
sportivă. Calitatea materialului uman, ca şi a procesului cu care vrem să obţinem
rezultate sportive de înaltă valoare este sintetizată de M. Epuran (1990) în următorii
patru factori : aptitudini, atitudini, antrenament, ambianţă. Dintre aceştia doi
factori, aptitudini şi atitudini, au rol definitoriu în procesul de selecţie. Selectarea şi
adecvarea cu specificul disciplinei practicate a acelor aptitudini şi atitudini ce
favorizează realizarea performanţei, duc la realizarea modelului performerului.
„Stabilirea exigenţelor modelelor se face de sus în jos (model internaţional,
model naţional la nivel de seniori, tineret, juniori, copii), iar edificiul înaltelor
performanţe sportive se clădeşte “de jos în sus” cu ajutorul procesului de instruire”
(Colibaba-Evuleţ D., Bota I. 1998 - p. 133).
Structura modelului performerului are în componenţa sa o serie de elemente

care interacţionează în edificarea viitoarelor performanţe şi care vor fi tratate in
subcapitolele următoare.
1.2. Aptitudini - delimitări conceptuale și caracteristici
„Aptitudinile sunt sisteme de procese fizice şi psihice organizate în mod

original pentru a permite efectuarea cu rezultate înalte a activităţii”, (Epuran, M.,
ş.a. - „Psihologia sportului de performanţă, teorie şi practică”, Edit. Fest, Bucureşti,
2001, pag.48.). Aptitudinile umane au o puternică determinare genetică şi în
13
dezvoltarea ontogenetică ele urmează „codul genetic” înscris în structura celulelor

individului respectiv. Aptitudinea (lb.engleză: „inherent capacity”, lb. franceză:
„aptitude”) noţiune care deseori este folosită greşit cu sensul de capacitate,
“desemnează substratul constitutiv al unei capacităţi, preexistent acesteia, care va
depinde de dezvoltarea naturală a aptitudinii, de formaţia educaţională, eventual de
exerciţiu; doar capacitatea poate fi obiectul unei evaluări directe, aptitudinea
constituind în fapt o virtualitate”( H. Piéron, 1968).În “Petit Larousse” (1987)
noţiunii de aptitudine i se atribuie sensul de “dispoziţie naturală de a achiziţiona
ceva…”.
În sport se acordă o mare importanţă aptitudinilor motrice care includ şi o
mare varietate de componente de ordin somatic, fiziologic şi psihic, ce dau
posibilitatea unui comportament adecvat performanţei. Acele aptitudini ce se
potrivesc, sunt adecvate performanţei într-un anumit sport alcătuiesc predispoziţii
individuale, urmând să fie valorificate, ameliorate şi maximizate în programul de
antrenament.
Maturizarea fizică şi psihică nu implică, în mod neapărat, apariţia şi
dezvoltarea aptitudinilor. Aptitudinea nu este ereditară, dar se întemeiază pe
anumite premise native (activitatea nervoasă, structura analizatorilor etc.), numite
predispoziţii.
La naştere, dispunem de o ereditate în ceea ce priveşte morfologia funcţiilor

organismului, posibilităţile de acţiune ale creierului şi a organelor de simţ, dar acest
potenţial se află într-un stadiu embrionar care trebuie identificat şi dezvoltat.
Pentru a valorifica predispoziţiile unui subiect uman este necesară maturizarea
biologică şi adaptarea la mediul natural şi social. Deosebit de importante sunt
educarea şi învăţarea prin care sistemele operaţionale se organizează progresiv şi se
construiesc la diverse niveluri calitative. Pe această bază ereditară, diferită de la un
subiect la altul, aptitudinea, iar ulterior capacitatea, se dezvoltă prin exerciţiile
14
impuse de activitatea desfăşurată. În construirea, dezvoltarea, aptitudinilor un rol

esenţial îl au tipul de activitate, învăţarea, antrenamentul, consolidarea şi
perfecţionarea înclinaţiilor personale ale subiectului, dar şi celelalte laturi impuse
de activitatea socială.
Rezumând cele prezentate se poate afirma că aptitudinile sunt rezultanta

interacţiunii dintre factorii genetici (ereditatea) şi influenţele exercitate de mediu şi
societate, asupra subiectului uman (Bădău D., Paraschiv F, 2007, pag. 33).
1.2.1. Clasificarea aptitudinilor
Psihologia generală realizează o clasificare a aptitudinilor după trei mari criterii:
A. -după gradul de complexitate:

- simple (simţul ritmului, acuitate vizuală, olfactivă etc.);
- complexe (o sinteză a aptitudinilor simple, nu o însumare).
B. -după sfera de aplicabilitate:
- speciale (sportive, tehnice, artistice etc.);
- generale (comune mai multor domenii de activitate: inteligenţa, spiritul de
observaţie etc.). Aptitudinile generale nu le pot înlocui pe cele speciale, ci doar
le pot compensa într-o anumită măsură. Există anumite domenii de activitate
(arte plastice, muzică, sport) unde primează aptitudinile speciale, cele generale
ne fiind obligatorii la cel mai înalt nivel.
C. -după natura proceselor psihice prin care se exprimă:
- aptitudini senzorial-perceptive (ex.: vederea spaţială);
- aptitudini psihomotorii (ex.: coordonare, inteligenţă motrică);
- aptitudini intelectuale (ex.: inteligenţa).
Tot psihologia generală consideră aptitudinile sportive ca aptitudini speciale,
în cadrul cărora există:
15
- aptitudini sportive generale – comune oricărui tip de activitate sportivă

(inteligenţă, memorie, atenţie etc.);
- aptitudini specifice fiecărei ramuri de sport.
Teoria factorială a aptitudinilor este reprezentată de un model teoretic al
componentelor acestora, nucleul său fiind reprezentat de un factor general, “G” ,
care stă la baza tuturor aptitudinilor (M. Epuran, 1968). Aptitudinile
psihomotrice sunt grupate, conform aceluiaşi autor, în aptitudini speciale şi
aptitudini generale.
Dintre aptitudinile psihomotrice generale, M. Epuran le citează pe

următoarele:
G motric
capacitatea de învăţare a actelor motrice (înţelegerea şi însuşirea
sarcinilor motrice, progres).
rezistenţa la factorii perturbatori
capacitatea de mobilizare a energiei fizice şi psihice
capacitatea de refacere psihoenergetică după insucces sau accident
capacitatea de refacere fiziologică, după efort intens

Fig.nr.1. Aptitudinile generale psihomotrice (M. Epuran)
Se consideră că aptitudinea generală este, mai ales, de natură psihică şi pune
în valoare latura motorie. Specificul aptitudinilor psihomotrice derivă din
implicarea lor în practică, antrenând componente executiv motorii (V. Horghidan,
1980). Performanţa în sport este condiţionată de un întreg sistem de aptitudini, de
natură somatică, funcţională sau psihică.
Aptitudinile sunt nişte caracteristici stabile ale sportivilor care fac ca aceştia
să reuşească mai bine în îndeplinirea unor grupe de sarcini şi mai puţin bine în
16
îndeplinirea altora. J.P. Famose şi M. Durand, au stabilit că la adulţi există un

număr de 13 aptitudini psihomotrice : viteza de reacţie, “timing” (cronologia
detaliată a unui proces), dexteritatea manuală (îndemânarea) şi digitală, controlul
poziţiilor membrelor superioare, “imaginea” mentală, distribuirea atenţiei,
focalizarea atenţiei, viteza perceptivă, recunoaşterea configuraţiilor, coordonare
motrică.
La copil, aptitudinile sunt mai puţin numeroase, identificându-se doar cinci

până la vârsta de 7-8 ani. Pe de altă parte, cu cât copii sunt mai mici, cu atât factorii
fiziologici şi psihologici sunt mai îmbinaţi şi interdependenţi. Aceasta înseamnă că
dezvoltarea motrică este relativ nediferenţiată până la 7-8 ani; înainte de această
vârstă există un potenţial general de adaptare, care determină reuşita copilului în
executarea unei sarcini motrice.
Aptitudinea prin perfecţionare devine talent, caracterizat nu numai prin

efectuarea cu uşurinţă şi eficienţă a unei activităţi, ci şi prin capacitatea de a efectua
ceva original, de a aduce ceva nou în activitatea desfăşurată de subiect. Succesul
într-o activitate nu poate fi niciodată determinat numai de aptitudini, aşa cum au
demonstrat A. Roşca , P. Pufan, P. Popescu-Neveanu, M. Roco, F. Turcu, V.
Negoescu-Bodor, ci de interacţiunea complexă dintre acestea şi atitudini.
Din interacţiunea aptitudini-atitudini se naşte vocaţia, care reprezintă

“chemarea” către o anumită ramură de sport, întemeiată pe conştiinţa propriilor
atitudini. Vocaţia este o structură direcţională a energiilor psihofizice, în alcătuirea
căreia intră deopotrivă toate elementele sociale şi ale mediului la un moment dat
(A. Dragnea, 2002). Vocaţia (A. Dragnea, 2002) este o interacţiune optimă între
aptitudinile pentru ceva şi atitudinea faţă de acelaşi lucru, pe baza unei tendinţe de
autodepăşire.
17
1.2.2. Capacitatea psiho-motrică
Considerăm ca necesară precizarea că un mare rol în evoluţia pozitivă a unui

jucător îl au calităţile compensatorii. Astfel deficitul de forţă poate fi suplinit de un
surplus de viteză, iar îndemânarea şi “capacitatea coordinativă” pot suplinii mare
parte din deficitul celorlalte calităţi motrice. O componentă aparte a conceptului de
calitate motrică îl constituie îndemânarea, calitate ce are cele mai mari implicaţii în
procesul de achiziţii motrice, adică în procesele de învăţare, restructurare şi
adaptare a unor acte şi acţiuni mortice. Foarte mulţi specialişti ai domeniului
folosesc în acest sens sintagmele „capacităţi coordinative” sau “capacităţi de
coordonare”, detaliind şi concretizând o serie de indici de mişcare ce sunt implicaţi
în proporţii diferite în efectuarea unor acte motrice precum: echilibrul static şi
dinamic, simţul ritmului, capacitatea de orientare în spaţiu, coordonarea
intersegmentară, etc. După M. Epuran, prin termenul de “capacitate coordinativă”
teoria educaţiei fizice, s-a apropiat de teoria ştiinţifică psihologică.
Psihomotricitatea, componentă importantă a complexului sistem
psihocomportamental, permite înţelegerea fiinţei umane din perspectiva
interrelaţiei dintre psihic şi motric, la care se mai adaugă şi o latură spirituală.
Subsistemele psihic şi motric se află într-o permanentă interrelaţie, influenţându-se
sau chiar determinându-se reciproc (Bădău D., 2006, pag. 19).
1.2.3. Structura capacităţii psiho-motrice
Epuran M., în “ Modelarea pregătirii psihologice în sport “ (1994), defineşte

realizarea mişcărilor conştiente, deci cu participarea psihicului (care are o sferă mai
largă), PSIHOMOTRICITATE, incluzând în aria acesteia următoarele componente:
 coordonarea generală; coordonarea segmentară; echilibrul (static şi
dinamic);
18
 lateralitatea şi ambidextria; schema corporală;

 percepţii (spaţio-temporale, kinestezice etc.); ideomotricitatea;
 viteza (de reacţie, de repetiţie, de anticipaţie).
Capacitatea coordinativă poate fi considerată din următoarele perspective
(Bădău D., “Ambidextria în activitatea motrică“ (2006), pag. 34):
 coordonarea inter-segmentară, presupune corelarea unitară a acţiunilor
segmentelor implicate în executarea unei manifestări motrice. Ea are un
caracter general, fiind cu atât mai dificilă şi complexă cu cât sunt angrenate în
mişcare mai multe segmente, şi cu cât sarcinile de îndeplinit sunt mai variate.
Acest tip de coordonare este determinat de numărul de „puncte” de excitaţie
şi de inhibiţie de pe scoarţa cerebrală („mozaicul cortical”);
 coordonarea intra-musculară implică corelarea unitară a acţiunilor muşchilor
antagonişti, şi în interiorul acestora a tuturor fasciculelor participante la
realizarea mişcări respective, precum şi dominanţa acestora asupra acţiunilor
de frânare determinate de tonusul muşchilor antagonişti. De asemenea, este
determinată de puterea şi mobilitatea proceselor nervoase fundamentale:
excitaţia şi inhibiţia, de gradul de iradiere a acestor procese, de calitatea
sinapselor neuronale şi în special de calitatea plăcii neuro-musculare care
asigură transmisia influxului nervos de la nerv spre muşchi.
Acelaşi autor – Epuran M.(1968) - identifică în cadrul aptitudinilor pentru
sport, nucleul dur al acestora sintetizat într-o structură de aptitudini generale
motrice codificate „G”- motric.
19
Fig. nr. 2
STRUCTURA APTITUDINILOR GENERALE MOTRICE
(„G”- motric) – Epuran M., 1968
Capacitate de învăţare a actelor motrice
(înţelegere, însuşire rapidă, indice mare de progres)
Rezistenţă la factori perturbatori

(în învăţare şi în concurs)
“G” Capacitate de mobilizare a energiei fizice şi

MOTRIC Psihice
Capacitate de refacere psihică după insucces, succes,

accident
Capacitate de refacere fiziologică după

Concurs
Despre aptitudini general motrice, psihomotricitate, capacităţi coordinative

şi-au exprimat opinii o serie de autori precum Hirtz J (1982), Mano R (1992),
Platonov N. V. (1997). Interesantă ni se pare propunerea lui Martin K.(1983),
legată de componentele conceptului de psihomotricitat.
20
Tabel 1.
Componenetele psihomotricității în raport cu vârsta (Martin K, 1983)
Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Capacitatea de învăţare motorie
Capacitatea de diferenţiere şi control
Capacitatea de reacţie la stimuli optici

şi acustici
Capacitatea de orientare în spaţiu
Capacitatea de ritm
Capacitatea de echilibru
Funcţiile psihomotricităţi
Rezistenţa
Capacităţile fizice
Forţa
Rapiditatea
Capacităţi-le afectivo-cognitive
Calităţi afectivo-cognitive
Dorinţa de a învăţa
21
1.2.4. Factori de condiţionare ai capacităţii coordinative
Capacitatea coordinativă este condiţionată de următorii factori, care ţin de

aspectul fizic al performanţelor sportive, cât şi de particularităţile psihice şi
biologice (după A. Dragnea 1996):
 nivelul de dezvoltare al celorlalte aptitudini motrice;
 volumul şi complexitatea deprinderilor motrice stăpânite de subiect;
 validitatea funcţională a analizatorilor care recepţionează informaţia;
 plasticitatea scoarţei cerebrale, instanţa superioară cu rol în retro-informaţia
corectivă permanentă a mişcării;
 capacitatea de anticipare rapidă bazată pe experienţa individuală, care are la
bază răspunsurile reflexe, dobândite prin repetare îndelungată;
 calitatea proceselor cognitive şi amnezice.
Specialiştii consideră că aptitudinile coordinative sunt complet dezvoltate
până la vârsta de 12-13 ani, fără diferenţe semnificative între băieţi şi fete.
Factorii de natură psihologică care condiţionează aptitudinile coordinative
sunt:
 receptarea informaţilor şi transmiterea în vederea analizării situaţiei;
 anticiparea desfăşurării mişcării;
 reprezentarea corectă a mişcărilor ce urmează a fi învăţate;
 memoria de lungă şi de scurtă durată;
 gândirea convergentă şi divergentă, mai ales gândirea creativă.
Aceşti factori se găsesc într-un model simplificat de coordonare motrică,
propus de Meinel Schnabel în “Teoria mişcării” (Roma –1984), care parcurge
următoarele etape:
 execuţia mişcării propriu-zise, de către musculatura scheletică - componentă
activă a aparatului motor (supusă controlului şi reglării);
22
 programarea desfăşurării mişcării permite: achiziţionarea sau transmiterea

informaţilor cu privire la rezultatele actului motor şi anticiparea rezultatelor
mişcării;
 compararea informaţiei la intrare (valoare reală) cu programul acţiunii şi
obiectivul prevăzut (valoare nominală);
 controlarea şi reglarea propriu-zisă a mişcării (controlul execuţiei se face
prin intermediul mecanismelor de feed-back);
 memorarea programului de mişcare efectuat (memoria motrică), cu rol
esenţial în învăţarea mişcării.
După R. Manno (1996), o bună capacitate coordinativă reprezintă “condiţia
necesară execuţiei cât mai fidelă” a modelului (programului) motric stabilit şi
depinde de precizia informaţiilor sosite de la analizatori care servesc la formarea
unei “imagini motrice” şi a unei secvenţe clare de mişcare. Lipsa unei reprezentări
clare duce la execuţii imprecise, eronate.
Capacitatea coordinativă se exercită sistematic de la simplitate la
complexitate. Întregul complex de mişcări umane este organizat într-un sistem
controlabil, care implică următoarele structuri:
 structurile coordinative (Bernstein –1967, Turvei – 1977);
 muşchi sinergici (Ferrier, 1878; Gelfand, Gurfinkel, Tsetlin, Shik, 1971);
 programul motor (Brook – 1979, 1986, Schmidt – 1988).
1.2.5. Clasificarea capacităţilor condiţionale, coordinative şi intermediare
Clasificarea aptitudinilor motrice a constituit întotdeauna o preocupare a

specialiştilor din domeniul educaţiei fizice şi sportului, de aceea prezentăm în
continuare o selecţie din sistematizarea lui Roth, citat de Manno (1975), pentru a
reliefa legătura dintre aptitudinile coordinative şi cele condiţionale.
23
Tabel nr.2
Sistematizarea aptitudinilor coordinative şi condiţionale
(după Roth, cit. De Manno, 1975 )
Autor Denumire Conținut

Guilford Capacităţi Forţa, precizie, viteză, precizie statică,
(1957) psihomotrice precizie dinamică, coordonare, mobilitate.
Clarke Componente ale Coordonare ochi-mână, putere musculară,
(1967) capacităţi agilitate, forţa musculară, rezistenţa
motrice generale musculară, mobilitate, viteză, coordonare
ochi-picior.
Koch (1967) Bazele fizice ale Forţa, viteza, rezistenţa, îndemânare, abilitate
Dassel; Haag performanţei în mişcare, agilitate motrică, supleţe,
(1968) elasticitate.
Gundlach Capacităţi Forţa, viteza, rezistenţa, îndemânare, capacitate
(1968) condiţionale de întindere musculară, capacitate de reacţie.
(energetice); Capacitate de învăţare, precizia mişcării, simţul
Capacităţi de mişcării, orientare spaţio-temporală.
coordonare
Mathews Componentele Forţa musculară, rezistenţa musculară, supleţe,
(1969) condiţiei fizice funcţionalitate cardiorespiratorie, coordonare
neuromusculară.
Fleishmann Componentele Supleţe în întindere, elasticitate dinamică, forţa
(1972) performanţei fizice explozivă, forţa statică, forţa dinamică, forţa
trunchiului, coordonare generală, echilibru
general, rezistenţa cardiovasculară.
Fleishmann Componentele Supleţe în întindere, elasticitate dinamică, forţa
(1972) performanţei fizice explozivă, forţa statică, forţa dinamică, forţa
trunchiului, coordonare generală, echilibru
general, rezistenţa cardiovasculară.
Rapp; Calităţi motrice de Forţa, viteza, rezistenţa, mobilitate,
24
Schroder bază îndemânare, coordonare

(1977)
Frey Capacităţi motrice. Forţa, viteza, rezistenţa, agilitatea
(1977) Factori ai motrică/îndemânare, capacitate de coordonare.
performanţei fizice
Kemper Componente ale Putere musculară, agilitate, forţa musculară,
(1979) performanţei rezistenţa musculară, funcţionalitate
motrice respiratorie, mobilitate, viteză.
Clasificarea aptitudinilor
A. Dragnea (1996), împarte aptitudinile în două categorii:
 aptitudini generale, utile practicării oricărei activităţi, sunt: inteligenţa,
memoria, atenţia, spiritul de observaţie.
 aptitudini specifice pentru domenii foarte precise.
Din perspectiva psihologiei aptitudinile se împart în:
 aptitudini sportive generale, caracteristice oricărei activităţi sportive: simţul
orientării, echilibrul, coordonarea, percepţia mişcării, ambidextria etc.
 aptitudini sportive specifice practicării unei ramuri de sport.
M. Epuran (2001) “Psihologia sportului de preformanţă - teorie şi practică“,
clasifică aptitudinile astfel:
 aptitudini generale motrice:
– capacitatea de învăţare a actelor motrice: înţelegerea, însuşire rapidă a sarcinii,
indice mare de progres;
 rezistenţa la factorii perturbatori (de învăţare şi în concurs);
 capacitatea de mobilizare a energiei fizice şi psihice;
 capacitatea de refacere după insucces şi succes.
 aptitudini ”spaţial-mecanice”
 aptitudini psihomotrice: speciale, generale;
25
 aptitudinile motrice, care cuprinde calităţile motrice: viteza, rezistenţa, forţa,

mobilitatea;
 aptitudini de tip intelectual - verbal – educaţionale: atenţia, memoria, gândirea,
etc.
Obţinerea performanţelor sportive este dependentă de complexul sistem
aptitudinal, atât în sfera psihică, cât şi în cea somatică, fiziologică, nervoasă, etc.
Cercetările efectuate de V. Horghidan (2000), au demonstrat că vârsta
propice de dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice este cuprinsă între 6 – 12 ani,
această perioadă a fost denumită “perioada optimă de dezvoltare”.
În domeniul antrenamentului sportiv selecţia se realizează pe criteriul
eficienţei, care se bazează pe un număr cât mai mare de aptitudini fizice si psihice.
Se cunoaşte faptul că nu toate aptitudinile au aceeaşi pondere în performanţă, de
aceea este indicat să se cunoască şi să se dezvolte în special acele aptitudini care au
un caracter hotărâtor în obţinerea de rezultate superioare (Bădău D., ,,Handbal
“(2006), pag. 28).
Aptitudinile motrice prin perfecţionare devin talent, care este considerat o
treaptă superioară de dezvoltare caracterizat prin capacitatea de a crea originalul.
1.2.6. Parametrii spaţiali, temporali şi dinamici ai capacităţii coordinative
Clasificarea capacităţii coordinative pe criterii unitare permite analizarea

parametrilor spaţiali, temporali şi dinamici ai mişcărilor .
26
 Parametrii spaţiali sunt determinaţi de:

 capacitatea de apreciere şi reglare a parametrilor spaţiali;
 capacitatea de orientare,
 capacitatea de transformare a mişcărilor;
 capacitatea de înlănţuire şi combinare a mişcărilor;
 schema corporală.
 Pentru parametrii temporali avem:
 capacitatea de apreciere şi reglare a parametrilor de timp;
 durata; tempoul; simţul ritmului;
 capacitatea de reacţie motrică.
 Parametrii dinamici sunt următorii:
 echilibrul static şi dinamic;
 coordonarea; simţurile speciale.
Dana Bădău (2006, pag. 41,42,) consideră că executarea acţiunilor specifice
jocurilor sportive implică toţi parametrii capacităţii motrice. Jocurile sportive, şi
implicit jocul de handbal, se caracterizează prin varietatea şi complexitatea
situaţiilor tehnico-tactice, la care se adaugă acţiunile partenerilor şi adversarilor,
ceea ce necesită din partea jucătorilor o adaptare continuă şi eficienţă a întregului
comportament motric. Modul de desfăşurare a pregătirii generale şi specifice şi a
activităţii competiţionale reclamă din partea jucătorilor un nivel ridicat al
capacităţii coordinative, ceea ce permite o adaptare eficientă a posibilităţilor
tehnico-tactice la condiţiile concrete de desfăşurare a jocurilor.
Modul de pregătire şi desfăşurare specifică jocului de handbal, determină
selectarea acelor jucători care posedă o bună capacitate de apreciere şi reglare, o
bună capacitate de orientare a acţiunilor specifice în funcţie de parametrii spaţiali,
temporali şi dinamici, precum şi un simţ al ritmului, al mingii şi al porţii deosebit.
27
1.2.7. Capacitatea performanţială – factori
Capacitatea fizică generală este considerată de cercetători ca fundament al

obţinerii rezultatelor sportive de înaltă performanţă, ea având în subordine
următoarele elemente:
 starea de sănătate;
 înzestrarea somatică a jucătorilor;
 motricitatea; psihomotricitatea;
 capacitatea funcţională.
Jurgen Weineck în (1995), evidenţiază următorii factori ai capacităţii de
performanţă prin care se realizează obiectivele antrenamentului: psihomotori,
cognitivi, afectivi, de învăţare. Capacitatea de performanţă, după alţi specialişti ai
domeniului, cuprinde doar următoarele categorii de factori: exogeni, endogeni sau
personali. Factorii exogeni depind de:
 condiţiile tehnico-materiale;
 condiţiile de concurs.
Factorii endogeni sunt condiţionaţi de:
 calităţile motrice; calităţile psihice comportamentale şi de
reglare;
 pregătirea tehnică şi tactică; coordonarea; dezvoltarea morfo-
funcţională.
1.2.8. Obiectivele domeniului psihomotor
28
Antrenamentul sportiv modern, urmărind creşterea capacităţii fizice şi

psihice a sportivului, îşi propune numeroase obiective în domeniul psihomotor
(după M. Epuran, 2001,,Psihologia sportului de performanţă-teorie şi practică “).
Pregătirea fizică:
- dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice;
- dezvoltarea vitezei de reacţie, execuţie etc.;

- dezvoltarea rezistenţei generale şi anduranţei;
- dezvoltarea forţei şi detentei;
- dezvoltarea supleţei şi abilităţii;
- dezvoltarea capacităţii coordinative.
Pregătirea tehnică:
- dezvoltarea prehensiunii şi manipulării (mingii);
- dezvoltarea simţului kinestezic;
- dezvoltarea lateralităţii şi ambidextriei;
- dezvoltarea schemei corporale şi a imaginii corporale;
- dezvoltarea coordonării generale şi plurisegmentare.
Pregătirea tactică:
- perceperea relaţilor corp-spaţiu, corp-parteneri;
- dezvoltarea percepţilor vizuale şi a relaţilor spaţiale;
- dezvoltarea memoriei vizuale a situaţilor tactice;
- formarea deprinderilor adaptative complexe.
Pregătirea psihologică:
- conştientizarea corporală;
- dezvoltarea imaginii şi conştiinţei de sine;
- dezvoltarea calităţilor de voinţă.
- conştientizarea ambianţei spaţiale;
- dezvoltarea capacităţii de autoreglare a conduitei motrice;
29
- dezvoltarea abilităţilor de a crea capcane şi a-l dezinforma pe

adversar.
1.2.9. Orientări metodice de educare a capacităţii coordinative
După L. P. Matveev citat de D. Harre şi completat de A. Dragnea şi

colaboratorii (,,Antrenament Sportiv “(1996), procedeele metodice de dezvoltare a
capacităţilor cordinative sunt prezentate schematic în tabelul următor.
Tabel nr.3
Procedeele metodice de dezvoltare a capacităţii coordinative
(după L. P. Matveev cit. de D. Harre, completat de A. Dragnea şi colab. 1996)
Nr. Procedeul metodic Exerciţii

1 Folosirea unor poziţii de - săritura în lungime din poziţia stând cu
plecare neobişnuite spatele spre direcţia efectuării acesteia;
pentru efectuarea - start cu spatele spre direcţia de alergare din
exerciţiilor poziţii variate
2 Efectuarea exerciţiilor cu - aruncarea mingii cu mâna opusă celei
segmentul neîndemânatic preferate;
(braţ, picior) - conducerea mingii în dribling cu segmentul
opus celui preferat;
- efectuarea exerciţiilor de gimnastică de bază
în oglindă sau invers de cum demonstrează
profesorul.
3 Schimbarea tempoului şi - alergări în tempo variat şi cu variante de
a sistemului de execuţie alergare;
- desfăşurarea acţiunilor de atac sau a altor
structuri de joc, în tempo variat sau cu
accelerare treptată până la faza de
finalizare.
4 Limitarea spaţiului în - structuri de joc pe teren redus;
30
care se efectuează - jocuri pregătitoare şi dinamice pe terenuri

exerciţiul reduse.
5 Efectuarea procedeelor - exerciţii sau jocuri fără dribling sau cu un
tehnice şi a înlănţuirilor singur dribling;
acestora cu restricţii - exerciţii pentru corectarea tehnicii.
6 Schimbarea procedeelor - săritură în lungime prin diferite procedee;
de execuţie - aruncare şi şutarea la poartă prin diferite
procedee;
- pasarea mingii prin diferite procedee.
7 Efectuarea exerciţiilor - lovirea mingii cu racheta de tenis din
prin creşterea diferite poziţii: cu spatele, pe sub picior;
complexităţii acestora efectuarea unor mişcări suplimentare la
săriturile din gimnastică, înainte de
aterizare.
Hirtz M. (1985) şi Roth (1989), s-au ocupat şi ei de problemele

antrenamentului capacităţii coordinative şi recomandă respectarea următoarelor
principii metodice: executarea unor mişcări simple, cunoscute perfect, în condiţii
îngreuiate;
In mod fundamental, o creştere a dificultăţii capacităţii coordinative poate fi
obţinută prin: creşterea exigenţelor de precizie (presiunea datorată preciziei),
creşterea presiunii temporale pentru executarea mişcării, creşterea exigenţelor de
complexitate, antrenarea în condiţii variabile, care să necesite o adaptare continuă a
mişcării la mediul care variază, adăugarea de sarcini condiţionale anterioare sau
combinarea de exerciţii solicitante din punct de vedere condiţional şi de sarcini
psihice suplimentare. Exerciţiile cu o variaţie a sarcinii motrice (Hirtz M., 1985), se
poate obţine prin: variaţia distanţelor, a poziţiilor iniţiale sau finale, a direcţiei
mişcării, a solicitărilor de forţă, viteză, rezistenţă, eliminarea controlului vizual,
execuţia lor cu segmentul drept şi cu cel stâng etc.
31
Exerciţiile cu diferite obiecte şi de diferite dimensiuni, exerciţiile la aparate,

exerciţiile specifice gimnasticii şi cele de dezvoltare fizică generală, precum şi cele
specifice jocurilor sportive, executate atât cu segmentul dominant, cât şi cu cel
nondominant sunt importante pentru îmbunătăţirea capacităţii coordinative a
sportivilor, dar nu numai, ele putându-se constitui în mijloace de acţionare foarte
importante în vederea simetrizării execuţiilor specifice diferitelor ramuri de sport
(cum ar fi, de exemplu, boxul, judoul).
În efectuarea exerciţiilor coordinative este necesar ca analizatorii respectivi
să varieze în solicitarea respectivă. Treptat, va fi privilegiată antrenarea
analizatorilor determinanţi pentru performanţă din sportul sau grupa respectivă de
sporturi. Performanţa sportivă este condiţionată şi determinată de nivelul de
dezvoltare a aptitudinilor psihomotrice alături de celelalte aptitudini umane.
In concluzie putem afirma că psihomotricitatea deţine un rol deosebit de
important în cadrul sistemului psihocomportamental al sportivului.
1.3. Atitudinile-rolul lor în procesul de selecție

1.3.1. Atitudinile – delimitări conceptuale
32
Atitudinile se constituie în componente ale personalităţii umane rezultate din

procesul educaţional şi de influenţele ambientale, grefate pe trăsăturile
temperamentale ale individului.
Atitudinile se exprimă printr-o serie de opinii, preferinţe, convingeri,
sentimente, etc., cu un substrat abstract, dar şi de o manieră concretă materializată
într-un anumit comportament practic, o anumită „ţinută de drum”, o anumită
conduită motrică în procesul de pregătire sportivă, dar mai ales în competiţie.
Sistemul de atitudini este complex şi diferă de la sportiv la sportiv, existând
posibilitatea influenţării acestora în procesul instructiv-educativ şi a orientării lor
în direcţia favorizării capacităţii de performanţă.
Modul de manifestare atitudinală este determinat în mare parte de motivaţie.
Motivaţia rezultă din trebuinţele interne ale individului, trebuinţe ce pot fi de natură
biologică sau pur şi simplu nişte idealuri abstracte. Astfel, motivaţia reprezintă
mobilul intern al conduitei generale sau al conduitei în sport, legată fiind de
necesităţile de moment ale fiecărui individ în parte.
Aptitudinile şi atitudinile constituie două componente esenţiale în realizarea
modelului performant în sport în general, precum şi în handbal în particular.
1.3.2. Atitudinile în relaţia cu sportul
Studierea atitudinii de către psihologia sportului se datorează faptului că

acestea au o influenţă directă asupra comportamentului sportiv în general.
Jarvis (1999), definea atitudinile ca: ”evaluări stabile, pozitive sau negative
ale obiectelor, persoanelor sau ideilor”.
Bădău D, Paraschiv F (2007, pag. 36) consideră că atitudinile se exprimă prin

preferinţa individului pentru un anumit gen de activităţi şi sunt primele elemente
din structura personalităţii umane care cedează sub influenţa agenţilor externi.
33
Cunoaşterea atitudinilor unui individ faţă de sport favorizează predicţiile referitoare

la comportamentul ulterior al acestuia.
În 1980, Ajzen şi Fishbein au propus “teoria acţiunii raţionale”, pe baza căreia

pot fi explicate anumite comportamente vis-à-vis de practicarea unei discipline
sportive sau obţinerea de succese. Conform acestei teorii există trei factori care
influenţează participarea şi implicarea copiilor în practicarea sportului:
- atitudinea generală faţă de practicarea unui sport;

- atitudinea particulară faţă de sportul respectiv;
- dezirabilitatea socială percepută, care caracterizează sportul ce se doreşte a fi
practicat.
Plecând de la aceste elemente se naşte intenţia de a participa sau de a alege un
sport. Dacă această intenţie este dublată şi de circumstanţe favorabile se poate
ajunge la acţiune, practicarea unui sport (Bădău D, Paraschiv F, 2007, pag. 37).
În literatura psihologică sunt citate mai multe accepţiuni ale termenului de

atitudine:
- opinie, luare de poziţie faţă de lucruri, fenomene, acţiuni etc.;

- postură corporală sau expresie semnificativă ce exprimă o serie de trăiri;
- expresia interpretării unui rol;
- predispoziţie de a adopta o anumită poziţie;
- structuri personale profunde (filozofie proprie de viaţă).
Pentru a interveni în reglarea procesului psihoeducaţional, antrenorii trebuie
să cunoască unele metode şi tehnici de măsurare a atitudinilor. Atitudinile pot fi
măsurate în mod indirect, prin evaluarea comportamentului individului, sau în mod
direct prin chestionarea persoanei.
34
Psihologia oferă o serie de instrumente de măsurare directă a atitudinilor,

dintre care cele mai frecvent utilizate sunt: scalele lui Lickert, scalele Thurstone şi
diferenţiatorul semantic al lui Kenyon, numit atitudinea faţă de activitatea fizică.
Factorii care pot favoriza formarea unei atitudini faţă de sport sunt ereditatea
şi mediul. Astfel, Eysenck a susţinut că persoanele extrovertite au tendinţa de a se
apropia mai mult de sport şi în acest fel se poate susţine afirmaţia că există o
anumită determinare genetică în ceea ce priveşte formarea atitudinilor. Acest lucru
nu înseamnă că atitudinile sunt moştenite, ci că există o predispoziţie favorabilă
pentru formarea unui anumit tip de atitudini.
Astăzi se susţine teoria conform căreia mediul în care creşte copilul are o
influenţă mai mare decât ereditatea. Un copil care creşte într-o familie de sportivi
are mai multe şanse de a avea o atitudine pozitivă faţă de sport, în comparaţie cu un
copil în a cărui familie sportul este cu desăvârşire ignorat.
Procesul cel mai important prin care se pot forma atitudini este învăţarea
socială. Copiii observă şi au tendinţa de a copia comportamentele celor pe care şi i-
a ales ca model (părinţi, fraţi, sportivi de performanţă, profesori etc.).
A. Bandura a structurat modelul învăţării sociale, în care copilul urmăreşte

atent modelul ales, va reţine comportamentul şi va tinde să-l copieze.
O problemă de actualitate în practica sportivă este aceea a atitudinii faţă de

competiţie. Exacerbarea şi accentuarea ideii conform cărei “important este să
participi” poate avea repercusiuni negative asupra atitudinii faţă de competiţie şi
asupra motivaţiei sportivilor. De aceea este important ca încă din etapa iniţierii în
tainele unei discipline sportive să se pună accent pe formarea aşa numitei
“mentalităţi de învingător”, respectiv o întărire pozitivă a activităţii depuse (Bădău
D, Paraschiv F, 2007, pag. 38).
35
Dintre elementele practice de utilizare a întăririi pozitive în antrenamente, se

pot reţine următoarele (Bădău D, Paraschiv F, 2007, pag. 38):
1. atenţia acordată unui copil, în procesul de instruire, influenţează atitudinea sa

faţă de sport.
2. se recomandă evitarea separării copiilor mai puţin dotaţi şi pregătirea lor
separată;
3. copiii trebuie încurajaţi permanent şi evidenţiaţi atunci când realizează lucruri
deosebite;
4. recompensate progresele făcute în pregătire la fel ca performanţele din
concursuri;
5. pedepsite lipsa de implicare în efort, de determinare, lipsa de atenţie şi în nici un
caz nereuşitele de ordin tehnic;
6. copiii care se străduiesc, deşi nu au aptitudinile necesare, trebuiesc încurajaţi şi
nu pedepsiţi la primul eşec;
7. stabilirea de obiective conforme cu nivelul de pregătire al copiilor. îndeplinirea
obiectivelor trebuie răsplătită;
8. angrenarea copiilor în competiţii special destinate vârstei lor, participarea la
competiţii la care sunt prezenţi copii mai mari ca vârstă, unde şansele de reuşită
sunt minime, poate duce la demotivare şi schimbarea atitudinii faţă de sport.
9. atenţie la conceperea antrenamentului, un exerciţiu care pentru profesor poate
părea un lucru elementar, pentru copil acesta poate fi perceput ca foarte complex
sau chiar ca o pedeapsă;
Stimularea copiilor trebuie făcută permanent, iar aceasta să fie percepută ca o

recompensă pentru eforturile depuse.
În sportul de performanţă se întrepătrund aspectele afective, cognitive şi motorii

ale aptitudinilor şi chiar dacă, în general, se accentuează îndeosebi latura afectivă a
atitudinii, trebuiesc luate în considerare şi celelalte aspecte.
36
Latura cognitiv-perceptivă a atitudinilor se manifestă prin starea de pregătire

senzorială şi de anticipare a acţiunilor adversarului.
Latura afectivă a atitudinii este foarte importantă, deoarece anumite acţiuni

pot fi influenţate de ideile preconcepute despre sine sau despre adversar. La acest
nivel trebuie amintită atitudinea faţă de sine a sportivului. Ca trăsătură de
personalitate, stima faţă de sine este relativ stabilă de-a lungul unei perioade de
timp şi este influenţată de nivelul performanţelor individuale şi opinia celorlalţi faţă
de sportivul în cauză.
Antrenorul, opinia acestuia, are un rol important în formarea acestei atitudini

la sportivi. Această influenţă se poate realiza prin următoarele ipostaze şi acţiuni
ale antrenorului în raport cu sportivii (Bădău D, Paraschiv F, 2007, pag. 39):
- antrenorul reprezintă un model pentru sportivi;

- respectul faţă de proprii sportivi şi faţă de adversari;
- sportivii sunt importanţi în toate ipostazele (familie, societate), nu numai în cea
de sportiv;
- acordată atenţie şi ascultaţi toţi sportivii, indiferent de performanţele pe care le-
au obţinut anterior;
- încurajarea permanentă a sportivilor;
- evitarea comparaţiilor între sportivii din acelaşi grup;
- problemele personale ale sportivului reprezintă o oportunitate de a-l cunoaşte
mai bine;
- eşecurile fac parte din viaţa oricărui sportiv şi din fiecare eşec se poate învăţa,
cu condiţia de a nu persevera în aceleaşi greşeli;
- sportivii nu trebuie analizaţi prin prisma “ceea ce a fost sau ceea ce a făcut
antrenorul” când activa ca sportiv de performanţă;
- în caz de eşec a nu se căuta cu orice preţ un vinovat;
- atitudine pozitivă în gândire şi comportament.
37
În selecţia şi pregătirea jucătorilor de performanţă un rol esenţial îl are

raportul optim dintre aptitudini şi atitudini. Simpla prezenţă a aptitudinilor, pe
fondul unei atitudini nesemnificative, nu garantează obţinerea performanţei în
sport. Aptitudinile într-un anumit domeniu influenţează pozitiv atitudinea faţă de
respectivul domeniu de activitate, aşa cum atitudinea faţă de o anumită activitate
canalizează eforturile spre acea direcţie favorizând dezvoltarea sau nu a
aptitudinilor. Aptitudinile şi atitudinile coexistă, se interrelaţionează şi se
intercondiţionează în dezvoltarea capacităţii de performanţă.
38
CAPITOLUL 2
SELECŢIA COPIILOR, COMPONENTĂ SISTEMICĂ A CONCEPTULUI
PROFESIONIST DE ANTRENAMENT ÎN HANDBAL
2.1. Componentele și caracterul modelului de selecție.
Modelele de selecţie răspund cerinţelor specifice de ramură şi au în

componenţa lor repere clare şi ponderi diferite ale acestor repere de la un model la
altul. Aceste modele sunt elaborate de obicei de către federaţiile de specialitate
împreună cu Centrele de cercetare ştiinţifică şi cu Institutul de medicină sportivă
din ţară, în urma unor studii complexe privind: evoluţia performanţelor pe plan
mondial, evoluţia populaţiei şcolare şi a altor categorii sociale ca dezvoltare
biologică şi motrică etc.
Modelul de selecţie trebuie să aibă caracter evolutiv – adică să fie pasibil de
ameliorări, de îmbunătăţiri.
Modelul de selecţie este necesar să fie prospectiv – adică să ţină cont de
dezvoltarea viitoare a disciplinei şi de cerinţele performanţei în disciplina
respectivă.
Modelul de selecţie trebuie să aibă un caracter specific – adică să
evidenţieze acele elemente care sunt esenţiale pentru joc şi cu un înalt grad de
adecvare acestuia.
Componentele modelelor de selecţie se concretizează într-o serie de indici
(indicatori) ce dau relaţii asupra nivelului de dezvoltare somato-funcţională,
psihică, motrică etc. cu ponderi diferite în funcţie de specificul de ramură şi de
nivelul de pregătire a celor ce fac obiectul selecţiei.
39
Componentele modelului de selecţie
Tabelul nr.4
Stare de sănătate perfectă

INDICI
Morfologici Funcţionali Biochimici Motrici Psihici
Înălţime Ritm Enzime Priceperi şi Temperament
Anvergură cardiac Hormoni deprinderi Caracter
Greutate Ritm respirator Săruri motrice Intelect
Diametre Capacitate minerale Calităţi Motivaţie
Perimetre vitală ATP; Cp; motrice de Voinţă
Proporţii Calităţi sânge Glicogen bază şi
Glande secundare
endocrine
Priorităţile criteriilor ce se iau în considerare în procesul de selecţie, se

modifică în funcţie de stadiul de pregătire sportivă şi de stadiul selecţiei.
Studiile şi cercetările efectuate de specialişti în domeniul selecţiei, precum şi

practica handbalului au demonstrat că selecţia, mai ales la nivelul eşantioanelor
cuprinse în baza de masă a handbalului de performanţă, trebuie să se desfăşoare ca
un proces continuu, ritmic şi activ. Ideea potrivit căreia selecţia este o „activitate de
moment”, pentru formarea grupelor de începători, la care se adaugă ulterior noi
elemente depistate întâmplător, este perimată, ea ne răspunzând cerinţelor impuse
de nevoile actuale ale performanţei. Teoria, metodica şi practica handbalului
apreciază că selecţia este un proces dinamic şi continuu. De la formarea grupelor de
copii începători şi până la terminarea junioratului, porţile de „intrare” şi „ieşire” ale
selecţiei sunt permanent deschise. Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă că se
petrece o fluctuaţie întâmplătoare şi anarhică, intrarea şi ieşirea copiilor şi
40
juniorilor, în şi din aceste eşaloane, fiind dirijate direct şi nemijlocit de către

antrenor. Dirijarea trebuie să se facă cu multă competenţă profesională, cu
discernământ şi, mai ales, cu un grad crescut de obiectivitate. Caracterul activ şi
continuu al acestei activităţi rezultă şi din faptul că selecţia se desfăşoară
bidimensional la toate eşaloanele de vârstă şi de valoare ale copiilor şi juniorilor:
selecţia orizontală şi selecţia verticală. Cu excepţia nivelului de începători, unde
selecţia se desfăşară numai pe orizontală, la toate celelalte paliere, selecţia
orizontală este prezentă în mod continuu, iar selecţia verticală se realizează
periodic prin promovarea în eşalonul superior atunci când sunt realizate condiţiile
de vârstă, dar mai ales cele de grad de pregătire.
În cadrul selecţiei orizontale, care are un caracter permanent, antrenorul
trebuie să desfăşoare o activitate intensă, observând şi cercetând în mod continuu
aria de selecţie care a fost stabilită pentru unitatea sportivă din care face parte.
Practica a demonstrat că pot fi depistate noi elemente, cu înclinaţii deosebite pentru
handbal, dintre elevii care au scăpat din vederile selecţiei până în acel moment,
dintre aceia care s-au transferat cu şcoala sau şi-au schimbat domiciliul, dintre
elementele venite de la alte ramuri sportive pentru care s-a considerat că nu au o
perspectivă deosebită etc. La selecţia acestor copii şi juniori se vor avea în vedere,
în primul rând, disponibilităţile lor pentru handbal, precum şi calităţile care pot
uşura integrarea lor rapidă în eşalonul valoric pentru care sunt selecţionaţi. Selecţia
orizontală este foarte activă şi intensă la eşaloanele de copii şi mai rară la
eşaloanele superioare (juniori I şi II), la care stabilitatea grupelor şi echipelor este
mai mare.
41
Fig. 3.Caracterul activ, dinamic şi continuu al selecţiei la nivelul bazei

de masă a handbalului de performanţă
JUNIORI
I
JUNIORI
II
COPII DE PERFORMANŢĂ
JUNIORI III
COPII AVANSAŢI
COPII ÎNCEPĂTORI
Legendă:
selecţie orizontală;
selecţie verticală.
Selecţia verticală constă în promovarea dintr-un eşalon într-altul. Ea trebuie

să fie obiectivă şi din ce în ce mai exigentă pe măsură ce se urcă spre eşaloanele
superioare. Promovarea se efectuează în baza criteriilor de selecţie specifice fiecărui
palier.
Selecţia iniţială. Debutul în activitatea sportivă de performanţă este precedat
de selecţia primară sau iniţială. Ca prim criteriu în activitatea de selecţie a
viitorilor performeri stă starea de sănătate perfectă.
Modelul de selecţie specifică acestei etape, urmăreşte cu prioritate următorii
indici (după N. Alexe):
- sanogeneza; indicatori genetici; dezvoltare fizică şi psihică;

