Universitatea POLITEHNICA Bucureşti

Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

Specializarea Inginerie Medicală

SISTEMUL OSTEOARTICULAR – ARTICULATIILE

UMANE

Bucuresti, 2021

5
 CUPRINS

6|Page

1. Sistemul osos...........................................................................................................................................7

2. Articulatiile............................................................................................................................................12

3. Concluzii...............................................................................................................................................21

Bibliografie................................................................................................................................................22

6
1. Sistemul osos
Sistemul osos alcatuieste scheletul care este format din oase si incheieturi si este structura de
baza ce sustine corpul uman.
Oasele ofera un suport rigid tesuturilor moi ale corpului si formeaza parghii ce se misca cu
ajutorul contractiilor musculare.
Scheletul uman este format din 206 oase separate,unite intre ele prin diferite articulatii.Marimea
respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica.
Cel mai mare os este femurul avand 50 de cm, iar cel
mai mic este scarita (2,6 cm),unul din
oscioarele auditive.

Oasele sunt piese rigide,componente ale

scheletului.Ele indeplinesc mai multe roluri
functionale:
1.Rol de parghii ale aparatului
locomotor.Asupra lor actioneaza
muschii,asigurand sustinerea si locomotia
corpului.
2.Rol de protectie a unor organe vitale:
- cutia craniana pentru creier
- canalul rahidian pentru maduva spinarii
- cutia toracica pentru inima si plamani
- bazinul osos pentru organele pelvine

7
 3.Rol antitoxic.Oasele retin anumite substante toxice (Hg,Pb,F) patrunse accidental in organism
si le elibereaza treptat,fiind eliminate renal.
In felul acesta concentratia sanguina a toxicului nu creste prea mult si sunt prevenite efectele
nocive asupra altor organe.
4.Rol de sediu principal al organelor hematopoetice.La copii toate oasele, iar la adult oasele
late contin maduva rosie,hematogena.
5.Rol in metabolismul calciului,fosforului si electrolitilor.Oasele reprezinta principalul
rezervor de substante minerale al organismului.
Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe:
- oasele lungi sau cilindrice,sunt alungite,usor curbate,au rolul de a amortiza socurile(oasele
gambei,bratului,degetelor)
- oasele scurte sau cubice,sunt colturoase, groase(oasele carpiene si tarsiene)
- oasele neregulate de forme si dimensiuni variate(formeaza unele parti ale fetei si spatelui)
- oasele late (coastele,craniu,spata)reprezinta scuturi ale organelor vitale.

Metabolismul oaselor

Metabolismul oaselor presupune totalitatea proceselor biochimice care participă la formarea şi

distrugerea tesutului osos, a oaselor general.
Aşadar osul apare ca un organ viu, ale cărui schimburi cu exteriorul se fac continuu. Toate
procesele metabolice de la nivelul oaselor se desfăşoară sub actitmea enzimelor elaborate de
celulele osoase (osteoblaste).
Metabolismul oaselor nu poate fi conceput decat in strinsă legătură cu procesele metabolice din
intreg organismul şi in mod aparte cu metabolismul mineral, in special acel al fosforului şi
calciului, respectiv echilibrul fosfocalcic metabolic.
Procesul de formare a sărurilor minerale complexe (fosfaţi, carbonati etc.), din elementele aduse
de sange după prealabila lor absorbtie(la nivelul intestinului subţire) sau din alte zone (prin
desfacere etc.) şi depunerea lor in oase poartă denumirea de mineralizare.
Desfacerea compuşilor minerali insolubili (din structuri — inclusiv osoase), in forme simple
solubile şi trecerea lor in singe poartă numele de demineralizare. Pentru a se asigura integritatea

8
 structurală şi functională normală a tesutului osos intre aceste două procese trebuie sa existe un
echilibru dinarnic perfect, reglementat prin interventia numeroşilor factori :
- factori alimentari (de aport pentru Ca, P etc.) ;
- factori de difuziune si osmoză (absorbţie la nivedul intestinului)
- factori enzimatici (legaţi de osteoblaste, de sistemele enzimatice relativ specifice metabolismului
mineral)
- factori legati de eliminarea substantelor minerale (eliminarea renală).

