Strachinariu Andrei-Cristian

Capitalul - Factor de productie principal

(K)
Conceptul de K

           Factori de productie

            Factorii de productie au ca baza notiunea larga de resurse ale societatii,

acestea fiind diferite elemente naturale (materiale), umane, financiare, organizatorice,
informationale, dimensionale si de timp sub forma unor disponibilitati, izvoare,
stocuri, fluxuri, zacaminte, etc. fara a avea o destinatie prestabilita.

            Fp = forma economica a resurselor, partea activa a acestora,

reprezinta resursele atrase si utilizate potrivit unei destinatii prestabilite prin decizii
de catre agentii economici. Se deduce ca Fp reprezinta inputurile unui sistem
economic, adica totalitatea elementelor si conditiilor necesare si suficiente pentru ca
orice proces de productie sa se poata desfasura dupa un scop prestabilit.

Principalele trasaturi ale Fp sunt caracterul limitativ, restrictiv al lor (acesta se

bazeaza pe legea raritatii resurselor) si diversitatea si multiplicarea lor. In raport cu
aceste trasaturi, problema care se pune pentru agentii economici e de folosire
rationala si cu maxim de eficienta a resurselor disponibile, gestionarea lor cu maxima
grija pentru ca pe unitatea de resursa implicata (efort depus) sa se obtina maximul de
efecte economice si sociale utile.

Clasificarea Fp  :

-          Fp clasici (traditionali) = munca, natura (primari, originari) ; K (derivat)

-          Fp neclasici (neofactori de productie) = progresul tehnico-stiintific (tehnica,

tehnologia, informatia - banci de date) ; intreprinzatorul si abilitatile sale

K = Fp derivat creat pe seama primilor factori primari, intr-un anumit context
istoric, incepand cu prima revolutie industriala. Faptul ca e derivat nu inseamna ca
rolul sau e secundar, dimpotriva, e un rol principal intrucat pe seama lui se asigura
imbinarea in forma si conditiile specifice ale Fp.

K se refera concret la masini, utilaje, instalatii, cladiri, echipamente, bani,

diverse materiale precum si titlurile de valoare (actiuni, obligatiuni). El a aparut cu
secole in urma, pentru prima data in sec. 12 si a circulat cu urmatoarele sensuri : fond
(cheag), masa sau stoc de bani sau bunuri, aducatoare de camata (=dobanda
exagerata).

1
Strachinariu Andrei-Cristian

In sec. 14, intelesurile K erau de fonduri, bogatii, averi banesti, adica o valoare
care sporeste patrimoniul. In sec. 18, K iese pentru prima data din sfera bunurilor si
banilor, si e definit pentru prima data ca fiind un Fp principal la producerea de valoare si
de profit.

Astazi, exista mai multe moduri de abordare. (1) In sens general, K se refera la

ansamblul bunurilor posedate de o persoana, un grup sau de o societate, identificat
cu notiunea de 'patrimoniu' sau 'avere'. (2) In sens juridic, K desemneaza banii si
bunurile aflate in posesia unei persoane fizice sau juridice si care prin utilizare ii
aduce acesteia o valoare mai mare, conferindu-i si dreptul de proprietate, adica de a
insusi un venit indiferent ca munceste sau nu.

Din punct de vedere financiar contabil, notiunea de K se refera la aportul

initial si cel adus pe parcurs de catre proprietari la patrimoniul firmei. Se opereaza in
contabilitate cu notiunea de K permanent (Kpe) ca masa a averii intreprinderii. Kpe
este compus la randul sau din K propriu (Kpr = K social si Profit) si K imprumutat
(Kim = Kim pe termen mediu si lung + Kim pe termen scurt)

Kpr se refera la fondurile proprii ale intreprinderi, cu caracter avansabil la

infiintarea ei, dar si sursele proprii (beneficiile, rezultate din activitatea depusa pe
parcurs) ; Kpr astfel constituit asigura autofiintarea societatii ca baza a autonomiei
financiare ; Kpr e format din :

-          Ks se formeaza din aportul minim al proprietarilor adus la infiintare, din

aporturi ale statului (sub forma de prime si subventii) precum si din cote-parti
ale unor colectivitati sau institutii (sub forma de titluri de valoare - SIF-urile)

-          Pr - reprezinta venitul (beneficiul), castigul financiar dintr-o activitate proprie

Kim = sursele atrase, mijloacele imprumutate care intregesc si completeaza

mijloacele economice ale intreprinderii.

-          Kim pe termen lung - se refera la investitiile de K mai mari de 1 an prin care se

asigura finantarea activelor fixe a imobilizarilor de K

-          Kim pe termen scurt - asigura finantarea activelor circulante (credite de

productie de maxim 90 zile, numite si credite de aprovizionare si de plata a
salariilor, prin care se asigura activitatea curenta)

 *raportul dintre aceste componente de K determina autonomia financiara a

intreprinderii prin 2 indicatori :

1. rata autonomiei financiare :                   Raf = 

2. gradul autonomiei financiare :              Gaf =   (Dt = datorii totale)

2
Strachinariu Andrei-Cristian

           

Din punct de vedere economic, nu orice bunuri sunt bunuri de K, dupa cum

nici orice bani nu imbraca si forma de K. Sunt bunuri de K acele bunuri cu existenta
fizica, materiala si cu valoare intrinseca, si care se numescbunuri de
intermediere (=produse si utilizate cu scopul de a produce alte bunuri, pentru a obtine
profit) ; se mai numesc si bunuri reproductibile denumite si mijloace de productie (K
fix + K circulant)

In aceeasi acceptiune economica, K e si o valoare in sens de bani, care prin

miscarea sa functionala se autovalorifica, adica creeaza o valoare mai mare - Pr - prin
folosirea muncii salariate. Rezulta deci ca, desi banii sunt prima forma de
manifestare a oricarui K, nu automat acestia devin si K ; sunt K acei bani rezultati din
munca economisita si investita apoi, indeosebi in productie.