- antecedente sportive familiale (mama, tata); indici socio-economici;
- factori organizatorici.
42
Selecţia secundară. A doua treaptă a selecţiei, corespunzătoare vârstei

junioratului şi care presupune parcurgerea unui stadiu de pregătire de 4 – 6 ani în
prealabil, este selecţia secundară. Modelul de selecţie specific acestei etape are
componente care definesc, după acelaşi autor (N. Alexe):
- dezvoltarea fizică şi funcţională; dezvoltarea psihică;
- capacitatea de efort; motivaţia şi factorii voliţionali;
- factori organizatorici.
Selecţia finală. Selecţia finală (de performanţă naţională sau internaţională,
după acelaşi autor) marchează trecerea spre sportul de performanţă “fiind dominată
în principal de criteriul valorii performanţei sportive”.
Modelul acesteia cuprinde:
- indici funcţionali;;indicii capacităţii de efort; calităţile motrice;
- profilul psihic şi rezistenţa la stres; randamentul sportiv;sanogeneza.
2.2. Etapele selecției
Procesul de selecţie în sport are caracter permanent, marcând marile etape de

pregătire (cunoscute sub denumirea de stadii ale antrenamentului sportiv),
îmbinându-se mereu cu procesul de pregătire şi cu cel în care sportivul îşi etalează
valoarea – competiţia. Procesul de selecţie, ca de altfel şi cel de pregătire, se face
având tot timpul imaginea modelului de referinţă. Modelul de referinţă este
constituit de un sportiv de top, specializat pe post (având astfel modele de portar,
inter, pivot, extremă, conducător de joc, etc.) sau echipa de top (campioană
mondială, olimpică, etc.). Selecţia în sport în general, este un proces continuu
marcat de momente de promovare de la un eşalon şi nivel de pregătire la altul, sau
de accedere în anumite formaţii de performanţă. În acest sens competiţia şi
specializarea (pe posturi şi pe faze pentru jocurile sportive, sau pe probe în
43
sporturile individuale) sunt începând cu stadiul II al antrenamentului, factorii

definitorii ai selecţiei.
Există suficiente exemple de sportivi de mare valoare, în mai toate ramurile
sportive, care ”nu cad” în totalitate pe reperele modelului teoretic sau de referinţă.
Corespunzător stadiilor antrenamentului sportiv, selecţia ca moment se
recomandă să se efectueze la începutul fiecărui stadiu (se dau probe de control, se
fac evaluări, etc.), iar ca proces se poate realiza de la o etapă la alta de pregătire, de
la o competiţie la alta sau de la un joc la altul.
2.3. Căile și metodele selecției
Căile şi metodele selecţiei se constituie într-un proces complex ce

angrenează mai mulţi factori:
- lecţiile de educaţie fizică, de activităţi sportive, trialuri organizate pe
ramuri de sport sau simpla observare spontană a jocului copiilor, pot fi tot
atâtea căi de depistare şi de selecţie a unor subiecţi cu talent, cu
dezvoltare fizică corespunzătoare şi cu capacitate motrică peste medie;
- măsurători în cabinetele medicale ale şcolilor dau date concrete
referitoare la indicii morfologici ai subiecţilor: înălţime, greutate,
anvergură, lungimea palmelor, perimetrul toracic, elasticitate toracică,
diametre biacromial şi bitrohanterian etc.;
- investigaţii în cabinete de medicină sportivă pot da relaţii asupra indicilor
fiziologici şi biochimici de repaus şi de efort, a posibilităţilor de adaptare
şi de refacere etc.;
- convorbiri cu părinţii, fraţii, profesorii subiectului, relevă aspecte de
interes privind sfera genetică, antecedentele sportive familiale, condiţiile
socio-economice, sprijinul şi înţelegerea familiei etc.
44
Metodele cu care se realizează acţiunea de selecţie pot fi de natură

subiectivă, ca de exemplu – observaţia directă sau indirectă, convorbirea etc.
Acestea este necesar să fie completate cu mijloace obiective: probe de control,
măsurători antropometrice, fiziometrice, ergometrice, biochimice, teste psihologice.
2.4. Mijloacele selecției– măsurători, teste, probe de control
Măsurători, teste şi probe de control se constituie în principalele instrumente

ale procesului de selecţie.
Se măsoară dimensiuni somatice – înălţime, greutate, anvergură, diametre,
perimetre, etc.
Se testează capacităţi funcţionale ale marilor funcţiuni, în repaus, în efort, la
timpii de revenire.
Se dau teste psihologice ce pun în evidenţă calităţi intelectuale, volitive şi
afective ale subiecţilor.
Se dau probe de control şi se raportează la norme (acolo unde există)
pentru evaluarea potenţialului motric.
La iniţiativa M.T.S. şi a M.I.S., în intervalul 1969 – 1972 au fost efectuate
măsurători, studii şi cercetări pe un eşantion larg de populaţie preşcolară şi şcolară
(de la 4 la 18 ani), pentru a fi puse în evidenţă dezvoltarea fizică şi capacitatea
motrică precum şi corelaţia dintre acestea.
Rezultatele cercetării au dus la îmbunătăţirea programelor şcolare şi la
elaborarea S.U.V.A. (Sistem unitar de verificare şi apreciere) – instrument concret
de evaluare şi obiectivizare a evoluţiei motrice a elevilor cuprinşi în sistemul de
educaţie fizică. S.U.V.A. rămâne principalul instrument de evaluare a posibilităţilor
motrice prin prisma cerinţelor lecţiei de educaţie fizică, dar şi un prim pas pentru
promovarea în sfera sportului de performanţă a debutanţilor.
45
Conform Centrului de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport al Consiliului

Naţional de Educaţie Fizică şi Sport instrumentul cel mai valoros pentru evaluarea
potenţialului motric în procesul de selecţie iniţială rămâne bateria de probe şi
norme de control „Standard Fitness Test”. Această baterie de teste este alcătuită din
8 probe (o alergare de viteză pe 20 sau 50m ; săritura în lungime de pe loc;
aruncarea mingii de oină; menţinut atârnat sau tracţiuni în braţe în funcţie de vârstă
şi de sex; abdomen; alergare de rezistenţă pe 400- 600m în funcţie de vârstă;
naveta; mobilitate).
„Pentru grupele de începători, cerinţele pentru intrarea în sportul de
performanţă constau din îndeplinirea unui punctaj general care reprezintă realizarea
unor performanţe la cele opt probe ale „Standard Fitness Test”-ului convertite în
puncte cu ajutorul sistemului de scalare. Pentru ca pregătirea fizică generală a unui
candidat să fie considerată corespunzătoare cerinţelor unei activităţi de perspectivă,
este necesar ca acesta să obţină cel puţin 440 de puncte la selecţia de la începutul
anului de pregătire sportivă (respectiv toamna)şi respectiv 480 puncte la sfârşitul
acestui an de pregătire (vara). În acest fel putem aprecia şi evoluţia copilului după
un an de pregătire, deci implicit posibilităţile şi disponibilităţile organismului său
pentru sportul de performanţă” (Nicu Alexe-1980). Până la 12 ani se vor da la
selecţie numai cele 8 probe de pregătire fizică generală, cu condiţia să se realizeze
480 de puncte, calculate conform tabelelor scalare elaborate (Nicu Alexe- 1980).
Administrarea unui set de măsurători, teste şi probe de control ce pun în
evidenţă nivelul iniţial al creşterii şi dezvoltării precum şi al nivelului general şi
specific de motricitate, ca punct zero în acţiunea de evaluare a acumulărilor viitoare
de orice fel este o necesitate obiectivă.
Jocul ca test cu cea mai mare specificitate pune în evidenţă o serie de calităţi
indispensabile acestei discipline printre care conform autorilor Colibaba- Evuleţ D.
şi Bota I. sunt de remarcat:
- patima pentru joc, ardoarea cu care îşi dispută fazele, dăruirea totală şi de
46
multe ori peste limitele regulamentului sunt semne pozitive, favorabile

achiziţionării unui astfel de jucător, pasibil de a fi educat în spiritul fair-
play-ului şi al respectului pentru regulament, adversar şi arbitru.
- combativitatea, relevă o formă de comportament agresiv, tăios, în relaţia
cu adversarul în vederea anihilării acestuia printr-o prestaţie împinsă
uneori la limitele regulamentului.
Jocul de handbal ca şi alte jocuri care reflectă inteligenţă motrică conform
opiniei autorilor englezii Fisher R. şi Borns J. (1992) au specific următoarele:
 capacitate de gândire operativă; putere de anticipare, decizie și acționare;
 capacitate de acţionare în situaţii de adversitate şi miză de concurs;
 viteze mari de punere în practică a unor soluţii eficiente (v.decizie);
 capacităţi de percepere motrică într-o anumită ramură;
 excelentă orientare spaţială;
 coordonare superioară ochi-braţ sau ochi-picior;
 viteze optime de decizie acţională; bună capacitate de estimare a timpului;
 excelent echilibru dinamic în relaţia corp-spaţiu şi timp în efectuarea
mişcărilor.
În jocurile de echipă situaţiile create de desfăşurarea fazelor de atac sau/şi de
apărare, necesitatea cooperării, relaţiile la nivelul echipei (jucător-coechipieri),
relaţiile cu adversarul, existenţa obiectului de joc şi constrângerile regulamentare,
fac aproape o permanenţă din prezenţa imprevizibilului şi îngreunează substanţial
prefigurarea unui model de pregătire şi de joc imuabil – fix
2.5.Criteriile Federației Române de handbal privind selecția
F.R.H. a elaborat modele de selecţie şi de pregătire pe eşaloane de vârstă,

modele ce înglobează cerinţe de ordin general precum şi cerinţe specifice.
47
Selecţia iniţială impune ca cerinţe specifice evaluarea dezvoltării

morfologice (pe baza măsurătorilor privind înălţimea (talia), înălţimea punctului
maxim superior, anvergura, greutatea, lungimea palmei, diametrul biacromial,
diametrul bitrohanterian, etc.). Prin corelarea unor valori ale acestor repere au fost
determinaţi indici suplimentari ce întregesc profilul somatic al jucătoarelor
selecţionate şi raportarea acestuia la modelul de bază.
Au fost testate capacităţi funcţionale (tensiunea arterială maximă, tensiunea
arterială minimă, frecvenţa cardiacă, ritmul respirator, forţa dinamometrică pentru
mâna dreaptă, forţa dinamometrică pentru mâna stângă).
Testele din această categorie au fost efectuate de cadre de specialitate într-o
unitate specializată (Dispensarul pentru sportivi) şi aduc date relevante legate de
starea de sănătate a selecţionabililor precum şi a capacităţilor funcţionale a marilor
sisteme şi aparate, legate de efortul general şi specific.
Cerinţele F.R.H. privind nivelul de motricitate general şi specific au fost
evaluate pe baza unor teste privind două categorii de aptitudini - capacităţi
motrice generale şi capacităţi motrice specifice.
Capacităţile motrice generale au fost evaluate pe baza probelor din
STANDARD FITNESS TEST (alergarea de viteză – 50m cu start din picioare,
săritura în lungime de pe loc, aruncarea mingii de oină, menţinut atârnat cu braţele
îndoite, forţa abdominală, naveta (joc de mişcare), alergarea de rezistenţă,
mobilitatea), precum şi pe baza unui set de teste de control cu accent pe anumite
aspecte ale capacităţilor de coordonare mai apropiate de specificul jocului de
handbal (Proba Romberg – echilibru static, Proba Matorin - stânga şi dreapta –
echilibru dinamic, Proba Burpee - coordonare generală, Proba Tapping cu mâna -
stânga şi dreapta – coordonare segmentară).
Capacităţile motrice specifice au fost evaluate pe baza probelor de control
elaborate de Centrul de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport a Consiliului
Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport (1980) şi însuşite de FRH (aruncarea
48
mingii de handbal cu elan de trei paşi, 5x30m., deplasarea în triunghi. dribling

printre jaloane -30 m).Acţiunea de selecţie are un caracter permanent, cu
particularităţi specifice pe ramuri de sport şi cu priorităţi specifice legate de stadiile
şi nivelul de pregătire a subiecţilor. În funcţie de aceste aspecte ponderea reperelor
din cadrul modelului de selecţie specific, diferă de la o disciplină la alta.
2.6. Caracteristicile și particularitățile actuale ale modelului jucătoarei sau
jucătorului de handbal consacrați și modelul inițial al jucătorilor de handbal
începători
Modelul actual al jucătoarei sau jucătorului de handbal consacraţi reprezintă

un conglomerat de cunoştinţe, aptitudini, abilităţi şi valenţe tehnico-tactice
perfecţionate în cadrul procesului de pregătire sportivă în vederea creşterii şi
valorificării capacităţii de performanţă în cadrul competiţiei. Astfel după Martin K.
(1983) modelul general de referinţă al jucătorului de handbal cuprinde o serie de
componente dintre care o parte sunt determinate genetic (somatice, funcţionale,
biochimice, general motrice, psiho-motrice şi motrice), iar altă parte sunt
determinate de mediu (psiho-intelectuale, psiho-afective şi psiho-voliţionale).
Având în vedere marea diversitate a posturilor din echipă, specifice jocului de
handbal, nu putem vorbi de un model al jucătoarei sau jucătorului de handbal
consacraţi decât cel mult prin prisma unor caracteristici generale, valabile eventual
pentru modelul iniţial al acestora. Diversitatea posturilor dintr-o echipă de handbal
induce modele de referinţă pentru PORTARI, CONDUCĂTORI DE JOC
(CENTRI), PIVOŢI, INTERI ŞI EXTREME, ultimele două categorii putând fi
departajate şi pe partea de joc - stânga sau dreapta. În acest sens competiţia şi
specializarea (pe posturi şi pe faze pentru jocul de handbal) sunt începând cu
stadiul II al antrenamentului, factorii definitorii ai selecţiei. Selecţia şi pregătirea cu
caracter sistematic se desfăşoară concomitent şi se află în relaţii de influenţare
reciprocă, de intercondiţionare. Pregătirea asigură un cadru excelent de observare
49
continuă a copiilor şi juniorilor, de testare ritmică a progreselor obţinute de aceştia

la diferiţi parametri ai capacităţii de performanţă. Repetarea periodică a trecerii
probelor de control şi lărgirea evantaiului de teste şi probe de control constituie o
necesitate obiectivă. La rândul ei, selecţia desfăşurată pe baze obiective
influenţează procesul de pregătire şi determină o nouă calitate a acestuia.
O grupă omogenă de copii îşi va desfăşura procesul de instruire la un nivel
superior în comparaţie cu alta eterogenă, la care selecţia s-a efectuat superficial.
Fig.nr.4
SCHEMA COMPONENTELOR MODELULUI DE
REFERINŢĂ A JUCĂTORULUI DE HANDBAL, adaptată după
Martin K.(1983)
Somatice: înălţime, greutate, anvergură, tip

somatic, calitate musculară, etc.
Funcţionale: tip de activitate nervoasă superioară,

tip endocrin, capacitate vitală, consum O2
B i ochi mi ce : ti p m et abol i sm , ti p enzi m at i c
G e n e r a l m o t r i c e : c a p a c i t a t e d e î n v ă ţ a r e , t r a n s f e r şi
restructurare motrică, rezistenţă la stress, capacitate
energetică
C
O
Determinare M
Psiho-motrice: coordonare generală şi
genetică P
segmentară, echilibru static şi dinamic, simţul
O ritmului, orientare spaţială, chinestezie, schemă
N corporală
E
N
M o t r i c e : v i t e z ă , f o r ţ ă , m o bi l i t a t e , r e z i s t e n ţ ă
T
E
P s i h o - i n t e l e c t u a l e : a t e n ţ i e g e n e r a l ă şi d i s t r i b ut i v ă ,
capacitate de concentrare - deconcentrare mentală,
gândire, imaginaţie, memorie, anticipare, decizie
Psiho-afective: echilibru afectiv, stăpânirea emoţiilor

Determinate de negative, rezistenţă la stress
mediu
50
Psiho-voliţionale: capacitate de efort, tenacitate,

perseverenţă, dârzenie, rezistenţă la durere
Plecând de la această schemă a componentelor modelului de referinţă a

jucătorului de handbal, se alcătuiesc modelele iniţiale, intermediare şi finale, ce
prin intermediul procesului instrucţional completează secvenţele deficitare
semnalate la aceste nivele.
Fig. nr. 5
Modelul ideal al jucătoarei de handbal
Vârsta optimă: 20-26 ani
SOMATIC FUNCŢIONAL
Înălţimea: 170-195 cm (în funcţie de Stare de sănătate perfectă
post) Putere maximă anaerobă: 30 – 35
Tip constituţional: longilin, musculatură W/kg. corp după metoda Miron
bine dezvoltată, mobilitate articulară bună. Georgescu.
Anvergura: talia + 6-8 cm. Putere maximă aerobă: 55-60 ml- VO2
Compoziţia corporală: 51% masă max/kg. Corp.
musculară, 10,5% ţesut adipos. Funcţionalitate bună a marilor sisteme
Indice Quetelet: greutatea în gr/statura în şi aparate
cm.= 350-370
PREGĂTIRE TEHNICO-TACTICĂ:
- procedee tehnice
- specializare pe post
- integrare în sistemul de joc
CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE CALITĂŢI NEUROPSIHICE

Detenta: de pe loc -70 cm, cu elan – 80 - sistem nervos puternic, echilibrat, mobil,
cm. adaptabil, energic, capabil de echilibru
Viteză: bună mai ales sub forma vitezei de emoţional;
reacţie şi de angrenare în lucru a - capacitate mare de concentrare,
segmentelor sau corpului în întregime. stabilitate şi distribuţie a atenţiei;
Timp de reacţie: la excitant optic 12-14 - rapiditate şi promptitudine în gândire,
sutimi de sec. imaginaţie creatoare şi memorie bine
Îndemânare: foarte bună sub aspectul dezvoltate;
coordonării. - trăsături de temperament şi caracter
Forţă: foarte bună în toate grupele deosebite-curaj, dârzenie, combativitate;
musculare. - responsabilitate, perseverenţă,
Rezistenţă: la eforturi de tip mixt cu disciplină, spirit de echipă, dorinţă de a
predominenţă aerobă. învinge (perfectibile);
- sensibilitate kinestezică şi orientare în
spaţiu;
- percepţii tactile, spaţiale, vizuale şi
percepţia mişcării (simţul mingii) bine
51
dezvoltate.
Fig. nr. 6
Modelul iniţial al jucătoarei de handbal
Vârsta optimă: 7-8 ani
SOMATIC FUNCŢIONAL
Vârstă: 7-8 ani. Stare de sănătate perfectă
Înălţimea: 135 +/-5cm Funcţional: sănătos, indici funcţionali a
Somatic: integritate somatică, marilor sisteme normali:
Tip constituţional: longilin cu segmentele Ritm cardiac: 80-85 bătăi/ minut;
membrelor superioare şi inferioare lungi, Tensiune arterială: 105/72 mmHg;
palme şi picioare mari, diametrul biacromial Ritm respirator: 24 respiraţii/minut.
mai mare decât cel bitrohanterian cu 4 sau mai
mulţi centimetri.
Anvergura: talie + 7-10 cm,
Indice Quetelet: greutatea în gr/statura în
cm.= 350-370
PREGĂTIRE TEHNICO-TACTICĂ:
- procedee tehnice (pasare, aruncări la poartă specifice pe post, etc.)
- integrare în sistemul de joc
CALITĂŢI MOTRICE SPECIFICE CALITĂŢI PSIHOSOCIOLOGICE

Detenta: de pe loc -35 cm, cu elan – 40 cm. Intelect: capacitatea de mobilizare rapidă
Viteză: bună mai ales sub forma vitezei de şi promptă a atenţiei în mod repetat, conform
reacţie şi de angrenare în lucru a segmentelor ritmului de succesiune a fazelor specifice
sau corpului în întregime. jocului de handbal;
Timp de reacţie: la excitant optic 12-14 Volitiv: perseverenţă, tenacitate şi rezistenţă la
sutimi de sec. monotonie şi oboseală;
Capacităţi coordinative: Afectiv: echilibru emoţional, capacitate de
coordonare generală şi segmentară, echilibru stăpânire a emoţiilor, rezistenţă la stress.
static şi dinamic, simţul ritmului, orientare Sociologic: capacitate de asociere, toleranţă,
spaţială, simţ muscular (chinestezie), spirit de întrajutorare.
ambidextrie.
Aceste modele (ideale), sunt desigur modele orientative dat fiind gradul lor
înalt de generalizare. După cum am mai arătat, în acţiunile succesive de selecţie
intervine specializarea pe posturi şi calităţile compensatorii (fizice, motrice,
psihice, etc.) ale jucătorilor.
52
CAPITOLUL 3
CARACTERUL ACTIV, CONTINUU ŞI COMPLEX AL SELECŢIEI ŞI
PREGĂTIRII ÎN HANDBAL
3.1. Antrenamentul sportiv- proces instructiv-educativ complex
Iniţierea în practicarea ramurilor de sport a copiilor selecţionaţi are următoarele

obiective:
1. dezvoltarea capacităţii motrice – prin îmbogăţirea bagajului de
priceperi şi deprinderi motrice de bază şi utilitar aplicative, ca suport
pentru viitoarele deprinderi tehnico-tactice specifice. Mijloacele de
realizare a acestui obiectiv sunt alese din:
- atletism: şcoala alergării, a săriturii, a aruncării;
- gimnastică: acrobatică, sărituri;
- jocuri: jocuri dinamice, jocuri sportive adaptate;
- ştafete şi trasee aplicative etc.
2. dezvoltare fizică armonioasă – prin echilibrarea lucrului pe ambele
părţi – stânga, dreapta, echilibrarea efortului pe marile grupe
musculare – braţe, picioare, trunchi, atitudini şi mers corect, ţinută
corectă. Mijloace de realizare:
- diferite exerciţii de mers
- exerciţii de redresare a ţinutei, umerilor, bazinului, picioarelor
- exerciţii de respiraţie
- păstrarea unor poziţii: “drepţi”, “pe vârfuri”, ”cumpănă” etc.
- lucru cu partea neîndemânatică
53
- lucru individualizat
3. dezvoltarea calităţilor motrice – în special a vitezei sub toate formele
ei şi a îndemânării. Se pot aborda şi calităţile de forţă şi rezistenţă de o
manieră prudentă, judicioasă şi cu caracter general.
Iniţierea în tehnica specifică de ramură cu accent pe învăţarea corectă a
procedeelor tehnice printr-o metodică adecvată.
Stadiul I al antrenamentului sportiv are o importanţă deosebită într-o viziune
strategică şi ca bază de plecare în pregătire pentru celelalte stadii ale
antrenamentului.
3.1.1. Conceptul sistemic privind creșterea și dezvoltarea somato-funcțională,

psihică și motrică
Creşterea şi dezvoltarea, fenomene specifice vârstelor tinere, acţionează

simultan în evoluţia organismului uman. Ele însă nu trebuie privite şi analizate
separat, specialişti din cadrul ştiinţelor biologice, atrăgând atenţia asupra acţiunii şi
interacţiunii acestor două fenomene.
Conceptul sistemic de acţionare a fenomenelor de creştere şi dezvoltare este
subliniat de o serie de legi ce guvernează acţiunea acestor fenomene specifice
perioadelor premature.
Conform autorilor Colibaba-Evuleţ D. şi . Bota I. –(1998), există opt legi ale
creşterii şi dezvoltării fizice, după cum urmează:
 legea corelaţiei dintre organism şi mediu;
 legea unităţii şi interdependenţei dintre organism şi sistemele lui;
 legea ritmului de creştere şi dezvoltare fizică;
 legea alternanţei creşterii şi dezvoltării fizice (Godin);
 legea determinării ontogenetice şi filogenetice a proporţionalităţii
54
corporale;
 legea antagonismului dintre excesul de creştere şi de dezvoltare
fizică; legea pubertăţii; legea asimetriei.
De menţionat că o parte dintre aceste legi sunt valabile şi acţionează şi după
terminarea proceselor de creştere şi de dezvoltare fizică.
3.1.2. Particularitățile bio-motrice și psiho-sociologice la vârsta de 6-8 ani a

copiilor selecționabili pentru handbal
Vârsta de 6-8 ani, vârsta membrilor eşantionului ce a constituit subiectul

experimentului ce a stat la baza acestei lucrări, se situează din punct de vedere
cronologic în perioada vârstei şcolare mici. Din punct de vedere anatomo -
fiziologic şi psihic specialiştii arată că la această vârstă există o mare diversitate a
indivizilor. Factorii ereditari şi cei de mediu, dintre care demni de amintit sunt:
alimentaţia, factorii geoclimatici, urbanizarea excesivă, informatizarea societăţii
etc. influenţează dezvoltarea indivizilor, făcând necesară individualizarea şi
departajarea celor din această categorie de vârstă. Nu în ultimul rând particularităţi
individuale legate de ereditate, de moştenirea genetică precum şi tendinţa generală
de accelerare a maturizării indivizilor, trebuie luate în considerare atât în procesul
de selecţie cât şi în cel de pregătire sportivă (A.Dragnea -1984).
Atât în procesul de selecţie, cât şi în procesul de pregătire trebuie să se aibe
în vedere o serie de adevăruri axiomatice ce impun o anumită atitudine din partea
specialistului.
Astfel “COPILUL NU ESTE UN ADULT ÎN MINIATURĂ”, deoarece
organismul lui prezintă o labilitate însemnată a reglării neuro-hormonale.
“Metabolismul crescut, arderile celulare intense, procesele accentuate de sinteză
legate de aspectele morfo-genetice şi funcţionale ale creşterii şi dezvoltării îl
departajează pe copil de adult”.
55
Demeter A. – (1979), arată că “în perioada antepubertară creşterea şi

dezvoltarea organismului fetelor şi băieţilor se desfăşura paralel, cu acelaşi ritm”.
De aici rezultă posibilitatea pregătirii fetelor şi băieţilor împreună în cadrul
aceloraşi grupe de iniţiere.
Sistemul muscular, mic ca volum, este alcătuit din muşchi cu fibre subţiri, cu
un conţinut bogat în apă, dar cu un tonus muscular crescut. Flexorii sunt mai bine
dezvoltaţi şi mai puternici decât extensorii şi, de asemenea, muşchii trunchiului
sunt mai dezvoltaţi ca muşchii membrelor.
Sistemul nervos, slab dezvoltat la această vârstă, este caracterizat de
manifestări fluctuante. În sfera proceselor nervoase fundamentale predomină
excitaţia în faţa inhibiţiei, fapt ce se reflectă în activitatea motrică printr-o stare de
“agitaţie motrică”, mişcări de prisos, legănare, relativă precizie în mişcări etc., iar
în sfera activităţii psihice prin instabilitatea atenţiei, voinţă slabă, labilitate etc.
Sistemele, aparatele şi organele cu cea mai mare rezonanţă la efort – sistemul
cardio-vascular, aparatul respirator, inima şi plămânii – sunt încă slab dezvoltate la
această vârstă. Inima are pereţii relativi subţiri şi o capacitate (volum sistolic) mică,
dar prezintă o mare vitalitate relevată de ritmul contracţiilor , situat la această
vârstă în jurul a 80-85 bătăi pe minut. Elasticitatea mare a vaselor sanguine
determină valori scăzute ale tensiunii arteriale - 105/72mmHg după Demeter A.,
(1981) în ciuda frecvenţei cardiace ridicate. Aceşti indici funcţionali de bază (ritm
cardiac şi tensiune arterială) sunt foarte sensibili, labili şi cu reacţii uneori
exagerate la efort. Aceste câteva consideraţii esenţiale privind particularităţile
morfo-funcţionale şi psihice ale copiilor de 7-8 ani ar trebui completate şi de alte
câteva idei:
 de cele mai multe ori vârsta cronologică nu corespunde cu cea biologică, fapt
de care trebuie ţinut cont atât în procesul de selecţie, cât şi în cel de pregătire.
 decalajul între vârsta cronologică şi cea biologică este completat de
fenomenul “secular trend” respectiv de tendinţele de acceleraţie şi de neotonie
56
în fenomenele de creştere şi de dezvoltare ale generaţiilor actuale faţă de

generaţiile mai vechi, fenomen sesizat de o serie de antropologi, pediatri,
fiziologi, psihologi.
Concluzionând, putem aprecia că vârsta de 7-8 ani se încadrează în perioada
şcolară mică şi se caracterizează printr-o creştere şi dezvoltare, aproximativ egale
pe cele două sexe. Selecţia primară trebuie să aibă un caracter cât mai larg şi
exigenţe relativ mici între care însă starea de sănătate, vitalitatea şi nivelul
capacităţilor motrice constituie repere esenţiale.
Ereditatea, moştenirea genetică privind dezvoltarea somatică, în special
indicii privind talia, sunt repere de primă orientare în selecţia viitorilor jucători de
handbal. Disponibilităţile psiho-fiziologice specifice acestei vârste sunt mari, copiii
sunt capabili să se joace lungi perioade din timpul zilei şi în consecinţă, din acest
punct de vedere, antrenamentul ca o joacă dirijată, se poate programa în fiecare zi.
Cunoaşterea particularităţilor morfo-funcţionale şi psihice ale subiecţilor,
facilitează antrenorului (profesorului, instructorului) abordarea în cadrul lecţiei de
antrenament a mijloacelor şi nivelurilor de efort celor mai adecvate pentru păstrarea
acestora în cadrul grupei şi pentru progresul lor cât mai rapid.
3.2. Stadiile antrenamentului sportiv și îmbinarea pregătirii continue cu

selecția și edificarea performanțelor sportive
3.2.1. Stadiile antrenamentului sportiv - caracterizare generală
Stadiile antrenamentul sportiv reprezintă perioade mari de timp în care

procesul de pregătire este programat pe mai mulţi ani şi este realizat secvenţional în
concordanţă cu potenţialul bio-motric şi psihic al subiecţilor. Fiecare stadiu al
antrenamentului are obiective bine stabilite şi sarcini concrete de rezolvat în
vederea accesului la marea performanţă.
57
Antrenamentul sportiv este un proces supercomplex, iar realizarea

performanţelor în general presupune, în afara talentului, şi un considerabil volum
de muncă eşalonat pe parcursul mai multor ani.
Performerul în domeniul sportiv parcurge de cele mai multe ori un lung şi
anevoios drum de-a lungul carierei sale trecând prin mai multe etape de selecţie şi
de pregătire. Performanţa sportivă, după cum arată o serie de date statistice este
apanajul vârstei tinere, marea majoritate a înaltelor performanţe realizându-se în
jurul intervalului de vârstă 20-25 ani. Nu întâmplător această vârstă corespunde cu
vârsta cronologică şi ontogenetică de potenţial maxim în plan biologic şi psihic a
fiinţei umane. Unii specialişti ai domeniului apreciază că pentru a accede la înalta
performanţă în unele discipline sportive (mai puţin complexe) sunt necesari
aproximativ 8-10 ani (sau două cicluri olimpice, apreciază alţii) de pregătire.
Având în vedere complexitatea jocurilor sportive în general şi în speţă a jocului de
handbal, acest interval de pregătire se poate extinde. De aici necesitatea unei
abordări timpurii şi profesioniste a pregătirii celor selecţionaţi pentru jocul de
handbal.
Valorificarea maximă a potenţialului biologic şi psihic pe plan sportiv la o
vârstă optimă (aprox.20-25 ani) presupune o mare cantitate de muncă, eşalonată
conform unor principii de ordin metodologic pe mai mulţi ani, disponibilităţi de
efort, motivaţie şi o personalitate puternic pozitivă din partea sportivului, precum şi
dirijarea adecvată a procesului de antrenament. La acestea se mai adaugă un cadru
organizatoric şi material adecvat.
Creşterea intervalului necesar unei pregătiri profesioniste este motivat de
specializarea din ce în ce mai accentuată a jucătorilor – atât pe posturi, cât şi pe
faze (de atac şi de apărare). În acest sens procesul de selecţie are caracter
continuu şi prospectiv vizând promovarea sportivilor în întreaga lor carieră
sportivă, dealungul tuturor stadiilor antrenamentului
58
3.2.2. Stadiul I al antrenamentului sportiv - sarcini şi obiective
Stadiul I al antrenamentului sportiv se constituie într-o primă perioadă de

pregătire sportivă precedată de selecţia elementelor cu înclinaţii şi disponibilităţi
pentru sport. El reprezintă debutul în viaţa sportivă, începutul activităţilor legate de
pregătirea sportivă.
Sarcinile stadiului I al antrenamentului sportiv sunt:
a. marketing în depistarea, orientarea şi selecţia copiilor antepubertari cu
aptitudini pentru sport în cluburile private;
b. iniţierea în practica ramurilor de sport;
c. stabilirea viitoarei specializări.
3.2.3. Particularități în stabilirea viitoarei specializări-handbal
La nivel de performanţă actualul, joc de handbal impune deseori în afara

specializării pe posturi (centru, interi, pivot, extreme, etc.), specializarea jucătorilor
pe faze. Astfel există jucători care fac numai faza de atac sau numai pe cea de
apărare, jucători care fac ambele faze ale jocului, executanţi ai aruncărilor de la 7m,
etc. În prima fază a instruirii se impune însă evitarea specializării înguste.
Această cerinţă a pregătirii copiilor şi mai târziu a juniorilor se referă la
faptul că înaintea primei specializări (portari + jucători de câmp, iar apoi jucători de
semicerc + jucători de 9m) este necesar ca toţi jucătorii să cunoască toate
procedeele tehnice de bază ale jocului, precum şi sarcinile de natură tactică pe toate
posturile. Înaintea specializării înguste, fiecare jucător trebuie să fie capabil să
joace pe orice post din echipă, pentru că cerinţele jocului impun deseori acest lucru
chiar şi atunci când se ajunge la un nivel înalt de practică.
59
3.3. Marketing în depistarea, orientarea și selecția copiilor antepubertari cu

aptitudini pentru sport în cluburile private
Sportul, ca sistem complex, bazat pe o structură de relaţii între fenomene de

ordin cultural, politic, economic şi social, se sprijină pe un ansamblul dinamic de
relaţii între parteneri : cluburi, federaţii, colectivităţi locale, stat, unităţi economice,
şcoli, mass - media. Fiecare organizaţie aflată în Structurile Sportului, şi în
particular conducătorii fenomenului sport, îşi asumă responsabilităţi faţă de
unitatea pe care o conduc, club, direcţie sau asociaţie judeţeană, Ligă profesionistă
sportivă, departamentul ministerial, în definirea unei politici de iniţiativă pentru
dezvoltarea domeniului sport.
Managementul este o activitate de conducere. În cadrul unei activităţi

complexe, aşa cum este sportul, activează mai multe categorii de manageri, aflaţi în
relaţii diferite în funcţie de ierarhii şi sarcini, relaţii care pot fi de subordonare sau
de conlucrare.
Oricare ar fi nivelul ierarhic şi de competenţă a managerului, acesta se
confruntă cu o serie de probleme provenite din interiorul sistemului, probleme
sesizate cu mult simţ practic de unul dintre cei mai cunoscuţi metodişti de la noi din
ţară (Florescu C. 1985.) :
1. criza de timp – ”punând cap al cap ceea ce se pretinde astăzi, chiar
unui antrenor conştiincios, cu simţ de răspundere şi organizat, cele 24
de ore nu-i sunt suficiente. El este obligat deci să trieze sarcinile după
propriul sistem de valori, pentru a lăsa pe mâine ceea ce nu a fost
posibil să facă azi. Acest mâine devine în scurt timp azi, istoria se
repetă şi criza de timp se accentuează cu fiecare zi. ”... „Ce perspective
există pentru a ţine sub control criza de timp? Problema este în primul
rând de mentalitate. Dacă fiecare ar înţelege că tot ceea ce s-a adunat
60
ca pretenţii nu se adresează antrenorului ca individualitate, ci

domeniului, ar lua naştere o altă atitudine faţă de munca în colectiv. ”
2. nerăbdarea conducătorilor - ... „nerăbdarea în obţinerea
performanţelor este o caracteristică a majorităţii conducătorilor de
sport.” ... „de regulă pentru a nu deteriora relaţiile cu conducerea,
antrenorul îşi restructurează întreaga concepţie, orientând pregătirea pe
un drum bănuit mai scurt, sacrificând în mod sigur perspectiva”. În
cazul de faţă funcţiile de conducător (manager) se îmbină în mod
fericit cu cea de antrenor.
3. amestecul „celor de pe margine” – „Iată un factor perturbator
deosebit de important, în special în sporturile de mare popularitate.
Din principiu, orice spectator sportiv mai mult sau mai puţin statornic
este un „mare specialist” în sport şi, ca atare, împarte cu mare
generozitate şi dezinvoltură sfaturi infailibile şi judecăţi de valoare
fără drept de apel. Culmea este că se şi revoltă dacă respectivele
sfaturi nu sunt urmate cu rigurozitate.”
4. În cluburile private acest aspect se manifestă de la unii părinţi
„care au dat banul” şi vor performanţă rapid – indiferent de
aptitudinile copilului, condiţii sau situaţie ”.
5. neconcordanţa dintre obiective şi posibilităţi – „în principiu,
obiectivele trebuie să fie mobilizatoare, ceea ce înseamnă că,
depunându–se eforturi deosebite, ele să poată fi atinse. De aici şi până
la a fixa ţeluri himerice, pasul – deşi mare – este adesea făcut. Trezirea
la realitate este dură, iar efectele negative sunt greu recuperabile şi
necesită timp.”
6. în antichitate circula maxima de actualitate şi în zilele noastre ,,
festina lente” - grăbeşte-te încet.
61
7. „Şocul” informaţional – „Marea majoritate a antrenorilor în funcţie

la ora actuală nu au fost pregătiţi – nici prin formare şi nici prin
perfecţionare – să utilizeze miile de informaţii care se adună pe masa
lor...” şi că „În sfârşit, vor trebui să se obişnuiască cu gândul că
progresul poate fi socotit o ...fatalitate, că totul este supus înnoirilor şi
că vor fi nevoiţi să înainteze neabătut într-un anume sens, de multe ori
împotriva propriilor înclinaţii, mărturisite sau nu.„
8. nemulţumirile sportivilor – „O problemă curentă şi dificilă cu care
se confruntă toţi antrenorii este aceea de a face faţă nemulţumirilor
sportivilor. Am putea spune că orice proces de pregătire sportivă se
însoţeşte de o undă de nemulţumiri, când latente, când explozive, când
sub formă de manifestări individuale, când colective, de masă.”
9. „Şocul” colectivului – „ Trecerea de la conducerea unipersonală a
procesului de pregătire sportivă la conducerea în colectiv a găsit pe
mulţi antrenori nepregătiţi. Obişnuiţi cu o anumită manieră de lucru,
caracterizată în general printr-o mare libertate de acţiune, ajunşi în
situaţia de a munci în cooperare cu alţii, ei s-au găsit într-o situaţie
complet schimbată. Restrângerea atribuţiilor, implicit a dreptului de
decizie, le-a creat sentimente de frustrare, de atac la persoană, de şoc.”
10. conflictele cu „ lumea din afară” - ...” sunt tipice pentru antrenorii
autocraţi. Obişnuiţi ca nimeni să nu „ murmure” în interiorul
sistemului (i-au „lichidat” în prealabil pe recalcitranţi), extind metoda
şi în afară.
Managerul unui club privat trebuie să treacă peste toate aceste neajunsuri şi,
în plus trebuie să se preocupe continuu de activitatea de marketing.
Putem defini marketingul în sport ca o concepţie modernă a desfăşurării
activităţii sportive, îndreptată spre satisfacerea cerinţelor consumatorilor de sport
(spectatorii), pe baza desfăşurării unor activităţi specifice domeniului (identificarea
62
şi investigarea pieţei de sport) precum şi a utilizării unui instrumentar de marketing

adecvat pentru cercetarea nevoilor de consum şi optimizarea acţiunilor practice. Cu
atât mai mult activitatea din cluburile private nu poate fi concepută în afara unor
acţiuni riguroase de marketing.
Pentru că ştiinţa marketingului are un pronunţat caracter aplicativ;
conceptele cu care operează - cum ar fi : piaţa, cererea şi oferta, concurenţa,
conjunctura, preţurile, etc. – beneficiază nu doar de abordări teoretice, abstracte, ci
şi (mai ales) de o riguroasă operaţionalizare, respectiv, de posibilitatea cuantificării
principalelor dimensiuni şi structuri, a descifrării mecanismului formării şi
manifestării lor în realitatea economică.
În evoluţia sa, cu deosebire în perioada care a urmat celui de al doilea război
mondial, marketingul a găsit teren prielnic de aplicare în cele mai variate domenii
de activitate şi spaţii economico-geografice. El a dobândit totodată consacrarea în
spaţiul teoriei economice, în familia disciplinelor ştiinţifice. Dar, prin această
consacrare, procesul dezvoltării sale nu este încheiat: prin lărgirea continuă a
câmpului aplicaţiilor practice, marketingul urmează un proces de diferenţiere şi
specializare, iar ştiinţa marketingului se îmbogăţeşte şi îşi sporeşte, prin aceasta,
contribuţia la tezaurul teoriei economice.
Difuzarea largă a marketingului în cele mai diverse (şi neaşteptate, uneori)

domenii ale activităţii umane îi scoate în evidenţă încă din primele decenii
postbelice, o relativă universalitate, trăsătură caracteristică pentru teoria ca şi
pentru practicile sale.
Pe fondul acestei trăsături evidente, nu au lipsit însă exagerările privind

posibilităţile şi efectele utilizării lui. Este adevărat, că marketingul introduce un
demers ştiinţific în orientarea unor activităţi practice, că permite raţionalizarea
eforturilor şi optimizarea efectelor : dar aceasta nu înseamnă că i se poate atribui
condiţia de “panaceu universal” pentru dificultăţile domeniilor de aplicare.
63
În sfârşit, poate fi adus drept argument, în sprijinul universalităţii

marketingului, afirmarea lui în orice tip de economie. Desigur, cadrul cel mai fertil
s-a dovedit a fi cel al economiei de piaţă, în toate variantele acesteia
Este vital în marketingul sportiv să recunoaştem că avem de a face cu un
produs special. Sportul ca produs nu este deloc la fel cu alte produse.
Dacă sportul este, în general, distinct ca produs, atunci orice organizaţie

care finanţează în principal pentru a produce sau furniza un produs sportiv unor
consumatori individuali sau altor organizaţii face parte din industria sportului. Dată
fiind diversitatea organizaţiilor din această industrie, este util să le clasificăm în
sectoare separate.
Prin urmare, organizaţiile se deosebesc prin funcţiile lor primare de

marketing:
 de a oferi spectatorilor sau altor consumatori indirecţi “pachete” de jocuri,

sporturi sau competiţii, de a practica sau asista la:
 sporturi de echipă profesioniste;
 sporturi individuale profesioniste;
 arene, stadioane, amenajări sportive;
 piste de concurs.
 de a asigura bazele sportive, echipamentul şi programe în incinta:
 cluburilor regionale şi a staţiunilor;
 facilităţi comerciale în folosirea terenurilor pentru sporturi cu rachetă, săli
şi piste de bowling, popice şi jocuri sportive;
 mijloace de recreere (pentru copii şi juniori);
 tabere de iniţiere în sport;
 agenţii publice şi nonprofit;
 companii care comercializează bunuri sportive.
64
 de a asigura în general sprijin administrativ, control şi publicitate altor

organizaţii sportive:
 agenţii cu rol de organism de conducere şi organizare sau conferinţe;
 mass-media sportivă;
 sponsorii sportului;
 grupuri de management, cercetare şi consultanţă.
Numeroase organizaţii sportive se află simultan în relaţii de concurenţă şi
cooperare.
Cerinţele consumatorilor au tendinţa de a fluctua mult.
Sportul ca produs este în mod invariabil intangibil, efemer, experenţial şi

subiectiv. Produsul de sport este “fabricat” şi “consumat” simultan. Este o masă
perisabilă, care trebuie vândută în avans şi nu poate fi stocată. Sportul se consumă,
în general, în public, iar satisfacţia consumatorului este în mod invariabil
influenţată de facilitarea socială.
Sportul ca produs este inconstant şi imprevizibil. Oamenii produc sport, dar

sunt inconstanţi. Un meci de handbal jucat astăzi va fi diferit de meciul de
săptămâna viitoare, chiar dacă jucătorii sunt aceiaşi. Specialistul în marketingul
sportiv are un minim control asupra conţinutului produsului sport.
În sport, antrenorii, managerul general sau ambii răspund de recrutarea şi

angajarea sportivilor, negocieri şi transferuri. Antrenorii şi managerii negociază şi
transferă jucătorii cei mai bine cotaţi fără să se consulte cu personalul de
marketing. Totuşi specialistul trebuie să se implice şi să demonstreze impactul pe
care îl are un transfer asupra cumpărătorului de imagine sportivă.
Sportul este atât un produs de consum, cât şi un produs industrial.