Toţi aceşti factori condiţionează echilibrul fosfocalcic, acesla fiind reglat de intervenţia
hormonilor glandelor cu secreţie internă dar şi de activitatea vitaminei D.
Prin echilibru fosfocalcic se inţelege că in organism calciul şi fosforul se găsesc intr-un anumit
raport normal şi că acest raport trebuie menţinut prin intervenţia unor mecanisme.
Fosforul şi calciul se găsesc în organism sub formă de săruri insolubile (în oase, dinţi), in
cantităţi mari şi sub formă solubilă (in lichidele organismului) in cantităţi foarte mici.
Astfel, calciul se găseşte în sange in concentratie de 9-11 mg %, cunoscut sub denumirea de
calcemie iar fosforul are concentraţia de 4-6 mg % — fosfotemie.
De asemenea, in menţinerea echilibrului fosfocalcic un rol important revine vitaminei D care
favorizează absorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului subţire, intervenind astfel şi în
alte procese de osificare (mineralizare).

Deficientele morfofunctionale ale sistemului osos

Deficientele morfofunctionale ale sistemului osos pot apare din numeroase cauze.
Principalele cauze sunt cele privind tulburarea metabolisrnului procesele de mineralizare şi
demineralizare.
Acestea sunt conditionate de factorii hormonali descrişi — tiroida si paratiroida — care, prin
tulburările lor pot determina deficiente ale metabolismului osos, respectiv deficiente
morfofunctionale ale oaselor.
Cand secretia de parathormon este in exces (hipersecretie) se produce mobilizarea calciului din
oase şi rarefierea acestora (osteoporoză).

9
 Oasele devin fragile şi pot să se fractureze uşor. Deficitul de vitamină D ,determină o scădere a
absorbtiei fosforului la nivelul intestinului, dar şi diminuarea procesului de mineralizare a
oaselor.
La adult, in aceste conditii apare boala numită osteo-malacie, iar la copii, rahitismul. Rahitismul
se produce atat din cauza aportului alimentar scăzut in vitamină D, cat şi prin lipsa sau
diminuarea expunerii organismului la razele solare.
Alte deficiente morfofunctionale ale oaselor pot fi ,determinate de factorii care actionează asupra
structurii şi functiei acestora. Acesti factori pot fi :
- patologic, ca maladiile cronice cu atingerea structurii osului (tuberculoza osoasa, osteomielita
cronică, artrita, cancerul osos etc.). Ele determină atit modificări de structură, dar şi de formă
(cifoze -coloana vertebrală ; curburi-deforrnatii -oasele lungi etc.)
- traumatic, ca lovituri puternice, compresiuni, tractiuni, depăşind limitele specifice diferitelor
oase care, în general, duc la fracturi. Oasele lungi sunt ce1e expuse fracturilor.
Fracturile presupun ruperea osului in două sau mai multe segmente. Refacerea fracturilor impune
imobilizarea membrului respectiv — după ce fragmentele osoase se aduc in poziţie normală —
in aparat gipsat, imobilizare care necesită un repaus de citeva săptămini in vederea consolidării
fracturii. Zona de refacere a osului fracturat poartă denumirea de calus osos şi fenomenele ce se
petrec reproduc in mare procesul de mineralizare, cu aport crescut de ioni de Ca şi P, un consum
crescut de oxigen, o cantitate firesc mărită de enzime (fosfataze etc.), comparativ cu alte zone ale
osului.
Piciorul plat este o altă deformare apărand la nivelul boltii tarsiene prin turtirea acesteia.
Corectarea acestei deformări se face cu aparate ortopedice, introduse in incăltămite pentru
mentinerea boltii tarsiene şi pentru uşurarea mersului ;
- de pozitie : sunt deformatii consecintă a pozitiilor defectuoase din activitatea practică, de muncă,
a oamenilor. La şcolari apare din cauza pozitiei necorespunzatoare in timpul scrisului —
scolioza, la adulţi alte modificări ale coloanei vertebrale — cifoza, lordoza.

