NEVOIA DE A ELIMINA

Eliminarea reprezintă proprietatea organismului de a se degaja de

substanţele inutile, precum şi de produsele nefolositoare, rezultate din
metabolism.
Excreţia deşeurilor se realizează prin mai multe căi:
- aparat renal – urina
- piele – transpiraţie – perspiraţie
- aparat respirator- expirație
- aparat digestiv – scaun
- aparat genital feminin – menstruaţie
- în stări patologice, apar eliminări - pe cale digestivă - sub forma de
vărsături şi pe cale respiratorie – sputa
URINA este o soluţie apoasă, prin care sunt eliminate, împreună cu săruri
minerale, substanţele inutile rezultate din metabolismul intermediar protidic,
şi toxice pentru organism.
MICŢIUNE = emisie de urină; act fiziologic reflex (conştient) de eliminare a
urinei din vezica urinară.
DIUREZA = reprezintă cantitatea de urină care se formeaza renal şi se elimină
într-un interval de timp.
Transpiraţia este un fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică
pierderea de căldură, tegumentul (pielea) având rol în excreţia diferitelor
substanţe din organism prin intermediul glandelor sudoripare.
SUDOAREA = soluţie apoasă constituită din apa 99 g % si 1 % reziduu uscat
(uree, uraţi, acizi graşi, acizi organici volatili, săruri minerale).
MENSTRA: pierdere temporară sau periodică de sânge, prin organele genitale –
apare la pubertate şi dispare la menopauză şi în timpul sarcinii.
MENARHA = prima menstră, apare între 11 si 14 ani şi este influenţată de
mediu, clima, condiţii sociale.
Poliurie = eliminarea unei cantităţi de urină mai mare de 3000 ml/24 h.
Oligurie = excreţia urinei sub 500 ml/24 h, de culoare închisă şi densitate mare.
Anuria = lipsa urinei în vezică.
Polakiuria = senzaţie de micţiune foarte frecventă şi cantitate de urină la o
emisie foarte mică.
Nicturia = inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea de urină
emisă în timpul zilei faţă de cea emisă în cursul nopţii.
Disuria = eliminarea urinii se face cu durere şi cu mare greutate.
Hematuria = prezenţa sângelui în urina – roşu deschis, roşu-închis sau roşu-brun,
uneori în hematurie, urina este tulbure asemănătoare cu spălătura de carne.
 Hiperstenuria = urina foarte concentrată (densitate crescută)
Hipostenuria = urina foarte diluată (densitate mica). Apare în bolile rinichiului,
când acesta îşi pierde capacitatea de concentrare.
Izostenuria = urina cu densitate mică se menţine în permanenţă la aceleaşi valori
indiferent de regim
Albuminuria = prezenţa proteinelor în urină.
Glicozuria = prezenţa glucozei în urină.
Cetonuria= prezenţa corpilor cetonici în urină (D.Z. dezechilibrat)
Edeme = acumularea de lichid seros în ţesuturi,
Ischiuria sau retenţia de urină reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi
evacua conţinutul; nu trebuie confundată cu anuria, care înseamnă lipsa secreţiei
renale;
În urma presiunii mărite din vezică, dacă nu este un obstacol mecanic, sfincterul
uretral cedează şi urina începe să se evacueze picătură cu picătură. Acest
fenomen se numeşte ischiurie paradoxală sau incontinenţă prin regurgitare
(prea plin).
Glob vezical = distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene, cauzată de
retenţia urinară,
Incontinenţa urinară şi fecală poate rezulta în urma unor afecţiuni (infecţie
urinară sau intestinală), traumatisme ale măduvei spinării, pierderea stării de
conştienţă, deterioare a activităţii sfincterelor, creşterea presiunii abdominale,
leziuni obstetricale, etc.
Incontinenţa urinară = reprezintă emisia involuntară, necontrolată a urinei
Enurezisul = se defineşte ca micţiunea involuntară, completă şi inconştientă,
care se produce mai ales în timpul nopţii.
Incontinenţă de fecale = incapacitatea de a controla eliminarea gazelor sau
scaunului
DIAREEA - Scăderea consistenței și creșterea frecvenței eliminării scaunelor
peste 3/zi.
 negru ca păcura, moale şi lucios (melena) = hemoragii în porţiunea superioară a
tubului digestiv;
- scaun amestecat cu sânge proaspăt (rectoragie) = hemoragii în porţiunea
inferioară a tubului digestiv
- rânced = grăsimi nedigerate (steatoree)
- ţesut muscular nedigerat = creatoree – în achilie gastrică, pancreatita
cronica;
Crampe = contractii dureroase, involuntare şi pasagere ale
muschilor abdominali
Colica= durere cauzată de mişcări peristaltice exagerate
CONSTIPAŢIA - este caracterizată prin scaune rare unul la 2-4 zile, sau mai
rare – uneori, chiar cu un ritm regulat; dar la intervale mai mari decat cele
fiziologice.
Meteorism = acumulare de gaze în intestin datorită absorbției insuficiente,
producerii în cantități exagerate, în urma unei alimentații bogate în celuloză sau
în urma aerofagiei.