Teoria marketingului clasifică produsele în două categorii:
- produse consumate de un utilizator final, numite bunuri de consum;
65
- produse folosite pentru fabricarea de produse, numite bunuri industriale;

Sportul exercită o atracţie aproape universală şi pătrunde în toate sferele
vieţii :
 exerciţiul motric ;consumul alimentar ;

 consumul de băuturi răcoritoare şi alcoolice
 consumul de droguri ; violenţa fizică ; identificarea socială ;
 gratificarea indirectă ;contextul economic juridic ;
 afaceri şi industrie .
3.4. Etapele procesului de marketing
Marketingul (direct) are sarcina de a defini la nivel naţional oferta cea mai
rentabilă pentru practicarea unei discipline sportive, stabilind cu precizie priorităţile
ramurilor de sport ce urmează a fi puse în valoare cu sprijin financiar în plan
teritorial, corespunzător condiţiilor materiale şi ale tradiţiei. Având în vedere
condiţiile concrete ale oraşului Braşov – condiţii materiale, specialişti şi tradiţie în
handbal, o politică adecvată de marketing poate valorifica la maximum activitatea
din cluburile private la această disciplină. Esenţial pentru reuşita efortului de
marketing, controlul reprezintă un ingredient cheie în succesul unei organizaţii.
Controlul începe cu stabilirea obiectivelor. Orice eforturi depuse pentru o campanie
promoţională, de promovare a vânzărilor sau de relaţii publice, trebuie să înceapă
prin stabilirea scopurilor în conformitate cu care trebuie să se opteze pentru un
proces adecvat de management pe bază de obiective (M.P.O.).
În consecinţă, etapele procesului controlului de marketing trebuie să fie

următoarele :
Etapa 1 – managerul sau directorul convoacă personalul, folosind o abordare

de participare activă faţă de obiectivele şi scopurile dorite.
66
Managerul sau directorul explică în mod clar aşteptările, obiectivele de

performanţă, metodele de evaluare şi recompensele probabile în caz de reuşită,
precum şi urmările negative în caz de eşec.
Etapa 2 – se evaluează prestaţia, iniţial la interval de 6 luni. Dacă se obţin

rezultate bune membrii personalului sunt evaluaţi o dată la 12 luni.
Etapa 3 – când se constată cazuri de slabă performanţă sau când se pot face
îmbunătăţiri, directorul sau managerul trebuie să evidenţieze care este modalitatea
de perfecţionare, dezvoltare sau acţiunea corectiva care se impune.
Etapa 4 – se întocmeşte un nou contract M.P.O., pe baza experienţei din

perioada anterioară evaluată.
În ziua de azi în sport, specialiştii de marketing trebuie să devină

manageri, iar managerii trebuie să devină specialişti în marketing.
CAPITOLUL 4
ÎNVĂŢAREA MOTRICĂ ȘI CONDUITA MOTRICĂ ÎN INSTRUIREA
SPORTIVĂ
4.1. Învățarea și conduita motrică în jocurile sportive
Procesul de achiziţii motrice constituie de fapt prima prioritate a

antrenamentului sportiv. Achiziţiile motrice reprezintă pe lângă creşterea capacităţii
de efort, celălalt obiectiv ce vizează procesul de perfecţionare motrică, prin
formarea şi perfecţionarea unor priceperi şi deprinderi motrice pe filiera –învăţare,
fixare, consolidare, “supraânvăţare”, proces ce nu poate fi conceput în afara
demersului de „educare” a calităţilor motrice. Aceste două laturi ale procesului de
perfecţionare motrică sunt indisolubil legate între ele şi nu pot fi concepute una în
67
afara celeilalte” A. Prescorniţă (2006).

Antrenamentul sportiv poate fi considerat ca, procesul de instruire, formare,
dezvoltare şi perfecţionarea a sportivilor, vizând pregătirea totală a acestora,
indispensabilă sportului de performanţă actual (Bădău D., 2006, pag. 83).
Conceptul de învăţare motrică se foloseşte ca termen ce desemnează
totalitatea demersurilor şi rezultatelor implicate în procesul de antrenarea a
sportivilor.
Învăţarea tehnicii diferitelor ramuri de sport este condiţionată de legile şi
etapele învăţări actelor şi acţiunilor motrice, în concordanţă cu particularităţile si
specificul ramurilor respective (Bădău D., 2006, pag. 83).
Din punct de vedere psihologic, învăţarea motrică constituie procesul de
învăţare, care serveşte la dezvoltarea capacităţii de acţiune a sportivului.
După Epuran M. (2001), învăţarea poate fi analizată din următoarele
perspective:
 privită din perspectiva rezultatelor - “se exprimă într-un sistem de cunoştinţe,
deprinderi, priceperi, obişnuinţe, atitudini, nivel de adaptare, nivel de
dezvoltare a aptitudinilor psihice şi motrice, capacitatea de decizie şi creaţie,
capacitatea de autoreglare, capacitatea psihică şi ca o însumare - capacitatea
de performanţă”;
 privită ca proces – “are la bază un întreg sistem de mecanisme neurocerebrale
şi neuromusculare care se exprimă în termeni de însuşire, asimilare, adaptare,
acomodare, restructurare, transfer, întărire, uitare – termeni evidenţiaţi în
comportamentele observabile (deschise) sau mentale (închise)”.
Învăţarea după Epuran M. (2001), “este pe de o parte, achiziţie de informaţii
semnificative, iar pe de altă parte, însuşire de comportamente instrumentale”.
Croitoru D. (1999), consideră că “învăţarea nu trebuie redusă la formarea
deprinderilor motrice specifice unei ramuri sportive, ci privită ca o împletire între
învăţarea motrică şi cea inteligentă, în care, pe lângă dobândirea comportamentului
68
motor adecvat, trebuie însuşite şi comportamentele cognitive implicate în formarea

capacităţii de acţiune”; “Învăţarea deprinderilor motrice nu trebuie despărţită, nici
măcar teoretic, de învăţarea simultană a comportamentelor decizionale, prin care
sportivul să fie capabil să aplice strategii adaptative diferite, în funcţie de situaţia
concretă”.
După A. Prescorniţă (2006), „conduita motrică ar putea fi definită ca un
ansamblu de decizii şi acţiuni prin care un sportiv caută să rezolve anumite situaţii
de concurs (sau de joc în cazul nostru), precum şi ţinuta sa generală în competiţie.
Conduita motrică a sportivilor este influenţată complex şi se evidenţiază mai ales în
condiţii de concurs. Calităţile motrice, cunoştinţele tactice, dar mai ales valoarea
tehnică şi valenţele psihice sunt determinante în conduita motrică a sportivilor în
general şi a celor din jocurile sportive în special. Acest tablou general poate fi
completat şi extins cu o serie de alţi factori ce determină o anumită conduită
motrică:
- disponibilităţi energetice; calităţi motrice; uşurinţa în mişcări
- factori psiho-comportamentali (patima pentru joc, ardoarea în dispută,
angajarea, tenacitatea, clar-viziunea, inteligenţa, colaborarea) ”.
4.1.1. Învăţarea motrică - delimitări conceptuale
Creşterea eficienţei procesului de instruire în sensul apropierii lui de

condiţiile organizării şi desfăşurării jocului, impun adoptarea orientărilor noi în
metodologia învăţării acţiunilor de joc în cadrul unor structuri complexe, predarea
şi exersarea în condiţiile apropiate de joc şi perfecţionarea acţiunilor şi a jocului în
condiţii de efort. În metodologie, profesorul va avea în vedere următoarele
priorităţi:
 împletirea componentelor pregătirii să se facă astfel încât componenta
tehnică să apară permanent pe primul plan, iar în cadrul acesteia să se acorde
69
prioritate procedeelor de pasare a mingii

 încadrarea execuţiei acţiunilor în modelul jocului şi folosirea unui volum mare
de repetări la acţiunile de bază
 folosirea paralelă a căilor instruirii separate, pe componente, dar şi combinate
(fizic+tehnic, tehnic+tactic, fizic+tactic)
 învăţarea globală a jocului fiind principala direcţie de instruire, să se
acţioneze permanent pe integrarea elementelor învăţate în cadrul jocului “
Desigur, învăţarea şi perfecţionarea jocului rămâne un obiectiv permanent al
procesului instructiv-educativ la toate nivelurile şi stadiile de pregătire, dar mai ales
în handbal acest obiectiv se realizează cu atât mai greu cu cât nivelul tehnic al
jucătorilor este mai scăzut.
4.1.2. Caracteristicile învăţării motrice
Caracteristicile esenţiale ale învăţării mişcărilor după Weineck J. (1995),

sunt următoarele: percepţia şi memoria.
Percepţia poate fi analizată pornind de la informaţiile transmise de
analizatorul vizual, auditiv, kinestezic (de origine musculară) şi de le cel tactil şi
vestibular. Se consideră că la începutul învăţării unei mişcări informaţiile verbale şi
vizuale predomină, ulterior informaţiile transmise de analizatorul kinestezic joacă
un rol mai important. Se afirmă că, cu cât stimulii de învăţare sunt mai puternici şi
cu cât influenţa lor durează mai mult, cu atât mai mari sunt probabilităţile de a fixa
în memorie procesele de învăţare.
Memoria reprezintă în cadrul procesului de învăţare o condiţie esenţială. La
începutul unui proces de învăţare, influxurile nervoase aferente (informaţiile)
trebuie să treacă de mai multe ori prin nişte circuite care sunt într-un fel circuite
reverberante, necesare pentru construirea memoriei şi pentru fixarea circuitelor în
70
buclă (Kugler -1981). Pornind de la teoria circuitelor în buclă Weineck (1995),

defineşte învăţarea astfel: “învăţarea conduce la crearea şi fixarea unor circuite
nervoase specifice conţinutului său, care ulterior sunt trecute în memorie pentru o
perioadă mai mult sau mai puţin lungă şi care astfel devin utilizabile” .
Procesul de achiziţii motrice se asociază până la un punct cu procesul de
formare a deprinderilor motrice. Odată formate deprinderile motrice specifice,
pasul următor este realizat de priceperea de a le aplica în joc.
4.2. Conduita motrică
Conduita motrică ar putea fi definită ca un ansamblu de decizii şi acţiuni prin

care un sportiv caută să rezolve anumite situaţii de concurs (sau de joc în cazul
nostru), precum şi „ţinuta sa generală ” în competiţie. Conduita motrică a
sportivilor este influenţată complex şi se evidenţiază mai ales în condiţii de
concurs. Calităţile motrice, cunoştinţele tactice, dar mai ales valoarea tehnică şi
valenţele psihice sunt determinante în conduita motrică a sportivilor în general şi a
handbaliştilor în special. Acest tablou general poate fi completat şi extins cu o serie
de alţi factori ce determină o anumită conduită motrică:
- disponibilităţi energetice; calităţi motrice;uşurinţa în mişcări;
- factori psiho-comportamentali (patima pentru joc, ardoarea în dispută,
angajarea, tenacitatea, clar-viziunea, inteligenţa, colaborarea).
Conform lui Pfanner citat de Le Boulch, J. (1985), dezvoltarea psihomotorie
se poate împărţi în două etape:
Nivelul practicilor imitative (3 – 10, 11 ani) sau dezvoltarea schemelor de
acţiune chiar şi complexe, fie expresive (gesturi, mimică, limbaj), fie tranzitive,
care se elaborează începând cu al doilea an de viaţă, prin primele procese
reprezentative. Asemenea procese permit o imitare diferită şi atunci
comportamentul este înţeles în manieră pasivă, dar mişcarea simbolică imitată
71
permite individului să intre în raport cu nucleul social căruia îi aparţine şi este

astfel factor de conservare al unei civilizaţii şi factor de progres istoric în cadrul
comunităţii umane.
Nivelul practicilor originale (adolescenţă), caracterizată prin consecvenţa
reprezentării mentale, adică interiorizării, intelectualizării deplasărilor spaţiale şi
ale secvenţelor temporale. Schemele motorii expresive sunt expresia directă a
câştigurilor cognitive şi afective, iar cele tranzitive sunt expresia unei apropieri
originale cu realitatea. Deşi, după părerea noastră, prima perioadă, care începe cu
predominarea polului acomodativ prin adaptarea la realitate, este urmată apoi de
adaptarea copilului la contextul socio-cultural, are nevoie de o subdiviziune
ulterioară. Pe planul motilităţii (motricităţii) în dezvoltarea motorie de la 1 la 7 ani,
putem distinge o primă perioadă a motilităţii spontane sau vârsta graţiei (3 – 5 ani),
o a doua a motilităţii organizate (5 – 7 ani), în care, sub impulsul educaţiei, graţia
face loc forţei, preciziei, economiei şi rapidităţii gestului. Franco Mauro (1994),
descrie o a treia perioadă a organizării activităţii voluntare (7 – 12 ani): se
caracterizează prin rafinamentul armonizării dintre forţa şi corectitudinea mişcării,
copilul se mişcă tot mai mult intenţionat. În momentul în care mişcarea e
interiorizată şi devine o activitate inteligentă, o perfectă reconstrucţie a sintezelor
perceptive a experienţelor precedente, o formă de exprimare a unui program motor,
aceasta poate să se golească de orice plinătate emotivă, de orice voinţă
comunicativă.
4.3. Deprinderile motrice
Activitatea motrică umană este caracterizată prin varietate şi complexitate.

Manifestările motrice, simple sau complexe pot fi dobândite în procesele de
integrare în viaţa economică sau socială, sau pot fi învăţate în cadrul unui proces
instructiv. “Deprinderea motrică reprezintă o acţiune motrică mai mult sau mai
72
puţin complexă, învăţată pe baza unei lungi exersări şi care se execută cursiv pe
baza unui stereotip dinamic” (Prescorniţă A. – 2004 p.62).
Chiar dacă are o serie de componente automatizate, deprinderea motrică este
o mişcare voluntară şi, oricât de înalt ar fi gradul său de automatizare, ea intră în
sfera activităţilor conştiente.
4.3.1. Deprinderile motrice-delimitări conceptuale
Epuran M. (1991), defineşte deprinderile motrice astfel “sunt caracteristici

sau componente ale actelor învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori
de execuţie: coordonare, precizie, viteză, plasticitate, automatism.
În sinteză putem enumera următoarele caracteristici ale deprinderilor
motrice:
 fac parte din activitatea voluntară a individului;
 sunt rezultatul multiplelor repetări ale actelor motrice consolidate;
 odată consolidate asigură perfecţionarea prin precizie în realizarea mişcării, a
coordonării, a uşurinţei în execuţie, a rapidităţii, toate acestea fiind
caracterizate printr-un consum energetic redus;
 automatizarea lor deconectează parţial sau total scoarţa cerebrală, asigurând
participarea ei la realizare altor acţiuni;
 îmbină aspecte contrarii între stabilitate şi mobilitate, deşi sunt automatizate,
deprinderile pot fi perfecţionate continuu;
 sunt ireversibile, succesiunea legăturilor fiind stereo-tipizată într-un singur
sens, structura fazelor care compun structura acţiunii nu poate fi schimbată;
 au stabilitate relativă, care presupune o repetare periodică pentru a nu se
degrada din punct de vedere al indicilor calitativi.
Schema generală de formare a deprinderilor motrice cuprinde, după
Prescorniţă A. (2004):
73
 recepţia semnalelor din exteriorul şi/sau interiorul organismului;

 conducerea aferentă (spre centru) a semnalelor recepţionate pe căi specifice;
 prelucrarea informaţiei (decodificare, analiză, asociere, codificare) şi
elaborarea răspunsului;
 transmiterea eferentă (spre organele efectoare) a răspunsului elaborat;
 execuţia mişcării sau mişcărilor conform programului elaborat de scoarţă ;
 controlul mişcărilor şi efectuarea eventualelor corectări (feed-back).
„Nici o mişcare (pricepere sau deprindere motrică) nu este absolut nouă, ci
este mai degrabă o asociere de mişcări cunoscute cu altele necunoscute (care fac
obiectul învăţării) – în proporţii diferite”.
4.3.2. Sistematizarea deprinderilor motrice
Deprinderile motrice pot fi sistematizate în funcţie de mai multe criterii.

Unele dintre acestea le vom prezenta în continuare.
După nivelul de automatizare:
 deprinderi elementare - sunt complet automatizate şi au la bază mişcări
ciclice;
 deprinderi complexe – parţial automatizate, fiind formate din mişcări
aciclice.
După nivelul finalităţii lor:
 deprinderi de bază şi utilitar-aplicative – specifice activităţii cotidiene
curente;
 deprinderi specifice ramurilor si probelor sportive – cuprind totalitatea
acţiunilor tehnice specifice ramurilor de sport.
După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi utilizarea lor
 deprinderi motrice propriu-zise;
74
 deprinderi perceptiv-motrice;
 deprinderi inteligent-motrice.
După scopul utilizării lor:
 deprinderi tehnice;
 deprinderi tactice.
Considerăm că, sistematizarea deprinderilor motrice enunţate anterior, poate
fi complectată şi de alte criterii.
După posibilitaţile de simetrizare eficientă (Bădău D, 2006, pag. 88):
 deprinderi simetrizabile;
 deprinderi asimetrizabile.
Deprinderile simetrizabile – sunt acele acţiuni care supuse unui proces de
simetrizare înregistrează indici de eficienţă (exemple din handbal: driblingul simplu
şi alternativ multiplu, fentele, pasele speciale).
Deprinderile asimetrizabile – sunt acele acţiuni a căror eficienţă nu este
concludentă, ca urmare a unui proces de simetrizare (exemple din handbal: pasa din
săritură, aruncările la poartă de pe extreme).
Un alt criteriu de clasificare, ar putea fi modul în care se execută deprinderile
motrice, care implică efectuarea mişcărilor cu segmente pereche simultan, în
acelaşi plan sau în planuri diferite, sau numai cu un segment.
După modul de execuţie (Bădău D., 2006, pag. 89):
 deprinderi simetrice (ex: prinderea mingii cu două mâini, pasarea mingii
de la piept cu două mâini, pasa voleibalată);
 deprinderi asimetrice (pasa azvârlită de deasupra umărului, pasele
speciale, aruncările la poartă, schimbările de direcţie etc.).
75
4.4. Tipologia învățării motrice

În domeniul sportului, procesul de învăţare a fost împărţit în trei tipologii,
care determină însuşirea a trei feluri de deprinderi motrice astfel:
1. învăţarea perceptiv-motrică;
2. învăţarea motrică;
3. învăţarea inteligent motrică.
Epuran M. (2001), stabileşte următoarele condiţionări legate de învăţarea
motrică: respiraţia, relaxarea, poziţii iniţiale, antrenamentul mental,
antrenamentul psihoton etc.;
 învăţarea perceptivă (discriminări perceptive): percepţii “specializate”
(simţul rachetei, al mingii etc.);
 învăţarea motrică propriu-zisă (pe baza “programului” mental, cu feed-back
proprioceptiv): gimnastică, patinaj artistic, sărituri de la platformă etc.
 învăţarea perceptiv – motrică (acordări motrice pe baza informaţilor externe,
cu feed-back extern): tir-talere, lansare pe contraatac, înot artistic;
 învăţare inteligent – motrică (rezolvarea de probleme prin scheme-algoritmi
şi/sau creator – euristic = sporturi euristice): duel 1:1 (scrimă, box, lupte,
tenis); joc contra naturii (schi, alpinism, auto – moto); joc pluripersonal
(jocuri sportive).
 învăţarea verbală: terminologie, comunicare verbală, comunicare
nonverbală, sugestie, programare lingvistică (inclusiv învăţarea mentală).
Învăţarea perceptiv-motrică (senzori-motrică)
Constă în modificarea comportamentului sportivului în funcţie de condiţiile
concrete de desfăşurare ale antrenamentelor şi competiţiilor.
Învăţarea motrică
Are ca rezultat formarea deprinderilor pe baza componentelor senzoriale,
chinestezice şi proprioceptive în care sfârşitul unei mişcări este semnal pentru
declanşarea mişcării următoare.
76
Învăţarea motrică are la bază un program mental, fundamentat pe stereotipul

dinamic cortical.
Învăţarea inteligent-motrică
Este specifică ramurilor de sport euristice (din care face parte şi handbalul),
unde intervine adversarul care este opozitiv şi inventiv, acţiunile desfăşurându-se în
condiţii variate.
Deprinderile formate ca urmare a acestui tip de învăţare se numesc
deprinderi tactice sau acţiuni tehnico-tactice.
4.5. Etapele învățării motrice
Etapele învăţării motrice după Weineck (1983), completat de A. Dragnea,

Mate –Teodorescu S. şi colaboratorii (2002), pot fi prezentate în sinteză astfel (la
care se adaugă metodele şi factorii psiho-funcţionali).
Tabelul nr.5
Învăţarea motrică - etape, metodele şi factorii psiho-sociali
(după Weineck, 1983; completat de A. Dragnea, Mate–Teodorescu S, colaboratorii, 2002)
Etapa de Metode şi procedee metodice de Factori psiho-funcţionali

învăţare a învăţare
tehnicii
Etapa informării şi - expunerea verbală (explicaţia); - percepţiile acustice, optice,
a formării - demonstraţia nemijlocită a chinestezice;
reprezentării antrenorului, utilizarea filmului, - mecanismele verbale
chinogramelor, desenelor, observaţia - reprezentarea;
execuţiei altor sportivi. - model mental de acţiune
Etapa mişcărilor - exersarea nemijlocită şi combinată cu - percepţii kinestezice, spaţio-
grosiere, exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor temporale, simţuri specializate,
insuficient motrice, indicilor morfo-funcţionali şi lateralitate, acustice şi optice;
diferenţiate de dezvoltare a capacităţii de efort. - iradierea pe scoarţa cerebrală a
- efectuarea unor exerciţii pentru exerciţiilor determină o contracţie
precizarea unor detalii ale procedeelor excesivă a musculaturii interesată
77
tehnice; în efectuarea procedeului tehnic;

- explicaţii cu precizarea momentelor - concentrarea puternică a atenţiei;
cheie; - acţiunea permanentă a feed-back-
- observaţia participativă (demonstraţia ului cortical.
nemijlocită a antrenorului);
- demonstraţia.
Etapa - exersarea în condiţii standard; - percepţii kinestezice;
coordonării fine şi - explicarea unor detalii de execuţie; - orientarea unei părţi a atenţiei
a consolidării - exersarea procedeelor cu maximum de către detaliile de execuţie;
procedeului tehnic eficienţă; - concentrarea excitaţiei pe scoarţă;
- exersarea globală a procedeului - alternarea optimă a proceselor de
integrat în diferite structuri tehnico- excitaţie cu cele de inhibiţie.
tactice, linii sau exerciţii integrale;
- exersarea sub formă de concurs
(întrecere), antrenamente arbitrate.
Etapa - exersarea integrală în structuri tehnico- - excitaţia şi inhibiţia sunt
perfecţionării şi tactice; automatizate;
supraânvăţării - exersarea procedeului în condiţii de - gândirea participă pentru
procedeului tehnic întrecere; realizarea cu măiestrie a
- exersarea cu maximum de eficienţă, procedeului adaptat la condiţiile
oricând şi în orice condiţii; concrete.
- exersarea automatizată.
Analizând etapizările realizate de numeroşi cercetători în ceea ce priveşte

procesul de învăţare motrică, Badău D. (2007) consideră că de la începutul
procesului de învăţare şi până la stăpânirea unei mişcări, a unei execuţii adecvate si
corecte se trece prin trei faze si anume:
1. faza globală;
2. faza coordonării fine;
3. faza automatizată a mişcării.
78
De cele mai multe ori metodologia antrenamentului precede cele trei faze
menţionate mai sus, printro fază care nu implică execuţia particulară a mişcării,
care poartă denumirea de fază premotorie, prin care se încearcă acomodarea cu
exerciţiul ce urmează a fi învăţat prin metodele demonstraţiei şi explicaţiei şi care
oferă primele reprezentări ale mişcării (Martin 1977, Weineck 1983). În acest mod
se produc primele câmpuri de excitaţie datorită informaţilor acustice, verbale şi
optice, care permit elaborarea iniţială a circuitelor motorii încă vagi şi necontrolate.
1. Faza globală
 mai este denumită şi faza de coordonare globală fiind caracterizată printr-o
iradiere a stimulilor;
 în cadrul acestei faze, procesele de excitaţie le preced pe cele de inhibiţie în
scoarţa cerebrală, iar rezultatul acestui fenomen determină o inervare a masei
musculare care nu este economică, depăşind necesităţile. Astfel, motricitatea
este însoţită de acţiuni spaţio-temporale globale şi inutile, care determină
excitarea muşchilor antagonişti şi astfel se măreşte mult consumul energetic;
 în această fază globală, se formează prima structură generală de bază necesară
efectuării unei mişcări.
2. Faza coordonării fine
 poate fi caracterizată printr-o concentrare a stimulilor, în care procesele de
excitaţie şi inhibiţie provenite din zona motorie a scoarţei cerebrale se
concentrează numai asupra inervării muşchilor implicaţi în realizarea
mişcării;
 sistemul de inhibiţie şi excitaţie prezintă în continuare parametrii instabili şi
fragili;
 sistemul senzitiv se caracterizează prin dezvoltarea calităţii informaţilor
vizuale şi verbale pe care le transmite, precum şi prin creşterea reaferenţelor
analizatorului kinestezic puse în paralel cu experienţele anterioare, ceea ce
79
permite apariţia şi formarea engramelor (urmele lăsate de orice eveniment în

sistemul nervos) în ariile de asociere ale scoarţei cerebrale, pe termen lung;
 în această fază, din punct de vedere al motricităţii se poate remarca o
ameliorare a coordonării mişcărilor trunchiului şi extremităţilor, mişcările
executându-se cu mai mare fineţe şi sunt mai bine reglate. De asemenea,
fiecare mişcare având propria sa structură cinematică şi dinamică necesită un
consum energetic redus, aproape minim şi care determină efectuarea unei
mişcări deosebit de economice.
3. Faza automatismului
 denumită şi faza de consolidare şi de stabilizare, deoarece procesele de
excitaţie şi inhibiţie se automatizează, încât mişcarea se desfăşoară fără
intervenţia atenţiei voluntare.
 mişcarea se realizează sub forma unui circuit motor precis şi stabil, ancorat în
structurile S. N. C.;
 în această fază memoria fiziologică se transformă în memorie pe termen lung;
 activitatea musculară determină sincronizări spaţiale în zonele corticale ceea
ce determină consolidarea şi stăpânirea acţiunilor motrice. Totodată, numărul
legăturilor corticale motorii cu regiunea frontală (în care se găsesc cei mai
importanţi centri corticali integraţi, programaţi şi controlaţi) se reduce odată
cu capacitatea de automatizare a mişcării fine, se consideră că diminuarea
controlului voluntar în executarea unui act motric, la specia umană, este o
manifestare a acestui proces (Sologub 1982);
 în această fază primează informaţiile kinestezice în detrimentul informaţiilor
transmise pe cale vizuală şi auditivă;
 în ceea ce priveşte motricitatea, se consideră că o mişcare este automatizată
atunci când toate componentele sale sunt optim coordonate, ceea ce implică
un consum energetic redus, stabilitate şi precizie în executarea mişcărilor,
chiar şi în condiţii dificile;
80
 toate acestea, permit sportivului să se concentreze asupra celorlalţi factori

care intervin în desfăşurarea acţiunilor motrice specifice ramurii de sport
practicate.
Prescorniţă A. (2004) descrie după Demeter A. următoarele etape în
formarea deprinderilor motrice:
Etapa I - formarea reprezentării (imagine complexă) la nivelul scoarţei
cerebrale pe baza informaţiilor primite (în urma explicaţiei şi a demonstraţiei) şi a
celor avute anterior (cunoştinţe şi imagini stocate în memorie);
Etapa II – este o etapă de execuţie cu prime încercări mai mult sau mai puţin
reuşite, însoţite de o serie de mişcări inutile şi încordări excesive, cu amplitudini
reduse şi ritmuri ne adecvate. Este etapa mişcărilor grosiere.
Etapa III – este etapa mişcărilor fluente, realizate pe baza unor îndelungi
repetări în condiţii standard (identice). Mişcarea devine fluentă, se realizează
corect, precis, amplu şi cu coeficienţi de ritm, viteză, forţă, adecvaţi. Căile corecte
şi adecvate prin care circulă influxul nervos purtător de informaţie se bătătoresc.
Mişcările se execută cu un anumit grad de automatizare.
Etapa IV – este o etapă de perfecţionare şi de supraânvăţare, cu obligaţia
exersării şi repetării deprinderi achiziţionate în condiţii variabile. Este faza în care
deprinderile motrice se apropie pe un palier superior de priceperea motrică.
81
4.6. Factori de eficiență ai învățării motrice
Eficienţa procesului de învăţare este condiţionată de o serie de factori foarte

importanţi, a căror întrepătrundere şi înlănţuire asigură însuşirea de noi deprinderi
şi cunoştinţe.
Gh. Zapan (cit. V. Horghidan 2000), realizează o sistematizare a “factorilor
de progres în învăţare pornind de la un ansamblu de date experimentale” astfel:
 sub raportul psiho-pedagogic, vom avea în vedere: atenţia, interesele,
motivaţia, organizarea activităţii.
 sub aspect fiziologic se urmăreşte: stereotipia dinamică, dominanţa,
interacţiunea sistemelor de semnalizare.
 sub raportul unei abordări cibernetice, vom vehicula noţiunile: informaţie,
feed-back, programare, algoritm.
Cunoaşterea acestor factori de progres are un rol deosebit de important în
procesul de învăţare a unor deprinderi motrice, atât sub aspectul învăţării şi reglării,
cât şi asupra conturării comportamentului fiecărui sportiv
4.7. Învățarea inteligent motrică
Jocul actual de handbal impune o măiestrie tehnico – tactică care tinde prin
perfecţiune, spre eficienţă maximă şi spre complexitate. Epuran M. (2001),
consideră că pregătirea tehnică este în “esenţa ei instruire tehnică sau învăţare a
tehnicii sportive specifice, cu dublu aspect de predare (activitatea antrenorului sau
profesorului specialist) şi de învăţare (activitatea sportivului)”.
Instruirea tehnică mai poate fi considerată procesul de învăţare motrică de
tipuri diferite (motrică propriu-zisă, senzo-motrică şi inteligent-motrică).
82
Jocul de handbal este caracterizat de învăţarea inteligent - motrică şi

presupune rezolvarea situaţilor problematice (ale activităţii şi acţiunilor), create de
către adversari care manifestă o acţiune opozantă şi intensivă.
Actele motrice se formează şi perfecţionează prin învătare motrică.
Activităţile corporale conduc la achiziţionarea comportamentului motor complex
având ca mecanism învăţarea motrică denumită de Horghidan V. (2000), în acord
cu studiile lui Cratty J. B. “ învăţare inteligent - motrică”. Învăţarea motrică este
procesul instruirii cu ajutorul mijloacelor intuitive şi a mijloacelor verbale.
Gândirea joacă un rol important în toate tipurile de învăţare, dar ea se
manifestă mai pregnant în învăţarea inteligent-motrică, unde îndeplineşte funcţia de
apreciere, analiză şi decizie în conformitate cu situaţiile concrete de joc şi
antrenament. Învăţarea inteligent – motrică este caracteristică în procesul de
însuşire a tehnicii ramurilor de sport “euristice” ( Kodim M.).
Bădău D. (2007, pag 103) consideră că acest tip de învăţare are o pondere
crescută şi în procesul de însuşire a tacticii, deoarece toate acţiunile tehnice sunt
subordonate situaţiilor tactice concrete în vederea atingerii scopurilor propuse.
Deprinderile specifice acestor ramuri de sport euristice se mai numesc şi
“deprinderi tactice”. Rezultatul învăţării inteligent – motrice în jocurile sportive se
concretizează în deprinderi deschise, de tip tehnico-tactice, cu caracter autocondus,
atunci când adversarul are iniţiativa.
Aceste deprinderi pot fi de două tipuri:
 deprinderi de tip algoritmic;
 deprinderi de tip euristic, dacă sunt învăţate ca urmare a rezolvării creatoare a
situaţilor sau a schemelor acţiunilor. Procesul de instruire deplin “inteligentă”
în sporturile euristice, deci şi în handbal, nu se poate realiza înainte de a avea
asigurat nivelul dezvoltării gândirii logice, adică înainte de 10 – 12 ani, sau
fără a avea un nivel mediu de instruire a sportivilor.
83
Procesul formării, consolidării şi perfecţionării deprinderilor motrice, ca

urmare a procesului de învăţare inteligent – motrică impune următoarele condiţii
(Bădău D, 2007, pag. 104):
 înţelegerea acţiunii, prin motivaţia scopului propus şi a procesului prin
intermediul căruia poate fi realizată acţiunea respectivă;
 demonstrarea acţiunii prin care se urmăreşte, schiţarea mentală a planului
general şi al fazelor din care este formată;
 continuitate în repetarea acţiunii, impune o constanţă relativă a condiţiilor de
execuţie motrică, iar eşalonarea coerentă a repetărilor asigură randamentul
necesar;
 consolidarea deprinderii prin control şi autocontrol (Elkin, Hurlock);
 aplicarea deprinderilor în condiţii variate şi concrete ale activităţilor
specifice.
4.8. Variabilele interne și externe ale procesului de învățare motrică
Procesul învăţării motrice implică manifestarea specifică a unor factori de care

depinde obţinerea performanţei, prin valorile pe care le pune în evidenţă.
În cadrul învăţării motrice intervin două categorii de condiţii: unele interne,
care sunt reprezentate de capacităţile individului supus procesului de învăţare şi
unele externe controlate de către cadrele de specialitate.
Condiţiile şi factorii interni ai învăţării
Pregătirea pentru învăţare, impune îndeplinirea următoarelor condiţii:
orientarea atenţiei, motivaţia, stadiul dezvoltării psihice, stadiul maturizării,
efectele cumulate ale învăţării şi transferului.
Factorii interni ai învăţării sunt: motivaţia, interesele, procesele cunoaşterii
(percepţia şi spiritul de observaţie, reprezentările, memoria, imaginaţia, gândirea
convergentă şi divergentă, atenţia).
84
Condiţiile şi factorii externi ai învăţării

Condiţiile externe ale învăţării presupun: comunicarea verbală, selectarea
mijloacelor de instruire (demonstraţii, imagini, înregistrări video, publicaţii de
specialitate etc.). Gagne şi Biggs (cit. S. Ionescu şi C. Dîrjan –1997), denumeşte
condiţiile externe ale învăţării “evenimente”, care îndeplinesc o serie de funcţii,
prin care se asigură eficienţa procesului de instruire.
Condiţiile externe ale învăţării sunt următoarele: captarea şi controlul
atenţiei, informarea jucătorului asupra rezultatelor preconizate, stimularea
actualizării capacităţii prealabile învăţării, oferirea îndrumării pentru exersare,
asigurarea conexiuni inverse (feed-back-ul), aprecierea performanţei, asigurarea
posibilităţilor de transfer, asigurarea păstrării în memorie.
Factorii externi ai învăţării sunt: pregătirea şi personalitatea cadrului de
specialitate, organizarea activităţii de învăţare, inter-relaţiile din cadrul echipei.
4.9. Transferul deprinderilor motrice
Întreg procesul de învăţare se bazează pe fenomenele de transfer, prin

efectele pozitive sau negative pe care le induce asupra sarcinilor ce urmează a fi
învăţate, de către cele deja însuşite. După Epuran M. (1995), “ameliorarea
înregistrată în învăţarea unei sarcini, datorată învăţării sarcinii anterioare, se
numeşte transfer, efectele transferului sunt pozitive, iar facilitarea proactivă.
Când activitatea este influenţată negativ de cea precedentă, transferul se
numeşte negativ, interferenţă sau inhibiţie proactivă (reducerea eficienţei, număr
mare de erori ş.a.).
Un fenomen particular şi mai rar întâlnit este transferul retroactiv sau
interferenţă retroactivă, în care, aşa cum indică termenul, activitatea în curs de
învăţare sporeşte sau diminuează eficienţa activităţii deja învăţate”.
85
Cihaidze (1970, citat de D. Croitoru 1999), defineşte transferul ca “o folosire

a programei deprinderilor finite pentru formarea altora noi, identice ca structură”.
Considerăm că opinia exprimată de Croitoru D. (1999), privind această
definiţie şi anume că “se poate remarca o îngustime a acestei definiţii, o arie extrem
de redusă pe care o acoperă” este pe deplin justificată pentru că nu ia în calcul toate
variantele de transfer. Cratty (cit. de Croitoru D. 1999), consideră că transferul este
“efectul pe care exersarea într-o primă sarcină o are asupra învăţării sau
performanţei unei a doua”, această definiţie nu i-a în calcul posibilitatea apariţiei
transferului retroactiv. Famous (1988), defineşte astfel transferul “de fiecare dată
când o învăţare modifică, fie prin facilitare, fie prin interferenţă, o alta învăţată,
spunem că are loc un transfer”.
Croitoru D. (1999), consideră că “transferul este caracterizat prin prezenţa
unor elemente identice între sarcini, identificarea acestora ducând la o mai bună
înţelegere a constituentelor mişcării”. Bădău D. (2007, pag.103) consideră că
învăţarea motrică are la bază procesele de transfer, prin care se asigură o
continuitate în învăţarea acţiunilor motrice, care au structuri identice, atât prin
efectele pozitive, cât şi prin cele negative, pe care le determină, necesare realizării
unei învăţări eficiente.
Capacitatea coordinativă se perfecţionează într-un ciclu în care achiziţiile
motrice favorizează transferurile pozitive, iar asocierea mai multor achiziţii
(priceperi şi deprinderi motrice simple) favorizează formarea deprinderilor şi
priceperilor motrice complexe, deosebit de importante în sporturile euristice, din
care face parte şi jocul de handbal (Bădău D., 2007, 108).
Tipologia transferului
Abordarea tipologiei transferurilor a fost făcută de Epuran M. (1982), şi se
poate realiza din mai multe perspective:
 după caracterul celei de a doua sarcini, avem:
 transfer vertical (când sarcina este nouă);
86
 transfer orizontal (când o sarcină deja învăţată se aplică la o situaţie

nouă).
 după criteriul participării efectorilor şi percepţiilor:
 transfer intrasenzorial (capacitatea discriminativă la receptorii pereche şi
la cei tactili de la o segment la altul);
 transfer intersenzorial (specific între receptorii diferiţi).
 după influenţa la nivelul efectorilor:
 transfer bilateral (se manifestă la nivelul segmentelor pereche);
 transfer homolateral (se manifestă la membrele de aceeaşi parte).
După Schmidt (1991), în funcţie de scop şi aplicabilitate, avem:
 transfer apropiat (scop asemănător cu sarcina iniţială);
 transfer îndepărtat (vizând capacităţi generale aplicabile într-o mare
varietate de cazuri).
Condiţiile experimentale de realizare a transferului
Numeroase experimente privind transferul au scos în evidenţă faptul că între
două sarcini succesive pot apărea influenţe pozitive, negative sau nici un fel de
influenţe. Cratty (1972, cit. de Croitoru D. 1999), consideră că fenomenul de
transfer este influenţat de numerose condiţii experimentale, dintre acestea
enumerăm următoarele:
 motivaţia, deosebit de importantă în apariţia transferului;
 oboseala;
 transferul negativ va apare între două sarcini, indiferent de relaţia lor, dacă în
condiţiile experimentale va fi introdusă mai mult exersarea comasată;
 practica extensivă a sarcinii iniţiale va produce transfer negativ;
 transferul apare când în relaţia stimul-răspuns, răspunsul este diferit.
Bruce (cit. de Cratty) consideră că:
 când se învaţă un răspuns vechi la stimuli noi, se creează condiţiile pentru
apariţia transferului pozitiv;
87
 când se învaţă un nou răspuns la stimuli noi, s-ar putea să apară un slab
transfer pozitiv;
 când se învaţă un răspuns nou la stimuli vechi, apare un slab transfer negativ;
 introducerea elementelor similare pe traseul stimul-răspuns creşte transferul
pozitiv şi îl scade pe cel negativ;
 creşterea gradului de integrare a sarcinii, creşte transferul pozitiv.
4.9. Corelații în pregătire, între capacități coordinative și învățare motrică
Dintre toate calităţile motrice , îndemânarea şi capacităţile de coordonare sunt

de cea mai mare importanţă în procesele de „achiziţie motrică”, în formarea şi
perfecţionarea deprinderilor motrice precum şi în procesul de manifestare a
priceperilor motrice, deci constituie factori esenţiali ai capacităţii motrice. De
nivelul de îndemânare şi de nivelul de dezvoltare a capacităţilor de coordonare
depinde în primul rând viteza de învăţare şi apoi temeinicia şi trăinicia acestui
proces. Achiziţiile astfel obţinute, asemeni cu nişte piese prefabricate, pot participa
în combinaţii diverse la formarea priceperilor şi deprinderilor motrice viitoare. În
acest fel, zestrea motrică a individului se îmbogăţeşte şi ca urmare „piesele
prefabricate” se înmulţesc şi astfel cresc (cel puţin teoretic) posibilităţile de
manifestare motrică.
Un bagaj bogat de priceperi şi deprinderi motrice favorizează prin intermediul
capacităţilor de coordonare transferuri pozitive în zone specifice tehnico-tacticului.
Capacităţile coordinative înlesnesc abordarea şi dezvoltarea celorlalte calităţi
motrice, ce favorizează la rândul lor exprimarea tehnico-tactică.
88
CAPITOLUL 5
CONŢINUTURILE, ORIENTĂRILE ŞI TENDINŢELE METODICE ALE
INSTRUIRII ÎN HANDBALUL JUVENIL
5.1. Aspecte definitorii şi sistematizări specifice tehnicii jocului de handbal

juvenil
Tehnica sportivă a fost definită de diverşi specialişti prin prisma specificului

de ramură. Considerăm că mai elocvente ar fi următoarele definiţii: “Tehnica
reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de sport,
efectuate raţional şi economic în vederea obţinerii unui randament maxim în
competiţii”(A.Dragnea).
Tehnica mai poate fi definită ca: “Ansamblu de structuri motrice specifice
efectuate raţional şi eficient, în limitele regulamentului, pentru obţinerea
randamentului maxim în acţiune”. (A. Prescorniţă).
„Tehnica este un ansamblu de deprinderi motrice specifice ca formă şi
conţinut care se desfăşoară după legile activităţii nervoase superioare şi ale
biomecanicii, folosit în scopul practicării cu randament maxim al jocului”. Această
definiţie a fost enunţată de către d-l prof. univ. N. Roşculeţ, ex-şef al catedrei de
jocuri sportive din cadrul I.C.F. Bucureşti, în anii –60.
Puncte de vedere mai noi sunt relevate în alte definiţii: „Tehnica de joc este
un sistem de mişcări integrate sau o înlănţuire de mişcări parţiale (acte, gesturi,
priceperi, deprinderi) specializate şi automatizate, cu ajutorul cărora rezolvăm
scopul şi sarcinile de atac şi apărare ale jocului...În esenţă, tehnica conturează
structura motrică a fiecărui joc sportiv în parte, iar eficienţa ei este direct legată de
capacitatea performanţială a fiecărei echipe (jucător) în parte”(D.E.Colibaba,
I.Bota-1998).
89
„Tehnica unei ramuri de sport cuprinde totalitatea acţiunilor executate ideal

din punct de vedere al eficienţei acestora.”... „Totalitatea mijloacelor care, prin
forma şi conţinutul lor specific, permit practicarea unei ramuri de sport în
conformitate cu regulamentul concursului.”(Nicu Alexe – 1993).
5.2. Orientări şi tendinţe privind instruirea tehnicii jucătorilor
Unul dintre principalii parametrii valorici în practicarea jocului de handbal îl

constituie gradul de tehnicitate a jucătorilor relevat prin precizia, cursivitatea,
viteza şi coordonarea acţiunilor cu care este manevrat obiectul de joc.
Astfel, o mare pondere din efortul general al antrenamentului sportiv revine
pregătirii tehnice.Tehnica este factorul de antrenament cu cel mai înalt grad de
specificitate. Procesul de învăţare-perfecţionare a tehnicii în jocul de handbal
constituie un obiectiv permanent al antrenamentului, o ţintă didactică şi o finalitate
continuu perfectibilă. Acest obiectiv trebuie să întrunească exigenţe dictate de
modelul de concurs.
Factorul tehnic se caracterizează prin următoarele particularităţi:
 mare complexitate de acţiuni motrice atât în acţiunile tehnice cu
mingea , cât şi în cele fără minge;
 acţiunile tehnice se desfăşoară în regimul calităţilor motrice, precum şi
în lupta cu adversarii care manifestă o atitudine ofensivă şi opozantă;
 adaptarea execuţiei procedeelor tehnice din mişcare cu indici de viteză
sporită;
 tacticizarea tuturor acţiunilor tehnice;
 tehnica se restructurează conform caracteristicilor postului unde
acţionează jucătorul;
90
 automatizarea ridicată a diferitelor combinaţii de acţiuni tehnice astfel

încât să poată fi executate eficient;
 tehnica jocului a devenit relativ precisă, suplă , fină, subtilă şi eficientă;
 tehnica jocului actual de handbal se caracterizează prin spectaculozitate.
Aceste caracteristici ale jocului de handbal determină necesitatea începerii
pregătirii tehnice de timpuriu. De asemenea, metodica pregătirii tehnice pretinde
instruirea simultană a factorilor de joc, integrarea calităţilor motrice în structura
internă a acţiunilor tehnice şi canalizarea acestora pe făgaşul acţiunilor tactice, cu
accent pe învăţarea absolut corectă a tehnicii de bază.
Analiza biomecanică a procedeelor tehnice de bază din
pregătirea începătorilor în jocul de handbal constituie un demers
important al oricărui profesor, antrenor sau instructor de handbal.
„Biomecanicii îi revine un rol important în optimizarea performanţei
sportive, în analiza şi corecţia pregătirii tehnice, aspect hotărâtor într-o serie de
ramuri sau probe sportive” conform opiniei lui Nicu A. (1993, - p.263.). Acelaşi
autor precizează în alt paragraf al aceleiaşi lucrări (1993,- p. 263.): „În principiu,
orice gest sportiv, orice procedeu tehnic poate fi analizat din punct de vedere
biomecanic. Dar anumite ramuri şi probe sportive sunt mai greu de disecat sub
acest aspect. În jocurile de echipă, unde strategia şi tactica ocupă un rol central în
aprecierea eficienţei, analiza biomecanică prezintă unele dificultăţi ” .
Modelul pentru pregătirea tehnică, după Colibaba-Evuleţ D. şi Bota I.
(1998) “trebuie înţeles şi interpretat din două puncte de vedere. Primul ca model
optim de execuţie a procedeelor tehnice care asigură cei mai înalţi indicatori
calitativi şi de eficienţă. Jucătorii învaţă şi se perfecţionează după aceste modele
optime (ideale), de chinogramă, adaptându-le la particularităţile individuale sau
stilului propriu de execuţie. Al doilea, ca model subordonat modelului tactic de joc,
deci care sporeşte calitatea şi eficienţa aplicării concepţiei tactice de joc”.
Elementele tehnicii jocului de handbal sunt următoarele; poziția
91
fundamentală; mișcarea în teren; ținerea mingii; prinderea mingii, aruncarea

