ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Capitolul 4

ASAMBLĂRI SUDATE
/1, 6, 7, 11, 14, 19/

- 54 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

4.1. GENERALITĂŢI

a) Caracterizare
Sudarea este procedeul tehnologic care constă din îmbinarea directă a unor
piese metalice identice sau similare (din punct de vedere al compoziţiei chimice) prin
aducerea până la topire a suprafeţelor alăturate, cu sau fără sursă exterioară de
căldură, cu sau fără adaos de material, cu sau fără intervenţia unei forţe exterioare.
Observaţie - În această lucrare se fac referiri numai la sudura electrică cu electrod.
În zona sudurii pot fi puse în evidenţă structuri diferite de a materialelor
pieselor îmbinate (v. fig. 4.1), ceea ce face ca proprietăţile mecanice să fie mai
scăzute, să existe tensiuni şi deformaţii.

Fig. 4.1. Secţiune transversală printr-un cordon de sudură cap la cap.

Asamblările sudate au o largă utilizare în construcţia de maşini, de la

producţia de unicate, la serie mare, inclusiv la recondiţionări.

b) Avantaje şi dezavantaje
Ø Avantaje
• economie de material;
• timp redus de execuţie;
• se pretează la automatizare;
• rebuturile sunt relativ puţine;
• utilajele necesare sunt relativ ieftine;
• asigură o bună rigidizare;
• asigură o bună etanşare.
Ø Dezavantaje
• cordoanele reprezintă puternici concentratori de tensiune;
• controlul este relativ scump;
• calitatea sudurii manuale depinde mult de calificarea sudorului;
• necesită detensionare;
• pentru suprafeţele cu rol funcţional necesită prelucrări de finisare.

- 55 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

c) Clasificare
Din punct de vedere a poziţiei relative a pieselor cordoanele de sudură sunt
cap la cap (piese în prelungire), ca în figura 4.2, sau de colţ (piese suprapuse), ca în
figura 4.3.

Fig. 4.2. Tipuri de cordoane de sudură cap la cap.

Fig. 4.3. Tipuri de cordoane de sudură de colţ.

d) Sudabilitatea materialelor
Sudabilitatea este proprietatatea unui material de a se preta la sudare.
Ø Oţelurile au o bună sudabilitate care este invers proporţională cu “conţinutul de
carbon echivalent”, care ţine cont de elementele de aliere:
ìC + Mn / 4 + Si / 4 [%] − oteluri carbon
Ce = í (4.1)
îC + Mn / 6 + Cr / 5 + Ni / 15 + Mo / 4 [%] − oteluri aliate
Ø Fontele au o sudabilitate scăzută şi de aceea se evită utilizarea lor în construcţii
sudate.
Ø Aluminiul are o sudabilitate mică în condiţii normale, dar se sudează foarte bine în
mediu inert sau în câmp de ultrasunete.

e) Principii de calcul
Ø Secţiunile cordoanelor de sudură trebuie să fie verificate prin calcule de rezistenţă
chiar dacă din punct de vedere dimensional nu par “periculoase”.
Ø În general, calculele “exacte” aferente cordoanelor de sudură sunt dificile şi
controversate. De aceea, calculele uzuale au un puternic caracter convenţional.
Astfel, în cazul în care în cordoane se suprapun atât tensiuni normale cât şi
tangenţiale, tensiunea echivalentă se determină prin teoria a III-a de rezistenţă
la cordoanele cap la cap şi prin însumare geometrică la cordoanele de colţ. De

- 56 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

asemenea, cordoanele de sudură de colţ se calculează la forfecare indiferent de

solicitarea reală.
Ø În figura 4.4 sunt puse în evidenţă secţiunile periculoase pentru cordoanele de
sudură cap la cap şi respectiv pentru cele de colţ. Indiferent de geometria reală,
grosimea de calcul este:
ìs − cap la cap
ï
a=í 2 (4.2)
ïî 2 s ≈ 0,7 ⋅ s − de colt