Flatulenta = eliminarea frecvenă a gazelor din intestin
Tenesme = senzaţia dureroasă de defecare, fără eliminare de materii fecale
Fecalom = acumulare de materii fecale în rect
VĂRSĂTURILE - Prin vărsături înţelegem evacuarea pe cale orală a
conţinutului stomacului.
Vărsătura (voma) este un act reflex, cu centrul în bulbul rahidian, reprezentand
o modalitate de apărare faţă de un conţinut stomacal dăunator organismului.
Vărsătura nu trebuie confundată cu:
regurgitaţia care este un reflux al alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără
greaţă şi fără contracţia muşchilor abdominali ;
vomica - care este eliminarea de colecţii masive de puroi sau exsudat din căile
respiratorii ce provin dintr-un abces pulmonar, chist hidatic
În stomac sângele este digerat şi apare hematemeza=vărsătura de culoare
brună – culoarea “zaţului de cafea”.
Menstra este o pierdere de sânge prin organele genitale, care apare la sfârşitul
fiecărui ciclu menstrual, dacă ovulul nu a fost fecundat.
Menarha, prima menstră, apare între 11 şi 14 ani şi este influenţată de
mediu, clima, viaţa în aer liber.
Glandele mucoasei genitale secretă o cantitate redusă de lichid, care
contribuie la procesul de autoapărare a aparatului genital faţă de infecţie -
leucoree fiziologică.
Când această secreţie devine abundentă, se exteriorizează sub forma unei
scurgeri iritante, în cantitate variabilă - leucoree patologică
Amenoree = absenţa menstruaţiei – lipsa completă a menstrelor
Dismenoree = menstruaţie dureroasă – apariţia durerii în timpul menstrei
Metroragii = hemoragii neregulate, aciclice, survenite între două menstre
succesive
Menoragii = hemoragii menstruale prelungite
Oligomenoree = intervale lungi între menstre
Polimenoree = intervale scurte între menstre
Hipomenoree = cantitate redusă
Hipermenoree = cantitate crescută
Hidroree = secreţie vaginală abundentă: 200 – 400 ml
DIAFOREZA = transpiraţia în cantitate abundentă.
Sudoarea contribuie la eliminarea apei si a unor deşeuri ca: uree, amoniac, acid
uric, completand astfel eliminarea renală. Într-o cantitate excesivă, are
semnificaţie patologică, putând duce, uneori, la deshidratare.
EXPECTORAŢIA - Prin expectoratie, întelegem eliminarea sputei din căile
respiratorii.
Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile
respiratorii prin tuse.
DESHIDRATAREA - Reprezintă pierderea exagerată de lichide ( apă+săruri
minerale) și/sau un aport insuficient.
Clasificare:
- Izotonă
- Hipertonă
- Hipotonă
Deshidratarea izotonă=pierderile sau aportul insuficient interesează atât
apa cât și sărurile minerale.
Deshidratarea hipertonă=pierderile sau aportul insuficient interesează mai
mult apa.
Deshidratarea hipotonă=pierderile sau aportul insuficient interesează mai
mult electroliții.
Aspirația gastrică: golirea stomacului de conținut prin intermediul unui tub
introdus în stomac și menținerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de
aspirație.
Aspirația intestinală se efectuează prin tubaj intestinal: introducerea pe cale orală
sau nazală a unei sonde până în intestin, dincolo de limitele duodenului.
Stoma reprezintă crearea printr-o intervenţie chirurgicală a unei
deschizături(stome) prin care se realizează o comunicare între un organ cavitar şi
tegument.
traheostomie- deschiderea traheei urmată de introducerea unei canule prin
orificiul format
ileostomie = deshiderea şi fixarea operatorie a intestinului subţire la
nivelul peretelui abdominal (stoma este la nivelui ileonului),
colostomie = deschiderea şi fixarea colonului la suprafaţa peretelui
abdominal,
gastrostomie = crearea unei comunicări între stomac şi peretele
abdominal cu scopul de a hrăni pacientul
urostomie:
- nefrostomie - crearea operatorie a unei comunicări între rinichi și piele
printr-o sondă, în vederea derivării urinei în exterior
- ureterostomie - aducerea ureterului la piele printr-o stomă
- cistostomie - aducerea vezicii urinare la piele ce poate fi temporară sau
definitivă
- uretrostomie - aducerea uretrei la pielea perineului
BILANȚUL HIDRIC
Scop: menținerea unui echilibru între pierderile de apă și cantitățile care vor
trebui administrate.Un bilanț echilibrat între intrări și ieșiri menține o hidratare
constantă.Pentru a urmari bilantul lichidian in organism, este necesar sa se
noteze atat intrarile cat si iesirile (diureza masurata cu exactitate si alte pierderi).
 Intrarile:
- apa din alimente si bauturi (apa,supe,ceai etc.)
- apa provenita din metabolismul cellular-300ml
- perfuzii, transfuzii etc.
Iesirile:
- urina, scaun
- pierderi insensibile (cale pulmonara si cutanata) -800ml
- pierderi anormale patologice: in caz de febra, varsaturi, diaree,
aspiratii, fistule, drenaje
Pentru fiecare grad Celsius peste 37, se va calcula o pierdere suplimentară de
500ml apă. Se estimează ca printr-un pansament abundent îmbibat, se pot pierde
500-700 ml apă.