10
 Din nastere, coloana vertebrala este usor curbata, in forma literei “S”, dar alungita
(imaginea nr. 1)
“Cocoasa” (cifoza, imaginea nr. 2) este cea mai inestetica deformare a coloanei vertebrale. Se
poate observa foarte usor atunci cand persoana respectiva are gatul si umerii aplecati in fata.
Lordoza (imaginea nr. 3) apare la persoanele care au coloana vertebrala in regiunea de jos a
literei “S” foarte accentuata.
Scolioza (imaginea nr. 4) inseamna o deviere la stanga sau la dreapta a coloanei vertebrale, adica
un umar e mai sus decat celalalt.

11
 2. Articulatiile

Articulatiile sunt organe de legatura dintre oase si sediul miscarilor dintre piesele scheletice care
vin in contact.
Articulatiile realizeaza legaturi mai mult sau mai putin mobile intre doua sau mai multe
segmente osoase,prin cartilaje si ligamente,tesuturi elastice,conjunctive,foarte rezistente care se
insera pe oase.

Se cunosc doua mari categorii de articulatii:

a) sinartroze,care realizeaza continuitate intre segmente osoase.
b) diartroze care creeaza o discontinuitate intre capetele oaselor

a) Sinartrozele au o mobilitate redusa,chiar deloc,in unele cazuri.

Ele se impart in:
- sindesmoze,unde capetele osoase sunt legate prin tesut conjunctiv(colagen si fibre elastice),cum
se gasesc la articulatiile ulno-radiale,intervertebrale,dento-maxilare etc.

12
 Există două varietăţi in această categorie : sindesmozele propriu-zise şi suturile (fac legătura
intre oase printr-o pătură subţire de ţesu conjunctiv fibros numit ligament sutural ) .
- sincondroze,formate din cartilaje hialine,fibroase,cum se intampla intre corpurile vertebrale .
- sinostoze,constituite din tesut osos,ca intre ilion,ischion si pubis (impreuna formeaza coxalul).

b) Diartrozele
Diartrozele sunt articulatii cu mobilitate mare,permitand miscari diverse.Oasele intre care exista
o diartroza au capetele invelite intr-o capsula articulara;intre cele doua capete se gaseste
cavitatea articulara,umpluta cu lichidul sinovial.Acesta are rolul de a atenua frecarea
activa,dureroasa dintre cele doua capsule articulare.
Lichidul sinovial este mentinut ca intr-un saculet de mambrana sinoviala.
După mobilitatea lor se impart in :
a) artrodii sau articulatii mobile;
b) amfiartroze sau articulatii sernimobile.
a) Artrodiile sau articulatiile sinoviale au o mare mobilitate.
Elementele unei artrodii sunt:
- suprafete articulare sunt acoperite de un sut cartilaginos hialin, fără vase sanguine sau nervi,
numit cartilaj de articulatie.

Fig. Articulatie sinoviala

- capsula articulara este un manşon fibros fixat
pe marginile suprafetelor articulare, şi prezintă
un strat extern, alcătuit din numeroase benzi
fibroase ce poartă numele de ligamente
periarticulare ; ele dau rezistentă capsulei.
- membrana sinoviala subtire şi bogat
vascularizat, căptuşeşte interiorul articulatiei
cu exceptia cartilajelor articulare ;
el secretă lichidul sinovial (sinovie), viscos şi
incolor, care face mai uşoară lunecarea celor
două suprafete articulare.