Ø Lungimea de calcul a unui cordon de sudură ţine cont de imperfecţiunile de la

fiecare capăt al cordonului:
ìl − 2a − cu doua capete
ï
l c = íl − a − un capat (4.3)
ïl − fara capete
î

Fig. 4.4. Secţiunile periculoase ale cordoanelor de sudură.

f) Tensiuni admisibile
În cazul solicitărilor statice, tensiunile admisibile pentru secţiunile
cordoanelor de sudură (Tas) se stabilesc în funcţie de cele ale materialelor de bază
(Ta):
Tas = Ta ⋅ K1 ⋅ K 2 (4.4)
K1 = 0,75…1 este un factor de corecţie care ţine cont de condiţiile subiective în care
s-a realizat sudura (calificarea sudorului, condiţiile de mediu etc.).
K2 este un coeficient de corecţie care depinde de tipul cordonului şi de solicitare,
având următoarele valori aproximative:
ì0,9 − compresiune
ï0,8 − tractiune, in cov oiere
ïï
K 2 = í0,75 − torsiune − cap la cap (4.5)
ï0,65 − forfecare
ï
ïî0,65 − toate solicitarile − de colt

- 57 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Observaţii
Ø Deoarece K1⋅K2 < 1, rezultă că tensiunile admisibile ale cordoanelor de sudură
sunt întotdeauna mai mici decât cele ale materialelor de bază.
Ø Solicitarea cea mai periculoasă pentru cordoanele de sudură, indiferent de tipul
lor, este forfecarea.
În cazul solicitărilor variabile în timp, tensiunile admisibile pentru secţiunile
cordoanelor de sudură, corespunzătoare unui coeficient de asimetrie al ciclului (Tas,R),
se stabilesc în funcţie de cele ale materialelor de bază pentru acelaşi coeficient de
asimetrie (Ta,R) tot prin intermediul coeficienţilor K1 şi K2. În plus, se ţine cont şi de
factorul concentratorului de tensiuni (βk > 1), de factorul dimensional (ε < 1) şi
respectiv de cel de calitate a suprafeţei (γ < 1):
εγ
Tas,R = Ta ,R ⋅ K1 ⋅ K 2 (4.6)
βk
Observaţii:
Ø Deoarece Tas,R << Ta,R, rezultă că pentru asamblările sudate, solicitările variabile
sunt foarte periculoase.
Ø În această lucrare, vor fi prezentate în continuare numai situaţii în care solicitările
sunt statice.

4.2. CALCULUL CORDOANELOR DE SUDURĂ CAP LA CAP

4.2.1. Două table, cordon drept

O astfel de asamblare, a două table de grosime s şi lăţime b, este reprezentată
în figura 4.5. Conform principiilor de calcul din paragraful precedent, cotele de calcul
ale secţiunii cordonului de sudură sunt a = s şi respectiv b - 2a. Relaţiile de verificare
depind evident de solicitare.

Fig. 4.5. Două table, cordon drept. Fig. 4.6. Două table, cordon înclinat.

Ø Tracţiunea simplă dată de forţa F:

F
σ ts = ≤ σs (4.7)
a (b − 2a )

- 58 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Ø Încovoierea simplă dată de momentul Mi1:

M i1
σ is1 = ≤ σ ias (4.8)
a (b − 2a )
2

6
Ø Încovoierea simplă dată de momentul Mi2:
M i1
σ is1 = ≤σ (4.9)
(b − 2a )a 2 ias
6
Observaţie: Deoarece b >> s, este evident că σis2 >> σis1. Rezultă că încovoierea cu
momentul Mi2 trebuie evitată!
Ø Solicitarea compusă de întindere cu forţa F şi încovoiere cu momentul Mi1:
σ ech ,s = σ ts + σ is1 ≤ σ as (4.10)