(pasarea) mingii; driblingul; fenta; aruncarea la poartă; scoaterea mingii de la
adversar; blocarea aruncărilor la poartă șI elementele tehnice specifice porterului.
Principii şi cerinţe ale antrenamentului sportiv relevă ideea optimizării
pregătirii prin apropierea conţinutului lecţiei de antrenament de conţinutul
competiţiei, prin aplicarea metodei analogiei în pregătire, prin tipizarea
antrenamentului, respectiv prin raţionalizarea şi standardizarea mijloacelor de
antrenament. Toate aceste aspecte vizează debarasarea antrenamentului de “lest”,
de mijloace neeficiente, apropierea lui de “adevăr”, eficientizarea lui maximă.
Cele două componente de bază ale modelului final de joc, respectiv tehnica
şi tactica au interrelaţii reciproce, se învaţă şi se perfecţionează pe cât posibil
împreună. În procesul învăţării tehnicii, în etapele de început ale formării
deprinderilor motrice specifice, când atenţia executantului este îndreptată în
principal spre reuşita execuţiei din punct de vedere al formei, al biomecanicii nu
este posibilă şi o abordare “tactică” (de orientare spre eficienţă, de adecvare a
variantei de execuţie la specificul situaţiei etc.). În această etapă a execuţiei, când
deprinderea motrică (tehnica execuţiei unui anumit procedeu) nu este pe deplin
consolidată, orice sarcină motrică adăugată în plus – respectiv orientarea spre
eficientizare – măreşte riscul de a rata execuţia corectă sau de a rata integral
respectivul procedeu.
Elemente specifice de deplasare în teren, prinderea şi pasarea mingii,
aruncările la poartă, aruncările specifice pe posturi, jocul portarului, sunt priorităţi
succesive în procesul de iniţiere în jocul de handbal, perfecţionarea lor fiind
facilitată (teoretic) de experienţa motrică anterioară acumulată în procesul de
formare a deprinderilor motrice de bază (alergare şi variante, aruncare, prindere,
săritură, etc.).
Este important însă de specificat că însuşirea corectă a tehnicii nu este şi nu
trebuie să devină un scop în sine. Ea trebuie strâns corelată şi permanent orientată
92
spre eficienţă, fapt pentru care în cadrul sistemelor de acţionare se vizează în

paralel atât factorul fizic specific cât şi orientarea tactică.
Execuţiile tehnice corecte şi eficiente presupun capacităţi optime de
coordonare, indici crescuţi de viteză şi forţă – specifice, orientarea spre efectul
scontat, spre eficienţă. Tehnica în anumite sporturi este strâns legată de tactică, de
unde şi sintagma des utilizată de “tehnico-tactic”, ceea ce relevă că tehnica trebuie
să fie utilizată de o manieră tactică.
5.3. Aspecte definitorii şi sistematizări specifice tacticii jocului de handbal
“Tactica este un sistem de principii, idei şi reguli de abordare a competiţiilor

de către sportivi, prin care îşi valorifică toate capacităţile tehnice, fizice,
psihologice în vederea rezolvării situaţiilor problematice (de concurs) create de
adversar, coechipieri şi ambianţă pentru obţinerea succesului”(A.Dragnea - 1996).
Se poate afirma că “factorul tactic valorifică în condiţii regulamentare
concepţia de abordare a competiţiei în concordanţă cu posibilităţile fizice şi
tehnice, cu capacităţile psihologice şi cu cunoştinţele teoretice proprii, profitând de
lipsurile în pregătire ale adversarilor, în ideea obţinerii obiectivului propus” (A.
Prescorniţă -2004). Pregătirea tactică în jocul de handbal reprezintă nivelul de
însuşire cât şi capacitatea de aplicare în practică a unor cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi motrice specifice (tehnici) executate individual, dar şi în acţiuni
colective în ideea eficientizării unor acţiuni motrice, desfăşurate în cadrul şi
limitele regulamentului. Aceste acţiuni motrice se pot desfăşura atât în fazele de
atac cât şi în fazele de apărare.
93
5.4. Orientări şi tendinţe privind instruirea tehnico-tactică a copiilor la

handbal
În fiecare disciplină sportivă procesul instructiv-educativ specific se

realizează programat, în funcţie de modelul preconizat şi de categoriile de vârstă
(copii, juniori, tineret seniori). “Ca orientare metodologică modernă – instruirea
programată – presupune fragmentarea materialului de învăţat în secvenţe modulare
şi abordarea acestora într-o ordine logică de dificultate unică pentru toţi subiecţii.
Pasul înainte, progresul se realizează în funcţie de achiziţiile anterioare care impun
întărirea controlului, verificarea rezultatelor şi a reacţiilor executanţilor”(A.
Prescorniţă -2006). După autorii Mitra G., Mogoş A. (1980) “la baza instruirii
programate stă teoria psihologică behavioristă (comportamentală), potrivit căreia
procesul de pregătire se realizează după schema: stimul, reacţie-control. Mai
schematic analizat acest proces ar fi asemuit cu un circuit de intrări (imput) şi ieşiri
(output), intrările fiind stimuli, iar ieşirile – răspunsurile elevilor (skinner, crowder
etc.)”. Instruirea programată, realizată pe baza unui program conceput logic, indică
de o manieră precisă ordinea abordării sarcinilor învăţării şi momentul trecerii la
pasul următor, fiind extrem de adecvată în procesul de învăţare a tehnicii.
Caracteristice instruirii programate ar fi următoarele aspecte:
 Controlul şi autocontrolul pe bază de feed-back, mai riguroase şi mai
sistematice;
 Individualizarea pregătirii elevilor în funcţie de ritmurile proprii în
însuşirea secvenţelor predate;
 Fragmentarea conţinutului de învăţat în structuri logice cuantificate;
 Realizarea unor modele de pregătire pe baza unor obiective fixate, a
unor etape de parcurs şi a sistemelor de acţionare stabilite precis.
“Jocurile sportive se caracterizează între altele prin predominanţa aciclităţii
94
din punct de vedere tehnic, prin solicitări şi efecte cumulative (globale şi nu

selective) din punct de vedere morfo-funcţional şi motric şi printr-o intensă
participare psihică” (Teodorescu L. – 1975).
Cunoaşterea caracteristicilor jocurilor sportive este necesară pentru
elaborarea modelelor de joc şi pe baza acestora a modelelor de antrenament
individuale şi colective. Una dintre principalele caracteristici ale jocurilor sportive
o constituie existenţa unui obiect de joc. Ansamblul de activităţi motrice
desfăşurate conform unor reguli de joc unitare şi obligatorii se concentrează asupra
acestui obiect de joc. Manevrarea obiectului de joc în ideea rezolvării scopului şi a
sarcinilor jocului se realizează prin acţiuni specifice executate raţional şi eficient şi
cunoscute sub denumirea de TEHNICA JOCULUI.
TEHNICA JOCULUI – cuprinde o serie de structuri motrice cu caracter
general – ELEMENTE TEHNICE – care puse în practică se concretizează în
PROCEDEE TEHNICE.
Tehnica este factorul de antrenament cu cel mai înalt grad de specificitate.
Acest obiectiv, această ţintă didactică trebuie să întrunească exigenţe dictate de
modelul de concurs. În sportul de performanţă, nu există instruire fără model de
concurs bine precizat. Fiecare categorie de vârstă (copii, juniori, tineret, seniori) are
propriul model de concurs. Stabilirea exigenţelor modelelor se face de sus în jos
(model internaţional – model naţional la nivel de seniori, tineret, juniori, copii), iar
edificiul înaltelor performanţe sportive se clădeşte “de jos în sus” cu ajutorul
procesului de instruire. Dacă acest drum nu este corect şi riguros parcurs, apar
lacunele procesului de instruire, care trebuie remediate ulterior. În consecinţă, nu
promovaţi sportivii de la un nivel formativ inferior la unul superior dacă
comportamentul performanţial minim (cel inferior) nu este realizat (Colibaba-
Evuleţ D., Bota I. 1998).
În privinţa unei metodologii generale a jocurilor sportive, specialiştii
domeniului acceptă ideea unei similitudini privind metodica specifică fiecărui joc
95
sportiv în parte. Aceste similitudini se pot concretiza în următoarele aspecte:

 Abordarea unui bagaj tehnic de bază în instruirea iniţială şi
completarea treptată a acestuia cu alte tehnici până la împlinirea “plinului” tehnic
specific disciplinei respective;
 Învăţarea unor procedee tehnice în condiţii izolate de joc la
început şi introducerea lor ulterior în legări din ce în ce mai complexe în condiţii
“apropiate”, “similare” şi “de joc”;
 Folosirea pe scară largă a jocului ca element integrativ a secvenţelor
tehnice însuşite.
 Organizarea jocului pe cele două faze fundamentale (atac şi apărare) în
funcţie de posibilităţile fizice şi tehnice ale jucătorilor, la început în variante simple
, iar pe măsura perfecţionării factorilor fizic şi tehnic şi pe alte variante.
96
CAPITOLUL 6
CONCLUZIILE PĂRŢII ÎNTÂI
 În sportul de performanţă, procesul de selecţie este un demers obligatoriu,
necesar, dar nu suficient, desfăşurându-se în paralel cu procesul de
instruire, în etape succesive corelate cu caracteristicile de vârstă şi a celor
somato-funcţionale şi psiho-socio-motrice ale practicanţilor.
 Procesul de selecţie, desfăşurat în etape succesive, se realizează prin
raportare la modelul “mare”- de referinţă, construindu-se modele
intermediare conforme cu potenţialul motric al eşantioanelor de lucru.
 Federaţia Română de Handbal stabileşte la noi în ţară caracteristicile şi
particularităţile actuale ale modelului jucătorului de handbal consacrat şi
modelul iniţial al jucătorului de handbal începător.
 Caracterul activ, continuu şi complex al selecţiei şi pregătirii iniţiale în
handbal trebuie să se ralieze conceptului sistemic privind creşterea şi
dezvoltarea somato-funcţională, psihică şi motrică precum şi
particularităţilor biomotrice şi psiho-sociologice la vârsta de 7-8 ani a
copiilor selecţionabili pentru handbal. Activitatea de marketing în
depistarea, orientarea şi selecţia copiilor antepubertari cu aptitudini pentru
sport în cluburile private nu are restricţii de natură administrativ-
organizatorică impuse de finanţarea bugetară, libertăţile manageriale ale
activităţii fiind determinate în principal de factorul eficienţă.
 Învăţarea motrică şi conduita motrică în pregătirea copiilor începători la
handbal, trebuie să aibă un profund caracter specific, ţinând cont în
permanenţă de realităţile actuale ale jocului practicat în eşalonul mare al
sportului de performanţă.
97
PARTEA II-A
CERCETĂRI PRELIMINARE DE VERIFICARE A
INSTRUMENTELOR DE LUCRU ŞI A POSIBILITĂŢILOR DE
UTILIZARE A UNOR CRITERII DE SELECŢIE PENTRU
HANDBAL
CAPITOLUL 7
TEHNOLOGIA CERCETĂRII DE EXPLORARE ŞI VERIFICARE
A INSTRUMENTELOR DE LUCRU
7.1. Premisele, obiectivele şi scopul cercetării preliminare

Premisele, obiectivele şi scopul cercetării preliminare constituie bazele
experimentului propriu-zis şi sunt descrise în subcapitolele ce urmează.
7.1.1. Premisele cercetărilor preliminare
În elaborarea acestei cercetări am pornit de la următoarele premise:

- coborârea vârstei de selecţie la 6-8 ani şi elaborarea unor norme privind
probele motrice stabilite pentru selecţia primară, va determina orientarea
copiilor spre handbal şi va impune optimizarea instruirii
- handbalul practicat în mod ştiinţific şi metodic în cadrul cluburilor
private va determina creşterea nivelului performanţial prin diversificarea
posibilităţilor de alegere a formei de organizare şi instruire a activităţii şi
a folosirii optime a condiţiilor materiale superioare comparativ cu
cluburile finanţate din bugetul statului.
- instrumentele de testare elaborate privind selecţia primară trebuie
să fie relevante pentru aprecierea nivelului de dezvoltare psiho-
motrică a copiilor de 6-8 ani în vederea practicării jocului de
handbal.
98
7.1.2. Obiectivele cercetărilor preliminare
Obiectivele cercetării noastre au fost orientate spre:

- verificarea valabilităţii demersului de prognoza ca operaţiune de
orientare a selecţiei şi pregătirii în handbal;
- verificare a validităţii metodelor de cercetare:
- verificare a validităţii instrumentelor de testare aplicate pe eşantionul de
lucru.
7.1.3. Scopul cercetărilor preliminare
Sarcinile cercetării au fost:
- stabilirea eşantionului experimental pilot;
- stabilirea perioadei şi locului de desfăşurare;
- elaborarea şi descrierea probelor şi normelor de control;
- stabilirea metodelor de cercetare;
- efectuarea testărilor;
- prelucrarea statistico – matematică a rezultatelor cercetării;
- reprezentarea grafică;
- stabilirea concluziilor şi a propunerilor.
6.2.Metode şi tehnici de cercetare
Metodele şi tehnicile de cercetare utilizate în prezenta lucrare se orientează

spre aprecierea şi evaluarea complexă a eşantioanelor de lucru, a concepţiilor
specialiştilor legate de procesele de selecţie şi pregătire a handbaliştilor începători,
a caracteristicilor specifice vârstei de 6-8 ani. Investigaţiile, probele, testele şi
măsurătorile folosite în procesul de evaluare trebuie să se repete în condiţii similare
dacă nu este posibil să se repete în condiţii standard.
Calitatea acestora trebuie să răspundă unor condiţii minimale de:
99
- obiectivitate – adică redarea realităţii ne trucat, real, imparţial;

- validitate – adică, apt, bun, adecvat, potrivit în acţiunea de măsurare,
apreciere şi evaluare.
7.2.1. Ancheta sociologică prin chestionarul de opinii
Investigaţia pe baza anchetei de tip chestionar se realizează pentru a aduce

date şi elemente utile unei cercetări.
Eficienţa cercetării sociologice pe bază de chestionar este condiţionată de
mai mulţi factori între care numărul întrebărilor şi conţinutul acestora sunt de primă
importanţă. În condiţiile în care sunt respectate anumite reguli în conceperea
chestionarului şi în metodologia de abordare a anchetei, (Chelcea S. – 1979) acesta
poate fi deosebit de util punând în evidenţă experienţa respondenţilor . În acest sens
tipul întrebărilor (“închise”, “deschise”, răspuns cuantificat etc.), identificarea celor
chestionaţi (anonimi sau cu numele) maniera completării chestionarului
(individuală sau colectivă, sub presiunea timpului sau fără această presiune) au o
importanţă deosebită în culegerea unor date reale, responsabile şi precise.
Chestionarul folosit în prezenta cercetare este anonim, dar foloseşte anumite
date de identificare (vârstă, vechime în activitate) fără însă a le evidenţia în
concluziile cercetării. Modul în care a fost completat chestionarul – individual, fără
presiunea timpului sau a altor factori, dă garanţia unor răspunsuri oneste şi
responsabile. Chestionarul a cuprins un număr de 6 (şase) întrebări de bază dintre
care 1 (una) de tip închis ce reclamau o singură variantă de răspuns –Da - Nu, 2
(două) cu o variantă de răspuns multiplu şi 3 (trei) de tip deschis ce necesitau mai
multe variante de răspuns. Două dintre întrebări se refereau la datele de identificare
ale celor ce au răspuns la chestionar.
Au răspuns la chestionar un număr de 30 de antrenori şi profesori care
lucrează în centre de pregătire a copiilor din mai multe oraşe din ţară –Galaţi,
100
Sibiu, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Bucureşti şi Braşov.

Rezultatele anchetei cât şi interpretarea datelor culese prin intermediul
acesteia vor fi prezentate în partea a III –a lucrării.
7.2.2. Observaţia pedagogică
Această metodă constă în observarea comportamentului subiecţilor

participanţi la experiment. Ca percepţie activă, intenţionată şi organizată, a fost
folosită în scopul urmăririi receptivităţii acestora, a modului de execuţie a
diferitelor exerciţii, a influenţei efortului fizic, a factorilor perturbatori care au
apărut.
Prin intermediul acestei metode se pot culege date concrete pe baza cărora se
realizează analize ştiinţifice asupra eşantioanelor de lucru sau a celor martor.
Au fost supuse observaţiilor pedagogice în mod sistematic şi obiectivizat
(prin înregistrări în teren la antrenamente şi jocuri) prestaţiile componenţilor
grupelor martor şi de lucru din cadrul eşantioanelor ce fac obiectul cercetării, cât şi
jucători din eşaloanele superioare ce constituie actualele “modele finale” în jocul de
handbal la noi în ţară. Pe baza observaţiilor şi a interpretării datelor obţinute am
avut posibilitatea să ajung la noi concluzii capabile să sporească eficacitatea
activităţii practice.
7.2.3. Înregistrarea prin teste şi probe de control
Administrarea unui set de măsurători, teste şi probe de control ce pun în

evidenţă nivelul iniţial al creşterii şi dezvoltării precum şi al nivelului general şi
specific de motricitate, ca punct zero în acţiunea de evaluare a acumulărilor viitoare
de orice fel a fost o necesitate obiectivă.
În activitatea practică se utilizează măsurători în special pentru a determina
101
dezvoltarea morfologică a subiecţilor şi pentru a compara datele obţinute cu

standardele modelului somatic elaborat de federaţia de specialitate pentru vârsta
respectivă. Testele se adresează în special funcţionalităţii organismului subiecţilor
şi reprezintă faţă de măsurători un pas înainte, supunând subiecţii la anumite
eforturi şi înregistrând reacţiile acestuia la respectivele încercări, comparativ cu
activitatea funcţională curentă. Probele de control apreciază capacitatea fizică
generală şi specifică a subiecţilor punând în evidenţă capacitatea organismului de a
face faţă efortului impus de procesul continuu şi sistematic de pregătire sportivă,
respectiv, măsura în care aptitudinile celui în cauză se potrivesc cu proba sau
sportul ales. În experiment au fost utilizate următoarele măsurători, teste şi probe
de control:
a) măsurarea dezvoltării somatice ;
b) testarea capacității functionale ;
c) testarea capacității motrice și de coordonare ;
d) probe tehnice.
a. Măsurarea dezvoltării somatice - au fost măsurate, înregistrate şi
analizate câteva repere de bază ale modelului somatic de selecţie, specific
jucătorului de handbal, respectiv:
 înălţimea (talia); anvergura;diametrul biacromial;
 diametrul bitrohanterian; greutatea; lungimea palmei.
Înălţimea (talia) se măsoară cu ajutorul taliometrului între vertex şi planul
tălpilor picioarelor. Subiectul este aşezat în ortostatism cu articulaţiile în extensie
astfel încât tija verticală a taliometrului să atingă călcâiele, şanţul interfesier şi
coloana vertebrală în dreptul omoplaţilor. Capul va fi poziţionat astfel încât linia
imaginară ce uneşte unghiul extern al ochiului cu marginea superioară a
conductului auditiv extern să fie paralelă cu planul tălpilor picioarelor. Cursorul
taliometrului va fi sprijinit pe vertex şi se va citi şi consemna valoarea în
102
centimetri.
Anvergura se măsoară cu ajutorul unei tije rigide, gradate în centimetri,

aşezată între punctele digitale sau cu ajutorul unei benzi metalice gradate între
punctele digitale (ale degetelor mijlocii) marcate pe un plan vertical (perete).
Pentru măsurătoare subiectul va fi aşezat în ortostatism cu membrele superioare la
orizontală, bine întinse. Se măsoară şi se consemnează valoarea în centimetri.
Diametrul biacromial se măsoară cu ajutorul compasului anatomic, între
reperele osoase ale celor două apofize acromiene stânga-dreapta ale centurilor
scapulo-humerale.
Diametrul bitrohanterian se măsoară cu ajutorul compasului anatomic,
între celor două apofize trohanteriene stânga-dreapta ale oaselor femurale, situate la
nivelul centurii pelviene.
Greutatea. Măsurarea greutăţii corporale se efectuează cu ajutorul cântarului
de persoane. Valoarea masei corporale se consemnează în kilograme şi grame.
Lungimea palmei se măsoară cu ajutorul benzii metrice. Aceasta se aşează pe
palma poziţionată orizontal în supinaţie extremă între vârful degetului mijlociu şi
articulaţia pumnului. Se consemnează valoarea în centimetri.
Prin corelarea unor valori ale acestor repere au fost determinaţi indici
suplimentari ce întregesc profilul somatic al jucătoarelor selecţionate şi raportarea
acestuia la modelul de bază.
b. Testarea capacităţii funcţionale
Testele din această categorie au fost efectuate iniţial de cadre de specialitate
într-o unitate specializată (Dispensarul pentru sportivi) şi au adus date relevante
legate de starea de sănătate a eşantionului “de lucru”, precum şi a capacităţilor
funcţionale a marilor sisteme şi aparate, legate de efortul general şi specific. Astfel
au fost testate şi înregistrate:
 tensiunea arterială maximă; tensiunea arterială minimă;
103
 forţa dinamometrică pentru mâna dreaptă; ritmul respirator;

 forţa dinamometrică pentru mâna stângă; frecvența cardiacă.
Tensiunea arterială s-a efectuat cu tensiometrul electronic care evidenţiază
valorile tensiunilor arteriale minime şi maxime.
Frecvenţa cardiacă apreciază numărul contracţiilor miocardice în unitatea
de timp (pulsul/minut). Măsurătorile au fost făcute prin metoda palpatorie la artera
carotidă cu subiectul în ortostatism.
Ritmul respirator (frecvenţa respiratorie) reprezintă numărul de mişcări
respiratorii ale ciclului complet (inspiraţie şi expiraţie) în unitatea de timp
(minutul). Se măsoară prin metoda palpatorie la nivelul cutiei toracice.
Forţa dinamometrică se măsoară cu dinamometrul de mână. Fiecare subiect
execută pe rând cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă câte o flexie puternică ce
acţionează pe dinamometru indicând valoarea în kg-forţă.
c. Testarea capacităţilor motrice şi de coordonare
Alegerea acestor teste s-a făcut cu destulă dificultate, datorită faptului că ele
trebuiau să îndeplinească mai multe condiţii şi să permită anumite corelări
determinate de specificul cercetării. De asemenea, aceste teste trebuiau să pună în
evidenţă anumite aspecte legate de capacităţile de coordonare. Selecţia testelor a
fost determinată şi de o serie de factori de natură practică:
 necesitatea folosirii unui număr limitat de teste
 necesitatea abordării unor aspecte generale ale capacităţilor
coordinative
 necesitatea abordării unor teste apropiate de specificul jocului de handbal
c1)Motricitatea generală
În cadrul acţiunii de selecţie iniţială, nivelul de dezvoltare a capacităţilor
generale de mişcare, cât şi a unor calităţi motrice se apreciază pe baza probelor din
STANDARD FITNESS TEST. Probele parcurse în cadrul acestui test au fost:
104
Alergarea de viteză – 50m cu start din picioare. Se cronometrează intervalul

de timp scurs de la prima mişcare (start liber) până la trecerea liniei de sosire şi se
consemnează rezultatul în secunde şi zecimi de secunde. Proba este comună
ambelor sexe (băieţi, fete). Se acordă două încercări şi se înregistrează cel mai bun
rezultat. Pauza dintre alergări este de 15 minute. Rezultatul are corespondenţă în
puncte conform tabelei de punctaj.
Săritura în lungime de pe loc. Se realizează pe o suprafaţă care trebuie să
fie netedă şi nealunecoasă. Se măsoară distanţa de la vârfuri (poziţia iniţială), la
călcâie (poziţia de aterizare). Se acordă două încercări şi se înregistrează cea mai
bună. Se permite o singură pendulare a braţelor pentru elan. Rezultatele se
înregistrează în centimetri şi se punctează conform tabelelor.
Aruncarea mingii de oină. Se execută de pe loc cu o singură mână. Se
acordă două încercări şi se înregistrează cea mai bună aruncare. Proba este comună
ambelor sexe (băieţi, fete), iar rezultatul se exprimă în metri şi centimetri şi se
punctează conform tabelelor.
Menţinut atârnat cu braţele îndoite. Se prinde bara cu priza mâinilor “de
jos”, subiectul fiind ajutat ca prin flexia coatelor să ajungă cu bărbia deasupra barei.
Se opreşte balansul corpului. Se cronometrează intervalul de timp în care este
menţinută flexia braţelor, iar bărbia nu atinge bara sau nu coboară sub nivelul
acesteia. Se consemnează rezultatul în secunde. Proba se execută numai de către
fete, la toate vârstele. Se acordă o singură încercare, iar rezultatul exprimat în
minute şi secunde se punctează conform tabelelor.
Forţa abdominală. Pentru testarea forţei abdominale se execută ridicări de
trunchi din culcat în şezând. Executantul se află iniţial culcat pe spate, cu mâinile la
ceafă, coatele pe saltea, genunchii îndoiţi, tălpile pe saltea, vârfurile picioarelor
fixate sub scara fixă sau de către un coleg. La semnal, executantul ridică trunchiul
la verticală în poziţia şezând îmbrăţişând genunchii cu coatele, după care revine
imediat în poziţia iniţială pentru a repeta execuţia. Se numără execuţiile corecte
105
(numai acelea în care s-au atins genunchii cu coatele în poziţia şezând şi salteaua la
revenirea în poziţia culcat), în intervalul de 30 secunde. Numărul execuţiilor are
echivalent în puncte conform tabelelor.
Naveta (joc de mişcare). Se trasează pe sol două linii paralele, la distanţă de
10m una de cealaltă. În spatele fiecărei linii se desenează două cercuri tangente,
fiecare având diametrul de 50cm. În cercurile situate în spatele uneia dintre linii se
aşează câte un cub de lemn cu latura de 5 cm. Executantul, aflat în cercurile de vis-
à-vis stând cu câte un picior în fiecare, aşteaptă semnalul de plecare. La semnal,
executantul pleacă în maximum de viteză, ia şi aduce un cub pe care îl plasează
într-unul din cercurile de la linia de plecare după care pleacă să aducă şi să plaseze
şi cel de-al doilea cub. Nu este permisă aruncarea cubului de la distanţă în cerc.
Cronometrul se opreşte în momentul în care cel de-al doilea cub a fost aşezat corect
în cerc. Rezultatul se exprimă în secunde şi zecimi de secunde şi se punctează
conform tabelului.
Alergarea de rezistenţă. Distanţa se aleargă pe teren plat (stadion) contra
cronometru. Transformarea alergării în mers se consideră abandon. Rezultatele se
exprimă în secunde. Conform regulamentului, fetele şi băieţii până la vârsta de 12
ani aleargă 600 m, de la 12 ani în sus, fetele aleargă 800 m, iar băieţii 1000.
Executanţii din cadrul grupelor ce fac subiectul prezentei cercetări se încadrau la
vârsta selecţiei iniţiale în grupa sub 12 ani şi au alergat 600 m.
Mobilitatea. Proba de mobilitate se desfăşoară aşezând subiectul pe un
scaun de înălţime cunoscută (50cm) – în poziţie stând apropiat cu genunchii întinşi.
Se execută îndoirea trunchiului înainte cu braţele întinse în jos de-a lungul unei
rigle de 100 cm, situată cu reperul 50 (cincizeci) la nivelul planului de sprijin. De la
reperul 50 (cincizeci) rigla este gradată în sus şi în jos în centimetri. Executantul
îndoaie trunchiul înainte, cu genunchii perfect întinşi, alunecând cu vârfurile
degetelor întinse în jos pe riglă, încercând să depăşească gradaţia 50, rămânând în
poziţia finală 3 secunde pentru a se citi gradaţia până la care s-a ajuns cu vârfurile
106
degetelor. Se acordă două încercări şi se notează cel mai bun rezultat căruia i se
acordă punctajul conform tabelului.
c2)Capacităţi coordinative:
Necesitatea abordării unor teste de control cu accent pe anumite aspecte ale
capacităţilor de coordonare mai apropiate de specificul jocului de handbal au
dus la selecţionarea următoarelor probe:
Proba Matorin (stânga şi dreapta). Pe podea se trasează un cerc cu
diametrul de 50 cm în care se trasează două diametre perpendiculare între ele în aşa
fel încât să împartă cercul în patru sectoare egale (90 grade). Executantul, plasat în
interiorul cercului cu tălpile paralele între ele de o parte şi de alta a liniei ce taie
cercul în două jumătăţi egale, execută o săritură pe verticală, însoţită de o rotaţie
maximă (spre stânga sau spre dreapta) aterizând, pe cât posibil, cu tălpile
picioarelor paralele în interiorul cercului. Se măsoară (cu aproximaţie) numărul de
grade câştigate în rotaţie faţă de poziţia iniţială. Se execută câte două încercări pe
fiecare parte (stânga, dreapta) şi se consemnează rezultatul cel mai bun.
Proba Romberg. Subiectul, în sprijin pe un picior, cu talpa celuilalt picior
pe genunchiul piciorului de sprijin şi cu braţele întinse spre înainte, cu ochii închişi,
încearcă menţinerea în această poziţie un timp cât mai îndelungat. Timpul se
cronometrează în secunde.
Proba Burpee (Coordonare segmentară). Proba constă în parcurgerea
legată a următoarelor secvenţe motrice: stând, ghemuit, întins, stând şi se
desfăşoară contracronometru pe 30 secunde. Executantul, în poziţia iniţială “stând”,
la semnalul conducătorului execută, în cea mai mare viteză, ciclul de mişcări:
sprijin ghemuit, sprijin întins în poziţie orizontală (picioarele se duc simultan spre
înapoi, braţele rămân cu coatele întinse), revenire în sprijin ghemuit şi apoi, din nou
în poziţia “stând”. Cronometrul se opreşte în momentul în care ciclul complet a fost
executat. Se consemnează numărul întreg de cicluri executate în intervalul de timp
107
afectat.
Proba Tapping cu mâna. Se trasează pe perete la nivelul feţei executantului
două cercuri cu diametrul de 20 cm, plasate la distanţa de 15cm unul faţă de
celălalt. La semnal, executantul atinge succesiv cele două cercuri cu una dintre
mâini până la epuizarea timpului afectat execuţiei (în cazul nostru 20 sec.). Se
consemnează numărul atingerilor din fiecare cerc. Proba se execută o singură dată
pentru fiecare mână în parte (dreapta şi stânga).
c3) Motricitatea specifică
Au fost parcurse următoarele probe de control vizând motricitatea specifică
jocului de handbal pentru începători:
Aruncarea mingii de handbal cu elan de trei paşi. Rezultatul se va
înregistra în metri rotunjiţi. (dacă se depăşesc 50 cm se va trece la valoarea
superioară) Se măsoară cu ruleta metalică. Se acordă o singură încercare.
Performanţa se transformă în puncte conform tabelei de punctaj.
Deplasare 5x30m. După fiecare alergare se acordă 30 secunde pauză. Se va
înregistra media celor cinci alergări în secunde şi zecimi.
Deplasarea în triunghi. Se trasează un triunghi al cărui vârf se găseşte în
mijlocul liniei drepte a semicercului de la 9m, înălţimea triunghiului fiind de 3m,
baza triunghiului constituind-o linia dreaptă a semicercului de la 6m, care măsoară
3m. În vârful celor trei triunghiuri şi tangent acestora se trasează câte un cerc cu
diametrul de 30 cm. Jucătorul se găseşte iniţial cu faţa spre vârful triunghiului
având piciorul stâng în cercul din stânga triunghiului. Acesta porneşte la semnal
spre dreapta, cu paşi adăugaţi, până atinge cu piciorul, celălalt cerc de la baza
triunghiului; se deplasează apoi cu viteză maximă spre cercul din vârful
triunghiului pe care este obligat să-l atingă cu un picior, după care, trebuie să
ajungă la cercul din care a pornit iniţial. Deplasarea continuă imediat spre cercul
din vârful triunghiului, în continuare spre cercul din dreapta bazei triunghiului, şi
cu paşi adăugaţi sau încrucişaţi spre stânga, la cercul (locul) de pornire. Acest
108
drum, dus-întors, se consideră un traseu complet. Începătorii îl vor parcurge de

două ori (12 laturi de triunghi), iar avansaţii de trei ori, contratimp.
d)Probe tehnice:
Învăţarea şi perfecţionarea tehnicii constituind obiectivul central al procesul
de antrenamentului, apare necesitatea monitorizării şi măsurării progreselor
înregistrate în cadrul acestui proces. Probele de control utilizate în acest scop a fost
următoarele:
Dribling în linie dreaptă – 30 m. Jucătorul trebuie să parcurgă cei 30m care
separă linia de plecare de cea de sosire, conducând în dribling mingea printre
jaloane, deplasarea făcându-se în maximum de viteză. Se cronometrează şi se
înregistrează timpul în secunde. Această probă tehnică s-a parcurs la testarea
iniţială.
Dribling printre jaloane – 30m. Se aşează 7 jaloane, înalte de 1,5m în
lungul terenului de handbal, astfel: primul la 6 m de linia de plecare, iar ultimul la
6m înaintea liniei de sosire. Între aceste două jaloane extreme, situate la 18m unul
de altul, se aşează câte 5 jaloane, la distanţă de 3m unul de altul. Jucătorul trebuie
să parcurgă cei 30m care separă linia de plecare de cea de sosire, conducând în
dribling mingea printre jaloane, deplasarea făcându-se în maximum de viteză. Se
cronometrează şi se înregistrează timpul în secunde. De menţionat că această
probă devine relevantă doar după un minim de timp dedicat procesului de instruire
specifică.
7.2.4. Experimentul prealabil
În această cercetare am folosit tipul de experiment psihopedagogic cu o

singură variabilă independentă, constituită din strategia de dezvoltare a
antrenamentului specific, în vederea creşterii eficienţei acţiunilor de joc, specifice
jocului de handbal, mai precis a acţiunilor de prefinalizare.
109
Variabila dependentă este reprezentată de indicatorii de eficienţă ai acţiunilor

de joc selectate pentru simetrizare.
Această fază a cercetării presupune realizarea unui complex de condiţii
favorabile studiului problematicii propuse de ipoteza cercetării. după unii autori ca
Săhleanu V. (1987), Babanski I.K. (1989), Epuran M. (1991), Cucoş C. (1998).
În acest sens au fost parcurse următoarele etape:
 alegerea eşantioanelor de lucru; efectuarea testărilor iniţiale
 aplicarea programului de lucru şi efectuarea testărilor intermediare
 efectuarea testelor finale.
Toate testările efectuate au avut drept scop aflarea „liniei de start”, respectiv
a nivelului de la care se pleacă în pregătire, iar în final evidenţierea eficienţei
programului parcurs. Este de la sine înţeles că atât testările iniţiale cât şi cele finale
au cuprins acelaşi set de măsurători şi probe.
7.2.5. Statistica matematică în prelucrarea şi interpretare a datelor
O serie întreagă de activităţi din zona motricităţii sunt analizate şi

obiectivizate cu ajutorul unor mijloace matematice, dintre care statistica are o mare
importanţă conform autorilor: Fleishman E.A. (1964), Cambell W.R., Tucner N.M.
(1967), Bobaert L. (1968), Bortz J. (1979), Tudossi ŞT. (1980), Săhleanu V.
(1987), Denisiuc L. (1990), Gagea A. (2000).
Conform Dicţionarului Enciclopedic Român din 1975 statistica este “ştiinţa
care studiază fenomenele şi procesele cuantificabile din natură şi societate”.
Prin intermediul statisticii pot fi raportate date ce permit realizarea unor
comparaţii şi obţinerea de concluzii relevante şi precise. În cadrul statisticii există
diferite metode de lucru ce permit caracterizarea unor eşantioane şi a datelor
colectate de la acestea precum şi stabilirea unor relaţii şi diferenţe între diferitele
110
grupuri supuse testării.

În prezenta lucrare am folosit pentru analiza datelor obţinute prin măsurarea
şi testarea subiecţilor şi a prestaţiilor motrice ale acestora următorii indicatori
matematico-statistici:
- media aritmetică; abaterea standard; eroarea medie;
- coeficientul de variabilitate; testul Student.
Media aritmetică ( x ) – rezultă din adunarea fiecărei valori a variabilei (x)
raportată la numărul de cazuri (n), adică suma valorilor împărţită la numărul de
cazuri după formula:
X 
X
N
unde
Σx = suma valorilor
n = numărul de cazuri
Media aritmetică ( x ) reprezintă un indicator care, alături de alţii (mediană şi
modul), evidenţiază tendinţa centrală în cadrul unui şir de date. Media aritmetică
singură nu oferă suficientă relevanţă în analiza unor date şi, în cele mai multe
cazuri, aceste date sunt completate prin analiza abaterii standard (σ). Media
aritmetică şi abaterea standard reprezintă descriptori de bază pentru un şir de date,
oferind împreună o imagine asupra gradului de împrăştiere şi implicit asupra
omogenităţii acestor date.
Abaterea standard (σ) reprezintă estimarea variabilităţii rezultatelor unui
grup de măsurători în jurul mediei respective şi se calculează după formula:
X max  X min
S   
K
unde
σ – abaterea standard
X max. – valoarea cea mai mare a indicilor
111
X min. – valoarea cea mai mică a indicilor

K – coeficientul pentru calcularea abaterii standard (Tippit), în cazul
cercetării de faţă este de 3,73 pentru 20 de subiecţi.
Pentru o imagine mai completă este necesar calculul unor indicatori cu valori
statistice similare: eroarea medie şi coeficientul de variabilitate.
Eroarea medie (m).
S  
m
N 1 unde
m – eroarea medie
n – număr de subiecţi
Coeficientul de variabilitate (Cv%).
S     100
Cv 
X unde
Cv % - coeficientul de variabilitate
X – media aritmetică
Teste de semnificaţie.
Cercetările selective impun anumite exigenţe atunci când se fac comparaţii
între valori determinate la nivel de eşantion, pentru că aceste valori nu reproduc
exact pe cele din populaţie, existând o marjă de variaţie în jurul lor, adică un
interval pe care se găsesc valori efective ale populaţiei.
Pentru a fi siguri că diferenţa dintre două valori reflectă o diferenţă reală de
valori în populaţii, distanţa dintre mărimile comparabile trebuie să depăşească
mărimea intervalului pe care se află, cu o anumită probabilitate, valorile din
populaţie. O diferenţă este semnificativă dacă depăşeşte eroarea maximă admisă,
adică ea nu poate fi pusă pe seama fluctuaţiilor fireşti de eşantionare. În caz
contrar, diferenţa nu este semnificativă.
112
O diferenţă care nu este semnificativă reflectă o deosebire despre care nu se

poate spune cu o probabilitate suficient de mare că este reală.
Se porneşte de la ipoteza nulă, conform căreia se presupune că mărimile
investigate coincid. Testarea acestei ipoteze se face în felul următor: dacă diferenţa
dintre cele două valori întrece o anumită limită, atunci ipoteza nulă se respinge,
adică diferenţa este semnificativă, adică putem accepta că cele două populaţii
diferă, în realitate, după mărimea în cauză. Dacă diferenţa este mai mică decât o
valoare calculată, atunci ipoteza nulă nu poate fi respinsă, deci diferenţa nu este
semnificativă.
Tehnicile statistice sunt utilizate şi pentru determinarea diferenţelor şi a
legăturilor dintre grupurile de date. Din această categorie de teste, în prezenta
lucrare, a fost utilizat testul Student – testul t sau Z.
Pentru eşantioanele mari de ordinul sutelor de indivizi, problema
semnificaţiei diferenţei dintre două mărimi medii, ambele obţinute prin cercetare
selectivă, la nivel de eşantion, şi în mod independent una de cealaltă, adică pe
eşantioane independente se rezolvă cu ajutorul testului Student:
a b
Z 
e
Z este numărul de erori standard care intră pe intervalul (a, b), deci lungimea
acestui interval măsurată în erori standard
e este eroarea standard a diferenţei mediilor
2
 1  22
e 
n1 n2
n – număr de subiecţi
Testul Student relevă semnificaţia statistică a diferenţei dintre medii şi se
calculează şi după formula:
113
X1  X 2
t
m12  m 22
Unde;
t – testul Student
X1 – media aritmetică a valorilor grupei experimentale
X2 – media aritmetică a valorilor grupei martor
m1 – eroarea mediei grupei experimentale
m2 – eroarea mediei grupei martor
Se compară valoarea “t” – ului calculat cu valoarea lui “t” reprezentată în
tabelele de echivalare, la pragul de semnificaţie (eroare) cuprins între 1% şi 5%.
Tehnicile statistice sunt utilizate şi pentru determinarea diferenţelor şi a
legăturilor dintre grupurile de date.
7.2.6. Metoda tehnicii grafice computerizate
Această metodă permite evidenţierea unor aspecte mai puţin observabile ce

reies din cercetare, subliniază diferenţele şi progresia, relevă peste cifrele seci ale
statisticii şi peste descrierea mai puţin elocventă a efectelor demersurilor
cercetătorului, ceea ce este demn de remarcat, ce este de subliniat şi cum poate fi
evaluat demersul respectiv.
În cadrul cercetării am folosit histogramele pentru evidenţierea raporturilor
numerice şi diagramele de structură pentru reprezentarea valorilor procentuale la
probele tehnice şi la înregistrările din cadrul jocurilor oficiale.
114
115
CAPITOLUL 8
ORGANIZAREA, DESFĂŞURAREA ŞI CONCLUZIILE PARŢIALE ALE
CERCETĂRII PRELIMINARE
8.1. Etapele cercetării
Activitatea impusă de organizarea şi desfăşurarea cercetării preliminare s-a

întins pe durata unui an şcolar (2006-2007) şi a cuprins trei etape, după cum
urmează:
Etapa I ( ianuarie 2006- mai 2006) a fost dedicată studiului izvoarelor din
literatura de specialitate pe tema dată (antrenament sportiv - selecţie, modelare,
pregătire sportivă), precum şi pe teme complementare (statistică, cercetare
sociologică, particularităţi fiziologice şi psihologice specifice vârstei eşantionului
de lucru etc.).
Etapa a II-a (mai 2006- septembrie2006) a constat în organizarea studiului
experimental în care s-a determinat ipoteza ştiinţifică a cercetărilor, s-au elaborat,
distribuit şi analizat chestionarele anchetei de tip sociologic.
Etapa a III-a (septembrie 2006 - decembrie 2007) a constituit organizarea
experimentului pedagogic de bază - vizând procesele de selecţie şi pregătire
sportivă, la eşantionul pilot. Studiul pilot s-a desfăşurat pe un număr de 18 sportive
din cadrul clubului privat “Golden-kids”.
Experimentul s-a desfăşurat pe o perioadă de patru luni, în perioada 1
septembrie 2007 - 25 decembrie 2007.
Locul de desfăşurare a experimentului a fost constituit de baza de activitate a
clubului „Golden Kids” Braşov, la grupa de 6-7 ani, cu profil handbal.
Măsurătorile ce urmau a fi aplicate în cadrul acestui experiment au fost
grupate în trei categorii:
 Măsurători antropometrice: talia, greutatea, anvergura, lungimea
palmei, diametru bitrohanterian, diametru biacromial.
116
 Probe motrice: alergare pe 30 m, alergare de rezistenţă 400 m, naveta-

pentru rezistenţă în regim de viteză, aruncarea mingii mici de cauciuc –
forţă explozivă a braţului, săritura în lungime de pe loc – forţa explozivă a
membrelor inferioare.
 Probe tehnice: dribling în linie dreaptă pe 30 m, deplasarea în triunghi,
aruncarea mingii de handbal la distanţă cu elan de 3 paşi, traseu tehnic.
Eşantionul care a participat la acest experiment pilot a fost constituit dintr-un
număr de 18 copii care au fost selecţionaţi la vârsta de 6-7 ani.
8.2. Locul de desfășurare al cercetării preliminare
Cercetarea s-a efectuat pe un eşantion de 160 de subiecți în vârstă de 6-7 ani

din cadrul clubului privat “Golden-kids” din municipiul Braşov, pe bazele sportive
din oraş. Am efectuat selecția din majoritatea școlilor generale din municipiul
Brașov. Etapele parcurse în selecția și pregătirea copiilor sunt descrise mai sus.
117
8.3. Desfăşurarea operaţiunilor de verificare prin simulare

anticipativă a posibilităţilor de implementare a unor cercetări
experimentale de verificare
Centralizarea şi prelucrarea rezultatelor experimentului pilot, reprezentarea

grafica şi interpretarea statistică a rezultatelor obţinute poate fi urmărită în cele ce
urmează: Tabel nr.6
MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE
TALIA (cm)
Nr. Testarea Testarea Diferenţa
Inițiale
Crt. iniţială finală testărilor
X 6 ani 134.12 135.12 1
7 ani 138.9 140.1 1.2
S 6 ani 1.457 1.125 -
7 ani 1.663 1.911 -
CV 6 ani 1.08% 0.82% -
7 ani 1.19% 1.36% -
REPREZENTAREA GRAFICĂ A MEDIILOR ARITMETICE

Grafic nr. 1
TALIA
145
140 Testarea initiala

Testarea finala
135
130
6 ani 7 ani
118
INTERPRETAREA REZULTATELOR
La această măsurătoare componentele eşantionului pilot au înregistrat o
valoare medie a taliei de 134.12 cm cele de 6 ani şi de 138.9 cm cele de 7 ani la
testarea iniţială, iar la cea finală valorile medii ale taliei au fost de: 135.12 cm - 6
ani şi 140.1 cm la cele de 7 ani. Abaterea standard a grupei a fost pentru copii de 6
ani de 1,45 la testarea iniţială şi de 1.12 la cea finală, în timp ce fetele de 7 ani ai
aceleaşi grupe au înregistrat următoarele valori: 1.6 la testarea iniţială şi 1.9 la cea
finală.Omogenitatea grupei pilot a fost foarte bună, ambele măsurători, fiind
cuprinsă între valorile de 0-10 % atât pentru copii de 6 ani, cât şi pentru cei de 7
ani. Tabelul nr.7
ANVERGURA (cm)
Inițiale
X 6 ani 131.5 132 0.5
7 ani 140.9 141.4 0.5
S 6 ani 1.414 1.195 -
7 ani 2.884 2.674 -
CV 6 ani 1.07% 0.90% -
7 ani 2.04% 1.89% -

Grafic nr. 2
ANVERGURA
145
135 Testarea finala
130
125
6 ani 7 ani
119
La această măsurătoare copii de 6 ani din grupa pilot au înregistrat o anvergură de