13
- cavitate articulara este un spatiu complet inchis, aproape virtual.
- ligamente articulare au rol de a limita mişcările unel articulatii şi de a fixa oasele intr-o anumită
pozitie.
b) Amfiartrozele sint articulatii fără cap şi fosă articulară, cu suprafetele articulare uşor concave
sau aproape plane : mobilitalea unei suprafete articulare pe
cealaltă fiind mult redusă, sunt numite şi articulaţii
semimobile (de exemplu, articulatiile corpurilor vertebrale,
articulatiile tarsornetatarsiene).

Fig. Amfiartroza

Tipurile de miscari in articulatii:

Flexie-Extensie-miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente alaturate.Se fac in jurul

unui ax transversal.
Abductie-Adductie-se fac in jurul unui ax transversal.Prin adductie se realizeaza apropierea fata
de axul median al corpului,iar prin abductie indepartarea fata de axul median.
Rotatie-miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului ce se
deplaseaza;poate fi externa sau interna,dupa cum segmentul se roteste spre corp sau in afara.
Circumductie-este miscarea complexa care totalizeaza flexia,extensia,adductia,abductia si le
asociaza cu rotatia.
Pronatie-Supinatie –pronatia este miscarea de rotatie a mainii,prin care policele se roteste
medial,palma privind in jos,iar supinatia este miscarea inversa.La picior,cand planta priveste spre
lateral si marginea externa a piciorului se ridica,se realizeaza pronatia,iar supinatia se realizeaza
invers

Principalele tipuri de articulaţii din organism

a. Articulatiile coloanei vertebrale.

14
Articulatiile corpurilor vertebrale sint de tipul amfiartrozelor. Corpurile vertebrale sint legate
intre ele prin discuri articulare intervertebrale şi ligamente. Discul intervertebral prezintă un inel
fibros periferic şi o substantă moale, elastică, la centru, numită nucleu pulpos. Ligamentele sint
dispuse astfel : ligamente longitudinale comune pe părtile laterale ale coloanei vertebrale
ligamentul longitudinal anterior şi posterior pe fata anterioară şi posterioară a coloanei
vertebrale.
Articulaţille arcurilor vertebrale sunt de tipul artrodiilor. Arcurile vertebrale sunt unite prin :
ligamentele galbene intre lamele a doua vertebre, ligamentele interspinoase intre apofizele
spinoase ;
Articulaţia sacro-coccigiana este de tipul amfiartrozei, alcătuită dint-un disc fibrocartilaginos
intărit de ligamente.
Articulaţine atlanto-axoidiene. Legătura intre vertebra atlas şi axis se face prin intermediul a
patru articulatii sinoviale (cate una pe părtile laterale, una anterioară şi alta posterioară).
Articulaţiile occipito-atlanioidiene fac legătura intre atlas şi occipital si sint de tip elipsoidal.
Atlasul se articulează cu osul occipital prin supraferte osoase, capsulă articulară şi ligamente.
b. Articulatia genunchiului

Genunchiul este reprezentat de regiunea articulara situate la jonctiunea coapsei cu gamba.

Articulatia genunchiului uneste femurul cu tibia si cu rotula.Adaptarea perfecta a suprafetei
articulare a femurului cu cea a tibiei este asigurata prin existenta a doua formatiuni
fibrocartilaginoase,denumite meniscuri.
Ligamentele foarte puternice garanteaza o stabilitate perfecta a acestei articulatii.
Articulatia genunchiului are doua grade de libertate.
Miscari de rotatie interna si externa si inclinatie laterala.

c. Articulatia mainii

Un numar de 27 de oase constituie scheletul de baza al pumnului si mainii.Aceste oase sunt

grupate in carpiene,metacarpiene si falange.
Articulatia pumnului cea mai complexa articulatie a corpului,este formata din 8 oase carpiene
grupate in doua randuri avand miscari foarte limitate intre ele.De la radius spre ulna,randul

