Sunteți pe pagina 1din 5

O, OM!...

de Traian Dorz

O, om!… ce mari raspunderi ai


de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui


în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus... si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,


mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvânt – cuvântul scris


e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cântare – viersul tau


ramâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasând în inimi rodul sau
de har sau de rusine!

Arati o cale – calea ta


în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta


e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O, om!... ce mari raspunderi ai,


tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita!... fii credincios,


cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!...

MOSNEAGUL
de Pr Florea Gheorghe

Lang-un sat, un biet mosneag,


Chinuit de vremuri grele,
Isi facuse un bordei
Din pamant si din nuiele.

Intr-o margine-a padurii,


La tulpina unui fag
Chiar in mijlocul naturii
Locuia bietul mosneag.

Fara nicio mangaiere


Fara niciun ajutor,
Rezemat de doua carje
Sprijinea al sau picior.

Chinuit asa sarmanul


Isi ducea al vietii fir,
Pana cand l-o duce Domnul,
Din bodei in cimitir.

Si din cand in cand cu jale


Inspre sat pornea mosneagul,
Imbracat cu sacu-n spate
Sa cerseasca de mancare.

Si in loc sa multumeasca,
Spunea vorba care-i place:
„Cine isi da lui isi da!“,
„Cine-si face lui isi face!“.
An cu an trecura iute,
Multi-naintea lui murira,
Pe el harul si iubirea
Domnului il sprijinira.

Si din cand in cand cu jale,


Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba sarmanul
Satul, carja si sumanul.

Il stia demult tot satul


Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima curata,
Ii dadeau ceva mancare.

El in loc sa multumeasca,
Le spunea plecand cu pace:
„Cine isi da lui isi da!“,
„Cine-si face lui isi face!“.

Intr-o zi o gospodina
Din `nalta societate,
Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,

Ca cerea de-atata vreme


Pe la poarta tuturor.
Repede facu o paine
Din faina cea mai alba,

Si puse intransa otrava


Si apoi o coapse in graba.
Cand mosneagul era-n poarta
I-a dat painea otravita,

Si inca inima tresalta


Ca de-acuma cersetorul
Nu mai vine pe la poarta.
Iar mosneagul isi ia darul

Privindu-l cu bucurie,
Vazand painea cea frumoasa
Se gandi sa o mai tie.

Repeta apoi acea zicala


Care asa de mult ii place:
„Cine isi da lui isi da!“,
„Cine-si face lui isi face!“.

Dupa ce a colindat tot satul


Se intoarse la bordei,
Vrand acum sa se-odihneasca,
Pe un scaunel de tei.

Nu se asezase inca mosul


Cand apare pe carare
Venind de la vanatoare
Un flacau voinic din sat.

Obosit si rupt de foame,


Dupa el venea un caine,
Ratacise prin padure
Fara nici-un pic de paine.

Ajungand langa bordei


Il intreaba cu mirare:
Mosule, sa nu te superi
Nu ai ceva de mancare?

Cum sa nu, raspunse mosul


Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale
O paine alba mi-a dat.

Iat-o, tai-o si-o mananca


Potoleste-ti foamea-n pace,
Caci: „Cine isi da lui isi da!“,
„Cine-si face lui isi face!“.

Dupa ce manca feciorul


Multumit pleca spre sat
Far-a banui sarmanul
De ceea ce s-antamplat.

Ajungand acasa bine


Maica la-mbratisat,
S-a dezbracat si in fine
La masa se asezat.

Nici nu se aseaza bine


Cand deodata feciorul
Se ridica in picioare
Vai! Mi-e rau draguta mama

Mama mor, totul ma doare.


Maica lui se ingrozeste
El se zbate disperat

Ce ai? il intreaba mama,


Spune-i mamei, ce-ai mancat?
N-am mancat, raspunse fiul
Decat painea cea frumoasa
Ce-ai dat-o la cersetor
Astazi cand a fost acasa.

Un fior groaznic atuncea


Inima mamei cuprinde
Fiul ei isi da suflarea
Si in fata ei se stinge.

Ingrozita se arunca
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
De gatul lui se agata.

Apoi isi priveste fapta


Corpul fiului raceste
Iat-acum, cum Cel din ceruri
Orice fapta rasplateste.

Si-n ureche ii rasuna


Glasul care nu mai tace:
„Cine isi da lui isi da!“,
„Cine-si face lui isi face!“.