131.5 cm la testarea iniţială şi de 132 cm la cea finală. Copii de 7 ani au măsurat o
anvergură de 140.9 cm la testarea iniţială şi de 141.4 cm la cea finală. Coeficientul
de variabilitate al grupei pilot - copii 6 ani a fost de 1.07% la testarea inițială şi de
0.90% la cea finală valori care indică o foarte bună dezvoltare. În cazul copiilor de
7 ani valorile coeficientului de dezvoltare au fost: la testarea iniţială 2.04%, iar la
cea finală 1.89% ambele valori indică o foarte bună dezvoltare. Ambele grupe se
încadrează în limitele normele de dezvoltare fizică, iar instrumentele de testare pot
fi validate şi aplicate în condiţii optime.
Tabelul nr.8
GREUTATEA (kg)
Inițiale
X 6 ani 23.27 23.4 0,13
7 ani 24.98 25.32 0.43
S 6 ani 0.627 0.580 -
7 ani 0.929 0.903 -
CV 6 ani 2.69% 2.47% -
7 ani 3.71% 3.56% -
REPREZENTAREA GRAFICĂ A MEDIILOR ARITMETICE Grafic nr. 3
GREUTATEA
26
24 Testarea finala
23
22
6 ani 7 ani
120
Copii de 6 ani au înregistrat următoarele valori medii ale greutăţii: 23.27 kg
la testarea iniţială şi 23.4 kg la cea finală. Fetele de 7 ani, au valoare medie a
greutăţii de 24.98 kg la testarea iniţială şi de 25.32 kg la cea finală. Valorile
abaterii standard ne-au permis calcularea coeficientului de variabilitate. Valoarea
coeficientului de variabilitate a grupei pilot a fost pentru copii de 6 ani de 2.69% la
testarea iniţială şi de 2.47% la cea finală, iar fetele de 7 ani ai aceleaşi grupe au
înregistrat următoarele valori: 3.71% la testarea iniţială şi 3.56% la cea finală,
indicând o omogenitate foarte bună.
Tabelul nr.9
LUNGIMEA PALMEI (cm)

Inițiale
X 6 ani 12.38 12.48 0.1
7 ani 12.87 13.03 0.2
S 6 ani 0.099 0.098 -
7 ani 0.115 0.125 -
CV 6 ani 0.79% 0.78% -
7 ani 0.89% 0.95% -

Grafic nr. 4
LUNGIMEA PALMEI
13,5
Testarea initiala
13
Testarea finala
12,5
12
6 ani 7 ani
121
Grupa pilot a înregistrat o valoare medie la această măsurătoare de 12.38 cm

pentru copii de 6 ani şi 12.87 cm pentru cele de 7 ani la testarea iniţială, iar la cea
finală de 12.87 cm şi respectiv 13.03 cm .diferenţele dintre cele două testării fiind
de 0.1 cm şi 0.2 cm. Abaterea standard a grupei pilot 6 ani şi respectiv 7 ani au fost
de: 0.099 şi 0.115 la testarea iniţială şi de 0.098 şi 0.125 la cea finală.
Cu ajutorul valorilor abaterii standard s-a calculat coeficientul de
variabilitate a căror valori au fost pentru cele două eşantioane care au alcătuit
grupa pilot de: 0.79% şi 0.89% la testarea iniţială şi de 0.78% şi 0.95% la cea
finală, toate rezultatele încadrându-se între valorile 0 – 10%, ceea ce indică o
foarte bună dezvoltare la ambele testări. Tabelul nr.10
DIAMETRUL BIACROMIAL (cm)

Inițiale
X 6 ani 29.62 30.25 0.63
7 ani 33.6 34.1 0.5
S 6 ani 1.407 1.035 -
7 ani 2.221 2.078 -
CV 6 ani 4.75% 3.42% -
7 ani 6.61% 6.09% -

DIAMETRUL BIACROMIAL
35
Testarea initiala
30 Testarea finala
25
6 ani 7 ani
122
La testarea iniţială copii de 6 ani au înregistrat o valoare medie de 29.62 cm,

iar copii de 7 ani de 33.6 cm. La testarea finală valoarea medie a diametrului
biacromial a fost de 30.25 cm pentru subgrupa de 6 ani şi de 34.1 cm pentru cea de
7 ani. Diferenţele dintre cele două testări au fost de 0,63 cm pentru subgrupa de 6
ani şi de 0,5 cm pentru cea de 7 ani. Abaterea standard a subgrupei pilot de 6 ani a
fost de 1.4 la testarea iniţială şi de 1.0 la cea finală. Pentru subgrupa de 7 ani
valorile abateri standard au fost la cele două testări de 2.2 şi respectiv 2.0.
Coeficientul de variabilitate s-au încadrat între valorile 0-10 % , la ambele
testări şi la ambele subgrupe, indicând o bună omogenitate.
Tabelul nr.11
DIAMETRUL BITROHANTERIAN (cm)
Inițiale
X 6 ani 26.37 26.87 0.5
7 ani 30.7 31.1 0.4
S 6 ani 1.187 1.457 -
7 ani 2.311 2.233 -
CV 6 ani 4.50% 5.42% -
7 ani 7.52% 7.18% -
DIAMETRUL BITROHANTERIAN
35
Testarea initiala
30
Testarea finala
25
20
6 ani 7 ani
Copii de 6 ani au înregistrat o valoare medie a diametrului bitrohanterian de
26.37 cm la testarea iniţială, iar la cea finală de 26.87cm.
123
Subgrupa de 7 ani a înregistrat o medie aritmetică a diametrului bitrohanterin

de 30.7 cm la testarea iniţială şi de 31.1 cm la cea finală.
Diferenţele dintre valorile mediilor aritmetice ale celor două testări au fost de
0,5 cm pentru subgrupa de 6 ani şi de 0,5 cm pentru subgrupa de 7 ani. La
subgrupa de 6 ani valorile coeficientului de variabilitate a fost la testarea iniţială de
4.50% şi de 5.42% la testarea finală. La subgrupa de 7 ani acest indicator fost de
7.52% la testarea iniţială, iar la testarea finală de 7.18%, ambele valori evidenţiază
o bună omogenitate a grupelor.
PROBE MOTRICE Tabelul nr.12
ALERGARE DE VITEZĂ PE 30 M (sec)
Inițiale
X
6 ani 6.98 6,91 0.07
7 ani 6.61 6.54 0.07
S 6 ani 0.135 0.099 -
7 ani 0.144 0.142 -
CV 6 ani 1.93% 1.43% -
7 ani 2.17% 2.05% -
REPREZENTAREA GRAFICĂ A MEDIILOR ARITMETICE Grafic nr.7
ALERGARE DE VITEZĂ PE 30 M PLAT
7
6,8 Testarea initiala
6,6 Testarea finala
6,4
6,2
6 ani 7 ani
La această probă subiecții din eşantionul pilot de 6 ani au obţinut o valoare
medie de 6"98, respectiv de 6”61 la 7 ani la testarea iniţială şi de 6"61 la 6 ani,
respectiv 6"54 la 7 ani la cea finală, diferenţa dintre testări fiind de 0"07 pentru
ambele subgrupe. Valorile coeficientului de variabilitate al grupei pilot a fost de
124
1.93% - 6 ani şi 2.17% - 7 ani la testarea iniţială şi de 1.43% - 6 ani şi 2.05% - 7 ani
la cea finală, atestând o omogenitate foarte bună la ambele testări.
Considerăm că progresul înregistrat de grupa se datorează influenţei
programului aplicat pe durata întregii experimentului pilot în care s-au utilizat
mijloace de îmbunătăţire a formelor de manifestare ale vitezei.
Tabelul nr.13
ALERGARE DE REZISTENŢĂ 600 M (min. şi sec.)
Inițiale
X 6 ani 2.551 2.53 0.02
7 ani 2.47 2.44 0.03
S 6 ani 0.038 0.039 -
7 ani 0.041 0.044 -
CV 6 ani 1.41% 1.46% -
7 ani 1.65% 1.80% -

Grafic nr. 8
ALERGARE DE REZISTENTA 400M
2,8
Testarea initiala
2,6
Testarea finala
2,4
2,2
6 ani 7 ani
Rezultatele mediei obţinute de cele două subgrupe la această probă au fost la
testarea iniţială: 2'55” respectiv 2'47”, iar la testarea finală valorile medii au fost de
2'53” respectiv 2'44’’. Diferenţele dintre cele două testări au fost de 0'02”pentru
subgrupa de 6 ani şi de 0'03 pentru subgrupa de 7 ani. Valorile abaterii standard au
fost la testarea iniţială de: 0.038 pentru copii de 6 ani şi de 0.041 pentru cei de 7
ani, iar la testarea finală rezultatele au fost 0.039 şi respectiv 0.044. Coeficienţii de
125
variabilitatea a avut valoarea de 1,41% la testarea iniţială şi de 1,48% la cea finală

la subgrupa de 6 ani, respectiv de 1,65% la testarea iniţială şi 1,80% la cea finală,
indicând o bună omogenitate a ambelor grupe.
Tabelul nr.14
ARUNCAREA MINGII DE OINĂ CU ELAN DE 3 PAŞI
Inițiale
X 6 ani 10.75 11.5 0.75
7 ani 14.2 15.15 0.95
S 6 ani 1.035 0.9 -
7 ani 0.918 0.783 -
CV 6 ani 9.62% 7.82% -
7 ani 6.46% 5.16% -

ARUNCAREA MINGII DE OINA CU ELAN DE 3 PASI
20
Testarea initiala
10 Testarea finala
0
6 ani 7 ani
La proba de aruncare a mingii de oină la distanţă cu elan de trei paşi
componentele grupei pilot au înregistrat următoarele valori medie: 10.75 m la 6
ani şi 14.2 m la 7 ani, la testarea iniţială, iar la cea finală 11.5m la 6 ani, 15.15m la
7 ani. Diferenţele dintre valorile mediilor aritmetice ale celor două testări a fost de
0,75 m pentru subgrupa de 6 ani şi de 0.95 m pentru cea de 7 ani.
Omogenitatea ambelor subgrupe care au alcătuit eşantionul pilot au
înregistrat valori ale coeficientului de variabilitate mai mici de 10% la ambele
testări ceea de indică rezultate foarte bune datorate programului de pregătire.
Tabelul nr.15
126
SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC (cm)

Inițiale
X 6 ani 134.62 136.25 1.63
7 ani 145.8 148 2.2
S 6 ani 3.020 2.712 -
7 ani 2.394 2.403 -
CV 6 ani 2.24% 1.99% -
7 ani 1.64% 1.62% -
SARITURA IN LUNGIME DE PE LOC
150
140 Testarea finala
135
130
6 ani 7 ani
La proba de săritură în lungime de pe loc rezultatele medii obţinute de cele
două eşantioane se prezintă astfel: la testarea iniţială copii de 6 ani a obţinut o
valoare medie de 134.62 cm, iar copii de 7 ani - 145.8 cm. La testarea finală
valoarea medie la această probă au fost de: 136.25 cm pentru subgrupa de 6 ani şi
de 148,3 cm pentru cea de 7 ani. Diferenţele dintre cele două testări au fost de 1,63
cm pentru subgrupa de 6 ani şi de 2,2 cm pentru cea de 7 ani. Abaterea standard şi
coeficienţii de variabilitate indică o bună omogenitate a ambelor grupe.
PROBE TEHNICE
Tabelul nr.16
DRIBLING ÎN LINIE DREAPTĂ PE 30 m (sec)
127

Inițiale
X 6 ani 8.26 8.21 0.05
7 ani 7.78 7.72 0.06
S 6 ani 0.130 0.099 -
7 ani 0.154 0.131 -
CV 6 ani 1.57% 1.20% -
7 ani 2.01% 1.55% -
DRIBLING IN LINIE DREAPTA PE 30 M
8,4
8,2
Testarea initiala
8
Testarea finala
7,8
7,6
7,4
6 ani 7 ani
Colectivul subgrupei de 6 ani ai eşantionului pilot au înregistrat la această
probă valorile medii: 8”26 la testarea iniţială şi de 8”21 la cea finală, progresul
fiind de 0”05. Copii subgrupei de 7 ani ai eşantionului pilot au înregistrat la
această probă următoarele valori medii: 7”78 la testarea iniţială şi de 7”72 la cea
finală, progresul fiind de 0”06. Ceilalţi indicatori indică o bună omogenitate a
grupelor şi un progres aproximativ egal pentru toţi subiecţii supuşi experimentului.
Tabelul nr.17
DEPLASARE ÎN TRIUNGHI (sec)
Inițiale
X 6 ani 20.18 20.03 0.15
7 ani 19.7 19.57 0.13
S 6 ani 0.124 0.140 -
7 ani 0.176 0.149 -
128
CV 6 ani 0.61% 0.69% -

7 ani 0.89% 0.76% -
DEPLASARE IN TRIUNGHI
20,5
Testarea finala
19,5
19
6 ani 7 ani
Eşantionul de verificare a înregistrat o valoare medie la această probă
specifică de 20,18” pentru copii de 6 ani şi 19,7” pentru cele de 7 ani la testarea
iniţială, iar la cea finală de 20,03” şi respectiv 19,57”, diferenţele dintre cele două
testări fiind de 0. 1” şi respectiv 0.2 ”. Abaterea standard a grupei pilot 6 ani şi
respectiv 7 ani au fost de: 0.09 şi 0.11 la testarea iniţială şi de 0.09 şi 0.12 la cea
finală. Cu ajutorul valorilor abaterii standard s-a calculat coeficientul de
variabilitate a căror valori au fost pentru cele două eşantioane care au alcătuit
grupa pilot de: 0.79% şi 0.89% la testarea iniţială şi de 0.78% şi 0.95% la cea
finală, toate rezultatele încadrându-se între valorile 0 – 10%, ceea ce indică o
foarte bună omogenitate la ambele testări. Tabelul nr.18
ARUNCAREA MINGII DE HANDBAL LA DISTANŢĂ
CU ELAN DE 3 PAŞI (m)
129

Inițiale
X 6 ani 9.56 10.12 0.56
7 ani 12.15 12.80 0.65
S 6 ani 0.562 0.582 -
7 ani 0.474 0.483 -
CV 6 ani 5.87% 5.75% -
7 ani 3.90% 3.77% -
ARUNCAREA MINGII DE HANDBALLA DISTANŢĂ CU ELAN DE 3

PAŞI
20
Testarea initiala
10 Testarea finala
0
6 ani 7 ani
La această probă rezultatele mediei obţinute de cele două subgrupe au fost la
testarea iniţială: 9.56 m pentru copii de 6 ani şi 10.12 m pentru cei de 7 ani, iar la
testarea finală valorile medii au fost de 12.15 m şi 12.80 m. Diferenţele dintre cele
două testări au fost de 0,56 m pentru subgrupa de 6 ani şi de 0,65 m pentru
subgrupa de 7 ani.
Coeficientul de variabilitate a avut valoarea de 5.87% la testarea iniţială şi de
5.75% la cea finală la subgrupa de 6 ani. La subgrupa de 7 ani coeficientul de
variabilitatea de 3.90% la testarea iniţială şi 3.77% la cea finală, evidenţiază o bună
omogenitate. Tabelul nr.19
TRASEU TEHNIC (PUNCTE)
Inițiale
X 6 ani 5.87 7 1.13
7 ani 6.3 7.3 1
130
S 6 ani 0.640 0.755 -

7 ani 0.648 0.674 -
CV 6 ani 10,9% 10,7% -
7 ani 10.2% 9.23% -
TRASEU TEHNIC
8
6 Testarea initiala
4 Testarea finala
0
6 ani 7 ani
La această probă unde copii au avut de parcurs un traseu tehnic, eşantionul
pilot a înregistrat o valoare medie la testarea iniţială de 5.87 puncte pentru cele de 6
ani şi de 6.3 puncte la cele de 7 ani, la cea finală valorile medii au fost de: 7 puncte
pentru copii de 6 ani şi 7 puncte la cei de 7 ani.
Abaterea standard a grupelor pilot a fost pentru copii de 6 ani de 0.64 la
testarea iniţială şi de 0.75 la cea finală, în timp ce copii de 7 ani au înregistrat
valorile: 0.64 la testarea iniţială şi 0.67 la cea finală, indicând o bună omogenitate a
ambelor grupe. În privinţa instrumentelor utilizate, se poate sublinia că în cadrul
activităţii de cercetare, au fost folosite mijloace şi metode cu caracteristici
specifice, în vederea simulării anticipative a posibilităţii de implementare a acestora
la cercetarea de bază. Aceste instrumente de lucru au fost adaptate prin conţinutul
şi tehnica folosită la specificul jocului de handbal
În această cercetare experimentul psihopedagogic se axa pe prefigurarea unui
model de jucătoare de handbal şi pe stabilirea componentelor acestui model, care
131
printr-un proces de pregătire adecvat să facă faţă cu succes exigenţelor sportului de

performanţă actual. În speţă , la această vârstă, strategia de dezvoltare a
antrenamentului specific trebuie să se orienteze în vederea creşterii eficienţei
acţiunilor de joc, specifice handbalului, mai precis a acţiunilor de prefinalizare.
Concluziile cercetării preliminare ce se desprind în contextul
aplicaţiilor experimentului pilot, impuse de teza de doctorat sunt următoarele:
 Instrumentele de testare utilizate sunt în mare parte valide şi au putut fi
aplicate in condiţii foarte bune, dar este nacesar a fi completate şi adaptate
vârstelor parcuse de către subiecţii experimentului;
 Copii care au alcătuit eşantionul pilot au manifestat o participare şi implicare
activă, conştientă şi mult dinamism;
 Rezultatele la măsurătorile antropometrice se încadrează în limitele normale
de dezvoltare fizică, putând constitui criterii de concepere a unui nou model
de selecţie pentru categoria de vârstă de 6-8 ani în vederea practicării jocului
de handbal, în viitor, la un înalt nivel competiţional;
 Probele motrice generale este necesar să se alinieze la Standard Fitness Test ,
pentru a avea posibilitatea de raportare la normele cuprinse în tabelele
scalare ale acestuia, în plus este necesară parcurgerea unui set de probe ce
pun în evidenţă unele capacităţi de coordonare, indispensabile celor ce
practică un joc sportiv.
 Motricitatea specifică este bine reprezentată de cele patru probe instituite de
F.R.H.
 La cluburile private selecţia poate începe mult mai devreme (6-7 ani) având
în vedere faptul că nu există nici o restricţie legată de numărul de grupe şi de
realizarea normei didactice de către antrenor.
 Experimentul trebuie extins la un număr mai mare de copii pentru ca datele
culese să fie mai edificatoare.
132
8.4. Posibilităţi şi oportunităţi privind utilizarea unor criterii de

selecţie la nivelul copiilor
Ca demers principal mi-am propus elaborarea strategiei privind orientarea

selecţiei şi instruirii în cluburile private de handbal şi evaluarea eficienţei strategiei.
De asemenea am vizat şi elaborarea unui set de criterii de selecţie pentru vârsta de
6-7 ani şi implementarea acestora în cadrul F.R.H. În cadrul grupei experimentale
mi-am propus ca scop validarea instrumentelor de testare specifice selecţiei primare
de motricitate şi a condiţiilor de aplicare şi desfăşurare a acestora.
În această etapă a cercetării am urmărit adaptarea metodelor de cercetare,
precum şi selectarea şi conceperea unor probe şi norme de control, cu caracter
general sau specific, adecvate particularităţilor de vârstă ale subiecţilor. Astfel ca
probe motrice cu caracter general, în afara setului consacrat de probe ale Standard
Fitness Test, am parcurs probe specifice capacităţilor coordinative, iar ca probe
specifice jocului de handbal, am adaptat unele probe ale F.R.H.
În stabilirea scopurilor acestei lucrări am plecat de la premisa că pe plan
mondial se pune tot mai acut problema selecţionării şi instruirii timpurii a viitorilor
jucători de înaltă performanţă. Acesta trebuie să aibă capacitatea de a face faţă
cerinţelor din ce în ce mai crescute ale handbalului de performanţă, atât în
competiţiile naţionale, dar mai ales în cele internaţionale.
Din cele prezentate anterior reiese cu claritate faptul că există o
interdependenţă între instruirea copiilor şi înalta performanţă, de aceea consider
necesar:
- elaborarea unor modele de selecţie pentru vârsta de 6 -7 ani viabile care să
permită formarea unei baze solide a handbalului de înaltă performanţă;
- stabilirea celor mai eficiente sisteme de acţionare pentru iniţierea copiilor în
jocul de handbal;
133
8.5. Delimitarea unui model simplificat de selecţie şi pregătire a

copiilor afiliaţi la cluburile private de handbal
Modelul prezumtiv de selecţie şi pregătire a copiilor afiliaţi în cluburile

private de handbal are un puternic caracter anticipativ. Desigur, acest model va fi
unul simplificat, dar va fi raportat pe reperele definitorii ale modelului ”mare”.
Conţinuturile prognozei în vederea realizării modelelor de selecţie pentru handbal
trebuie să ţină seama de următoarele aspecte:
 selecţia iniţială nu are caracter eliminatoriu, copiii fiind păstraţi în pregătire cu
condiţia monitorizării evoluţiei lor;
 are elemente de structură şi calitate diferenţiată pe fiecare ramură de sport, dar şi
pe post (pentru handbal), si dă posibilitatea reorientării în cadrul disciplinei sau
pentru o altă disciplină;
 la baza elaborării lor stau modele caracteristicile proprii sportivilor din eşalonul
sportului de înaltă performanţă pe plan mondial şi naţional, fapt care îi dă
calitate de model cu grad inferior (iniţial sau intermediar);
 este un model iniţial marcând cerinţele intrării copiilor prin poarta sportului de
performanţă, dar în acelaşi timp are şi o însemnătate organizatorico-metodică
de prim ordin, deoarece de valoarea celor selectaţi încă la vârste fragede depinde
ulterior şi dimensiunea calităţii sportului;
 ca model iniţial, el trebuie să asigure legătura cu următorul model al selecţiei, la
nivelul juniorilor, care la rândul lui, este intermediar în raport cu modelul de
selecţie maximal, propriu sportivilor de înaltă performanţă.
8.5.1. Conţinuturile structurale necesare unui model de selecţie

reieşit din cercetarea preliminară
134
Cercetarea preliminară, orientându-se după reperele definitorii ale modelului

consacrat al jucătoarei de handbal, identifică următoarele elemente structurale ale
modelului iniţial pentru vârsta de 6-7 ani ale jucătoarelor începătoare:
8.5.1.1. Modelul somato-funcţional
Principalele repere ale modelului somato-funcţional specific pentru jocul de

handbal la vârsta menţionată sunt:
DIN PUNCT DE VEDERE SOMATIC: - integritate somatică;
Tip constituţional: longilin cu segmentele membrelor superioare şi
inferioare lungi, palme şi picioare mari, diametrul biacromial mai mare decât cel
bitrohanterian cu 4 sau mai mulţi centimetri.
Înălţimea: 135 +/-5cm
Anvergura: talie + 7-10 cm,
DIN PUNCT DE VEDERE FUNCŢIONAL: - stare de sănătate perfectă
Ritm cardiac: 80-85 bătăi/min.
Tensiune arterială: 105/72 mmHg.
Ritm respirator: 24 respiraţii/min.
8.5.1.2. Modelul motric
Reperele esenţiale ale modelului motric specific pentru jocul de handbal la

vârsta menţionată sunt:
Săritura în lungime de pe loc-130- 150 cm.
Al. Viteză; - 6,4- 7,1sec., bună mai ales sub forma vitezei de reacţie şi de
angrenare în lucru a segmentelor sau corpului în întregime.
Al .Rezistență;- 2,50-2,68 min. și sec.
Arucarea mingii de oină;- 10-16m.
Dribling în linie dreaptă 30m. ; 7,7-8,4sec.
135
Deplasare în triunghi ; 19,5-20,5sec.

Aruncarea mingii de handbal; 9-13m.
Traseu tehnic; 5-8 puncte.
Capacităţi coordinative: coordonare generală şi segmentară bun, echilibru
static şi dinamic, simţul ritmului, orientare spaţială, simţ muscular (chinestezie),
ambidextrie.
8.5.1.3. Modelul psihologic
Modelul de personalitate a viitorilor practicanţi a jocului de handbal este

favorizat de următoarele repere:
Intelect: capacitatea de mobilizare rapidă şi promptă a atenţiei în mod
repetat, conform ritmului de succesiune a fazelor specifice jocului de handbal.
Volitiv : dârzenie, perseverenţă, tenacitate şi rezistenţă la oboseală.
Afectiv : echilibru emoţional, capacitate de stăpânire a emoţiilor, rezistenţă
la stress.
7.5.1.4. Modelul sociologic
Reperele esenţiale ale modelului sociologic pentru jocul de handbal la vârsta

menţionată sunt:
Capacitate de asociere, având în vedere că handbalul este un joc colectiv în
care primează interesele echipei în faţa individualităţilor;
Toleranţă, având în vedere că jocul induce greşeli, dar mai ales pentru faptul
că la nivelul începătorilor aceste greşeli sunt mult mai frecvente, existând tendinţa
de critică a partenerilor-tendinţă nebenefică.
Spirit de întrajutorare, benefic pentru îndreptarea greşelilor, pentru
recuperarea mingilor pierdute, pentru contracararea adversarului.
136
8.5.2. Conţinuturile tehnico-tactice necesare unui model de

instruire reieşit din cercetarea preliminară
Prof. univ. dr. Negulescu Ioan în ”Argument pentru un debut timpuriu -

1998” periodizează pregătirea pentru iniţierea în handbal în două etape:
1. prima etapă de la 8-9 ani;
2. a doua etapă de la 9-10 ani
În concordanţă cu tema aleasă propunem să coborâm vârsta de selecţie
pentru handbal şi ca urmare am periodizat pregătirea copiilor pentru practica
jocului de handbal în următoarele trei etape:
1. etapa I-a cuprinsă între 6-8 ani
2. etapa a II-a de la 8 la 9 ani
3. etapa a III-a cuprinsă între 9-10 ani
Corespunzător acestor etape se preconizează tot atâtea modele
iniţiale şi intermediare de joc, modele de jucători şi modele de
pregătire cu obiective adecvate posibilităţilor subiecţilor aflaţi în
etapele respective, cu mijloace şi metode selecţionate pentru atingerea
obiectivelor propuse.
8.5.2.1. Modelul de joc
Modelul de joc iniţial precum şi modelele de joc intermediare,

sunt mult simplificate faţă de modelele de referinţă. Pornind de la
elementele esenţiale ale jocului – alcătuirea formaţiei, repartizarea şi
păstrarea posturilor, deplasările pentru fazele fundamentale ale
jocului şi posesia şi circulaţia mingii, etc., modelul de joc se
completează continuu pe baza cunoştinţelor acumulate în procesul de
137
pregătire şi pe baza achiziţiilor tehnico-tactice realizate în

antrenament.
În paralel în această perioadă se urmăreşte şi însuşirea treptată de către copii
a regulilor de joc şi aplicarea acestora în jocul şcoală, jocul cu temă, sau în jocul
bilateral propriu-zis.
8.5.2.2. Modelul de jucător
Un deziderat major al acestei perioade de pregătire îl reprezintă

multilateralitatea pregătirii, ca bază solidă pentru însuşirea rapidă şi temeinică,
durabilă, a procedeelor tehnico-tactice specifice jocului de handbal şi ulterior a
specializării pe posturi. Modelul jucătorului în această etapă a pregătirii după Prof.
univ. dr. Negulescu Ioan (”Argument pentru un debut timpuriu - 1998”) trebuie să
cuprindă următoarele repere de natură fizică generală şi tehnico-tactică. Aceste
repere se constituie în sarcini ale pregătirii sau în obiective de rangul 3 şi se
realizează prin abordarea unor mijloace de acţionare în vederea educării
motricităţii generale ce se referă la:
 coordonarea globală în înlănţuirea procedeelor de alergare, săritură şi
aruncare pe baza exerciţiilor de mers, alergare săritură şi aruncare-
prindere păstrând poziţia corectă a corpului,
 execuţia unor mişcări vizând mişcarea corectă şi coordonată a
diferitelor segmente ale corpului ( cap, gât, membre superioare,
inferioare, de trunchi, abdomen).
 execuţia unor mişcări care necesită orientare spaţială,
temporală şi echilibru dinamic.
138
 execuţia unor acţiuni motrice cu grad de complexitate din

ce în ce mai mare, cu şi fără obiecte, în regim de
ambidextrie.
 Să participe activ şi să se adapteze treptat cu cadrul specific
jocului de handbal- mingea (obiectul de joc), terenul (suprafaţa de
joc), poarta (faţă de care este apărător sau atacant).
8.5.2.3. Modelul de pregătire
Pentru a se realiza învăţarea cu eficienţă crescută, procedeele tehnice trebuie

să se repete în condiţii cât mai variate, în situaţii mereu noi, care să ţină seama de
structura jocului de handbal. De subliniat necesitatea favorizării spiritului creator şi
iniţiativei subiecţilor, care trebuie să realizeze învăţarea şi nu să devină simplu
receptor de informaţii. Exersarea trebuie să creeze toate premisele specifice
stadiului de învăţare la această vârstă prin jocuri pregătitoare modelate, a căror
structură să se asemene cu anumite secvenţe situaţionale din jocul de handbal.
Apelăm la asemenea structuri operaţionale când mecanismul de bază al procedeelor
tehnice care urmează a fi repetate este corect însuşit, pentru a nu exista riscul
denaturării execuţiilor procedeelor tehnice respective.
În faza iniţială e xerciţiile sunt simple, bazate pe mişcări naturale, iar
execuţiile astfel alese, oferă o însuşire rapidă şi eficientă, accesibilă tuturor
subiecţilor. Ele constau din procedee simple de mişcare în teren, variante de
alergare, opriri porniri, schimbări de direcţie, sărituri, fente, prinderi, pasări,
aruncări ale mingii. Elementele tehnico-tactice sunt abordate sub formă de joc
motric, întrecere sau joacă. Tot în a doua etapă se acţionează şi în vederea
declanşării formării unor posibilităţi de execuţie ale unor elemente tehnico-tactice
de bază ale jocului de handbal.
139
Prin elementele tehnico-tactice de bază ale jocului înţelegem acel fond

minimal de procedee tehnică şi acţiuni tactice simple care sunt cuprinse în
conţinutul jocului de handbal simplificat, pe baza căruia se poate desfăşura cea mai
simplă formă de joc bilateral.
Însuşirea treptată de către copii a regulilor de joc, precum şi aplicarea
acestora rămâne o constantă a procesului de pregătire în toate etapele acestuia.
Trebuie să se respecte regulile şi principiile cerute de cea mai elementară
tactică individuală şi colectivă şi în aceleşi timp, încadrarea în regulamentul jocului
de handbal, aplicat în mod elastic.
8.6. Conţinuturi ale potenţialului bio-motric ale copiilor de 6-8 ani
Vârsta de 6-8 ani, vârsta membrilor eşantionului ce a constituit subiectul

experimentului ce a stat la baza acestei lucrări, se situează din punct de vedere
cronologic în perioada vârstei şcolare. Din punct de vedere anatomo-fiziologic şi
psihic specialiştii arată că la această vârstă există o mare diversitate a indivizilor.
Factorii ereditari şi cei de mediu, dintre care demni de amintit sunt:
alimentaţia, factorii geoclimatici, urbanizarea excesivă, informatizarea societăţii
etc. influenţează dezvoltarea indivizilor, făcând necesară individualizarea şi
departajarea celor din această categorie de vârstă. Nu în ultimul rând particularităţi
individuale legate de ereditate, de moştenirea genetică precum şi tendinţa generală
de accelerare a maturizării indivizilor, trebuie luate în considerare atât în procesul
de selecţie cât şi în cel de pregătire sportivă (A.Dragnea -1984).
Atât în procesul de selecţie, cât şi în procesul de pregătire trebuie să se aibe
în vedere o serie de adevăruri axiomatice ce impun o anumită atitudine din partea
specialistului.
Astfel “COPILUL NU ESTE UN ADULT ÎN MINIATURĂ”, deoarece
organismul lui prezintă o labilitate însemnată a reglării neuro-hormonale.
140
“Metabolismul crescut, arderile celulare intense, procesele accentuate de sinteză

legate de aspectele morfo-genetice şi funcţionale ale creşterii şi dezvoltării îl
departajează pe copil de adult”.
Demeter A. – (1979), arată că “dacă în timp ce în perioada

antepubertară creşterea şi dezvoltarea organismului fetelor şi băieţilor
se desfăşura paralel, cu acelaşi ritm, în perioada pubertară suntem
martorii unor creşteri diferenţiate între fete (care cresc mai rapid) şi
băieţi. La sfârşitul transformărilor pubertare, cele două sexe devin
complet diferenţiate, fiecare cu particularităţi morfo-funcţionale
specifice, care apoi se păstrează tot restul vieţii”.
De aici rezultă posibilitatea pregătirii fetelor şi băieţilor
împreună în cadrul grupelor de debutanţi.
CAPITOLUL 9
CONCLUZIILE PĂRŢII A II-A
 Studiul preliminar de verificare a tehnologiei se utilizare a criteriilor de
selecţie în cluburile de handbal private atestă posibilitatea coborârii vârstei
de selecţie la 6-8 ani şi elaborarea în acest sens a unor norme privind probele
motrice stabilite pentru selecţia primară.
 Experimentul pilot a verificat valabilitatea demersului de prognoza ca
operaţiune de orientare a selecţiei şi pregătirii în handbal.
141
 Experimentul pilot a verificat validitatea metodelor de cercetare şi validitatea

instrumentelor de testare aplicate pe eşantionul de lucru.
 Modelul prezumtiv de selecţie şi pregătire a copiilor afiliaţi în cluburile
private de handbal are un puternic caracter anticipativ, dar selecţia iniţială nu
are caracter eliminatoriu, copiii fiind păstraţi în pregătire cu condiţia
monitorizării evoluţiei lor.
 Modelul prezumtiv de selecţie şi pregătire a copiilor afiliaţi în cluburile
private de handbal, ca model iniţial, trebuie să asigure legătura cu următorul
model al selecţiei, la nivelul juniorilor, care la rândul lui, este intermediar în
raport cu modelul de selecţie maximal, propriu sportivilor de înaltă
performanţă.
 Coborârea vârstei de selecţie pentru handbal la 6-8 ani impune periodizarea
pregătirea copiilor pentru practicarea acestui joc în trei etape (6-8ani, 8-9
ani, 9-10 ani), fiecare etapă având conţinuturi specifice, adecvate
potenţialului de efort, experienţei motrice acumulate şi nivelului tehnico-
tactic impus de modelul specific.
PARTEA III-A
CERCETAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND VERIFICAREA UNOR
STRATEGII ORIGINALE REFERITOARE LA ORIENTAREA SELECŢIEI
ŞI INSTRUIRII COPIILOR ÎN CLUBURILE DE HANDBAL PRIVATE
CAPITOLUL 10
TEHNOLOGIA APLICATĂ ÎN CADRUL CERCETĂRII PROPRIU-ZISE
142
10.1. Premisele studiului experimental
În cadrul cercetării pentru stabilirea ipotezelor am pornit de la următoarele

presupuneri:
a) Coborârea vârstei de selecţie pentru jocul de handbal la 6-7 ani
este justificată de fenomenele specifice “Secular Trend”-
accelerare a dezvoltării somato-funcţionale şi neotonie, ce
conferă generaţiilor actuale dimensiuni şi potenţialităţi noi.
b) Nivelul relativ scăzut de motricitate caracteristic generaţiilor
actuale de copii, impune ca prioritară în procesul de pregătire al
acestora, corectarea acestei deficienţe prin “reeducare motrică”
c) “Reeducarea motrică” presupune o perioadă extinsă de
pregătire, valoarea jucătorilor de clasă fiind rezultatul unui
proces îndelungat în care activităţile de selecţie şi de pregătire
sportivă s-au completat reciproc.
10.2. Obiectivele şi scopul cercetării propriu-zise
Cercetarea prezentă a avut ca obiective:

 Elaborarea unei metodologii de evaluare a capacităţii performanţiale
a jucătorilor de handbal - pe baza unor probe şi teste de teren, ca
prim criteriu de selecţie.
 Elaborarea unor programe de pregătire sportivă diferenţiate,
adecvate celor selecţionaţi pe grupe de vârstă şi pe posturi.
143
Scopul tezei
Scopul tezei constă în stabilirea unor strategii în procesele de selecţie,
adaptate nivelului actual de dezvoltare somato-funcţională şi motrică ale
generaţiilor tinere, strategii care pot contribui la maximizarea pregătirii
jucătorilor de handbal în condiţiile actuale ale performanţei.
În concordanţă cu strategiile actuale de selecţie, lucrarea îşi propune şi
elaborarea unor modele de pregătire care să servească drept instrumente de
eficientizare a procesului de antrenament specific acestui eşalon de vârstă.
10.3. Ipotezele de lucru
Ipoteza inductivă:
Valoarea jucătorilor de clasă poate fi rezultatul unui proces sistemic
eficient, dacă activităţile de selecţie şi de pregătire sportivă se completează
reciproc.
Ipoteze deductive:
 Presupunem că nivelul actual de dezvoltare a jocului de handbal se
poate ameliora dacă activităţile de selecţie şi de pregătire sportivă
coboară la nivelul vârstei de 6-7 ani.
 Considerăm că dacă apelăm la cele mai adecvate criterii de selecţie, s-ar
putea elimina elementele neconcludente din analiza, diagnoza şi
prognoza necesare formării echipelor de copii începători la handbal.
 Presupunem că dacă proiectăm realist modelele de joc, jucător şi de
pregătire la această vârstă timpurie, s-ar putea pune bazele unui traseu
rodnic de selecţie şi instruire care se valorifică performanţial după 10-12
ani de practică competiţională.
144
 Dacă mijloacele utilizate în procesul de instruire sunt adecvate

particularităţilor somato-funcţionale şi psiho-motrice specifice acestei
vârste, se presupune că începutul traseului performanţial din handbal
va fi deschizător de succes.
 Presupunem că viteza proceselor de învăţare, consolidare şi
perfecţionare a elementelor fundamentale ale jocului creşte, dacă în
perioadele de început ale instruirii începătorilor se vor îmbina armonios
mijloacele de dezvoltare a motricităţii generale cu mijloacele de
pregătire tehnică. În funcţie de dinamica comportamentului motric a
sportivilor în cadrul proceselor permanente de selecţie şi de pregătire
pot intervenii schimbări în ceea ce priveşte conţinuturile şi strategiile
mijloacelor de lucru convertite în programe.
10.4. Metodele şi tehnicile de cercetare
Cercetarea experimentală de bază s-a desfăşurat pe baza metodelor şi

tehnicilor utilizate în cercetarea pilot, având în vedere faptul că această etapă a
cercetării – cercetarea pilot – au fost validate instrumentelor de testare specifice
selecţiei primare de motricitate şi a condiţiilor de aplicare şi desfăşurare a acestora,
au fost adaptate eşalonului de vârstă metodele de cercetare, precum şi selectarea şi
conceperea probelor şi normelor de control. Ca urmare:
ANCHETA SOCIOLOGICĂ - a adus date ce au fost înregistrate şi
prelucrate statistic în vederea cunoaşterii şi valorificării în experiment a
concepţiilor şi experienţei unor specialişti ai domeniului.
METODA OBSERVAŢIEI PEDAGOGICE – face parte implicită din
procesul instructiv-educativ, acţionând practic necontenit în cadrul acestui proces şi
determinând adaptări permanente a metodelor de lucru şi atitudinii conducătorului
acestui proces.
145
METODA TESTELOR ŞI A PROBELOR DE CONTROL – validată de

experimentul pilot a utilizat măsurători pentru indicatori somatici şi fiziologici,
teste pentru capacităţile coordinative şi pentru motricitatea specifică şi probe de
control raportate la norme pentru motricitatea generală.
METODA EXPERIMENTALĂ – a stat la baza întregii activităţi practice,
această fază a cercetării presupunând realizarea unui complex de condiţii favorabile
studiului problematicii propuse de ipoteza cercetării.
În acest sens au fost parcurse următoarele etape:
 alegerea eşantioanelor de lucru;
 efectuarea testărilor iniţiale;
 aplicarea programului de lucru şi efectuarea testărilor intermediare
 efectuarea testelor finale.
Toate testările efectuate iniţial au avut drept scop aflarea „liniei de start”,
respectiv a nivelului de la care se pleacă în pregătire, iar în final evidenţierea
eficienţei programului parcurs. Este de la sine înţeles că atât testările iniţiale cât şi
cele finale au cuprins acelaşi set de măsurători şi probe.
METODA STATISTICO-MATEMATICĂ DE PRELUCRARE ŞI
INTERPRETARE A DATELOR – cu ajutorul căreia am analizat şi obiectivizat
fenomenele şi procesele cuantificabile din procesele de selecţie şi de pregătire.
Prin intermediul statisticii pot fi raportate date ce permit realizarea unor
comparaţii şi obţinerea de concluzii relevante şi precise. În cadrul statisticii există
diferite metode de lucru ce permit caracterizarea unor eşantioane şi a datelor
colectate de la acestea precum şi stabilirea unor relaţii şi diferenţe între diferitele
grupuri supuse testării. În prezenta lucrare am folosit pentru analiza datelor
obţinute prin măsurarea şi testarea subiecţilor şi a prestaţiilor motrice ale acestora
aceiaşi indicatori matematico-statistici descrişi în cercetarea pilot.
146
METODA TEHNICII GRAFICE COMPUTERIZATE – a permis

evidenţierea unor aspecte mai puţin observabile ce reies din cercetare, subliniind
diferenţele dintre valori şi relevând peste cifrele seci ale statisticii progresia. În
cadrul cercetării am folosit histogramele pentru evidenţierea raporturilor numerice
şi diagramele de structură pentru reprezentarea valorilor procentuale la probele
tehnice şi la înregistrările din cadrul jocurilor oficiale.
10.5. Organizarea experimentului pedagogic

10.5.1. Locul cercetării experimentale
Cercetarea s-a desfăşurat în cadrul mai multor unităţi sportive, astfel: Liceul
cu program sportiv din municipiul Braşov; Clubul privat “Golden-kids” din
municipiul Braşov; Liceul Codlea; Liceul Radu Negru din Făgăraş.
10.5.2. Perioada cercetării experimentale

Activitatea impusă de organizarea şi desfăşurarea cercetării experimentale de
bază s-a întins pe durata a 3 ani şcolari (2007-2009) şi a cuprins trei etape, după
cum urmează:
Etapa I august 2007- octombrie 2007) a fost dedicată popularizării acţiunilor
de selecţie şi de pregătire iniţială pentru handbal în cadrul cluburilor private din
municipiul Braşov şi din oraşele învecinate. A urmat constituirea grupelor şi
parcurgerea măsurătorilor, testelor şi probelor de control iniţiale.
Etapa a II-a (octombrie 2007 – iulie 2009) a constat în organizarea studiului
experimental de bază privind procesele de selecţie, orientare şi pregătire pe bază de
planificări şi programe de antrenament.
Etapa a III-a (septembrie 2009 - noiembrie 2009) a constat în organizarea şi
parcurgerea setului de măsurători, teste şi probe de control finale, înregistrarea
rezultatelor, analiza acestora, evidenţierea aspectelor negativ şi a celor pozitive
147
petrecute pe parcursul experimentului pedagogic de bază - vizând procesele de

selecţie şi pregătire sportivă.
10.5.3. Subiecţii cercetării experimentale
Cercetarea s-a efectuat pe un eşantion de 500 de subiecţi în vârstă de 6 -8 ani

şi s-a desfăşurat în cadrul mai multor unităţi sportive din municipiul Braşov şi din
două oraşe din judeţ.
Unul dintre criteriile după care au fost alese unităţile implicate în cercetare a
fost logistica avută la dispoziţie pe întreaga perioadă a experimentului.
Logistica necesară presupune teren de antrenament, sală de antrenament
proprie sau posibilitate de închiriere a acesteia, mingi şi alte materiale specifice
pregătirii sportive, cadru de specialitate (antrenor, profesor cu specializare handbal,
instructor de specialitate).
10.5.4. Măsurători şi teste de verificare
Conform unor condiţii şi cerinţe unanim recunoscute în antrenamentul

sportiv, primul criteriu al selecţiei ce se cere îndeplinit în sportul de performanţă îl
constituie starea de sănătate a viitorilor sportivi. În această idee am efectuat o serie
de măsurători şi teste pentru aprecierea nivelului de dezvoltare somato-funcţională
al handbalistelor venite la selecţia iniţială, măsurători şi teste descrise în capitolul
2. Necesitatea acestor măsurători şi teste de verificare este justificată şi de nevoia
de încadrare a selecţionabilelor în cerinţele somatice şi funcţionale ale modelului
iniţial al jucătoarelor de handbal, precum şi de posibilitatea de a urmării evoluţia
lor biologică pe indicatorii de creştere, de dezvoltare şi de maturizare.
Rezultatele la aceste teste şi măsurători sunt puse în evidenţă de tabele
centralizatoare atât pentru testările iniţiale cât şi pentru testările finale.
148
10.5.5. Probe de control
Am efectuat o cercetare mai complexă pentru a determina nivelul general şi

specific de motricitate de la care se pleacă în procesul de pregătire specific acestui
eşalon de vârstă. Probele de control şi normele adiacente acestora, preluate din
documentele Centrului de Cercetări pentru Educaţie fizică şi Sport al Consiliului
Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, respectiv din documentele F. R.H., au fost
completate de probe de control validate de experimentul pilot şi au fost descrise în
capitolul 6. Rezultatele la aceste probe de control sunt puse în evidenţă de tabele
centralizatoare atât pentru testările iniţiale cât şi pentru testările finale, constituind
repere de bază în interpretarea rezultatelor experimentale şi în definirea unor
posibilităţi şi oportunităţi privind utilizarea unor criterii de selecţie la nivelul
copiilor, în delimitarea unui model simplificat de selecţie şi pregătire a copiilor
afiliaţi la cluburile private de handbal şi în stabilirea conţinuturilor structurale
necesare unui model de selecţie reieşit din cercetarea preliminară (modelul somato-
funcţional, modelul motric, modelul psihologic, modelul sociologic) .
De asemenea pe baza rezultatelor la aceste probe de control se stabilesc
conţinuturile tehnico-tactice necesare unui model de instruire reieşit din cercetarea
prealabilă privind: modelul de joc, modelul de jucător, modelul de pregătire.
CAPITOLUL 11
DETERMINAREA NIVELULUI INIŢIAL DE DEZVOLTARE SOMATO-
FUNCŢIONALĂ ŞI SOCIO-PSIHO-MOTRICĂ A SUBIECŢILOR
EXPERIMENTALI
11.1. Conţinutul chestionarului de opinie privitor la selecţie şi pregătirea

jucătorilor în handbal
149
Ancheta sociologică pe baza de chestionar se realizează pentru a aduce date