4.2.2. Două table, cordon înclinat

În figura 4.6 este reprezentată asamblarea sudată a două table de grosime s şi
lăţime b (ca în cazul precedent) printr-un cordon cap la cap înclinat faţă de direcţia
forţei de întindere F cu unghiul α ≠ 900. În această situaţie grosimea de calcul a
secţiunii cordonului este tot a = s, dar lungimea de calcul este b/sinα - 2a.
Forţa F se poate descompune în două componente, una perpendiculară pe
planul secţiunii cordonului, iar cealaltă cu suportul conţinut în acest plan, care vor da
solicitări diferite. Astfel, componenta F⋅sinα solicită cordonul la întindere:
F sin α
σ ts = (4.11)
æ b ö
aç − 2a ÷
è sin α ø
iar F⋅cosα la forfecare:
F cos α
τ fs = (4.12)
æ b ö
aç − 2a ÷
è sin α ø
Solicitarea fiind compusă, tensiunea echivalentă corespunzătoare este:
F 1 + 3 cos 2 α
σ ech ,s = σ 2ts + 4τ fs2 = ≤ σ as (4.13)
æ b ö
aç − 2a ÷
è sin α ø
Observaţie - Asamblarea se poate “optimiza” în sensul că se poate determina valoarea
unghiului α de înclinare a cordonului pentru care tensiunea echivalentă
din cordon este minimă.

- 59 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

4.2.3. Două ţevi

Două ţevi, caracterizate de
diametrele d şi D, sudate cap la cap, sunt
reprezentate în figura 4.7. Într-o astfel de
situaţie, cordonul formează un contur
închis, deci nu are capete. Grosimea de
calcul este a = (D - d)/2, dar este mai
comod ca relaţiile să se scrie direct funcţie
de d şi D. Se vor considera trei solicitări
Fig. 4.7. Două ţevi. simple posibile.
Ø Tracţiunea dată de forţa F:
F
σ ts = ≤ σ tas (4.14)
π 2
4
D −d (2
)
Ø Încovoierea dată de momentul Mi:
Mi
σ is = ≤ τ tas (4.15)
π D4 − d 4
⋅
32 D
Ø Torsiunea dată de momentul Mt:
Mt
τ ts = ≤ τ tas (4.16)
π D4 − d 4
⋅
16 D

4.3. CALCULUL CORDOANELOR DE COLŢ

4.3.1. Două table, cordoane frontale

Asamblarea sudată dintre două table de grosime s, lăţime b şi suprapuse pe
lungimea l, prin intermediul a două cordoane de colţ frontale, este reprezentată în
figura 4.8.a. Secţiunile periculoase ale celor două cordoane au cotele de calcul a =
0,7⋅s şi respectiv b - 2a.
Mai întâi se consideră solicitarea simplă de întindere dată de forţa F. Conform
schiţei din figura 4.8, aceasta se poate descompune în două componente: F1, având
suportul în planul secţiunii periculoase şi respectiv F2, perpendiulară pe acelaşi plan.
Cele două componente solicită diferit cele două cordoane. Astfel, F1 dă forfecare:
2
F
F1 2
τ fs = = (4.17)
2a (b − 2a ) 2a (b − 2a )
iar F2 tracţiune:

- 60 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

b)

a)
Fig. 4.8. Două table, cordoane frontale.