15
 proximal consta din osul scafoid,semilunar,piramidal si pisiform.In aceeasi directie,randul distal
consta in oasele trapez,trapezoid,capitat si osul carlig.
Mana contine 5 oase metacarpiene.Fiecare metacarpian prezinta o baza,trunchi,gat si un cap.
Mana contine 14 falange.Fiecare deget contine 3 falange(proximala,mijlocie si distala)cu
exceptia policelui care are doar doua falange.
Miscarile
Mobilitatea acestei articulatii este foarte importanta si se realizeaza prin miscari de flexie si de
extensie ale articulatiei mainii cu antebratul.
Ea permite de asemenea miscari laterale de inclinare spre interior a bratului si a cotului sau
miscarea cotului spre exterior.

d. Articulatia gleznei

Articulatia gleznei este ca o balama.Dar este mult mai mult decat o simpla balama,glezna este
formata din mai multe structuri importante.
Modelul unic al gleznei face articulatia foarte stabila.Articulatia trebuie sa fie stabila pentru a
sustine greutatea corporala de 1,5 ori cand persoana merge si de 8 ori cand persoana alearga.
Functionarea normala a gleznei este necesara pentru un mers usor si fara efort.
Structurile importante ale gleznei pot fi impartite in mai multe categorii.Acestea sunt:
- oasele si articulatiile
- ligamentele si tendoanele
- muschii
- nervii
- vasele de sange
Articulatia gleznei este formata din conexiunea a 3 oase.Osul gleznei poarta numele de talus;fata
superioara a talusului se potriveste intr-un locas din capetele inferioare ale tibiei si fibulei(osul
subtire al gambei);fata inferioara a talusului sta pe osul calcaiului numit calcaneu.
In interiorul articulatiei,oasele sunt acoperite cu un material alunecos numit cartilaj
articular.Acesta este un material care permite oaselor sa se miste usor unul pe langa altul in orice
articulatie a corpului.Grosimea cartilajului este de aproximativ 0,6 cm in majoritatea
articulatiilor care suporta greutati,cum ar fi glezna,soldul sau genunchiul.Este suficient de moale

16
 pentru a permite absorbtia socurilor si destul de puternic pentru a rezista toata viata,atata timp cat
nu este lezat.
Ligamentele sunt tesuturi moi care leaga oasele intre ele.Acestea sunt asemanatoare
tendoanelor,doar ca acestea din urma unesc muschii de oase.
Ligamentele si tendoanele sunt structuri formate din fibre mici dintr-un material numit colagen.
Ligamentele de ambele parti ale gleznei ajuta la mentinerea oaselor impreuna.
Trei ligamente realizeaza ligametul lateral complex,pe partea laterala a gleznei,la distanta cea
mai mare fata de cealalta glezna.Acestea include ligamnetul talofibular anterior,ligamnetul
calcaneo fibular si ligamentul talofibular posterior.Un ligament gros,numit ligamentul deltoid
sustine glezna medial(pe fata cea mai apropiata de cealalta glezna).
Ligamentele care inconjoara glezna ajuta la formarea capsulei articulare.
O capsula articulara este un sac impermeabil care se formeaza in jurul oricarei articulatii.Este
formata din ligamentele din jurul articulatiei si din tesutul moale aflat intre ligamentele care
umple spatiile lasate de aceasta si formeaza un sac.
Articulatia gleznei, este sustinuta ,de asemeni de tendoanele din jur.
Tendonul lui Achile este cel mai important tendon pentru mers,alergat si sarit.Se ataseaza de
muschii gambei si apoi de calcaneu,mergand pana la nivelul degetelor.
Tendonul tibial posterior ajuta la sprijinirea arcului si permite intoarcerea piciorului spre
interior.Tendonul tibial anterior permite ridicarea piciorului.Doua tendoane merg prin spatele
maleolei laterale;acestea,numite peroneale,ajuta la rasucirea piciorului in jos si in afara.

e. Articulatia cotului

Este o diatroza intre humerus,radius si ulna.