şi elemente utile unei cercetări.
Ancheta efectuată de noi a oferit un volum suficient de informaţii legate de
tema experimentului pentru orientarea prezentei lucrări, informaţii pe care le
punem în continuare în evidenţă în ordinea întrebărilor cuprinse în chestionar
(anexa 1).
Considerăm că validitatea datelor obţinute este legată direct de seriozitatea,
experienţa profesională competenţa şi interesul manifestat faţă de tema cercetării de
către cei ce au răspuns solicitării noastre.
În sprijinul acestor afirmaţii menţionăm că cei ce au răspuns la chestionarele
noastre aveau vârste cuprinse între 46 şi 64 de ani şi o vechime în profesie cuprinsă
între 20 şi 37 de ani.
Părerile acestor specialişti sunt demne de menţionat, chiar dacă nu toţi
lucrează sau au lucrat la nivelul eşaloanelor de copii, chiar dacă nu toţi au participat
recent la acţiuni de recrutare şi de selecţie a acestora la vârste atât de tinere.
Analiza opiniilor specialiştilor din domeniu privitor la selecţia şi pregătirea handbalistelor

începătoare în cluburile private
(nr.=30 chestionaţi)
Tabel nr.20
150
NR. VARIANTE DE NUMĂR RĂSPUNSURI

CRT ÎNTREBĂRILE RĂSPUNS RĂSPUN ÎN %
. SURI
1 1) Consideraţi că în a. DA 30 100%
condiţiile actuale de b. NU - -
percepţie a sportului în
general şi a jocului de
handbal în special, mai este
necesară acţiunea de
selecţie ?
2 Care consideraţi a fi vârsta a. 7-8 ani 15 50%
optimă a selecţiei iniţiale b. 9-10 ani 10 33,33%
c. Alta 5- (6ani) 16,66%
3 Care dintre etapele a. iniţială 12 40%
marcante ale selecţiei vi se b. intermediară 18 60%
pare cea mai importantă ? c. finală
4 Care dintre reperele a. Indici morfologici
modelului de selecţie b. Calităţi motrice 18 60%
credeţi că trebuie să fie c.Capacităţi 12 40%
prioritare în selecţia iniţială coordinative
5 În ce măsură acordaţi a. Creşterea nivelului 40% - 6 20%
atenţie următoarelor general de 50% - 10 33,33%
elemente de conţinut ale motricitate. 60% - 14 46,67%
procesului de instruire a
handbalistelor în perioada b. Pregătirea tehnică 20% - 6 20%
de iniţiere (în %) 30% - 14 46,67%
40% - 10 33,33%
c. Dezvoltarea unor 20% - 6 20%
calităţi motrice 30% - 10 33,33%
40% -14 46,67%
6 Ce număr de antrenamente a. 3 10 33,33
pe săptămâna consideraţi că b. 4 20 66,67%
sunt necesare în instruirea c. Mai multe - -
copiilor începători în
handbal ?
Interpretarea rezultatelor
a. La întrebarea 1. - „Consideraţi că în condiţiile actuale de percepţie a
sportului în general şi a jocului de handbal în special, mai
151
este necesară acţiunea de selecţie?” răspunsurile au

fost unanime –DA.
b. La întrebarea 2 - “Care consideraţi a fi vârsta optimă a selecţiei iniţiale” -
răspunsurile au fost nuanţate - 50% dintre cei chestionaţi
consideră ca vârstă optimă pentru selecţia primară în
handbal vârsta de 7-8 ani, 33,33% avansează o vârstă mai
avansată – 9-10 ani, în timp ce un procent de 16,66%
opinează că debutul la 6 ani nu ar fi prematur.
c. La întrebarea 3. - “Care dintre etapele marcante ale selecţiei vi se pare cea
mai importantă ?” Majoritatea celor chestionaţi – 60%
consideră că selecţia intermediară este cea mai importantă
în drumul spre înalta performanţă, în timp ce numai 40%
consideră că de această favoare ar trebui să se bucure
selecţia iniţială.
d. Întrebarea 4. - ridica problema priorităţii reperelor modelului de selecţie la
nivelul selecţiei iniţiale. Majoritatea celor chestionaţi –
60% consideră că nivelul calităţilor motrice trebuie să
constituie reperul prioritar în acţiunea de selecţie, în timp
ce 40% consideră prioritar nivelul capacităţilor
coordinative. Este posibil ca unii dintre cei chestionaţi să
includă în aria calităţilor motrice şi capacităţile
coordinative (îndemânarea).
e. Întrebarea 5. - ridica probleme legate de metodica de instruire a handbalistelor
începătoare, iar răspunsurile celor chestionaţi au fost
împărţite şi foarte nuanţate, fiecare dintre cele trei opţiuni
. creşterea nivelului general de motricitate, pregătirea
tehnică şi dezvoltarea unor calităţi motrice primind
152
procente importante, după cum reiese din tabelul de mai

sus.
f. Întrebarea 6. - cu referire la volumul săptămânal de lucru la acest nivel de
vârstă şi de pregătire împarte pe respondenţi în două –
60,67% sunt pentru 4 antrenamente săptămânale, iar
33,33% pentru 3 antrenamente săptămânale.
11.2. Determinarea nivelului iniţial de dezvoltare somato-funcţională şi psiho-

motrică a subiecţilor
Cercetarea nivelului iniţial de dezvoltare somato-funcţională şi psiho-motrică

a subiecţilor veniţi la selecţia iniţială a urmărit cu prioritate încadrarea în indicii de
normalitate şi integritate somatică, starea de sănătate perfectă, bagajul de priceperi
şi deprinderi motrice generale, dezvoltarea calităţilor motrice şi a abilităţilor
motrice necesare practicării jocului de handbal.
11.2.1. Indicatori privind nivelul iniţial de dezvoltare somato-funcţională
Analizând datele din tabelele nr. 7 şi nr.8 respectiv 9 şi 10 putem aprecia că
valorile mediilor înregistrate la indicatorii ce fac obiectul măsurătorilor noastre se
încadrează în limite normale, conform studiilor (actualizate) ale Institutului de
Igienă Bucureşti.
a) Dezvoltarea somatică; Pentru acest eşalon de vârstă (7 ani), conform
institutului citat, media de înălţime are valori de 128,8 ± 5,9 cm. iar greutatea
medie are valori de 28,0 ± 3,9 kg. Valorile centralizate al mediilor înregistrate la
indicatorii somatici în cele patru centre de pregătire a handbalistelor începătoare se
poate observa mai jos (tabelul nr.21):
153
Tabel centralizator al indicatorilor somatici iniţiali pe centre

Tabelul nr.21
Grupa Înălţime Anvergură Diametrul Diametrul Greutate Lungime
biacromial bitrohanter palma
Golden 136,55 141 32,25 29,05 31,9 15,9
Kids
LPS 136,35 140,95 32,4 31,9 29,5 15,9
Braşov
Lic. Codlea 137,15 141,3 33 32,15 29,8 15,95
Liceul R:N: 137,25 141,8 32,35 31,65 30,1 15,95
Făgăraş
Urmărind datele din tabelul nr. 22 se poate observa că la toţi indicatorii
mediile înregistrate au valori apropiate, chiar dacă din tabelele anexe se poate
constata că în fiecare grupă participantă la experiment există indivizi care au valori
care urcă sau coboară peste valorile medii înregistrate pe ţară.
Este recunoscut faptul că la acelaşi nivel de vârstă, fie copii, juniori sau
seniori există o mare diversitate de indivizi atât din punct de vedere somatic şi
funcţional cât şi din punct de vedere motric.
Tabel centralizator al mediilor indicilor dezvoltării somatice
Testarea iniţialăTabelul nr.22
Nr. INDICATORI ( x )±m S(σ) Cv
Crt.
1 Înălţime-cm 136,82±0,92 4,02 2,94
2 Anvergură-cm 141,26±1,17 5,09 3,6
3 Diametrul 32,5±0,45 2,14 6,37
Biacromial-cm
4 Diametrul 31,18±0,65 2,94 6,03
Bitrohanter-cm
5 Greutate-kg 30,32±0,98 4,28 13,41
6 Lungime palma- 15,92±0,24 1,07 6,72
cm
154
Analizând datele din tabelul nr. 23, se poate observa că indicatorii cu cel mai
înalt grad de ereditate – respectiv înălţimea, anvergura şi lungimea palmei depăşesc
media pe ţară corespunzătoare acestei vârste cu aproape 8 cm, evidenţiind
fenomenul de acceleraţie a dezvoltării corporale (Secular Trend). În mod
corespunzător, indicele de greutate este mai mare cu aproape 4 kg.
Ceilalţi indicatori statistici ce relevă gradul de împrăştiere şi implicit
omogenitatea grupului, respectiv eroarea medie (m), abaterea standard (σ) şi
coeficientul de variabilitate (cv) se încadrează în limite normale.
b) Capacitatea funcţională
Analizând datele din tabelele nr. 22 şi 23 provenite din anexele 3a, 3b, 3c,
3d, putem aprecia că valorile mediilor înregistrate la cei şase indicatori funcţionali
ce fac obiectul măsurătorilor noastre se încadrează în limite normale, după Demeter
A.,(1981). Valorile centralizate al mediilor înregistrate la indicatorii fiziologici în
cele patru centre de pregătire a handbalistelor începătoare se poate observa mai jos.
Tabel centralizator al indicatorilor funcţionali iniţiali pe centre
Tabelul nr.23
Grupa T.A.max T.A.min Puls Frecvenţă Dinam. Dinam.

resp. mâna dr/ mâna stg.
Golden 105,8 69,55 77,2 25,15 14,6 13,6
Kids
LPS 105,8 69,55 77,1 25,1 14,7 14,05
Braşov
Lic. Codlea 106,25 69,15 77,2 24,9 14,75 14,1
Liceul R:N: 104,8 68,25 76,55 25,05 15,05 14,4
Făgăraş
155
Valorile medii ale tensiunii arteriale (maxime şi minime) sunt specifice
acestui eşalon de vârstă şi se corelează cu ceilalţi indicatori ai marilor funcţiuni –
frecvenţa cardiacă (pulsul) şi frecvenţa respiratorie.
Indicatorii dinamometrici relevă un echilibru de forţă musculară între mâna
dreaptă şi cea stângă în condiţiile în care majoritatea membrilor grupului testat sunt
dreptaci. Omogenitate la toţi parametrii funcţionali relevă ceilalţi indicatorii
statistici ce pot fi urmăriţi în tabelul de mai jos (tabelul 25), care preia date din
anexele 3a, 3b, 3c, 3d.
Tabel centralizator al mediilor indicilor funcţionali
Testarea iniţială
Tabelul nr.24
Nr. INDICATORI ( x ) S(σ) Cv

Crt.
1 TA-max 105,66± 0 , 3 6 1,6 1,51
2 TA-min 69,12± 0 , 5 5 2,41 3,47
3 Puls 77,01± 0 , 4 9 2,14 2,77
4 Frecvenţă 25,05± 0 , 3 1,34 5,32
resp
5 Dinam. mâna dr 14,77± 0 , 3 1,34 9,17
6 Dinam. mâna stg 14,03± 0 , 2 4 1,07 7,86
Valorile individuale înregistrate, cât şi mediile acestora atât pentru fiecare
grupă, cât şi pe totalul eşantionului, relevă o bună stare de sănătate şi disponibilităţi
fiziologice pentru efort.
11.2.2. Indicatori privind nivelul inițial al capacităţii motrice
Centrul de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport al Consiliului Naţional

156
pentru Educaţie Fizică şi Sport recomandă utilizarea Standard Fitness Test ca

principal reper de selecţie a debutanţilor privind aptitudinile motrice generale.
Am considerat că pentru o viziune cât mai completă asupra nivelului general de
motricitate este necesară, în mod suplimentar, parcurgerea unui set de probe de
control care să evidenţieze unele aspecte privind capacităţile coordinative, acestea
având un rol primordial în evoluţia pozitivă a sportivilor ce se orientează spre un
joc sportiv.
11.2.2.1. Pentru capacităţi motrice condiţionale - Standard Fitness- Test
“Până la 12 ani se vor da la selecţie numai cele 8 probe de pregătire fizică

generală, cu condiţia să realizeze 480 de puncte, calculate conform tabelelor scalare
elaborate”( Nicu A. 1980). Un tablou centralizator al mediilor obţinute în cele patru
centre de pregătire a handbalistelor începătoare se poate observa în tabelul nr. 25.
Tabel centralizator al indicatorilor motrici generali pe centre
Standard Fitness Test
Tabelul nr.25
Grupa 50m Lungime Arunc. Abdom. Menţinut Naveta Mobilt Rezist
de pe loc oină atârnat
Golden 9,71 137,8 13,4 19,35 46,8 13,39 61,1 2,48
kids
LPS 9,69 138 14,4 21,3 50,15 13,33 62,1, 3,00
Braşov
Lic. 9,72 141 13,8 20,05 50,65 13,54 61,4 3,05
Codlea
Liceul 9,67 141,4 13,55 22,4 45,1 13,4 62,25 3,01
R:N:
Făgăraş
La Standard Fitness Test s-au înregistrat la testele iniţiale rezultatele ce apar
în tabelul nr.26, tabelul oferă date comparative între standardul necesar (condiţie de
157
selecţie) de 480 de puncte şi rezultatele grupei experimentale. Datele din acest tabel
sunt preluate din anexele nr. 4a, 4b, 4c, 4d şi reprezintă media valorilor medii ale
grupelor.
Tabel centralizator al mediilor indicilor pregătirii fizice

generale la probele Standard Fitness-Test
Testarea iniţială Tabelul nr.26
Nr. INDICATORI STANDARD ( x )±m S(σ) Cv
Crt Fete 7 ani
60 p
1 50m –sec 9,7 9,69± 0 , 0 7 0,34 0,37
2 Lungime de pe loc - m-cm 140 139,55 ± 0 , 8 6 3,75 2,48
3 Aruncare oină 14 13,78± 0 , 4 9 2,14 13,25
m-cm
4 Abdmomen - rep 20 20,77± 0 , 6 7 2,94 15,2
5 Mentinut atârnat - sec 53 48,15 ± 1 , 5 4 6,7 21,89
6 Naveta - sec-zecimi 13,1 13,41 ± 0 , 0 4 0,21 1,64
7 Mobilitate – cm 65 61,58± 0 , 6 1 2,68 4,38
8 Rezistenta - 600m 3,0 2,58± 0 , 0 0 4 0,02 0,8
min-sec
9 TOTAL 480 p 465 p
După testarea iniţială grupa experimentală nu îndeplineşte baremul de
480 de puncte ale Standard Fitness Test prevăzute în criteriile de selecţie, fiind cu
15 puncte, sub acest barem. Acest lucru confirmă o altă tendinţă de ordin general
semnalată la nivelul populaţiei şcolare, şi anume un nivel relativ scăzut de
motricitate, pe fondul unui stil de viaţă predominant sedentar şi a lipsei activităţilor
fizice. Este însă acceptat şi un total de 440 puncte pentru copii cu “gabarite” ce
depăşesc mediile pe ţară.
De menţionat că grupele experimentale au înregistrat rezultate sub standardul
de selecţie – dar din raţiuni organizatorice au fost reţinute la selecţie şi elemente
158
mai puţin dotate. Ceilalţi indicatori statistici ce relevă gradul de împrăştiere a

datelor legate de performanţele obţinute şi implicit nivelul de omogenitate a
grupelor se încadrează în limite normale.
11.2.2.2. Pentru capacităţi motrice coordinative
De mare importanţă mai ales pentru jocurile sportive, îndemânarea

(capacităţile coordinative) cu formele sale de manifestare este esenţială în procesul
de achiziţii motrice şi în procesul de adaptare la situaţiile complexe ale jocului.
Acestea sunt motivele pentru care au fost alese, parcurse şi urmărite probele din
tabelul nr.28.
Probele alese pentru a pune în evidenţă anumite capacităţi coordinative, fără
a aborda de o manieră exhaustivă aceste aspecte, considerăm că sunt cele mai
adecvate jocului de handbal.
Tabel centralizator al indicatorilor capacităţilor coordinative pe centre

Tabelul nr.27
Grupa Proba Proba Proba Proba Matorin Taping Taping

Romberg Bourpee Matorin Dr Stg Mâna DR Mâna ST
G ol d en 22,3 14,1 172,75 165,25 15,3 14,3
Ki d s
L PS 21,9 14,1 168,5 166,75 15,15 14,35
B raşov
Li c. Cod l ea 22,95 14,65 178 173,75 15,95 14,85
Li ceu l R:N: 22,45 14,35 180,5 173 15,35 14,7
Făgăraş
Aceste probe corelează cu o serie de procedee tehnice executate în regim
dinamic şi de adversitate în condiţii de contact cu adversarul. Păstrarea
echilibrului static sub presiunea adversarului, cât şi a celui dinamic (în săritură)
159
necesare în joc, coordonarea generală şi intersegmentară, coordonarea şi

ambidextria în regim de viteză a braţelor pot fi evaluate prin prisma rezultatelor
obţinute la testarea iniţială a unor probe evidenţiate în tabelul de mai jos.
Tabel centralizator al mediilor indicilor capacităţilor de coordonare
Testarea iniţială
Tabelul nr.28

crt
1 Proba Romberg 22,41± 0 , 4 9 2, 14 9,59
2 Proba Bourpee 14,3± 0 , 3 6 1, 6 11,34
3 Proba Matorin Dr 174,93± 4 , 0 17, 42 10,08
4 Proba Matorin Stg 169,68± 4 , 3 18, 76 11,35
5 Taping Mâna DR 15,43± 0 , 3 6 1, 6 10,45
6 Taping Mâna ST 14,55± 0 , 3 1, 34 9,37
Dat fiind faptul că pentru aceşti indicatori nu există tabele scalare şi baremuri
orientative, urmează ca aprecierea evoluţiei nivelului de dezvoltare a capacităţilor
coordinative să se realizeze prin compararea performanţelor obţinute la testările
ulterioare cu cele de la testările iniţiale.
Ceilalţi indicatori statistici ce relevă gradul de împrăştiere a datelor legate de
performanţele obţinute şi implicit nivelul de omogenitate a grupului se încadrează
în limite normale.
11.3. Nivelul pregătirii specifice
Programa curriculară pentru unităţile şcolare cu program sportiv emisă sub

numărul 3539 din 5.01.2000 şi aprobată de M.E.N. (ca document relativ nou) nu
prevede un sistem de probe şi norme de control pentru pregătirea fizică specifică la
nici unul dintre cele patru nivele de pregătire, conform cu eşaloanele
competiţionale de la noi din ţară. Ca urmare am abordat probele elaborate de
160
Centrul de Cercetări pentru Educaţie Fizică şi Sport a Consiliului Naţional pentru

Educaţie Fizică şi Sport (1980) şi însuşite de FRH (aruncarea mingii de handbal cu
elan de trei paşi, 5x30m., deplasarea în triunghi, dribling printre jaloane -30 m.)
De menţionat că pentru nici una dintre aceste probe, F.R.H. nu stabileşte
norme pentru vârsta de 7 ani, acestea fiind stabilite pentru vârste începând cu 9 ani.
11.3.1. Nivelul dezvoltării capacităţii fizice specifice
Nivelul pregătirii fizice specifice a cuprins următoarele probe cu caracter

predominant fizic: aruncarea mingii de handbal cu elan de trei paşi, 5x30m. şi
deplasarea în triunghi.
Tabel centralizator al indicatorilor pregătirii fizice specifice pe centre

Tabelul nr.29
Grupa Aruncarea mingii 5x30m. Deplasarea în

de handbal cu elan triunghi.
de trei paşi
G old en 13,85 5,55 23,03
K id s
L PS 13,65 5,62 19,47
B raşov
L i c. Cod l ea 14 5,58 19,41
L i ceu l R:N: 13,95 5,63 19,53
Făgăraş
Rezultatele obţinute la testările iniţiale relevă valori apropiate la toţi
indicatorii şi la toate grupele de lucru, excepţie făcând rezultatul mai slab obţinut
161
de grupa Golden Kids la deplasarea în triunghi.

Valorile înregistrate sunt totuşi satisfăcătoare pentru potenţialul fizic şi
motric al fetiţelor de 7 ani, fiind comparabile cu baremurile impuse vârstei de 9 ani.
(Vezi Probele de Control şi Normele instituite de C.N.E.F.S. –Centrul de cercetări
pentru E.F.S. – 1980).
Tabel centralizator al mediilor indicilor fizici specifici

Testare iniţială
Tabelul nr.30
Nr. INDICATORI ( x ) ±m S(σ) Cv

Crt
1 Aruncarea mingii de handbal cu elan 13,86±0,1 0,86 6,26
de trei paşi
8
2 5x30m 5,59±0,06 0,09 1,73
3 Deplasare în triunghi 20,36±0,0 0,21 0,99
4
Astfel pentru grupele de începători fete de 9 ani, normele prevăzute sunt de –
13,0 m pentru aruncarea mingii de handbal cu elan, - 5,6 sec. media pentru 5x30m
şi de - 19,5 sec. pentru deplasarea în triunghi.
Din tabelul 5 rezultă că mediile obţinute la cele trei probe cu caracter fizic
specific (a căror structură motrică se suprapune cu unele deprinderi motrice de bază
– aruncare zvârlită, variante de alergare) nu au constituit probe de mare dificultate,
mediile obţinute încadrându-se în baremurile stabilite de specialişti pentru acest
eşalon de vârstă.
11.3.2. Nivelul pregătirii tehnice
162
Nivelul iniţial de pregătire tehnică pentru subiecţii aflaţi în stadiul I al

antrenamentului sportiv fost apreciat prin intermediul probei - dribling în linie
dreaptă pe 30 m., având în vedere faptul că nivelul pregătirii specifice, la începutul
acestei perioade de pregătire nu permitea o evaluare obiectivă a potenţialului
specific în manevrarea mingii de handbal la acea dată. Nivelul de tehnicitate era
echivalent cu zero, pentru că până la vârsta de 7 ani (specifică eşantioanelor
noastre) în sistemul de învăţământ preşcolar nu sunt fixate obiective legate de
iniţierea în jocul de handbal. Despre nivelul tactic sau despre posibilitatea unor
execuţii tehnice cu orientare tactică, nu poate fi vorba la acest nivel de pregătire şi
în această fază a instruirii.
Tabel centralizator al indicatorilor pregătirii tehnice pe centre
Tabelul nr. 31
Grupa ( x )
G ol d en ki d s 8,5
L PS B raşov 8,4
Li c. Cod l ea 8,61
Li ceu l R.N. Făgăraş 8,42
Din tabelul centralizator nr.31, se observă că valorile medii înregistrate la
fiecare grupă sunt apropiate, relevând omogenitatea eşantioanelor de lucru.
Tabel centralizator al mediilor indicilor pregătirii tehnice
Testarea iniţială Tabelul nr.32
Nr. INDICATORI ( x ) S(σ) Cv

crt
±m
1 Dribling printre jaloane -30 m. 8,505± 0,74 8,8
0,16
163
Având în vedere că nivelul de instruire tehnică a grupelor experimentale a
fost practic zero la data efectuării măsurătorilor şi testelor iniţiale şi a parcurgerii
celorlalte probe de control cu caracter motric, proba cu caracter tehnic evidenţiată
în tabelul 6.a. a fost parcursă şi înregistrată ultima (la aproximativ o lună de zile de
la începerea programului de instruire specifică).
CAPITOLUL 12
ELABORAREA STRUCTURII PROGRAMULUI DE SELECŢIE ŞI
PREGĂTIRE SUPUS EXPERIMENTULUI
12.1. Contribuţii personale privind modelarea pregătirii în concordanţă cu

potenţialul bio-psiho-socio-motric al subiecţilor selecţionabili
Demersul personal în realizarea cercetării care a stat la baza elaborării tezei de

doctorat a constat în parcurgerea a patru etape:
1) culegerea şi analiza unor date privind pregătirea handbalistelor
începătoare conform opiniilor specialiştilor care lucrează în domeniu la
nivelul grupelor de copii şi juniori.
2) experimentul pilot desfăşurat pe o grupă de fetiţe de 6-7 ani ce a
presupus efectuarea unor cercetări preliminare necesare verificării
instrumentelor de lucru, utilizate in cadrul cercetării experimentale
propriu-zise.
3) derminarea nivelului iniţial de dezvoltare morfo - funcţională şi
motrică a handbalistelor începătoare angajate în experiment , din centrele
de pregătire ale Golden Kids Braşov, LPS Braşov, Liceul Codlea şi
Liceul Radu Negru Făgăraş.
4) proiectarea, elaborarea şi aplicarea programului de pregătire în
concordanţă cu obiectivele urmărite.
164
5) determinarea nivelului post-experimental de dezvoltare morfo-

funcţională şi motrică a handbalistelor începătoare angajate în
experiment selecţia şi orientarea specializării acestora în perspectivă.
12.2. Programă experimentală de instruire pentru realizarea modelului de

instruire a copiilor de vârsta 6-8 ani la handbal
Principiile de elaborare a programelor de pregătire sportivă sunt determinate

de realităţile curente – respectiv de caracteristicile materialului uman cu care se
lucrează, de timpul avut la dispoziţie şi de cerinţele şi standardele impuse de piaţă.
Conţinutul programei de antrenament trebuie să răspundă principiilor de
elaborare a acestora, să stabilească atât obiectivele finale de instruire cât şi sarcinile
intermediare de realizat (Mitra GH., Mogoş A.- 1980, Dragnea A.-1996).
Programa, ca document oficial trebuie să stabilească cadrul general de lucru
şi să constituie un reper orientativ în toate instituţiile specializate.
Proiectul de programă elaborat de noi pentru disciplina handbal la nivelul
începătoarelor încearcă să asigure o concordanţă între exigenţele actuale ale
handbalul de performanţă şi conţinutul antrenamentului la acest nivel. Acest proiect
a avut ca punct de plecare date furnizate de literatura de specialitate, de experienţa
proprie în domeniu, de observaţia pedagogică efectuată în teren, precum şi date din
discuţiile purtate cu specialişti şi din răspunsurile acestora la ancheta pe bază de
chestionar.
Scopul acestui proiect este îndreptat spre optimizarea procesului de pregătire
a handbalistelor începătoare, conform unor cerinţe legate de particularităţile de
vârstă ale subiecţilor şi în acord cu principii şi cerinţe specifice antrenamentului
modern unanim acceptate.
165
Dintre aceste cerinţe şi principii menţionăm:

 principiul modelării antrenamentului;
 principiul multilateralităţii sau principiul polivalenţei pregătirii ce
operează în jocurile sportive ;
 apropierea tot mai pregnantă a conţinutului antrenamentului de conţinutul
jocului ;
 principiul continuităţii antrenamentului;
 principiul ciclicităţii antrenamentului.
Proiectarea, programarea şi planificarea antrenamentului
susţin prin conţinuturile şi prevederile lor realizarea ipotezei
cercetării.
Astfel am alcătuit un model de pregătire anual pentru handbalistele
debutante, concretizat printr-un plan anual de pregătire şi trei modele operaţionale
concretizate în tot atâtea planuri de etapă (mezocicluri).
Obiectivele instruirii precizate în planul anual de pregătire au fost încadrate
în obiectivele specifice primului stadiu de pregătire din cadrul antrenamentului
sportiv acceptate de majoritatea specialiştilor: Teodorescu L. (1962), Negulescu
(1998) Nicu A. (1993), Dragnea A. (1996), Colibaba E.D., Bota I. (1998).
Aceste obiective vizau:
 dezvoltarea fizică armonioasă;
 creşterea generală a capacităţii de effort;
 dezvoltarea capacităţilor motrice prin creşterea bagajului de priceperi şi
deprinderi motrice de bază, aplicative şi specifice ;
 îmbunătăţirea calităţilor motrice - capacităţi de coordonare şi viteză;
 iniţiere privind procedeele tehnice de bază în jocul de handbal ;
 cunoştinţe elementare de tactică şi regulament.
Motivaţia abordării acestor obiective şi ponderea acordată lor în această
166
etapă sunt comentate pe scurt în cele care urmează:

 dezvoltarea fizică armonioasă constituie un obiectiv general şi permanent,
în toate formele şi verigile sistemului nostru de educaţie fizică şi nu poate
să lipsească din cadrul pregătirii copiilor începători. Aceasta vizează, mai
ales, abordarea echilibrată a tuturor grupelor musculare, ambidextria şi
prevenirea unor atitudini corporale deficitare;
 creşterea generală a capacităţii de efort se realizează, la această
vârstă, implicit prin continuitatea pregătirii, prin abordarea multilaterală a
mijloacelor şi prin folosirea judicioasă a dinamicii efortului – respectiv
“jocurile” între volumul, intensitatea şi complexitatea acestuia;
 dezvoltarea capacităţii motrice prin creşterea bagajului de priceperi şi
deprinderi motrice de bază, aplicative şi specifice a constituit, unul dintre
obiectivele de bază ale pregătirii subiecților în această etapă. Premisă şi
bază de plecare în ridicarea nivelului tehnic şi implicit a capacităţilor
performanţiale, acest obiectiv a beneficiat de o pondere de 50-60% în
majoritatea etapelor de pregătire din cadrul planului anual;
 îmbunătăţirea calităţilor motrice viteză şi capacităţi de coordonare a
constituit un obiectiv legat intrinsec de cel anterior. Capacităţile de
coordonare şi viteza, ca şi celelalte calităţi motrice nu se pot manifesta
decât în cadrul unor acte şi acţiuni motrice ;
 acest obiectiv s-a realizat în paralel şi cu aceleaşi ponderi atribuite
obiectivului anterior, respectiv, dezvoltarea generală a capacităţilor
motrice;
 iniţierea în tehnica jocului de handbal a constituit unul dintre
obiectivele de bază al pregătirii şi a beneficiat de o pondere medie de
până la 50% în planul anual de pregătire a handbalistelor începătoare,
fiind corelat cu obiectivul de dezvoltare generală a capacităţii motrice. În
167
acest sens elementele de tehnică a jocului au fost exersate, mai ales

dinamic, cu multă mişcare, din poziţii diverse, integrând elemente ale
capacităţilor de coordonare – echilibru, ambidextrie, coordonare generală,
coordonare segmentară etc. ;
 cunoştinţele elementare de tactică şi de regulament, un obiectiv cu
pondere mică la acest eşalon de vârstă şi de pregătire, a urmărit, în
general, implementarea unor cunoştinţe legate de organizarea jocului
pentru fazele de atac, respectiv de apărare la nivel de începători,
deprinderi de aşezare în teren, utilizarea spaţiului de joc elemente de
regulament etc. Aceste cunoştinţe şi deprinderi s-au realizat, mai ales,
prin joc, element care s-a regăsit în fiecare lecţie de antrenament sub o
formă sau alta.
Ar fi de precizat că în acest stagiu de pregătire (începători) şi pentru această
vârstă (7 ani), calendarul competiţional este sărac, iar sistemul competiţional este
realizat prin turnee zonale. În raportul pregătire-competiţie, pregătirea predomină
net, iar competiţia nu are ca valenţă de bază atât stabilirea unor ierarhii valorice la
nivel de echipă, cât mai ales evidenţierea unor valori individuale, obişnuirea
debutanţilor cu exigenţele competiţiei prin prisma disciplinei de joc, a arbitrajelor
şi regulamentului şi creşterea interesului de practicare a jocului.
Obiectivele cu caracter general – prevăzute în planul anual de pregătire se
regăsesc şi au fost realizate la rândul lor, prin îndeplinirea unor sarcini ce au
constituit obiective ale modelelor operaţionale. În modelele operaţionale şi în
anexele lor se regăsesc principalele grupe de mijloace de acţionare, ponderile
factorilor antrenamentului, dozările din secvenţele de lucru, precum şi natura şi
durata pauzelor.
Au fost prevăzute şi efectuate conform programării – controlul medical şi
trecerea probelor de control.
Durata pregătirii a fost stabilită în funcţie de structura anului şcolar (dat fiind
168
faptul că toate componentele clubului sunt eleve), şi ţinând cont de particularităţile

de vârstă şi sex ale participantelor, precum şi de nivelul lor de pregătire.
Pe parcursul pregătirii, desfăşurat timp de trei ani, s-au efectuat 270 de ore
de antrenament anual, într-un ritm de 3 ori pe săptămână, fiecare antrenament
având o durată de 2 ore.
Componentele pregătirii sportive pentru handbal începătoare, respectiv

factorii antrenamentului, au fost oglindite de modelul de eşalonare stadială din
tabelul 4. Calendarul competiţional la nivelul începătorilor, realizat mai ales pe
plan local se caracterizează prin jocuri puţine, lipsă de ritmicitate şi obiective
nestimulative. Date fiind aceste caracteristici ale perioadei competiţionale am
considerat că tipul de eşalonare a componentelor modelului de instruire propus de
noi este cel mai adecvat eşalonului şi etapei de pregătire în cauză, aducând ca
element de noutate o pondere crescută în pregătirea fizică multilaterală şi specifică,
faţă de celelalte elemente ale pregătirii. De asemenea, din aceleaşi raţiuni orientarea
generală a antrenamentelor a fost îndreptată pe procesul de pregătire a factorilor
antrenamentului şi mai puţin pe pregătirea competiţională.
169
Tabelul 33
Plan anual cu ponderea factorilor antrenamentului pentru handbal începători
FACTORII ANTRENAMENTULUI NR.OR %

E
COMPONENTA FIZICĂ 135 50
PREGĂTIRE FIZICĂ MULTILATERALĂ 81 30
- Motricitate 40.5 15
- calităţi motrice 40.5 15
- viteză 13.5 5
- capacităţi de coordonare 27 10
PREGĂTIRE FIZICĂ SPECIFICĂ 54 20
- segmente importante 13.5 5
- calităţi motrice 40.5 15
viteză de reacţie şi de deplasare 13.5 5
“simţul mingii” 13.5 5
detentă 13.5 5
COMPONENTA TEHNICO-TACTICĂ 135 50
COMPONENTA TEHNICĂ 81 30
- acţiuni individuale – pasa zvârlită de deasupra 21.6 8
umărului, driblingul, aruncarea la poartă
- acţiuni colective – transmiterea mingii (pasarea 27 10
mingii în potcoavă cu ameninţarea porţii)
- acţiuni colective – organizarea apărării 6+0 32.4 12
JOC CU TEMĂ 54 20
- pe teren redus cu efectiv redus 27 10
170
- pe teren normal cu efectiv normal 27 10
Grafic nr. 15
COMPONENTELE MODELULUI DE PREGĂTIRE PROPUS
JOC
20%
50%
30%
PREGATIRE TEHNICO-
PREGATIRE FIZICĂ MULTILATERALĂ TACTICĂ
ŞI SPECIFICĂ
1 2 3
12.3. Raţionalizarea şi algoritmizarea, în contextul individualizării şi utilizării

mijloacelor de instruire în vederea operaţionalizării programei de instruire
Sistemele de acţionare pentru realizarea conţinuturilor tematice şi a

obiectivelor operaţionale propuse au avut în vedere selecţionarea şi sistematizarea
171
mijloacelor celor mai eficiente şi mai potrivite acestor scopuri. Selecţionarea şi

sistematizarea acestor mijloace s-a realizat prin raţionalizarea şi standardizarea
acestora.
Raţionalizarea mijloacelor presupune selectarea acestora pe baza unor

parametri de eficienţă. Aceşti parametri sunt în principal următorii :
d) coeficientul de corelaţie – care ne arată măsura în care mijlocul
respectiv acţionează în direcţia atingerii obiectivului propus (se
referă la structura motrică).
e) coeficientul de utilitate – arată măsura în care este el folosit
(frecvenţa cu care apare în acţiune).
f) coeficientul de solicitare – dă relaţii asupra modului în care
organismul răspunde la efort prin prisma reacţiilor marilor
funcţiuni (frecvenţă cardiacă, respiratorie etc.)
g) coeficientul global de eficienţă – rezultă din suma celor trei
coeficienţi.
Standardizarea mijloacelor presupune realizarea unor cerinţe legate de
CALITATEA execuţiei concretizată în anumiţi parametrii de DURATĂ, TEMPO,
AMPLITUDINE, ÎNCĂRCĂTURĂ etc.
Sistematizarea mijloacelor presupune gruparea şi utilizarea acestora după
efectele pe care le au asupra organismului şi a realizării obiectivelor sau sarcinilor
propuse.
Algoritmizarea reprezintă un demers cu caracter metodic prin care
mijloacele utilizate intervin în pregătire şi se repetă într-o anumită ordine
(algoritm).
Algoritmii instruirii specifici procesului instructiv-educativ din diferite
discipline sau probe sportive presupun operaţii de descompunere a acţiunilor
motrice complexe în secvenţe de învăţare şi recompunerea lor în final.
172
În elaborarea şi aplicarea algoritmilor sunt necesare următoarele cerinţe

minimale (Cârstea Gh., 1997):
- analiza logică a materialului de învăţat,
- concordanţă cu potenţialul bio –motric al subiecţilor,
- optimali din punct de vedere al operaţiilor pe care le includ (cât mai
puţine dar eficiente),
- riguroşi dozaţi şi cuantificaţi,
Există limite în aplicarea algoritmizării, în special în jocurile sportive (în
competiţie sau în fazele jocului), când intervin gândirea, imaginaţia şi
spontaneitatea jucătorilor. În jocurile sportive deprinderile motrice specifice,
formate pe baza unor îndelungi repetări, se aplică în condiţiile jocului în funcţie de
priceperea şi abilităţile jucătorilor, dat fiind că nici o fază a jocului nu este identică
ci doar similară cu alta.
Mijloace pentru dezvoltarea motricităţii generale şi a calităţilor motrice:
Viteza Tabel nr.34
Viteza de reacţie- cod VR
Start din poziţii diverse (ghemuit, fandat, culcat cu faţa sau cu spatele
VR1
la direcţia de alergare) şi accelerare pe 8-10 m la semnal sonor
VR2 Start din picioare la semnal vizual şi accelerare pe 8-10 m
VR3 Start din poziţie fundamentală medie la semnal vizual şi accelerare pe
8-10 m
VR4 Start din poziţie fundamentală medie la semnal vizual şi schimbarea
direcţiei de deplasare la indicaţia profesorului
VR5 Deplasare rapidă cu pas adăugat cu schimbarea direcţiei la semnal
vizual
Viteza de deplasare - cod VD
VD1 Alergare cu accelerare pe 15-20 m la start sonor
VD2 Alergare tempo 4/4 pe 30 – 40 m la start sonor
VD3 Alergare cu variaţii de tempo pe 80-120 m la semnal sonor
VD4 Alergare cu handicap în tempo 4/4 pe 30 - 40 m la start sonor
VD5 Deplasare rapidă cu 2-3 paşi adăugaţi –stânga-dreapta pe
semicercul de handbal 173
VD6 Deplasare rapidă în terenul de handbal de la linia de 6m la linia de
9m şi înapoi.
Viteza de deplasare - cod VD

VD1 Alergare cu accelerare pe 15-20 m la start sonor
VD2 Alergare tempo 4/4 pe 30 – 40 m la start sonor
VD3 Alergare cu variaţii de tempo pe 80-120 m la semnal sonor
VD4 Alergare cu handicap în tempo 4/4 pe 30 - 40 m la start sonor
VD5 Deplasare rapidă cu 2-3 paşi adăugaţi –stânga-dreapta pe
semicercul de handbal
VD6 Deplasare rapidă în terenul de handbal de la linia de 6m la linia de
9m şi înapoi.
174
Îndemânare – coordonare cod Î
Î1 Exerciţiul soldatului în 4 timpi (Proba Bourpee)

Î2 Naveta (culesul cartofilor) 4x10 m
Î3 Dezechilibrări din ghemuit prin tamponarea palmelor pe perechi
Î4 Lupta cocoşilor
Î5 Aruncare-prindere pe perechi cu mingi mari (baschet, fotbal, volei )
Î6 Aruncare - prindere pe perechi cu mingi mici (handbal,oină, tenis )
Î7 Alergare 2/4 cu oprire în poziţie ghemuit la semnal sonor
Î8 Alergare cu pas mărunt şi fandare laterală la semnal sonor
Î9 Sărituri cu amplitudini maxime şi rotaţie –stânga-dreapta
Sărituri cu amplitudini variate şi rotaţie –stânga-dreapta
Î10
Îndemânare – coordonare cod Î
Î1 Exerciţiul soldatului în 4 timpi (Proba Bourpee)

Î2 Naveta (culesul cartofilor) 4x10 m
Î3 Dezechilibrări din ghemuit prin tamponarea palmelor pe perechi
Î4 Lupta cocoşilor
Î5 Aruncare-prindere pe perechi cu mingi mari (baschet, fotbal, volei )
Î6 Aruncare - prindere pe perechi cu mingi mici (handbal,oină, tenis )
Î7 Alergare 2/4 cu oprire în poziţie ghemuit la semnal sonor
Î8 Alergare cu pas mărunt şi fandare laterală la semnal sonor
Î9 Sărituri cu amplitudini maxime şi rotaţie –stânga-dreapta
Sărituri cu amplitudini variate şi rotaţie –stânga-dreapta
Î10
175
Gimnastică
Gimnastică- cod G
GG1 Rulări diverse (laterale, înainte-înapoi)

GG2 Rostogolire înainte, simplă şi în torent
GG3 Rostogolire înainte-înapoi
GG4 Rostogolire lungă înainte
GG5 Rostogolire simplă legată cu rostogolire lungă înainte
GG6 Stând pe omoplaţi şi cilindru
GG7 Stând pe mâini-rostogolire
GG8 Stând pe mâini-rostogolire, săritură cu extensie
GG9 Rostogolire înainte – cilindru înapoi
GG10 Roata laterală
176
177
Jocuri dinamice
Jocuri Dinamice – cod J-D

J-D1 Leapşa pe gambe: pe perechi, într-un spaţiu restrâns (teren volei),
prinzătorul trebuie să atingă gambele prinsului şi să evite să fie
atins pe propriile gambe.
J-D2 Al treilea prinde: participanţii sunt aşezaţi în cerc câte doi, unul
înapoia celuilalt. Există un prinzător şi un prins. Prinsul poate
scăpa de prinzător aşezându-se în faţa uneia dintre formaţiile de
doi. Al treilea din formaţie, respectiv cel de la exterior devine
prinzător, vechiul prinzător devenind prins.
J-D3 Cursa pe numere: două echipe egale, aşezate în linie faţă în faţă la
distanţa de 10 m faţă de un reper fix (minge medicinală) aşezat la
mijlocul intervalului, are componenţii numerotaţi. Instructorul
strigă un număr iar corespondenţii acelui număr din fiecare echipă
aleargă, ating reperul şi revin pe locul lor din echipă.
J-D4 Ţări şi oraşe: în două echipe egale numeric, componenţii poartă
nume de oraşe, respectiv de ţări. Jucătorul care începe jocul, are o
minge pe care o aruncă în sus strigând concomitent numele unui
oraş, respectiv al unei ţări. Cel strigat, dacă prinde mingea, strigă
numele unui component din echipa adversă. Dacă o scăpă, poate
ţinti un adversar sau o poate pasa unui coechipier apropiat de un
adversar pentru a-l ţinti. Jocul se reia printr-o nouă strigare de către
echipa câştigătoare, care acumulează câte un punct cu fiecare
adversar ţintit. Se pierde când mingea cade , iar echipa strigată nu
poate lovi un adversar .
178
Parcursuri aplicative
179
Parcursuri aplicative – cod P-A

P-A1 Pe 20m – plecare din poziţii diferite(stând, ghemuit, şezând cu faţa
sau cu spatele la direcţia de alergare) sprint pe 6m, rostogolire
înainte la saltea, mers pe banca de gimnastică aşezată în lungul
traseului, sprint urmat de căţărare la spalier la ultima şipcă,
întoarcere în viteză maximă
P-A2 Pe 15 m – două rostogoliri înainte, deplasare în viteză maximă
printre 5 jaloane plasate în linie la distanţe de 1m, până la o minge
medicinală, ocolire şi întoarcere în viteză maximă
P-A3 Pe 15 m – săritură de pe ambele picioare peste ştacheta ridicată la
0,25m, aterizare pe saltea, întoarcere180 grade, deplasare cu
sărituri succesive peste banca de gimnastică aşezată în lungul
traseului, ocolire jalon, întoarcere în viteză maximă
Handbal
Handbal – cod Hb
Hb1 Aruncare zvărlită de deasupra umărului-prindere cu două mâini –
pe perechi, la distanţe variabile (4-8m)
Hb2 Conducerea mingii – driblingul simplu, driblingul multiplu de pe
loc şi din deplasare
Hb3 Suveică cu deplasare la coada şirului opus- prindere -pasare
Hb4 ``Mingea la căpitan``
Hb5 ``Raţele şi vânătorii``
Hb6 Aruncare la poartă de pe loc şi precedată de deplasare
Hb7 Joc cu temă
Hb8 Joc liber
PLAN DE PREGĂTIRE – ETAPĂ – septembrie (vara - toamna devreme)