2
F
F2 2
σ ts = = (4.18)
2a (b − 2a ) 2a (b − 2a )
Tensiunea echivalentă, determinată convenţional prin însumare geometrică
este:
F
σ ech ,s = σ 2ts + τ fs2 = ≤ σ as (4.19)
2a (b − 2a )
Se observă că structura relaţiei (4.19) este similară cu cea care s-ar obţine
considerând direct că forţa F foarfecă cele două cordoane. În plus, la cordoanele de
sudură la colţ toate tensiunile admisibile sunt egale între ele, deci şi cu cea de
forfecare. Ţinând cont de aceste consideraţii, rezultă că deşi solicitarea dată de forţa F
este de tracţiune, calculul se poate face în mod convenţional la forfecare:
F
τ fs,F = ≤ τ fas (4.20)
2a (b − 2a )
Observaţie - Această convenţie va fi aplicată în continuare direct.
Se consideră solicitarea simplă de încovoiere dată de momentul Mi. Pentru a
putea face calculul convenţional la forfecare, momentul se înlocuieşte printr-un cuplu
de două forţe tăietoare T (v.fig. 4.8.a) ale căror suporturi sunt plasate în dreptul
mijloacelor grosimilor secţiunilor periculoase ale cordoanelor (v.fig. 4.8,b). Astfel,
braţul cuplului este:
a 2 2
l + 2⋅ ⋅ =l+ ⋅ a ≈ 0,7 ⋅ a (4.21)
2 2 2
deci:
Mi
T= (4.22)
l + 0,7 ⋅ a

- 61 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Ţinând cont că fiecare forţă T foarfecă un singur cordon, rezultă:

T Mi
τ fs,M = = ≤ τ fas (4.23)
a (b − 2a ) (l + 0,7a )a (b − 2a )
În cazul în care forţa F şi momentul Mi acţionează simultan (solicitarea este
compusă), tensiunea echivalentă se obţine prin însumare algebrică:
τ fs = τ fs,F + τ fs,M ≤ τ fas (4.24)
Observaţie - În cazul solicitării la încovoiere, dacă asamblarea este realizată cu un
singur cordon frontal, calculul convenţional la forfecare nu este posibil.
În această situaţie, tensiunea de încovoiere este:
Mi
σ is = ≤ σ ia (4.25)
a (b − 2a )
2

4.3.2. Două table, cordoane laterale, solicitare centrică

În acest caz, cele două table de grosime s sunt suprapuse pe lungimea l, dar au
lăţimi diferite (v.fig. 4.9). Tabla mai îngustă are lăţimea b. Cele două cordoane
laterale au cotele de calcul a şi respectiv l - 2a.

Fig. 4.9. Două table, cordoane laterale, solicitare centrică.

Procedând ca în paragraful precedent, indiferent de tipul solicitării, calculul se

face la forfecare.
Ø Tracţiunea simplă cu forţa F:
F
τ fs,F = ≤ τ fas (4.26)
2a (l − 2a )
Ø Încovoierea simplă cu momentul Mi:
Mi
T= (4.27)
b + 0,7 ⋅ a

- 62 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Mi
τ fs,M = ≤τ (4.28)
(b + 0,7a )a (l − 2a ) fas
Dacă solicitarea este compusă, la întindere cu forţa F şi la încovoiere cu
momentul Mi, se foloseşte tot relaţia (4.24), dar pentru tensiunile date de (4.26) şi
respectiv (4.28).

4.3.3. Două table, cordoane combinate

Această asamblare este realizată
prin intermediul a două cordoane
laterale (ca în cazul anterior) şi a unuia
frontal (v.fig. 4.10).
Toate secţiunile periculoase au
grosimea de calcul a. Cele trei cordoane
formează un contur deschis şi de aceea
lungimile de calcul sunt l-a pentru
cordoanele laterale (au un singur capăt)
şi respectiv b pentru cordonul frontal
(nu are capete).
Pentru a putea rezolva problema
Fig. 4.10. Două table, cordoane combinate. repartiţiei sarcinii pe cele trei cordoane,
se face ipoteza simplificatoare conform căreia tensiunile din cordoane sunt egale între
ele. Pe baza acestei ipoteze, sarcina se poate descompune în două componente, una
pentru cordoanele laterale, iar cealaltă pentru cordonul frontal. Pentru aceste
componente se pot aplica relaţiile din paragrafele precedente, dar cu lungimile de
calcul reactualizate.
Astfel, pentru solicitarea simplă la întindere cu forţa F, utilizând relaţiile
(4.26) şi (4.20), se poate scrie:
F = Flat + Ffr = τ fs,F [2a (l − a ) + ab] (4.29)
Rezultă:
F
τ fs,F = ≤ τ fas (4.30)
2a (l − a ) + ab
În cazul solicitării simple de încovoiere cu momentul Mi, prin utilizarea
relaţiilor (4.28) şi (4.25) se obţine:
é ab 2 ù
M i = M lat + M fr = τ fs,M ê(b + 0,7a )a (l − a ) + ú (4.31)
ë 6 û
de unde:
Mi
τ fs,M = ≤ τ fas (4.32)
ab 2
(b + 0,7a )a (l − a ) +
6