Functional aceasta articulatie este alcatuita din 3 articulatii:
- humero-ulnara
- humero-radiala
- radio-ulnara proxima
Cavitatile articulare comunica intre ele si exista o singura capsula articulara.
Capsula articulatiei cotului este intarita de ligamente si anume:
- ligamentul medial sau ulnar

17
- ligamentul lateral sau radial
- ligamente anterioare si posterioare
Articulatia cotului are un singur grad de libertate iar miscarile posibile sunt:flexie si extensie.

f. Articulatia radio-ulnara

Anatomic sunt doua articulatii radio-ulnara respectiv proximala si distala la care se poate adauga
sindesmoza radio-ulnara.
Are un singur grad de libertate,miscari posibile fiind:pronatia si supinatia.
In supinatie cele doua oase sunt paralele iar in pronatie radiusul incruciseaza ulna in formarea
literei x.

g.Articulatia scapulo-humerala

Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt humerusul,scapula si clavicula.Acoperisul umarului

este format dintr-o portiune a scapulei numita acromion.
Exista de fapt 4 articulatii care formeaza umarul.Principala articulatie a umarului,numita
articulatia glenohumerala,se formeaza in locul in care capul humeral se potriveste la nivelul unei
scobituri de la nivelul scapulei.Aceasta scobitura poarta numele de cavitate glenoida.
Articulatia acromio-claviculara se gaseste intre acromion si clavicula.
Articulatia sterno-claviculara realizeaza conexiunea intre brat si umar si scheletul principal al
toracelui anterior.
O articulatie falsa se formeaza in locul in care scapula gliseaza la nivelul toracelui.
Aceasta articulatie,numita articulatia scapulo-toracica,este importanta deoarece necesita ca
muschii din jurul scapulei sa functioneze impreuna,pentru a mentine glenoida in linie in timpul
miscarilor umarului.
Articulatia scapulo-humerala are 3 grade de libertate,miscarile posibile
sunt:flexia,extensia,abductia,adductia,rotatia mediala si laterala ,circumductia.

h. Articulatia coxofemurala

18
 Articulatia coxofemurala sau articulatia sodului face legatura dintre femur si osul iliac si este una
dintre cele mai robuste articulatii ale corpului uman imbinand stabilitatea cu mobilitatea datorita
combinatiei dintr-o capsula articulara foarte rezistenta si trei ligamente groase,si anume:
- capsula articulara
- ligamentul iliofemural
- ligamentul ischiofemural
- marele trohanter al femurului
Este o articulatie sinoviala si sferoida.
Ea este considerata o articulatie sinoviala deoarece oasele se articuleaza intr-un spatiu numit
cavitate articulara.Aceasta este acoperita cu un strat de cartilaj hialin,cartilajul articular,care
acopera oasele cu un strat neted,ceea ce reduce frictiunea in timpul miscarilor si amortizeaza
socurile.
Miscari posibile:flexia,extensia,abductia,rotirea.

19
20
3. Concluzii

Articulaţiile, împreună cu oasele, tendonale şi muşchii fac parte dintr-un sistem complex
numit aparat locomotor . Rolul este acela de a susţine poziţia bipedă obţinută de-a lungul
evoluţiei, de protecţie a organelor vitale (inima, plămâni, creier, etc) , de mişcare  şi integrare.

Într-un cuvânt ne folosim articulaţiile în fiecare moment al vieţii, pentru lucruri simple
cărora acum nu le acordăm atenţie:  pentru a ne îmbrăca, a merge la muncă şi a comunica atât
verbal (sunete) cât şi non verbal.

21
Bibliografie

1."Anatomiaarticulatiilor",http://nyp.org/health/joint-anatomy.html
2. "Anatomie introductiva: articulatii", http://www.leeds.ac.uk/chb/lectures/anatomy4.html
3. "Histologie", Luiz carlos Junqueira, editura medicala Callisto, pg 149-150
4. "Patologia articulatiilor", http://premedicaluniversity.com/joint-pathology/

22