Tabel nr. 35
Obiective 1; Îmbunătăţirea nivelului general de motricitate 2. Dezvoltarea calităţilor motrice generale şi
Intermediare specifice –cu prioritate viteză şi îndemânare.3. Iniţiere în tehnică.
Antrenament nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Durata – minute 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120
180
Intensitatea U U M M U U M M U M M U M M U
P Preg
org.efort:
R
J-D1+J-D3 10` 10` 12` 12` 12` 10` 12` 10` 10` 10`
E J-D2+J-D4 10` 10` 12` 12` 12`
- gimnastică 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5`
G.
Fundamentală
Viteză:
F - VR1 4x 4x 4x 4x 4x 4x 5x 5x
- VR2 2x 2x 2x 3x 3x 3x 3x 3x
I
- VR3 2x 2x 2x 3x 2x 3x
Z. - VR4 P 2x 2x 2x 3x 2x 3x
- VR5 R 2x 2x 2x 3x 2x 3x
- VD1 1x O 1x
M - VD2 2x B 2x
- VD3 E 1x 2x 2x 2x 2x 2x
U
- VD4 2x 2x 2x 2x 2x 2x
L - VD5 2x 2x 2x 2x 2x 3x 2x 3x 3x 2x 3x 2x
Îndemânare: D
T
-Î1 E 2x 2x 2x 2x 2x 2x
I -Î2 1x 1x 1x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î3 C 2x 2x 2x 2x 2x 2x
L
-Î4 O 2x 2x
A -Î5 2x N 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î6 T 2x 2x 2x 2x 2x 2x
T.
-Î7 R 2x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î8 O 2x 2x 2x 2x 2x
- Î 9 – stg+dr L 3+3 3+3 3+3
P
- Î 10 - stg+dr 3+3 3+3 3+3
R Preg. Tehnică
- Hb 1+ Hb 3 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10`
E
- Hb 2+ Hb 6 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10`
G. - Hb 4+ Hb 5 10` 10` 10` 10` 10` 10`
- Hb7 x Hb 8 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10`
Th
Încheiere:
. mers+ex.resp. 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5`
- corect. ţinuta
Control medical x
Probe de control x
SECŢIA:Handbal - GRUPA:Golden Kids
PLAN DE PREGĂTIRE – ETAPĂ –noiembrie (toamna târziu)

specifice –cu prioritate viteză şi îndemânare.3. Iniţiere în tehnică.
Intermediare
Antrenament nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Durata – minute 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120
181
P Preg
org.efort:
R
- alergare 2/4 10` 10` 10` 10` 12` 12` 12` 10` 10` 12` 10` 10` 10` 10` 10`
E + şcoala alerg
şi săriturii
G.
- joc dinamic; 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5`
- gimnastică 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5`
F
I Fundamentală
:Gimnastică:
Z. - G1 4x 4x 4x 4x 4x 4x 5x 5x
- G2 2x 2x 2x 3x 3x 3x 3x 3x
- G3 2x 2x 2x 3x 2x 3x
M - G4 2x 2x 2x 3x 2x 3x
U - G5 2x 2x 2x 3x 2x 3x
- G6 1x 1x
L - G7 2x 2x
T - G8 1x 2x 2x 2x 2x 2x
- G9 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
I - G10 2x 2x 3x 3x 3x 3x
2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
L Îndemânare:
-Î1 2x 2x 2x 2x 2x 2x
A -Î2 1x 2x 1x 1x 2x 2x 2x 2x 2x
T. -Î3 2x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î4 2x 2x 2x
-Î5 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
P -Î6 2x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î7 2x 2x 2x 2x 2x 2x
R -Î8 2x
2x 2x
E - Î 9 – stg+dr 3+3 3+3 3+3
- Î 10 - stg+dr 3+3 3+3 3+3
G. Preg. Tehnică
Th - Hb 1+ Hb 3 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10`
- Hb 2+ Hb 6 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10`
- Hb 4+ Hb5 10 10` 10` 10` 10` 10` 10`
- Hb 7 x Hb8 10` 15` 15` 15` 15` 15` 10` 10` 20` 10` 20` 20` 10` 10` 20`
Încheiere:
- 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5`
.
mers+ex.resp.
- corect. ţinuta
Control medical
Probe de control
SECŢIA:Handbal - GRUPA:Golden Kids Tabel nr. 36
PLAN DE PREGĂTIRE – ETAPĂ – ianuarie (luni de iarnă)

SECŢIA:Handbal - GRUPA:Golden Kids Tabel nr. 37
Intermediare specifice –cu prioritate viteză şi îndemânare.3. Iniţiere în tehnică.
Antrenament nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Durata - minute 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120
182
P Preg
org.efort:
R
J-D1+J-D3 10` 12` 12` 10` 10` 12`
E J-D2+J-D4 10` 12` 12` 10`
J-D5; 10` 10` 10` 10` 10`
G.
- gimnastică 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5`
Fundamentală
F Parcurs
Aplicativ: 4x 4x 4x 4x 4x 5x 5x
I
- PA1 4x 2x 2x 3x 3x 3x 3x 3x
Z. - PA2 2x 2x 2x 2x 3x 2x 3x
- PA3 2x 2x 2x 2x 3x 2x 3x
- VR1 2x 2x 2x 2x 3x 2x 3x
M - VR2 1x
- VR3 1x 2x 1x 2x 2x 2x 2x 2x
U
- VR4 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
L - VR5 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
Îndemânare: 3x
T
-Î1 2x 2x 2x 3x 3x 3x
I -Î2 2x 1x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î3 2x 2x 1x 2x 2x 2x 2x
L
-Î4 1x 2x 2x
A -Î5 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î6 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
T.
-Î7 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x 2x
-Î8 2x 2x
- Î 9 – stg+dr 2x 3+3 3+3 3+3
P
- Î 10 - stg+dr 3+3 3+3 3+3
R Preg. Tehnică
- Hb 1+ Hb 3 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10`
E
- Hb 2+ Hb 6 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10` 10`
G. - Hb 4+ Hb5 10` 10` 10` 10` 10` 20`
- Hb7 x Hb 8 10` 10` 20` 10` 15` 20` 20` 10` 20` 10` 20` 20` 15` 15`
Th
Încheiere:
mers+ex.resp. 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5` 5`
.
- corect. ţinuta
Control medical
Probe de control
CAPITOLUL 13
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR
EXPERIMENTALE (după testarea finală)
13.1.Valorile nivelului final de dezvoltare somato-funcţională şi
183
psiho-motrică a copiilor începători
Dat fiind faptul că cercetarea experimentală ce face obiectul prezentei lucrări

s-a întins pe o perioadă de trei ani, s-a impus aplicarea setului de teste, măsurători
şi probe de control la începutul experimentului, (testarea iniţială), iar după perioada
de pregătire, pentru a putea determina evoluţia subiecţilor supuşi acestui
experiment, atât în plan somato-funcţional cât şi motric, au fost parcurse aceleaşi
teste, măsurători şi probe de control la sfârșitul experimentului (testarea finală).
Urmărind evoluţia subiecţilor pe baze obiective (prin măsurare, evaluare şi
comparare cu standardele existente), se pot realiza mai uşor acţiunile de selecţie şi
de orientare (în cazul nostru pentru viitoarele specializări pe posturi şi chiar pe
faze).
13.1.1. Indicatori privind nivelul final de dezvoltare somato-

funcțională
O analiză globală asupra indicilor somatici finali a componenţilor celor patru

grupe de lucru supuse măsurătorilor, este evidenţiată în tabelul nr.8. Valorile
înregistrate indică tendinţe normale de creştere şi de dezvoltare, specifice acestui
eşalon de vârstă, conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Igienă
Bucureşti.
Centralizator pe grupe ai indicatorilor dezvoltării somatice

Testarea finală
Tabelul nr.38
Grupa Înălţime Anvergură Diametrul Diametrul Greutate Lungime
184
biacromial bitrohanter palma

G old en 148,85 158,1 34,15 30,35 38,7 16,95
K id s
L PS 148,2 157,7 35 32,1 38,5 16,9
B raşov
L i c. 148,4 157,9 34,85 33,3 38,9 17
Cod l ea
L i ceu l R.N. 148,5 157,8 35,2 32,75 38,55 17
Făgăraş
Interpretarea rezultatelor- pe fiecare indicator în parte

Se păstrează acelaşi nivel de omogenitate a mediilor la toţi indicatorii, chiar
dacă în interiorul fiecărei grupe există indivizi care au valori care urcă sau coboară
peste valorile medii înregistrate pe ţară, după cum reiese şi din tabelele anexe.
Omogenitatea indivizilor în cadrul grupelor se păstrează în limitele statistice
normale pentru acest nivel de vârstă.
One-Sample Statistics
N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Înălţime 4 148,4875 ,27195 ,13598
One-Sample Test
Test Value = 136.82
95% Confidence Interval of the

Difference
t df Sig. (2-tailed) Mean Difference Lower Upper
Înălţime 85,805 3 ,000 11,66750 11,2348 12,1002
Sunt 0% şanse să obţinem valoarea 85,80 pentru t(Z), în ipoteza că cele două
valori, testarea iniţială şi testarea finală, sunt egale. Deci, ipoteza nulă (a egalităţii
dintre cele două medii) este respinsă. Diferenţa dintre cele două valori este
semnificativă.
185
De asemenea, este calculat intervalul de confidenţă pentru nivelul de 95%.

Observăm că intervalul de confidenţă (11,23; 12,10), conţine valoarea 12, cu alte
cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Anvergură 4 157,8750 ,17078 ,08539
One-Sample Test
Test Value = 141.26

Difference
Anvergură 194,575 3 ,000 16,61500 16,3432 16,8868
Sunt 0% şanse să obţinem valoarea 194,57 pentru t(Z), în ipoteza că cele

două valori, testarea iniţială şi testarea finală, sunt egale. Deci, ipoteza nulă (a
egalităţii dintre cele două medii) este respinsă. Diferenţa dintre cele două valori
este semnificativă.
Observăm că intervalul de confidenţă (16,34; 16,88), conţine valoarea 16, cu alte
Diametrul_biacromial 4 34,8000 ,45644 ,22822
186
One-Sample Test
Test Value = 32.5

Difference
Diametrul_biacromial 10,078 3 ,002 2,30000 1,5737 3,0263
Sunt 0,2% şanse să obţinem valoarea 10,07 pentru t(Z), în ipoteza că cele
este semnificativă. De asemenea, este calculat intervalul de confidenţă pentru
nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (1,57; 3,02), conţine valorile
2 şi 3, cu alte cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Diametrul_bitrohanter 4 32,1250 1,28095 ,64048
One-Sample Test
Test Value = 31.18

Difference
Diametrul_bitrohanter 1,475 3 ,237 ,94500 -1,0933 2,9833
două valori, testarea iniţială şi testarea finală, sunt egale. Ipoteza nulă (a egalităţii
dintre cele două medii) este acceptată, pentru că valoarea critică de 1,96 nu este
atinsă pentru pragul de probabilitate de 95%. Diferenţa dintre cele două valori nu
diferenţa mediilor pentru nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă
187
(-1,09; 2,98), conţine valoarea 0, cu alte cuvinte este posibil ca diferenţa mediilor
să fie 0, adică mediile să fie egale.
Greutate 4 38,6625 ,17970 ,08985
One-Sample Test
Test Value = 30.32

Difference
Greutate 92,850 3 ,000 8,34250 8,0566 8,6284
semnificativă. De asemenea, este calculat intervalul de confidenţă pentru nivelul de
95%. Observăm că intervalul de confidenţă (8,05; 8,62), conţine valoarea 8, cu alte
Lungime_palma 4 16,9625 ,04787 ,02394
One-Sample Test
Test Value = 15.92

Difference
Lungime_palma 43,554 3 ,000 1,04250 ,9663 1,1187
188
Tabel centralizator al mediilor indicilor somatici
Testarea finală Tabel nr. 39
Nr . I NDI CATO RI ( x )±m S(σ) Cv

Cr t
1 Înălţime-cm 148,48± 3,61 2,42
0, 8
2 Anvergură-cm 157,87± 4,14 2,62
0, 92
3 Diametrul 34,8± 1,67 4,81
biacromial 0, 36
4 Diametrul 32,12± 2,34 7,29
bitrohanter 0, 51
5 Greutate-kg 38,66± 3,14 8,12
0. 69
6 Lungime palma-cm 16,97± 0,93 5,5
0, 2
Tendinţele de acceleraţie specifice eşaloanelor tinere sunt mai greu
observabile pe intervale scurte, dar ritmurile de creştere şi de dezvoltare anuale
indică creşteri situate în trendul actual al generaţiilor tinere.
Experimentul nostru, desfăşurat pe durata a trei ani, înregistrează diferenţe
semnificative între valorile iniţiale şi cele finale la toţi indicatorii măsuraţi, mai
puţin la diametrul bitrohanterian. Este însă cunoscut faptul că dezvoltarea bazinului
fetelor şi creşterea diametrelor acestuia este mai accentuată în perioada pubertară,
care se instalează la generaţiile actuale după vârsta de 12-13 ani.
189
Tabel comparativ al indicilor dezvoltării somatice

Testările iniţială – finală
Tabel nr. 40
Nr. Indicatori Testarea iniţială Testarea finală
crt ( x )±m S(σ) ( x )±m S(σ)
cv cv t
1 Înălţime 136,82 3,81 2,78 148,48± 3,61 2,42 11,54
± 0,63 0, 8
2 Anvergură 141,26 4,82 3,4 157,87± 4,14 2,62 11,86
±1,07 0, 92
3 Diametrul 32,5± 2,07 6,37 34,8± 1,67 4,81 4,03
Biacromial 0,45 0, 36
4 Diametrul 31,18± 2,94 9,40 32,12± 2,34 7,29 1,14
Bitrohanter 0,65 0, 51
5 Greutate 30,32± 2,81 9,22 38,66± 3,14 8,12 9,06
0,62 0. 69
6 Lungime 15,92± 0,89 5,61 16,97± 0,93 5,5 4
palma 0,19 0, 2
Detalii statistice legate de evoluţia indicatorilor somatici în cadrul fiecărui

grup în parte, precum şi comparativ între cele patru grupe, oferite de metoda de
lucru ANOVA, pot fi urmărite în tabelele de mai jos.
ANOVA
Inaltime
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between Groups 31,200 3 10,400 ,553 ,646
Within Groups 9331,600 496 18,814
Total 9362,800 499
Multiple Comparisons
Dependent Variable: Inaltime

Bonferroni
95% Confidence Interval

Mean
Difference
(I) Club (J) Club (I-J) Std. Error Sig. Lower Bound Upper Bound
1 2 ,65000 ,52380 1,000 -,7375 2,0375
,45000 ,55292 1,000 -1,0146 1,9146
3
,35000 ,52380 1,000 -1,0375 1,7375
4
ANOVA
190
Anvergura
Sum of
Between Groups 12,368 3 4,123 ,165 ,920
Within Groups 12401,800 496 25,004
Total 12414,168 499
Dependent Variable: Anvergura

Bonferroni

Mean
Difference
1 2 ,40000 ,60385 1,000 -1,1995 1,9995
,20000 ,63742 1,000 -1,4885 1,8885
3
,30000 ,60385 1,000 -1,2995 1,8995
4
ANOVA
Diametrul_biacromial
Sum of
Between Groups 90,392 3 30,131 8,926 ,000
Within Groups 1674,350 496 3,376
Total 1764,742 499
Dependent Variable: Diametrul_biacromial

Bonferroni

Mean
Difference
1 2 -,85000(*) ,22188 ,001 -1,4377 -,2623
-,70000(*) ,23421 ,018 -1,3204 -,0796
3
-1,05000(*) ,22188 ,000 -1,6377 -,4623
4
* The mean difference is significant at the .05 level.
ANOVA
Diametrul_bitrohanter
191
Sum of
Between Groups 671,252 3 223,751 27,290 ,000
Within Groups 4066,700 496 8,199
Total 4737,952 499
Dependent Variable: Diametrul_bitrohanter

Bonferroni

Mean
Difference
1 2 -1,75000(*) ,34579 ,000 -2,6659 -,8341
-2,95000(*) ,36501 ,000 -3,9169 -1,9831
3
-2,40000(*) ,34579 ,000 -3,3159 -1,4841
4
ANOVA
Greutate
Sum of
Between Groups 10,532 3 3,511 ,333 ,802
Within Groups 5236,300 496 10,557
Total 5246,832 499
Dependent Variable: Greutate

Bonferroni

Mean
Difference
1 2 ,20000 ,39237 1,000 -,8394 1,2394
-,20000 ,41419 1,000 -1,2971 ,8971
3
,15000 ,39237 1,000 -,8894 1,1894
4
ANOVA
Lungime_palma
Sum of
192
Between Groups ,800 3 ,267 ,263 ,852

Within Groups 502,400 496 1,013
Total 503,200 499
Dependent Variable: Lungime_palma

Bonferroni

Mean
Difference
1 2 ,05000 ,12154 1,000 -,2719 ,3719
-,05000 ,12830 1,000 -,3898 ,2898
3
-,05000 ,12154 1,000 -,3719 ,2719
4
Comparând datele din tabelul nr.46, observăm creşteri semnificative ale

cifrelor medii la toţi indicatorii măsuraţi. Datele statistice relevă o bună
omogenitate în cadrul grupelor experimentale confirmat de gradul mic de
împrăştire a valorilor în jurul mediilor. Se remarcă mai ales o creştere semnificativă
la indicatorii înălţime şi anvergură, fapt ce confirmă tendinţa caracteristică vârstei
de creştere şi dezvoltare în salturi, neliniară şi neomogenă a diverselor părţi şi
segmente ale corpului.
Grafic nr. 16
193
Grafic comparativ al mediilor indicilor dezvoltarii somatice
10
9
8
7
6
5
4
3
2
1
0
Inaltime Anvergura Diametrul Diametrul Greutate Lungime
Biacromial Bitrohanterian Palma
C.v. Abatere Standard C.v. Abatere Standard
Studiind tabelul comparativ nr. 45 putem observa că la indicatorii cu cel mai
înalt grad de eritabilitate – respectiv înălţimea şi a celui corelat puternic cu acesta –
anvergura, indicele „t” arată o creştere semnificativă. Şi lungimea palmei,
înregistrează un ritm normal de creştere evidenţiind fenomenul de acceleraţie
(Secular Trend). Îmbucurător este faptul că valorile medii înregistrate la diametrul
bitrohanterian sunt încă nesemnificative la această vârstă, fapt ce denotă o tendinţă
de dezvoltare orientată spre tipul atletic (diametrul biacromial mai mare decât cel
bitrohanterian).
13.1.2. Indicatori privind nivelul final al capacității motrice

194
Centralizator pe grupe ai indicatorilor finali de dezvoltare funcţională

Tabelul nr. 41
Grupa T.A.max T.A.min Puls Frecvenţă Dinam. Dinam.

resp. Mâna dr Mâna stg
G old en 107 70 73,4 23,45 20,65 19,1
Ki d s
L PS 106,5 69,75 72,6 23 20,75 19,2
B raşov
Ș c.G en . 106,9 69,9 72,95 23,25 20,4 19
G hi mb av
L i ceu l 105,75 69,35 72,7 23,5 20,5 19,2
Făgăraş
Vârsta şcolară mică se caracterizează în general prin eterogenitate, aceasta
manifestându-se şi în plan funcţional. După cum arătam în capitolele de la
începutul tezei sistemele, aparatele şi organele cu cea mai mare rezonanţă la efort –
sistemul cardio-vascular, aparatul respirator, inima şi plămânii – sunt încă slab
dezvoltate la această vârstă. Cu toate acestea există disponibilităţi pentru efort
pentru că inima prezintă o mare vitalitate relevată de ritmul contracţiilor , situat la
această vârstă în jurul a 80-85 bătăi pe minut. După Demeter A.,(1981) elasticitatea
mare a vaselor sanguine determină valori scăzute ale tensiunii arteriale -
105/72mmHg în ciuda frecvenţei cardiace ridicate. Indicii funcţionali de bază (ritm
cardiac şi tensiune arterială) sunt, după cum arătam, foarte sensibili, labili şi cu
reacţii uneori exagerate la efort.
Testul T indicii capacităţii funcţionale
TA_max 4 106,5375 ,56771 ,28385
195
One-Sample Test
Test Value = 105.66

Difference
TA_max 3,091 3 ,054 ,87750 -,0258 1,7808
două valori, testarea iniţială şi testarea finală, sunt egale. Ipoteza nulă (a egalităţii
dintre cele două medii) este acceptată, pentru că şansele depăşesc pragul de 5%.
Diferenţa dintre cele două valori nu este semnificativă.
De asemenea, este calculat intervalul de confidenţă pentru diferenţa mediilor pentru
nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (-0,02; 1,78), conţine
valoarea 0, cu alte cuvinte este posibil ca diferenţa mediilor să fie 0, adică mediile
să fie egale.
TA_min 4 69,7500 ,28577 ,14289
One-Sample Test
Test Value = 69.12

Difference
TA_min 4,409 3 ,022 ,63000 ,1753 1,0847
196
nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (0,17; 1,08), conţine

valoarea 1, cu alte cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Puls 4 72,9125 ,35678 ,17839
One-Sample Test
Test Value = 77.01

Difference
Puls -22,969 3 ,000 -4,09750 -4,6652 -3,5298
Sunt 0% şanse să obţinem valoarea -22,96 pentru t(Z), în ipoteza că cele

Observăm că intervalul de confidenţă (-4,66; -3,52), conţine valoarea -4, cu alte
Frecv_respiratorie 4 23,3000 ,22730 ,11365
One-Sample Test
Test Value = 25.05

Difference
Frecv_respiratorie -15,398 3 ,001 -1,75000 -2,1117 -1,3883
197
Sunt 0,1% şanse să obţinem valoarea -15,39 pentru t(Z), în ipoteza că cele
nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (-2,11; -1,38), conţine
valoarea -2, cu alte cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Dinamometrie_mana_dr 4 20,5750 ,15546 ,07773
One-Sample Test
Test Value = 14.77

Difference
Dinamometrie_mana_dr 74,683 3 ,000 5,80500 5,5576 6,0524
Dinamometrie_mana_st 4 19,1250 ,09574 ,04787
198
One-Sample Test
Test Value = 14.03

Difference
Dinamometrie_mana_st 106,431 3 ,000 5,09500 4,9427 5,2473

nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (4,94; 5,24), conţine
Tabel centralizator al mediilor indicilor dezvoltării funcţionale
Testarea finală Tabelul nr.42

Crt
1 TA-max 106,53 ± 2,01 1,88
0,44
2 TA-min 69,75 ± 2,07 2,96
0,45
3 Puls 72,91 ± 1,4 1,92
0,3
4 Frecvenţă 23,3 ± 0,73 3,13
resp 0,17
5 Dinam. Mâna dr 20,57 ± 1,53 7,45
0,33
6 Dinam. Mâna stg 19,12 ± 0,8 4,18
0,17
Mediile înregistrate la testarea finală arată valori apropiate la nivelul celor
patru grupe de lucru şi indică o bună omogenitate a valorilor individuale la toţi
indicatorii măsuraţi.
199
Indicatorii ce relevă nivelul funcţional al marilor funcţiuni (tensiunea

arterială maximă şi minimă, frecvenţa cardiacă şi frecvenţa respiratorie) se
încadrează în limite fiziologice adecvate vârstei.
Indicatorii ce relevă capacitatea neuro – musculară au avut evoluţia cea mai
dinamică, valorile testărilor finale rezultând şi datorită fenomenelor de creştere şi
dezvoltare, dar mai ales datorită specificului activităţii motrice din jocul de
handbal, unde acţiunile frecvente de prindere şi aruncare a mingii şi-au pus
amprenta asupra acestora.
Tabel comparativ al indicilor capacităţii funcţionale

Tabelul nr. 43
Nr Indicatori Testarea iniţială Testarea finală
.cr ( x )±m S(σ) ( x ) ± m S(σ)
cv cv t
t
1 T.A. maximă 105,66± 1,6 1,51 106,53± 2,01 1,88 1,19
0,36 0,44
2 T.A. minimă 69,12± 2,41 3,47 69,75± 2,07 2,96 2,18
0,55 0,45
3 Puls 77,01± 2,14 2,77 72,91± 1,4 1,92 8,22
0,49 0,3
4 Frecvenţă 25,05± 1,34 5,32 23,3± 0,73 3,13 4,26
respiratorie 0,3 0,17
5 Dinamometrie 14,77± 1,34 9,17 20,57± 1,53 7,45 14,5
Mâna dr. 0,3 0,33
6 Dinamometrie 14,03± 1,07 7,86 19,12± 0,8 4,18 21,2
Mâna stg. 0,24 0,17

200
ANOVA
Sum of Squares df Mean Square F Sig.
TA_max Between 121,700 3 40,567 5,392 ,001

Groups
Within Groups 3731,500 496 7,523
Total 3853,200 499
TA_min Between 31,352 3 10,451 1,942 ,122
Groups
Within Groups 2668,800 496 5,381
Total 2700,152 499
Puls Between 54,600 3 18,200 5,775 ,001
Groups
Within Groups 1563,150 496 3,152
Total 1617,750 499
Frecventa_res Between 19,352 3 6,451 6,010 ,001
p Groups
Within Groups 532,350 496 1,073
Total 551,702 499
Dinam_man_ Between 8,228 3 2,743 1,064 ,364
dr Groups
Within Groups 1278,900 496 2,578
Total 1287,128 499
Dinam_man_s Between 3,008 3 1,003 ,809 ,489
t Groups
Within Groups 614,800 496 1,240
Total 617,808 499
201
Bonferroni
Mean 95% Confidence Interval

Dependent (I) (J) Difference (I- Lower
Variable Club Club J) Std. Error Sig. Bound Upper Bound
TA_max 1,00 2,00 ,50000 ,33123 ,791 -,3774 1,3774
3,00 ,10000 ,34965 1,000 -,8262 1,0262
4,00 1,25000* ,33123 ,001 ,3726 2,1274
TA_min 1,00 2,00 ,25000 ,28012 1,000 -,4920 ,9920
3,00 ,10000 ,29569 1,000 -,6833 ,8833
4,00 ,65000 ,28012 ,124 -,0920 1,3920
Puls 1,00 2,00 ,80000* ,21438 ,001 ,2321 1,3679
3,00 ,45000 ,22630 ,284 -,1494 1,0494
4,00 ,70000* ,21438 ,007 ,1321 1,2679
Frecventa_res 1,00 2,00 ,45000* ,12511 ,002 ,1186 ,7814
p 3,00 ,20000 ,13206 ,783 -,1498 ,5498
4,00 -,05000 ,12511 1,000 -,3814 ,2814
Dinam_man_d 1,00 2,00 -,10000 ,19391 1,000 -,6137 ,4137
r 3,00 ,25000 ,20469 1,000 -,2922 ,7922
4,00 ,15000 ,19391 1,000 -,3637 ,6637
Dinam_man_s 1,00 2,00 -,10000 ,13445 1,000 -,4561 ,2561
t 3,00 ,10000 ,14192 1,000 -,2759 ,4759
4,00 -,10000 ,13445 1,000 -,4561 ,2561
*. The mean difference is significant at the 0.05 level.
202
Grafic nr. 17
Grafic comparativ al indicilor capacității funcționale
120
100
80
60
40
20
0
TA m ax TA min Puls Frecv resp Dinam Dr Dinam St
Testarea initiala Testarea finala
Din tabelul cu date comparative nr.49, putem observa că între testarea
iniţială şi cea finală indicatorii funcţionali ce relevă starea marilor funcţiuni (inimă,
vase, plămâni) suferă modificări nesemnificative, păstrându-se în limitele fiziologic
normale pentru această vârstă. În schimb indicatorul „t” relevă progrese
semnificative la indicii dinamometrici (14,5 pentru mâna dreaptă şi 21,2 pentru
mâna stângă). În cifre absolute se remarcă o creştere de 6,5 kgf pentru mâna
dreaptă, respectiv 5 kgf. pentru mâna stângă şi totodată o tendinţă de egalizare a
valorilor la ambele membre.
13.1.3.Indicatori finali ai nivelului capacității motrice generale

După cum am arătat anterior, pentru a releva capacitatea motrică generală a
eşantionului de lucru am recurs la două rânduri de teste - Standard Fitness – Test
203
pentru multilateralitate, valabil în selecţie pentru toate disciplinele şi ramurile

sportive şi un set de teste pentru capacităţi coordinative de mare valoare pentru
selecţia în jocurile sportive.
13.1.3.1. Pentru capacitățile motrice condiționale-S.F.T.
Centralizator pe grupe ai indicatorilor finali - Standard Finess Test

Tabelul nr.44
Grupa 50m Lungime Arunc. Abdom Menţinut Naveta Mobilt 600m
de pe loc oină . atârnat
Golden 8,59 171,7 22,6 24,2 56,95 11,83 63,2 2,3
Kids
LPS 8,6 171,2 22,2 24,7 52,1 11,86 62,8 2,32
Braşov
Lic. 8,61 171,6 22,5 24,1 58,9 11,85 63 2,3
Codlea
Liceul 8,53 171,8 22,8 24,3 54,2 11,86 63,2 2,32
R.N.
Făgăraş
Valorile medii finale înregistrate la probele Standard Finess Test, indică în
general un echilibru între cele patru grupe de lucru.
Ar fi de remarcat faptul că în proba de menţinut atârnat, două dintre aceste
grupe, respectiv Golden Kids şi Şc. Gen Ghimbav au valori medii mai mari cu 4 - 6
unităţi decât celelalte două grupe participante la experiment.
Testul T indicii Standard Fitness Test
cincizeci_metri 4 8,5800 ,04082 ,02041
204
One-Sample Test
Test Value = 9.69

Difference
cincizeci_metri -54,379 3 ,000 -1,11000 -1,1750 -1,0450

nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (-1,17; -1,04), conţine
valoarea -1, cu alte cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Lungime_de_pe_loc 4 171,5000 ,21602 ,10801
One-Sample Test
Test Value = 139.55

Difference
Lungime_de_pe_loc 295,800 3 ,000 31,95000 31,6063 32,2937

205
nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (31,60; 32,29), nu conţi ne

Aruncare_oina 4 22,4750 ,18930 ,09465
One-Sample Test
Test Value = 13.78

Difference
Aruncare_oina 91,866 3 ,000 8,69500 8,3938 8,9962
95%. Observăm că intervalul de confidenţă (8,39; 8,99), nu conţine valoarea 0, cu
alte cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Abdom 4 24,3000 ,27080 ,13540
206
One-Sample Test
Test Value = 20.77

Difference
Abdom 26,071 3 ,000 3,53000 3,0991 3,9609
95%. Observăm că intervalul de confidenţă (3,09; 3,96), nu conţine valoarea 0, cu
alte cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Mentinut_atarnat 4 55,6625 2,93012 1,46506
One-Sample Test
Test Value = 48.15

Difference
Mentinut_atarnat 5,128 3 ,014 7,51250 2,8500 12,1750
nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (2,85; 12,17), nu conţine
207
Naveta 4 11,8525 ,01708 ,00854
One-Sample Test
Test Value = 13.41

Difference
Naveta -182,396 3 ,000 -1,55750 -1,5847 -1,5303

nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (-1,58; -1,53), nu conţine
Mobil 4 63,0500 ,19149 ,09574
One-Sample Test
Test Value = 61.58

Difference
Mobil 15,354 3 ,001 1,47000 1,1653 1,7747
208

sase_sute_de_metri 4 2,3075 ,00957 ,00479
One-Sample Test
Test Value = 3.02

Difference
sase_sute_de_metri -148,836 3 ,000 -,71250 -,7277 -,6973

Tabel centralizator al mediilor indicilor pregătirii fizice

generale la probele Standard Fitness -Test.
Nr. INDICATORI STANDARD ( x )2 S(σ) Cv

Crt Fete10ani
(60p)
final ±
1 50m –sec 8,6 8,59 ± 0,24 3,02
0,04
2 Lungime de pe loc – 170 171,15± 3,07 1,79
cm
209
0,59
3 Aruncare oină 21,5 22,47± 1,73 7,71
m-cm 0,44
4 Abdmomen – rep 24 24,3 ± 1,33 2.1
0,26
5 Mentinut atârnat – 61 55,6 ± 4,55 9,09
sec 0,74
6 Naveta – sec-zecimi 11,9 11,85 ± 0,26 2,19
0,04
7 Mobilitate – cm 62 63,05 ± 0,8 1,26
0,14
8 Rezistenta – 600m – 2,28 2,3 ± 0,05 2,38
min-sec 0,03
Analizând datele din tabelul nr. 51, constatăm că valorile medii înregistrate
la testarea finală indică o creştere semnificativă a nivelului general de motricitate.
Astfel, la o serie de probe ce corelează cu motricitatea specifică jocului de handbal,
rezultatele obţinute depăşesc standardul de 60 p (50 m; lungime de pe loc;
aruncarea mingii de oină, navetă şi mobilitate), în timp ce la probele ce nu
corelează sau corelează mai puţin cu motricitatea specifică acestui joc, rezultatele
obţinute, deşi în progres faţă de testarea iniţială nu se aliniază cu standardul impus
nivelului de vârstă.
Tabel comparativ al indicilor pregătirii fizice generale la probele
Standard Fitness -Test.
Tabelul nr.46
Nr. INDICATORI STANDARD ( x ) 1±m STANDARD ( x ) 2±m T
crt Fete7ani Fete 10ani
(60p)
iniţial (60p
Final
1 50m –sec 9,7 9,69± 0 , 0 7 8,6 8,59± 13,75
0,04
2 Lungime de pe loc – 140 139,55± 170 171,15 ± 30,67
cm 0,86 0,59
3 Aruncare oină 14 13,78± 21,5 22,47± 13,36
m-cm 0,49 0,44
4 Abdmomen - rep 20 20,77± 24 24,3± 4,97
210
0,67 0,26
5 Mentinut atârnat – 53 48,15± 61 55,66± 4,41
sec 1,54 0,74
6 Naveta – sec-zecimi 13,1 13,41± 11,9 11,85± 31,2
0,04 0,04
7 Mobilitate - cm 65 61,58± 62 63,05± 2,40
0,61 0,14
8 Rezistenta - 600m - 3,0 3,02± 2,28 2,3± 24
min-sec 0,004 0,03

ANOVA
Sum of
Viteza_m_sec Between Groups ,442 3 ,147 5,585 ,001
13,082 496 ,026

Within Groups
13,523 499
Total
Lungime_de_pe_loc Between Groups 28,292 3 9,431 1,017 ,385
4600,100 496 9,274
Within Groups
4628,392 499
Total
Aruncare_oina Between Groups 22,688 3 7,563 1,868 ,134
2007,800 496 4,048
Within Groups
2030,488 499
Total
Abdomene Between Groups 24,512 3 8,171 2,986 ,031
1357,000 496 2,736
Within Groups
1381,512 499
Total
Mentinut_atarnat Between Groups 3066,708 3 1022,236 42,845 ,000
11833,900 496 23,859
Within Groups
14900,608 499
211
Total
Naveta Between Groups ,103 3 ,034 ,520 ,669
32,747 496 ,066
Within Groups
32,850 499
Total
Mobilitate Between Groups 13,952 3 4,651 3,305 ,020
698,000 496 1,407
Within Groups
711,952 499
Total
Rezistenta Between Groups ,054 3 ,018 6,251 ,000
1,441 496 ,003

Within Groups
1,495 499
Total
Bonferroni

Mean
Difference
Dependent Variable (I) Club (J) Club (I-J) Std. Error Sig. Lower Bound Upper Bound
Viteza_m_sec 1 2 -,01500 ,01961 1,000 -,0669 ,0369
-,02500 ,02070 1,000 -,0798 ,0298
3
,05500(*) ,01961 ,031 ,0031 ,1069
4
Lungime_de_pe_loc 1 2 ,50000 ,36777 1,000 -,4742 1,4742
,10000 ,38821 1,000 -,9283 1,1283
3
-,15000 ,36777 1,000 -1,1242 ,8242
4
Aruncare_oina 1 2 ,40000 ,24297 ,602 -,2436 1,0436
,10000 ,25648 1,000 -,5794 ,7794
3
-,20000 ,24297 1,000 -,8436 ,4436
4
Abdomene 1 2 -,50000 ,19975 ,076 -1,0291 ,0291
,10000 ,21085 1,000 -,4585 ,6585
3
-,10000 ,19975 1,000 -,6291 ,4291
4
Mentinut_atarnat 1 2 4,85000(*) ,58986 ,000 3,2875 6,4125
-1,95000(*) ,62266 ,011 -3,5993 -,3007
3
2,70000(*) ,58986 ,000 1,1375 4,2625
4
212
Naveta 1 2 -,03000 ,03103 1,000 -,1122 ,0522

-,02000 ,03275 1,000 -,1068 ,0668
3
-,03500 ,03103 1,000 -,1172 ,0472
4
Mobilitate 1 2 ,40000(*) ,14326 ,033 ,0205 ,7795
,20000 ,15122 1,000 -,2006 ,6006
3
,00000 ,14326 1,000 -,3795 ,3795
4
Rezistenta 1 2 -,02250(*) ,00651 ,004 -,0397 -,0053
,00000 ,00687 1,000 -,0182 ,0182
3
-,01900(*) ,00651 ,022 -,0362 -,0018
4
Grafic nr. 18
Tabel comparativ - pregatire fizica generala STF
200
150
100
50
0
Al. V. Lng. De aruncare Abd Mentinut Naveta Mob. R.
pe loc oina Atr
S.f.t. T.i. S.f.t. T.f
Analizând datele din tabelul 52, observăm că între testările iniţială şi finală
eşantionul de lucru a făcut progrese semnificative la aproape toţi indicatorii din
cadrul Standard Fitness – Test, specifice fetelor de 10 ani. Este evident că
rezultatele obţinute la testarea finală reprezintă un progres semnificativ faţă de
nivelul iniţial al pregătirii, în special la probele care corelează puternic cu
213
structurile motrice specifice jocului de handbal (50m, lungime de pe loc, aruncarea

mingii de oină, navetă). Acest fapt este atestat de valorile testului Student („t”) care
sunt cât se poate de relevante (respectiv-13,75 ; 30,67 ; 13,36 ; 31,2.).
Dacă luăm în considerare şi faptul că din punct de vedere al vârstei
eşantionul de lucru se situa sub vârsta de 10 ani, dar rezultatele membrilor acestuia
au fost raportate la standardele vârstei de 10 ani, putem afirma că orientarea
proceselor de pregătire şi selecţie au fost corecte.
Astfel orientarea pregătirii cu prioritate pe creşterea generală a motricităţii, pe
dezvoltarea unor forme de manifestare a calităţilor motrice viteză şi îndemânare
(capacităţi coordinative) precum şi a unor structuri motrice apropiate conţinutului
tehnic specific jocului de handbal, s-a reflectat în rezultatele obţinute la probele
corespunzătoare. În acest sens sunt relevante rezultatele obţinute în probele de
viteză (50 m şi navetă), în proba cea mai apropiată de structurile motrice specifice
jocului de handbal (aruncarea mingii de oină) şi în cea în care în mod natural
excelează fetele aflate la această vârstă (proba de mobilitate). Mai puţin relevante
sunt rezultatele obţiunute în probele de forţă (menţinut atârnat, abdomen), şi
rezistenţă (400 m), procesul de pregătire sportivă din această perioadă nefiind
orientat prioritar spre aceste obiective, dat fiind compatibilitatea scăzută între
potenţialul de efort specific vârstelor tinere şi calităţile motrice amintite.
13.1.3.2. Pentru capacități motrice coordinative

Centralizator pe grupe al indicatorilor finali - capacităţi de coordonare
Tabelul nr.47
Grupa Proba Proba Proba Proba Taping Taping
Romberg Bourpee Matorin Dr Matorin Stg Mâna DR Mâna ST
Golden 31,85 17,3 251,5 230 20,85 19,45
Kids
LPS 27,3 16,2 203 202,75 17,95 17,1
Braşov
Lic. 28,45 16,35 221,5 215 18,7 17,75
Codlea
214
Liceul R.N. 29,25 16,2 222,75 219 18,75 18,25

Făgăraş
Analizând datele din tabelul nr. 53, se poate observa la grupa Golden Kids o
uşoară detaşare faţă de celelalte grupe, a valorilor medii finale obţinute la
indicatorii capacităţilor coordinative . La nivelul celorlalte grupe se remarcă o bună
omogenitate a rezultatelor finale la toţi indicatorii capacităţilor coordinative ce au
constituit probe de control.
Grafic nr. 19
Centralizator pe grupe al indicatorilor finali - capacitati de coordonare
300
250
200
150
100
50
0
Romberg Bourpee Matorin Dr Matorin St Taping Taping
Mana Dr Mana St
Golden Kids LPS Brasov Sc Gen Ghim bav Liceul R N Fagaras
Testul T indicatori ai capacităţi de coordonare
215
Romberg 4 29,2125 1,93191 ,96596
One-Sample Test
Test Value = 22.41

Difference
Romberg 7,042 3 ,006 6,80250 3,7284 9,8766
Bourpee 4 16,5125 ,52974 ,26487
One-Sample Test
Test Value = 14.3

Difference
Bourpee 8,353 3 ,004 2,21250 1,3696 3,0554
216
Matorin_Dr 4 224,6875 20,02641 10,01321
One-Sample Test
Test Value = 174.93

Difference
Matorin_Dr 4,969 3 ,016 49,75750 17,8910 81,6240
nivelul de 95%. Observăm că intervalul de confidenţă (17,89; 81,62), nu conţine valoarea 0,
cu alte cuvinte putem respinge ipoteza că cele două valori sunt egale.
Matorin_St 4 216,6875 11,24977 5,62488
One-Sample Test
Test Value = 174.93

Difference
Matorin_St 7,424 3 ,005 41,75750 23,8566 59,6584
217
Observăm că intervalul de confidenţă (23,85; 59,65), nu conţine valoarea 0, cu alte
Taping_Mana_Dr 4 19,0625 1,24658 ,62329
One-Sample Test
Test Value = 15.43

Difference
Taping_Mana_Dr 5,828 3 ,010 3,63250 1,6489 5,6161
semnificativă.
218
Taping_Mana_St 4 18,1375 ,99363 ,49681
One-Sample Test
Test Value = 14.55

Difference
Taping_Mana_St 7,221 3 ,005 3,58750 2,0064 5,1686
Tabel centralizator al mediilor indicilor capacităţilor de coordonare
Nr. INDICATORI ( x ) ±m S(σ) Cv
crt
1 Proba Romberg – sec. 29,21± 0 , 4 7 2,14 7,3
2 Proba Bourpee - rep. 16,51± 0 , 2 3 1,07 6,45
3 Proba Matorin Dr -gr 224,68± 4 , 6 9 28,81 12,61
4 Proba Matorin Stg -gr 216,68± 5 , 0 1 22,44 10,32
5 Taping Mâna DR – rep 19,6± 0 , 2 3 1,07 5,6
6 Taping Mâna ST - rep 18,13± 0 , 2 2 1,4 7,74
219
Detalii statistice legate de evoluţia indicatorilor somatici în cadrul fiecărui grup în

parte, precum şi comparativ între cele patru grupe, oferite de metoda de lucru
ANOVA, pot fi urmărite în tabelele de mai jos.
ANOVA
Sum of
Romberg Between Groups 1581,092 3 527,031 94,070 ,000
2778,850 496 5,603

Within Groups
4359,942 499
Total
Bourpee Between Groups 122,888 3 40,963 33,933 ,000
598,750 496 1,207
Within Groups
721,638 499
Total
Matorin_dr Between Groups 170351,70
3 56783,900 36,498 ,000
0
771677,50
496 1555,801
Within Groups 0
942029,20 499
220
Total 0
Matorin_st Between Groups 51951,300 3 17317,100 21,678 ,000
396222,50
496 798,836
Within Groups 0
448173,80
499
Total 0
Taping_dr Between Groups 672,200 3 224,067 116,790 ,000
951,600 496 1,919
Within Groups
1623,800 499
Total
Taping_st Between Groups 414,068 3 138,023 63,058 ,000
1085,650 496 2,189

Within Groups
1499,718 499
Total
Bonferroni

Mean
Difference
Dependent Variable (I) Club (J) Club (I-J) Std. Error Sig. Lower Bound Upper Bound
Romberg 1 2 4,55000(*) ,28584 ,000 3,7928 5,3072
3,40000(*) ,30173 ,000 2,6008 4,1992
3
2,60000(*) ,28584 ,000 1,8428 3,3572
4
Bourpee 1 2 1,10000(*) ,13268 ,000 ,7485 1,4515
,95000(*) ,14006 ,000 ,5790 1,3210
3
1,10000(*) ,13268 ,000 ,7485 1,4515
4
Matorin_dr 1 2 48,50000(*) 4,76327 ,000 35,8826 61,1174
30,00000(*) 5,02810 ,000 16,6812 43,3188
3
28,75000(*) 4,76327 ,000 16,1326 41,3674
4
221
Matorin_st 1 2 27,25000(*) 3,41316 ,000 18,2089 36,2911

15,00000(*) 3,60293 ,000 5,4563 24,5437
3
11,00000(*) 3,41316 ,008 1,9589 20,0411
4
Taping_dr 1 2 2,90000(*) ,16727 ,000 2,4569 3,3431
2,15000(*) ,17657 ,000 1,6823 2,6177
3
2,10000(*) ,16727 ,000 1,6569 2,5431
4
Taping_st 1 2 2,35000(*) ,17866 ,000 1,8767 2,8233
1,70000(*) ,18860 ,000 1,2004 2,1996
3
1,20000(*) ,17866 ,000 ,7267 1,6733
4
Grafic nr. 20
Centralizator al indicilor capacitatilor de coordonare

Testare finala
250
200
150
100
50
0
Romberg Bourpee Matorin Dr Matorin St Taping Mana Dr Taping Mana St
Testarea finala
Analizând datele din tabelul nr. 54 constatăm că valorile medii înregistrate la
testarea finală indică o creştere remarcabilă a nivelului capacităţilor coordinative,
ca urmare a raţionalizării, standardizării şi algoritmizării mijloacelor selectate
pentru realizarea obiectivelor cercetării experimentale.
Acest fapt se remarcă la toate probele, ce corelează cu motricitatea specifică
jocului de handbal, (echilibrul, coordonare generală, coordonare-viteză la nivelul
braţelor) şi care vor da interferenţe pozitive în procesul de transfer şi de formarea al
deprinderilor motrice specifice.
Tabel comparativ al indicilor capacităţilor de coordonare
Testările iniţială – finală Tabelul nr.49
222
Nr. INDICATORI ( x )1 ( x )2 t
crt
1 Proba Romberg – sec. 22,41± 0 , 4 9 29,21± 0 , 4 7 10,14
2 Proba Bourpee - rep. 14,3± 0 , 3 6 16,51± 0 , 2 3 5,39
3 Proba Matorin Dr - gr 174,93± 4 , 0 224,68± 4 , 6 9 8,30
4 Proba Matorin Stg - gr 169,68± 4 , 3 216,68± 5 , 0 1 7,12
5 Taping Mâna DR – rep 15,43± 0 , 3 6 19,6± 0 , 2 3 10,17
6 Taping Mâna ST - rep 14,55± 0 , 3 18,13± 0 , 2 2 9,67
Grafic nr. 21
Grafic com parativ al indicilor capacitatilor de

coordonare
250
200
150
100
50
0
Romberg Bourpee Matorin Dr Matorin St Taping Mana Dr Taping Mana St
Testarea initiala Testare finala
Din tabelul comparativ nr. 55, se poate observa pe baza diferenţelor obţinute
între testarea iniţială şi cea finală că au fost înregistrate diferenţe semnificative la
toţi cei 6 indicatori. Acest fapt este atestat de valorile testului Student („t”) ce pune
în evidenţă din punct de vedere statistic semnificaţia diferenţelor dintre medii.
Influenţa pozitivă a procesului de antrenament (chiar dacă nu s-a lucrat
special pentru perfecţionarea punctuală a probelor respective) se reflectă mai ales în
223
proba de coordonare intersegmentară (proba Bourpee), şi în cele de coordonare –

viteză segmentară (probele de taping).
13.2.Valorile modelului fizic şi tehnico-tactic stabilit ca produs al

cercetării preliminare
Pregătirea specifică este relevată de trei categorii de probe de control, calate pe

cei trei factori de bază ai antrenamentului sportiv, respectiv – pregătirea fizică
specifică, pregătirea tehnică şi pregătirea tactică.
13.2.1. Nivelul final al dezvoltării capacității fizice specifice
Centralizator pe grupe ai indicatorilor finali la pregătire fizică specifică