- 63 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Dacă tracţiunea şi încovoierea se suprapun, atunci tensiunea echivalentă se

verifică tot cu relaţia (4.24), dar pentru expresiile date de (4.30) şi(4.32).

4.3.4. Două table, cordoane laterale, solicitare excentrică

În figura 4.11 este reprezentată asamblarea prin două cordoane laterale, dintre
două piese având aceiaşi grosime s: o tablă de lăţime mai mare şi un profil “L” cu
aripi egale.

Fig. 4.11. Două table, cordoane laterale, solicitare excentrică.

Îmbinarea este solicitată la întindere de forţe F al cărui suport trebuie

considerat în dreptul centrului de greutate G al profilului, deci excentric faţă de cele
cordoane.
Datorită excentricităţii, sub acţiunea forţei F, cele două cordoane vor fi
solicitate diferit: cu F1 cordonul mai apropiat de centrul de greutate al profilului şi
respectiv cu F2 celălalt cordon. Evident:
F1 + F2 = F (4.33)
Dacă se notează cu e1 şi e2 (conform geometriei profilului e1 < e2) distanţele
de la suporturile forţelor F1 şi F2 până la axa care trece prin centrul de greutate al
profilului, atunci bilanţul momentelor celor două forţe faţă de un punct situat pe axă
este:
F1 ⋅ e1 = F2 ⋅ e 2 (4.34)
Prin rezolvarea sistemului cu două necunoscute format din ecuaţiile (4.33) şi
(4.34) se obţine:
ì F ⋅ e2
ïF1 = e + e
ï 1 2
í (4.35)
ïF = F ⋅ e1
2
ïî e1 + e 2
Deoarece e1 < e2, rezultă că F1 > F2. Deci, este raţional ca lungimile l1 şi l2 ale
celor două cordoane să fie diferite şi anume l1 > l2.

- 64 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

În concluzie, în cazul unei solicitări excentrice, cordoanele laterale,

“decuplate” atât ca încărcare cât şi ca lungime, se calculează separat:
ì F1
ï τ = ≤ τ fas
ï
fs1
a (l1 − 2 a )
í (4.36)
ïτ = F 2
≤τ
ïî fs 2 a (l 2 − 2a ) fas

4.3.5. Roată dinţată în construcţie sudată

În general, există mai multe soluţii constructive şi tehnologice de realizare a
roţilor dinţate de dimensiuni mari. În figura 4.12 este reprezentată una dintre
variantele posibile pentru o roată dinţată în construcţie sudată.