Tabelul nr.50
Grupa Aruncarea mingii de 5x30m Deplasarea în
handbal cu elan de trei barem-5,6 sec. triunghi-
paşi- barem 14,5 m Barem-19,0sec.
Golden Kids 17 5,45 18,85
LPS Braşov 15,6 5,48 18,94
Lic. Codlea 16,05 5,5 19,18

Liceul R.N. 16 5,55 19,1
Făgăraş
Analizând datele din tabelul nr.56, observăm că valorile înregistrate de către
cele patru entităţi experimentale la cele trei probe sunt apropiate, o uşoară
departajare pozitivă înregistrându-se la grupa Golden Kids.
Testul T indicatori pregătire fizică specifică
224
Aruncarea_mingii_de_handb 4 16,1625 ,59354 ,29677

al
One-Sample Test
Test Value = 13.86
95% Confidence Interval of

the Difference
Aruncarea_mingii_de_handb 7,759 3 ,004 2,30250 1,3580 3,2470

al
cinciXtreizeci_de_metri 4 5,4950 ,04203 ,02102
225
One-Sample Test
Test Value = 5.59

Difference
cinciXtreizeci_de_metri -4,520 3 ,020 -,09500 -,1619 -,0281
Sunt 2,0% şanse să obţinem valoarea -4,52 pentru t(Z), în ipoteza că cele
Deplasare_in_triunghi 4 19,0175 ,14975 ,07487
One-Sample Test
Test Value = 20.36

Difference
Deplasare_in_triunghi -17,930 3 ,000 -1,34250 -1,5808 -1,1042

226

Observăm că intervalul de confidenţă (-1,58; -1,10), nu conţine valoarea 0, cu alte
Grafic nr. 22
Centralizator pe grupe al indicatorilor finali - pregatire specifica
20
15
10
0
Arunc ming de h V 5x30 m Depls in triunghi
Golden Kids LPS Brasov Lic. Codlea Liceul R N Fagaras
Valorile medii finale înregistrate la cele trei probe instituite de F.R.H. pentru
evaluarea pregătirii fizice specifice, indică în general un echilibru între cele patru
grupe de lucru. Acest fapt se datorează concepţiei unitare de lucru adoptată de cei
ce au dirijat în mod direct procesul de instruire sportivă dealungul perioadei
experimentale. Exceptând proba de „Deplasare în triunghi” toate grupele realizează
medii superioare baremurilor instituite de F.R.H. pentru acest nivel de vârstă.
Grupa goden Kids se detaşează uşor faţă de celelalte grupe la toţi indicatorii
probelor de control pentru pregătirea fizică specifică.
Tabel centralizator al mediilor indicilor pregătirii fizice specifice

Testarea finală Tabel nr. 51
227
Nr. INDICATORI Cerinţe ( x ) S(σ) Cv

crt fete – ±m
10 ani
1 Aruncarea mingii de 14,5- m 16,16± 0,8 4,35
handbal cu elan de trei 0,17
paşi
2 5x30m 5,6 - sec 5,49± 0,09 1,83

0,01
3 D e p l a s a r e a î n t r i u n gh i 19,0- 19,01± 0,28 1,32
0,05
sec
Analizând datele din tabelul nr. 57, constatăm că valorile medii înregistrate
la testarea finală indică o creştere remarcabilă a nivelului capacităţilor coordinative.
Acest fapt este atestat de diferenţele evidenţiate în tabelul menţionat între
baremurile impuse pentru fetele de 10 ani şi media rezultatelor înregistrate la
probele respective. Indicatorii statistici ce relevă omogenitatea grupului, respectiv
gradul de împrăştiere a valorilor în jurul valorii medii, indică o bună omogenitate a
membrilor grupurilor şi un grad scăzut de împrăştiere a valorilor în jurul mediei.
Tabel comparativ al indicilor pregătirii fizice specifice

Testările iniţială – finală Tabelul 52
228
Nr. INDICATORI Cerinţe- ( x )1 Cerinţe- ( x )2 T

crt fete – iniţial fete – final
9 ani 10 ani
1 Aruncarea mingii de 13, 0 - m 13,86± 14, 5- m 16, 16 ± 3,28
handbal cu elan de trei 0,18 0,17
paşi
2 5x30m 5, 6 - s e c 5,59± 5, 6 - s ec 5, 49 ± 1,66

0,06 0,01
3 Deplasarea în 19, 5- s ec 20,36± 19, 0- s e c 19, 01 ± 22,5
triunghi 0,04 0,05
Detalii statistice legate de evoluţia indicatorilor somatici în cadrul fiecărui grup în

parte, precum şi comparativ între cele patru grupe, oferite de metoda de lucru
ANOVA, pot fi urmărite în tabelele de mai jos.
ANOVA
Sum of
Aruncarea_mingii_cu_elan Between Groups 152,072 3 50,691 40,065 ,000
_de_trei_pasi
627,550 496 1,265
Within Groups
779,622 499
Total
Cinci_X_treizeci_de_metri Between Groups ,782 3 ,261 14,646 ,000
8,829 496 ,018
Within Groups
9,611 499
Total
Deplasare_in_triunghi Between Groups 8,402 3 2,801 51,648 ,000
26,897 496 ,054

Within Groups
35,299 499
Total
Bonferroni
Mean
Dependent Variable (I) Club (J) Club Difference Std. Error Sig. 95% Confidence Interval
229
Upper
(I-J) Lower Bound Bound
Aruncarea_mingii_cu_elan 1 2 1,40000(*) ,13584 ,000 1,0402 1,7598
_de_trei_pasi
,95000(*) ,14339 ,000 ,5702 1,3298
3
1,00000(*) ,13584 ,000 ,6402 1,3598
4
Cinci_X_treizeci_de_metri 1 2 -,03000 ,01611 ,379 -,0727 ,0127
-,05000(*) ,01701 ,021 -,0951 -,0049
3
-,10500(*) ,01611 ,000 -,1477 -,0623
4
Deplasare_in_triunghi 1 2 -,09500(*) ,02812 ,005 -,1695 -,0205
-,33000(*) ,02969 ,000 -,4086 -,2514
3
-,25000(*) ,02812 ,000 -,3245 -,1755
4
Grafic nr. 23
Grafic comparativ al indicilor pregatirii specifice
25
20
15
10
0
Arunc ming de h V 5x30 m Depls in triunghi
Testare initiala Testare finala
Pregătirea fizică specifică, evaluată prin intermediul celor 3 probe instituite
de F.R.H. nu are norme de evaluare pentru nivelele de vârstă situate sub 9 ani.
230
Orientarea pregătirii pe obiectivele specifice stadiului I al antrenamentului sportiv

ne arată că după doi ani de pregătire grupele de lucru a căror vârstă se situa în jurul
a 9 ani, obţin rezultate superioare baremurilor impuse de F.R.H. aceastei vârste.
Tabelul 58, ne arată că grupele de lucru ajunse la testarea finală în jurul
vârstei de 10 ani obţin rezultate superioare baremurilor prevăzute pentru această
vârstă.
Orientarea pregătirii pe obiectivele specifice stadiului I al antrenamentului
sportiv a permis ştergerea completă a decalajului dintre cerinţe şi nivelul de
pregătire la care s-a ajuns, rezultatele interpretate prin prisma datelor statistice
relevând progrese semnificative la probele mai apropiate de structurile motrice
specifice jocului de handbal – respectiv – aruncarea mingii de handbal cu elan de
trei paşi şi deplasarea în triunghi.
13.2.2. Nivelul final al pregătirii tehnice

Centralizator pe grupe al indicatorilor finali la pregătirea tehnică
Tabelul nr.53
Grupa Dribling printre jaloane -30 m. ( x )
Golden Kids 8,01

LPS Braşov 8,04
Lic. Codlea 8,12
Liceul R.N. 8,09
Făgăraş
Testul T indicator pregătire tehnică
Dribling_jaloane 4 8,0650 ,04933 ,02466
231
One-Sample Test
Test Value = 8.505

Difference
Dribling_jaloane -17,839 3 ,000 -,44000 -,5185 -,3615

Grafic nr. 24
Centralizator pe grupe al indicatorilor finali - pregatire tehnica
8,15
8,1
8,05
7,95
Golden Kids LPS Brasov Sc Gen Ghimbav Liceul R N Fagaras
Dribling printre jaloane 30m
Pregătirea tehnică la acest eşalon de vârstă se evaluează pe baza probei de
dribling printre jaloane, care din păcate nu prevede şi o secvenţă de finalizare şi nu
are norme de evaluare decât pentru avansaţi - fete de la vârsta de 12 ani.
232
ANOVA
Dribling_treizeci_m_printre jaloane
Sum of
Between Groups ,915 3 ,305 1,050 ,370
Within Groups 144,080 496 ,290
Total 144,995 499
Dependent Variable: Dribling_treizeci_m_printre jaloane

Bonferroni

Mean
Difference
1 2 -,03000 ,06509 1,000 -,2024 ,1424
-,11000 ,06870 ,660 -,2920 ,0720
3
-,08000 ,06509 1,000 -,2524 ,0924
4
233
Tabel centralizator al mediilor indicilor pregătirii tehnice

Testarea finală
Tabel nr. 54
Nr. INDICATORI Cerinţe fete – ( )±

x S(σ) Cv
crt 10 ani m
1 Dribling printre - 8,06± 0,61 7,68
jaloane -30 m. 0,13
Analizând datele din tabelul nr.60, constatăm că valorile medii înregistrate la
testarea finală indică o creştere semnificativă a nivelului tehnic.
Indicatorii statistici ce relevă omogenitatea grupului, respectiv gradul de
împrăştiere a valorilor în jurul valorii medii, indică o bună omogenitate a
membrilor grupurilor şi un grad relativ scăzut de împrăştiere a valorilor în jurul
mediei.
Grafic nr. 25
Grafic com parativ al indicilor pregatirii tehnice
8,6
8,4
8,2
7,8
Testare initiala Testare finala
Dribling printre jaloane 30m
234
Evoluţia tehnică (capacitatea de conducere a mingii in regim de viteză şi de
schimbări de direcţie), se poate urmării în tabelul 61, progresul realizat este greu de
estimat din moment ce la testarea iniţială a fost parcursă o probă cu structură
diferită de cea finală (dribling în linie dreaptă pe 30 m.). Diferenţa de o jumătate
de secundă in favoarea testării finale, in condiţiile in care proba s- complicat prin
apariţia jaloanelor, este totuşi semnificativă.
13.2.3. Model de pregătire tactică
La acest nivel pregătirea tactică se rezumă la noţiuni elementare de aşezare

în teren pentru fazele de atac şi de apărare, respectiv de circulaţie a mingii şi a
jucătorilor în aceste faze şi face parte integrantă din procesul mai larg de iniţiere în
jocul de handbal.
Evaluarea se realizează pe baza observaţiilor făcute în timpul jocului,
observaţii legate de respectarea sarcinilor de joc, de încadrarea în disciplina de joc
şi de eficienţa acţiunilor colective. Modelul de pregătire a copiilor stabileşte ca
perfecţionarea componentei tactice să se realiyeye după ieea ,, nu câte puţin din
toată tactica de performanţă, ci cât mai mult din elementele fundamentale ale
tacticii handbalului. De altfel, modelele de joc prevăyute a fi însuşite la eşaloanele
de copii sunt simple şi au la basă tactica elementară a jocului.
235
CAPITOLUL 14
CONCLUZIILE PĂRŢII A III-A
 Ancheta sociologică privind strategiile de selecţie în handbal arată că majoritatea
specialiştilor ce activează în domeniu se raliază concepţiilor ce stau la baza
acestei lucrări referitoare la vârsta selecţiei iniţiale, la reperele modelului iniţial
al selecţiei, al volumul şi conţinutul procesului de pregătire în această etapă.
 Testările iniţiale arată că selecţia a avut o orientare bună, indicii somato-
funcţionali acelor testaţi încadrându-se în limitele valorilor normale pentru
această vârstă, în plus indicii cu un grad crescut de eritabilitate (înălţime,
anvergură) fiind superiori celor specifici vârstei.
 Rezultatele iniţiale la probele de control cu caracter general ale Standard
Fitness Test arată că grupa experimentală nu îndeplineşte baremul de 480 de
puncte prevăzute în criteriile de selecţie, fiind cu 15 puncte, sub acest barem.
Acest lucru confirmă tendinţa de ordin general semnalată la nivelul populaţiei
şcolare - respectiv un nivel relativ scăzut de motricitate, pe fondul unui stil de
viaţă predominant sedentar şi a lipsei activităţilor fizice.
 Mijloacele utilizate (raţionalizate şi standardizate) şi programele de lucru
convertite în planuri de etapă au dus la salturi valorice concludente, atestate de
rezultatele la probele de control finale.
 Modelul somatic şi funcţional obţinut experimental ca şi nivelul general şi
specific de motricitate atins sunt rezultatul acţiunii sistemice a proceselor
naturale de creştere şi dezvoltare precum şi a procesului de instruire de care au
beneficiat eşantioanele de lucru.
 Modelul tehnico-tactic realizat la nivelul acestui eşalon de vârstă este un model
iniţial, care trebuie să asigure premizele implementării modelului tehnico-tactic
intermediar ca verigă itinerantă spre modelul final caracteristic înaltei
performanţe.
236
CAPITOLUL 15
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Activitatea impusă de elaborarea tezei de doctorat, concretizată în studiul
unui material bibliografic bogat şi divers, în studii sociologice, observaţie
pedagogică îndelung utilizată, dar mai ales demersurile practice impuse de
desfăşurarea cercetării experimentale şi de bază, au constituit o nouă şi bogată
experienţă în acest domeniu.
15.1.Concluzii teoretice
 La cluburile private selecţia poate începe mult mai devreme (6-8 ani) faţă de
vârsta standard (8-10 ani)având în vedere faptul că nu există nici o restricţie
legată de numărul de grupe şi de realizarea normei didactice de către
antrenor.
 Copii de 6-8 ani cu dezvoltare somato – funcţională normală şi cu aptitudini
motrice ce se încadrează în standardele acestei vârste, au capacitatea de a
face faţă fără probleme de adaptare eforturilor ritmice de intensitate uşoară şi
medie.
 La vârsta de 6-8 ani nivelul de receptivitate motrică este deosebit de ridicat,
viteza de învăţare este mare iar achiziţiile motrice se realizează prin imitaţie,
fapt pentru care modelele de execuţie trebuie să fie de o calitate deosebită.
 Nivelul relativ scăzut al capacităţilor de mişcare şi implicit al capacităţilor de
coordonare, datorat bagajului sărac de priceperi şi deprinderi motrice, se
recomandă să fie corectat printr-o pregătire cu caracter multilateral.
237
15.2. Concluzii practico-metodice
 Programarea conţinutului procesului de antrenament sportiv al

handbalistelor debutante de 6-7 ani, trebuie să aibă în vedere particularităţile
morfo-funcţionale şi motrice al acestui eşalon de vârstă.
 Nivelul relativ scăzut de motricitate generală caracteristic actualelor vârste
tinere trebuie corectat înainte de abordarea elementelor de motricitate
specifică. O pondere însemnată în cadrul procesului de pregătire sportivă
trebuie acordată mijloacelor de dezvoltare a capacităţii coordinative.
 Modelul de instruire corespunzător acestui eşalon de vârstă trebuie să
suplinească lacunele evidente din aria capacităţilor motrice generale.
 Copii cu vârste de 6-7 ani participanţi la experiment au manifestat interes,
implicare activă şi mult dinamism, ca reacţie la mijloacele şi metodele de
lucru utilizate – adecvate nivelului lor de vârstă şi de potenţial motric.
 Jocul de handbal şi procesul de antrenament sunt excelente mijloace de
socializare dacă mijloacele şi metodele de lucru sunt atent selectate şi
utilizate raţional pentru a creea o atmosferă de lucru emulativă şi generatoare
de progrese rapide.
238
15.3. Recomandări
 Conform planului anual şi modelelor operaţionale expuse în lucrare, se
recomandă ca volumul de lucru să se împartă în două secvenţe egale: 50%
pregătire cu caracter multilateral, predominant pentru îmbogăţirea bagajului
de priceperi şi deprinderi motrice şi pentru perfecţionarea capacităţilor de
coordonare, şi 50% pregătire specifică cu subdiviziunile – pregătire tehnică
30% şi joc 20%.
 Este indicat ca mijloacele de acţionare să se grupeze atât în structuri
simple, fără minge, care să se adreseze cu precădere creşterii capacităţilor de
mişcare şi dezvoltării capacităţilor de coordonare, cât şi în structuri simple şi
complexe cu mingea care să se adreseze iniţierii în tehnica jocului de
handbal.
 Se recomandă ca selecţionarea mijloacelor folosite în acest stadiu de
pregătire să se caracterizeze prin diversitate şi să se adreseze în primul rând
creşterii posibilităţilor de mişcare şi de intervenţie la minge şi în al doilea
rând să urmărească execuţii tehnico-tactice complexe.
239
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandrescu C. şi colab.- ț (1968), ”Modificările unor proporţii ale

corpului la băieţi şi fete între 7-15 ani”, Congresul al II-
lea de igienă şi protecţia muncii, Bucureşti,
2. Albu C, Albu A. – (1999), “ Elemente de psihomotricitate,, Iași, Editura
Spiru Haret.
3. Allport, G. – (1991), “ Structura şi dezvoltarea personalităţii,, Ed.
Didactică şi Pedagogică,pg.53.
4. Anghel L, Florescu C, Zaharia R- (1993), Marketing, probleme,
cazuri, teste.
5. Ardelean, T. – (1982), “Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice”,
I.E.F.S. Bucureşti.
6. Atanasiu C.- (1993), “Particularităţi de creştere la copii şi juniori şi
valorificarea lor în antrenament“ în Antrenamentul
sportiv modern, Ed.Editis, Bucureşti.
7. Atanasiu C.- (1998), “Unele aspecte privind dezvoltarea calităţilor
motrice la copii şi juniori”, Rev.EFS Bucureşti.
8. Atkinson ^ Hilgard – (2005), “ Introducere în psihologie,, Ediția a
XIV-a , București , Editura Tehnică.
9. Atkinson, R.C., Shiffrin R.M. –(1968), “Human memory a Proposed
System and its control processes in Spence,, K. Spence,
J., The psychology of Learning and Motivation, vol. 2
New York, Academie Press.
10. Baker, B., L., Brightman, A. J.,– (1990), “Problemes of Behaviour,,
Research Press, Champaign, Illinois.
240
11. Baroga L .- (1984), “ Educarea calităţilor fizice combinate,, Ed. Sport

-Turism, Bucureşti.
12. Barow H., Mc.Gee R. – (1980), “Măsurători în educaţia fizică şi sport“
–Ed. Globus, Bucureşti,
13. Bădău Dana (2006)– “Ambidextria în activitatea motrică”, Editura
Universităţii “Transilvania”, Braşov, 2006
14. Bădău Dana, Paraschiv F. – (2007) “Jocurile sportive. Teorie si
metodica”, Editura Universităţii “Transilvania”,
Braşov.
15. Bădău Dana– (2006), “Handbal”, Editura Universităţii “Transilvania”,
Braşov.
16. Bădău Dana – (2006), “Metodica disciplinelor sportive jocuri de
echipa-Handbal”, Editura Universităţii “Transilvania”,
Braşov.
17. Berling L.M. - (1992), “Giants weathering bay city blues. Advertising
Age,, pp 10-11.
18. Birch A. – (2000), “ Psihologia dezvoltării,, Ed. Tehnică, Bucureşti .
19. Bota Cornelia - (1994) - “Fiziologia educatiei fizice si sportului”
(aspecte generale), Bucuresti.
20. Bota I., Bota Maria- (1989), “Handbalul,, Editura Sport Turism,
București.
21. Cercel, P. – (1980), “Handbal – exerciţii pentru fazele de joc”, Ed.

Sport-Turism, Bucureşti.
22. Cârstea, Gh. – (1990), “Planificarea procesului de educaţie fizică
şcolară”, I.E.F.S. Bucureşti.
23. Cârstea, Gh. – (1991), “Orientări şi tendinţe în educaţia fizică şi
sportivă”, A.N.E.F. Bucureşti.
241
24. Cârstea, Gh. – (1993), “Metodica educaţiei fizice şcolare”, Ed.

Universul, Bucureşti.
25. Cârstea, Gh. – (1993), “Programarea şi planificarea în educaţia fizică
şi sportivă şcolară”, Ed. Universul, Bucureşti.
26. Chappuis, R– (1964), “ Importance du facteur emotion dans le cycle de
l’activite,, în Revue Education Phisique et Sport,,.
27. Coleman R.P. - (1983), “The continuing significance of social class to
marketing,, Journal of Consumer Research .
28. Colibaba-Evuleţ, D. Bota, I. – “Jocurile sportive – teorie şi metodică”,
Ed. Aldin, Bucureşti. 1998
29. Croitoru Doina – (1996), ,,Capacitățile motrice,, București, Referat de
doctorat.
30. Croitoru Doina - (1998), “Sport Games in Physical Education Lesson
in Romania,, Congresul internațional ,,Quelle education
physique pour quelle ecola,, Organizator Asociația
profesoriloe de Educație Fizică Elveția, Neuchatel.
31. Croitoru Doina – (1993), “Ambidextria în jocurile sportive.
Exemplificări şi aplicaţii în volei”, Edit. A.N.E.F.S.,
Bucureşti .
32. Curta I . – (1993), “ Sponsorizarea-Teorie şi practică,, note de curs
33. Deckard L. - (1998), “ AB survey finds 8AL franchises raising tix
prices,, Amusement Business.
34. Demeter, A. şi colab. –(1971), “Fiziologia educaţiei fizice şi sportului”,
Ed. Stadion, Bucureşti.
35. Demeter, A., Gagea A., Tifrea E. (1975) – “Metodă complexă şi
practică pentru studiul modificărilor tranzitorii ale
reactivităţii organismului elevilor care practică educaţia
fizică şi sportul,, Rev. E.F.S nr.8,1975
242
36. Demeter, A. – (1980), “Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare”,

Ed. Stadion, Bucureşti.
37. Demeter, A. – (1981) “Bazele fiziologice şi biochimice ale acalităţilor
fizice”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
38. Demeter A. – (1983), “Fiziologia si biochimia dezvoltarii calitatilor
motrice“, Bucuresti, Editura Sport- Turism.
39. Denisiuc L. – (1984), “Metode de apreciere a capacităţii motrice.
Teste ,metode, aparate“, vol II - Centrul de cercetare
ştiinţifică şi de documentare C.N.E.F.S. Bucureşti.
40. Dragnea, A. – (1984), “ Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi
sport”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
41. Dragnea, A. – (1996),“Antrenamentul sportiv”, Ed. Did. Şi Ped.,
Bucureşti.
42. Dragnea, A., Bota, A., - ( 1999), “Teoria activităţilor motrice,, Edit.
Didactică şi pedagogică R.A., Bucureşti.
43. Dragnea A. Mate-Teodorescu Silvia - (2002) ,“ Teoria sportului ,,
Bucuresti : Editura FEST.
44. Drăgan, I. şi colab. – (1989), “Medicina sportivă”, Ed. Sport-Turism,
Bucureşti.
45. Drăgănescu Elena – ( 2000), Teză de Doctorat. ,, Optimizarea
conținutului educației fizice privind pregătirea
profesional-educativă a studenților de la universitățile de
medicină în baza intensificării procesului de studii,,.
46. Englewood N.J. – (1992), “Pretince Hall, Integrating socialization
influences into the study of children’s motivation in
sport”, England
47. Epuran, M. – (1994), “Modelarea pregătirii psihologice în sport”,
A.N.E.F., Bucureşti.
243
48. Epuran, M. – (1991), “Metodologia cercetării activităţilor corporale”,

A.N.E.F.S., Bucureşti.
49. Epuran, M. –(1980), “Psihologia educaţiei fizice şi sportului”, Ed.
Sport-Turism, Bucureşti.
50. Epuran, M. – (1990), “Modelarea conduitei sportive”, Ed. Sport-
Turism, Bucureşti.
51. Epuran, M. Şi colab.– (2001), “Psihologia sportului de performanţă,
teorie şi practică”, Ed. Fest, Bucureşti.
52. Famore, J., P., Durand, M., (1988) –“ Aptitude et performance

motrice,, Edition “Revue EPS”, Paris
53. Fărcaş V. – (2003), “Didactica Educaţiei Fizice” Editura Universităţii
Petru Maior Târgu-Mureş.
54. Firea Elena, Safta, A.– (1990), “Testul “MYL” de coordonare în
educaţie fizică şi sport,, Revista de educaţie Fizică şi
Sport nr.2, Bucureşti.
55. Fischer R, Borms J.- (1992), “În căutarea excelenţei sportive.“ –
Sportul pentru copii şi juniori – nr.1 Bucureşti.
56. Florescu C. – (1985), “Sportul şi performanţa“- Ed. Sport Turism,
Bucureşti.
57. Gagea A. –(1999), “Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică
şi sport”, Edit. Fundaţiei ”România de mâine”, Bucureşti.
58. Ghenadi V. şi colab. – (1995), “Volei – obiectivizarea pregătirii“.
Editura Plumb Bacău.
59. Ghermănescu K.I, Gogaltan Jianu E., Negulescu I. – (1983), “Teoria
şi metodica handbalului”. Edit. Didactică şi Pedagogică,
244
Bucureşti. Gogâltan, V- (1974), Instruirea copiilor și

juniorilor în handbal, Ed. Stadion, București .
60. Golu, P.– (1974), “Psihologie socială,, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
61. Grosu E. F. –(2003), “Psihomotricitate şi gimnastica educativă -
Acţiune motorie versus acţiune psihică” Editura G.M.I.,
Cluj-Napoca.
62. Hantău C. – (2000), “Handbal”, Edit. Alpha, Buzău.
63. Hantău C. – (2004), „Handbal. Antrenamentul copiilor şi juniorilor”,
Edit. Printech, Bucureşti.
64. Hayes. P. - (1999), “Mecenat et sponsoring,, ADETEM.
65. Hăulică I.- (1996) “Fiziologie umană“ , Ed. Medicală. Bucureşti.
66. Heifetz, L.S., Murphy, D. M.(f.a) – (1980), “Problemes of Behaviour,,
Research Press, Champaign, Illinois.
67. Horghidan V. – (1980), “Dezvoltarea capacităţii psihomotrice la copii
între 6 şi 16 ani prin activităţi corporale.“ Teză de
doctorat – Universitatea abucureşti .
68. Ifrim, M – (1993), “Criterii somato-fiziologice în selecţia sportivă,, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
69. Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan, V., Jianu Elena, Negulescu,I.-
(1983) “Teoria şi metodica handbalului”, Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică.
70. Lador I.I. – (2005), “Relația sistemică în plan managerial în sistem
educațional, privind implementarea Procesului
Bologna în dommeniul educație fizică și sport din
România,, București, Conferința națională a decanilor
ANEFS.
245
71. Lador I.I. – (2006), “Un nou concept de evaluare și recunoaștere

profesională prin competiție științifică, în domeniul
fundamenta, educație fizică și sport,, București, Sesiune
Internațională de Comunicări Științifice –ANEFS,
Universitatea din Pitești, Universitatea ,,Ovidius,, din
Constanța, Universitatea “Transilvania,, din Brașov.
72. Martin D. – (1983),“Concepţia unui medel pentru antrenamentul
copiilor şi juniorilor.”- Leistunsport .
73. Matveev, L. P., Novikov, A. D. –(1980), “Teoria şi metodica educaţiei
fizice”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
74. Matveev, L. P.- (1998), “Migliore R.H. Strategic long range planning
for intercollegiate atletic programs,, Journal of
Applied Ressearch in Coaching and Athletics.
75. Mitra, Ghe., Mogoş, A. – (1980), “Metodica educaţiei fizice şcolare”,
Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
76. Mira J. L. - (1981) –,“Testul psihologic“, Rev. de Educaţie Fizică şi
Sport, Bucureşti.
77. Mîndrescu M.Veronica-(2007), “ Selecția și pregătirea copiilor în
handbal o abordare complexă,, Sesiune Internațională de
Comunicări Științifice, București.
78. Mîndrescu M.Veronica – (2009), “Notice Bottlenecks and Ways of
Overcoming Them,, International scientific conference,
Perspectives in sport for all, Brașov.
79. Mîndrescu M.Veronica – (2009), “ Histori of J. O., Olimpic Values
from Ancient Times Until date,, International scientific
conference. Perspectives in sport for all, Brașov.
80. Mîndrescu M.Veronica - (2008), “Specificități manageriale privind
organizarea sistemului competițional la copii și juniori,,
246
Conferința Științifică Națională ,,Perspective în Sportul

Pentru Toți, Brașov.
81. Mîndrescu M.Veronica – (2008), “Caracteristicile și tendințele
sporturilor de echipă,, Conferința Științifică Națională
,,Perspective în Sportul pentru toți, Brașov.
82. Mîndrescu M.Veronica –(2005), “Caracterul sistemic al selecției și
pregătirii copiilor, premiză metodologică de realizare a
modelului pentru jucătorul de handbal,, Referat doctorat
nr. 1., București.
83. Mîndrescu M.Veronica – (2006), “Reconsiderări teoretico-metodice
ale selecției și pregătirii handbaliștilor, întro abordare
timpurie și profesionistă,, Referat doctorat nr. 2,
București.
84. Mîndrescu M.Veronica –(2007), “Factori bio-psihici caracteristici
copiilor antepubertari, selecționabili pentru handbal,,
Referat doctorat nr. 3 , București.
85. Mîndrescu M.V. – (2007), “Prognoza ca operațiune de orientare a
selecției și pregătirii în handbal,, Referat doctorat nr. 4,
București.
86. Mogoş Al. –(1993), “Principalele aspecte organizatorice ale selecţiei
sportive“ Ed. Editis, Bucureşti.
87. Neagoe M.– (1993), “ Adaptarea copilului la mediu, cu precădere, la
cel socio- şcolar,, Revista de educaţie specială nr. 2, pg.
31-38, Bucureşti.
88. Negulescu I. C. - “Handbal. Argument pentru un debut timpuriu”
Editura Universitas Company, Bucuresti, 1998
89. Negulescu I. – (1997), “Contributii la ameliorarea selectiei initiale si a
metodologiei de ”pregatire a copiilor si juniorilor in
247
cadrul sistemului piramidal de organizare a handbalului

de performanta”, Teza de doctorat, ANEFS, Bucuresti.
90. Negulescu I., Negreanu E.-(2002), “Sisteme de unități de învățare
prioritare și procedee metodice de optimizare a predării
handbalului în lecțiile de tip opțional din ciclul
gimnazial,,. Program al“ Conferinței Științifice
Internaționale dedicată celei de-a 80-a
aniversări”A.N.E.F.S. București
91. Negulescu I. - (2003) ”Considerații reoretico-metodice privind
argumentarea posibilităților de programare a
conținutului predării handbalului, ca disciplină școlară
opțională,,. Program al Conferinței Științifice
Internaționale-Priorități perspective și creativitate în
cultură fizică. A.N.E.F.S. București.
92. Negulescu I.C.- (2000), ”Handbal- tehnica jocului. Ed. A.N.E.F.S,
București.
93. Negulescu, C.I. -(2005), „Lecţia opţională de handbal”, Bucureşti:
Editura Cartea Universitară.
94. Negulescu I.- (2005), ”Abordări teoretico-metodice privind predarea
handbalului în lecția de tip opțional,,. Masă rotundă,
Provocări contemporane la adresa educației fizice școlare.
D.P.P.D.-A.N.E.F.S., București.
95. Negulescu I. – (2006), ”Capacitatea de performanță,,. Note de curs.
A.N.E.F.S., București
96. Negulescu C. I. și colaboratorii - (2008), ”Relația dintre raționalizarea
mijloacelor de antrenament și individualizarea pregătirii
în jocurilor sportive,,. Editura Bren, București.
248
97. Negulescu C. I., Răchită Carmen –(2005), ”Informatica aplicată în

oportunitățile de înregistrare, prelucrare și analiză, a
frecvenței acțiunilor de finalizare, a handbalului de top,
Jocurile Olimpice,, Sesiune internațională de comunicări
științifice—Competență și evaluare în domeniul culturii
fizice.
98. Negulescu C.I., Rachită C.,- (2006), ”Optimizarea lecției de educație
fizică și monitorizarea utilizării jocurilor sportive de
echipă, ca factor de coeziune și educație a studenților din
Universitatea de medicină și Farmacie ”Carol Davila”,,
București, A.N.E.F.S., Sesiune Internațională de
Comunicări Științifice- ”Evaluare și valorificare în
cultură fizică și sport”
99. Nelson, J. - (1997), ”Metodologia cercetării în activitatea fizică” Vol. I
1996, Vol. II, 1997, “Sportul de performanţă, nr. 375-
377, 386-389,, Bucureşti, Centrul de Cercetări pentru
Problemele Sportului .
100. Nicola, I. – (1996),“Tratat de pedagogie şcolară”, Ed. Did şi Ped.,
Bucureşti.
101. Nicolescu E - (1975), “Marketingul în turism,, Ed. Did şi Ped.,
Bucureşti.
102. Nicu, A. şi colab. – (1993), “Antrenamentul sportiv modern”, Ed. Editis,
Bucureşti.
103. Nicu A. – (1992), “Planificarea antrenamentului sportiv-modele,,.
C.C.P.S., București
104. Nicu A., Paraschiv V. – (1993), “Criterii motrice în selecţia sportivă“
Ed. Editis, Bucureşti.
249
105. Orford J.– (1998), “Psihologia comunităţii,, Teorie şi practică, Ed.

Oscar Print, Bucureşti.
106. Otker. I. - (1999), “Mecenat et sponsoring,, Edit. ADETEM.
107. Popescu P. C. - (1994, 1995, 1996), “Handbalul modern I, II, III.
Concepția de pregătire și joc,,. Editura Sportforschung
Zentrum Mannhein.
108. Popescu P. C. – (2002), “Istoria jocului de handbal în România ,,80 de
ani de handbal în Româna , 1921-2002,, F.R.H.,
București.
109. Popescu P.C. – (2004), “Istoria jocului de handbal din România,
Anexele 1-5 Statistică,, Federația Română de Handbal,
București.
110. Prelici V. –(1980) “Performanţa sportivă - personalitate, selecţie” Ed.
Facla, Timişoara.
111. Prescorniţă A.- (2004), “Capacitatea motrică şi capacităţile
coordinative,,. Editura „Transilvania” Braşov.
112. Prescorniţă A. – (2004), “Teoria şi metodica antrenamentului sportiv“,
Editura „Transilvania” Braşov.
113. Prescorniţă A. – (2006), “Antrenamentul sportiv – o viziune integrativă
,, Editura „Transilvania” Braşov.
114. Prescorniţă A., Tohănean D. – (2008), “Tehnici de monitorizare a
performanţei sportive” Editura „Transilvania” Braşov.
115. Radu I.T.- (2000), “Evaluarea în procesul didactic” Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
116. Răduţ C.- (1989), “Prognoza şi modelul performanţelor oficiale“ –Rev.
E.F.S., nr.2.
117. Rene J. - (1972) – “Appreciation du niveau moteur des enfants de 5 a
11 ans,, Education phisique et sport, nr.116, Paris.
250
118. Schmidt, A. R. (1988) – “Motor Control and Learning. A Behavioral

Emphasis,,. Ed. Champaign, Illinois, Human Kinetics
Publishers, Inc.
119. Sotiriu R. – (1998), “Handbal- antrenament, teorie, metodică ”, Editura
Garold, Bucureşti.
120. Szabo M. – (2002), “Handbal”, Edit. Ominia UNI SAST, Braşov.
121. Sutton W.A. –(1998), “Strategic long range planning for intercollegiate
atletic programs,,. Journal of Applied Ressearch in
Coaching and Athletics,3,238.
122. Şchiopu U., Verzea E., -(1981), “Psihologia vârstelor“ Ed.Didactică şi
123. Şerban M.- (1987),“Aprecierea calităţilor în sport,, Eseu
psihopedagogic“, Ed. Sport Turism, Bucureşti.
124. Șerbănoiu S.- (2004), “Medodica Educației Fizice,, București, Editura
Cartea Universitară.
125. Șerbănoiu S. – (2002), “Lecția de Educație Fizică,, , București, Editura
EFIR.
126. Şiclovan, I. – (1970), “Teoria educaţiei fizice şi sportului”, Ed. Stadion,
Bucureşti.
127. Şiclovan, I. – (1987), “Teoria antrenamentului sportiv”, Ed. Sport-
Turism, Bucureşti.
128. Teodorescu, L. – (1975), “Probleme de teorie şi metodică a jocurilor
sportive”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
129. Teodorescu L.- (1989) “Sportul integrator al educaţiei fizice în cadrul
ştiinţei sportului“, E.F.S.; Bucureşti.
130. Teodorescu-Mate Silvia – (2001), Programare- Planificare în
antrenamentul sportiv,,. Editura Semne, București.
251
131. Teodorescu Silvia – (2007) “Antrenament și competiție,, Editura

Morosan.
132. Thomas, R. - (1983) – “Psychologie Au Sport,, Paris
133. Thomas, R., Jerry Nelson, - (1997), “Metodologia cercetării în
activitatea fizică,,. Vol. I 1996, Vol. II, 1997, Sportul de
performanţă, nr. 375-377, 386-389, Bucureşti, Centrul de
Cercetări pentru Problemele Sportului.
134. Trofin E. – (1987), „Handbal pentru copii şi juniori”, Edit. C.N.E.F.S.,
Bucureşti.
135. Tudossi Şt. – (1980), “Elemente de statistică aplicată“, Ed.Didactică şi
136. Tudor V. – (1998), Aptitudinile în structura personalității “Dinamica
aptitudinilor implicate în practicarea excercițiilor fizice„.
Referat doctorat nr. 1 , București.
137. Tudor V. – (1999), “Capacitățile coniționale coordinative și
intermediare – Componente ale capacității motrice„.
București, Editura RAI.
138. Tudor V. – (1998), “Problematica evaluării în educașia fizică școlară.
Aspecte fundamentale și criterii de evaluare„. București,
Referat doctorat nr 3.
139. Tudor V . – (2000), “Coordonate teoretice și educațional-formative,
repere pentru evaluarea unui sistem de evaluare la
educația fizică școlară„. București, Teză de Doctorat.
140. Tudor V. – (2001), “Evaluarea în educație fizică„. București, Editura
PRINTECH.
141. Tudor V. – (2005), “Măsurarea și Evaluarea în Cultură Fizică și
Sport„. Editura ALPHA, București.
252
142. Ungureanu O. -“ Teoria şi metodica antrenamentului sportiv “, Ed.

Universităţii Al. I.Cuza, Iaşi, 1995
143. Ungureanu O. –(1997), “Valorificarea resurselor umane în sportul de
performanţă sub aspectul inteligenţei motrice“- Rev.
Ştiinţa Sportului, nr.5, Bucureşti.
144. Verhoşanski I.V. – (1988), “Bazele pregătirii condiţionale speciale a
sportivilor“, Moscova .
145. Verhoşanski I.V. – (1992), “Un nou sistem de antrenament în sporturile
aciclice“, Scuola dello sport., Roma .
146. Weineck J. – (1995), “Biologia sportului„. Editura M.T.S.- CCPS,
București.
147. Weineck J. – (1997), “Manuel d entrainement„. Edition Editure
VIGOT, Paris.
148. Williams R. - (1982) “Sociology of culture,, New York: Shocken.
149. Zapan, G. – (1984), “Metoda aprecierii obiective a personalităţii,,
Cunoaşterea în aprecierea obiectivă a personalităţii
(ediţie îngrijită de Pavel Mureşan), Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti
150. *** Statutul şi Regulamentul Federaţiei Române de
Handbal
151. *** Marketing for Small Business, part of the “Small Business
Bibliography” available from Small Business
Administration, P.O. Box 1543 Fort Worth, TX 761193.
152. *** - The contrast in approaches appeared on the same pages
of Marketing News, April 26 1985, pp. 10-11
153. *** - Marketing for Small Business, part of the “Small
Business Bibliography” available from Small Business
Administration, P.O. Box 1543 Fort Worth, TX 76119
253
REVISTE ON LINE
1. „Atletics Insight” (www.athleticinsight.com)
2. „Coaching Science Abstracts” (www.coachsci.com)
3. “Emotional intelligence in sport and play”(www.utas.edu.au)
4. „Human Kinetic Publischers”, Champaign, Illinois, USA (www.rohan.sdsu.)
5. FEPSAC (European Federation of Sport Psychology): The Sport
Psichologist (www.psychology.lu.se).
6. „Tovira” (Facultatea de Ştiinţele Educaţiei Cadiz, ES, www.uca.es)
7. „Les difficulte d’apprentisage” (Universided Ottawa, www.csa.ca/science
8. „Brain Based Visual Education”, California, (www. nab. com)
9. „Student Sport Magazine” (www. sportperformance. com)
SITE-URI SPECIALIZATE
1. www.medecinefonctionnelle.com/lopentedesante
2. www.gallica.bref.fr.
3. www.unige.ch (Jean Piaget)
4. www.americanscientist.org
5. www.ciberaroba.com (What is psyhomotricity ?)
6. www.psyhomot.com (information from Italy)
7. www.matt-sport.com (M.A.T.T. Sporting Goods, Rhytmic and Psyhic)
254

Teza Doctorat VERA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Doctorat VERA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MÎNDRESCU VERONICA- Teză de doctorat:

Strategii privind orientarea selecției și instruirii în cluburile private – Handbal

Această teză de doctorat, pot spune că este o încununare a întregii activități

un ministru de externe, un vector de cultură şi civilizaţie, un factor care ne aliniază

Sub auspiciile fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, a

pretează la specializare timpurie - gimnastică, patinaj artistic, nataţie şi chiar schi

În mod corespunzător, indicii funcţionali (fiziologici, metabolici, endocrini)

constanţa performanţelor presupun o dirijare corectă a proceselor de selecţie şi de

Mai mult ca în alte jocuri sportive, tactica jocului de handbal stabileşte şi

 elaborarea unor programe de pregătire sportivă diferenţiate, adecvate

1.1.Selecţia – factor determinant în eficientizarea pregătirii

Performanţa sportivă, concretizată în rezultate de valoare, reprezintă doar

Teodorescu S. ( 2007, pag. 37) apreciază că „în organizarea şi dirijarea

Structura modelului performerului are în componenţa sa o serie de elemente

1.2. Aptitudini - delimitări conceptuale și caracteristici

„Aptitudinile sunt sisteme de procese fizice şi psihice organizate în mod

dezvoltarea ontogenetică ele urmează „codul genetic” înscris în structura celulelor

La naştere, dispunem de o ereditate în ceea ce priveşte morfologia funcţiilor

impuse de activitatea desfăşurată. În construirea, dezvoltarea, aptitudinilor un rol

Rezumând cele prezentate se poate afirma că aptitudinile sunt rezultanta

1.2.1. Clasificarea aptitudinilor

Psihologia generală realizează o clasificare a aptitudinilor după trei mari criterii:

A. -după gradul de complexitate:

- aptitudini sportive generale – comune oricărui tip de activitate sportivă

Dintre aptitudinile psihomotrice generale, M. Epuran le citează pe

capacitatea de mobilizare a energiei fizice şi psihice

capacitatea de refacere psihoenergetică după insucces sau accident

capacitatea de refacere fiziologică, după efort intens

îndeplinirea altora. J.P. Famose şi M. Durand, au stabilit că la adulţi există un

La copil, aptitudinile sunt mai puţin numeroase, identificându-se doar cinci

Aptitudinea prin perfecţionare devine talent, caracterizat nu numai prin

Din interacţiunea aptitudini-atitudini se naşte vocaţia, care reprezintă

1.2.2. Capacitatea psiho-motrică

Considerăm ca necesară precizarea că un mare rol în evoluţia pozitivă a unui

1.2.3. Structura capacităţii psiho-motrice

Epuran M., în “ Modelarea pregătirii psihologice în sport “ (1994), defineşte

 lateralitatea şi ambidextria; schema corporală;

Rezistenţă la factori perturbatori

“G” Capacitate de mobilizare a energiei fizice şi

Capacitate de refacere psihică după insucces, succes,

Capacitate de refacere fiziologică după

Despre aptitudini general motrice, psihomotricitate, capacităţi coordinative

Capacitatea de învăţare motorie

Capacitatea de diferenţiere şi control

Capacitatea de reacţie la stimuli optici

Capacitatea de orientare în spaţiu

1.2.4. Factori de condiţionare ai capacităţii coordinative

Capacitatea coordinativă este condiţionată de următorii factori, care ţin de

 programarea desfăşurării mişcării permite: achiziţionarea sau transmiterea

1.2.5. Clasificarea capacităţilor condiţionale, coordinative şi intermediare

Clasificarea aptitudinilor motrice a constituit întotdeauna o preocupare a

Autor Denumire Conținut

Schroder bază îndemânare, coordonare

 aptitudinile motrice, care cuprinde calităţile motrice: viteza, rezistenţa, forţa,

1.2.6. Parametrii spaţiali, temporali şi dinamici ai capacităţii coordinative

Clasificarea capacităţii coordinative pe criterii unitare permite analizarea

 Parametrii spaţiali sunt determinaţi de:

1.2.7. Capacitatea performanţială – factori

Capacitatea fizică generală este considerată de cercetători ca fundament al

1.2.8. Obiectivele domeniului psihomotor

Antrenamentul sportiv modern, urmărind creşterea capacităţii fizice şi

- dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice;

- dezvoltarea vitezei de reacţie, execuţie etc.;

- dezvoltarea abilităţilor de a crea capcane şi a-l dezinforma pe