Fig. 4.13. Schiţe pentru stabilirea diametrelor

Fig. 4.12. Roată dinţată. de calcul.
Butucul roţii este sudat de discul intermediar prin două cordoane plasate la
diametru Db, iar discul este sudat de coroana dinţată tot prin două cordoane, plasate la
diametrul Dc.
Observaţie - “Umerii tehnologici” pentru poziţionarea axială a discului intermediar
faţă de butuc (la diametrul Db) şi faţă de coroană (la diametrul Dc) se
neglijează.
Grosimile de calcul ale secţiunilor periculoase sunt ab (pentru cordoanele de
la diametru Db) şi respecctiv ac (pentru cordoanele de la diametrul Dc).
Rolul asamblărilor este transmiterea momentului de torsiune de la arborele pe
care se montează butucul la roata dinţată conjugată, sau invers. Deci, atât cordoanele
de la diametrul Db cât şi cele de la diametrul Dc sunt solicitate de momentul Mt.
Cordoanele fiind continue, calculul lor se poate face fie direct la torsiune, fie
convenţional la forfecare.
Secţiunile periculoase ale cordoanelor sunt tronconice şi nu plane. De aceea,
calculul de răsucire este posibil numai cu ajutorul unui mic “artificiu” şi anume
rabaterea secţiunilor periculoase într-un plan perpendicular pe axa roţii (v.fig. 4.13).
Astfel, secţiunile periculoase devin inelare fiind mărginite de diametrele Db şi Db + 2a
(la nivelul butucului), respectiv Dc - 2a şi Dc (la nivelul coroanei).

- 65 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

Relaţia de verificare a tensiunii de torsiune pentru cele două cordoane de la

diametrul Db este:
Mt
τ ts ,b = ≤ τ tas (4.37)
π (D b + 2a b ) − D b
4 4
2⋅ ⋅
16 D b + 2a b
Pentru cele două cordoane de la diametrul Dc, se poate scrie:
Mt
τ ts ,c = ≤ τ tas (4.38)
π D c − (D c − 2a c )
4 4
2⋅ ⋅
16 Dc
Pentru calculul la forfecare mai întâi trebuie determinate forţele tăietoare
corespunzătoare momentului Mt (v.fig. 4.13). Astfel, forţa tăietoare pentru cordoanele
de la diametrul Db este:
2M t
Tb = (4.39)
D b + 0,7 ⋅ a b
Această forţă foarfecă două cordoane de grosime ab, a căror lungime se
consideră egală cu circumferinţa cercului de diametru Db + 0,7⋅ab. Deci:
Tb Mt
τ fs,b = = ≤ τ fas (4.40)
2a b π(D b + 0,7 ⋅ a b ) πa b (D b + 0,7 ⋅ a b )2
Pentru cele două cordoane de la nivelul coroanei, având grosimea de calcul ac
şi lungimea de calcul egală cu circumferinţa cercului de diametru Dc - 0,7⋅ac, forţa
tăietoare este:
2M t
Tc = (4.41)
D c − 0,7 ⋅ a c
de unde:
Tc Mt
τ fs,c = = ≤ τ fas (4.42)
2a c π(D c − 0,7 ⋅ a c ) πa c (D c − 0,7 ⋅ a c )2
Observaţie - Practica arată că rezultatele obţinute prin aplicarea celor două metode
sunt similare.
Aşa cum s-a precizat, roţile dinţate
realizate în construcţie sudată au dimensiuni
mari, deci Dc >> Db. În aceste condiţii, dacă se
consideră că ab = ac, din compararea relaţiilor
(4.37) cu (4.38) sau (4.40) cu (4.42), rezultă că
τts,c << τts,b sau τfs,c << τfs,b, adică solicitarea
cordoanelor de la nivelul coroanei este nelijabilă
în raport cu a celor de la nivelul butucului. De
Fig. 4.14. Cordoane întrerupte. aceea, de multe ori, cordoanele de la diametrul
Dc sunt întrerupte (v.fig. 4.14).

- 66 -
 ORGANE DE MAŞINI PENTRU PROFIL ENERGETIC - TEORIE

În această sittuaţie, calculul nu se mai poate face decât la forfecare. Astfel,

dacă pe fiecare parte a roţii sunt nc cordoane de deschidere unghiulară α (în radiani),
atunci:
Tc
τ fs,c = ≤ τ fas (4.43)
æ D c − 0,7 ⋅ a c ö
2 ⋅ nc ⋅ acçα ⋅ − 2a c ÷
è 2 ø
Relaţia poate fi folosită şi pentru dimensionare, adică pentru determinarea
unghiului α minim necesar dacă se impune numărul cordoanelor nc.

- 67 -