Formele de K

          Formele de K sunt numeroase, variate, si pot fi grupate astfel :

1. dupa forma de existenta :

a. K real, tehnic - cel cu existenta fizica, materiala, cu valoare intrinseca si
care se mai numeste si mijloc de productie, adica bunuri de K
b. K nominal - nu are o valoare reala, nu circula in productie, ci se
exprima prin titluri de valoare care dau drept proprietarului asupra
unui K real, permitand insusirea de profit/dividende = K mobiliar
(bursier)
c. K lichid (banesc)
2. din punct de vedere al destinatiei finale a bunurilor :

-     K productiv - mijloc de productie

-     K lucrativ - acele bunuri care prin destinatia lor sunt bunuri de
consumatie dar carora proprietarul le schimba destinatia finala prin
inchiriere, vanzare, imprumutare, (eg. inchirierea unei locuinte, arendarea
pamantului)

      3. formele istorice ale K : - K banesc (camataresc), K comercial, K agrar (mosieri,

latifundiari), K industrial, K bancar, K financiar (mixt, rezultand din impletirea K
bancar cu cel industrial si cu alte forme, si al caror posesori se numesc OLIGARHIE
financiara)

     4. din punct de vedere al detinatorului (proprietarului) :

- K individual, detinut de patron cu care acesta intra in relatii in amonte si in aval cu

alte K imobiliare

3
Strachinariu Andrei-Cristian

- K social - rezultat din impletirea K individual intr-un K mai mare si intr-o ambianta
concurentionala ; se modifica atat prin concentrare (transformare, capitalizare) a unei
parti din Pr in K, dar si prin centralizare (=ruinare, inghitire, asociere) intr-un K mai
mare ;

Sursele K social sunt defapt aporturile in bani si natura aduse de proprietari la

infiintare - ce reprezinta 'gajul' (garantia) intreprinderii, fiind o marime fixa,
intangibila. Putem concluziona ca K este un instrument modern si eficient de
productie, cu conditia sa fie insufletit de munca, alfel el nu produce nimic.

Miscarea functionala a K: circulatia si rotatia

          Se impune pentru functionarea K o conlucrare dintre acesta si factorii primari,

inclusiv neofactorii de productie, conlucrare care are loc in cadrul unui proces
complex ce presupune la randul sau alte 2 procese obiective strans legate intre ele :

CIRCUITUL K - se defineste ca fiind acel proces functional de autovalorificare a K

prin care acesta parcurge mai multe stadii imbracand mai multe forme functionale cu
revenire la forma initiala.

          Stadiul I - stadiul aprovizionarii cu mijloace de productie, care devin stocuri ce

se transforma in K productiv prin unirea cu forta de munca ; in acest stadiu
intreprinderea angajeaza concomitent forta de munca necesara

            Stadiul II - stadiul productiei, in care stocurile sufera transformarea cantitativa

si calitativa prin prelucrare, transformandu-se in produse finite destinate pietei (M')

            Stadiul III - stadiul desfacerii, in care marfurile se vand sau cumpara pe piata
la preturile pietei transformandu-se in K banesc

            Corespondent cu aceste stadii, K imbraca mai multe forma functionale : K

banesc (B, st. I), K productiv (stocuri de productie, st. II), K marfa (M', st. III)

ROTATIA K - e al doilea proces obiectiv presupus de circuit si se defineste prin

tratarea circuitului ca pe un proces continuu, permanent, adica in fluxul neintrerupt
al reinnoirilor sale, ceea ce inseamna trecerea nu numai succesiva a K prin 3 stadii
dar si simultana, imbracand deopotriva toate formele functionale : in aceeasi clipa, K
se afla in fiecare stadiu imbracand toate formele functionale.

            Rotatia (R) se masoara prin 2 indicatori :

         Coeficientul rotatiei (r) - numarul de circuite/an :        r = 

(Qa = val. productiei anuale - Qfizica*pretul pietei ; cifra de afaceri = Qfiz*incasari ;

K = normativul mediu de K - media dintre intrari si iesiri)

4
Strachinariu Andrei-Cristian

         Durata in zile a unei rotatii :          dz = 

Acesti indicatori sunt supusi analizei economico-financiare prin dinamica

lor. In timp ce r trebuie sa creasca, dz trebuie sa scada, pentru a da eficienta
economica a rotatiei K.

Accelerarea vitezei de rotatie (VR) e o forma principala de eficienta economica

prin care se oglindeste procesul de autovalorificare a K atat sub forma cresterii
numarului de circuite pe an (cresterea lui r) cat si prin scaderea lui dz, adica
reducerea timpurilor de productie si de circulatie (se aplica planul m.t.o. - masuri
tehnico-organizatorice). Eficienta depinde nu numai de structura K ci si de aplicarea
acestui plan m.t.o. privind ecnomisirea K, scurtarea duratei aprovizionarii sau a
desfacerii (ex : comertul online)

Structura K

          Desemneaza componenta unui intreg pe elemente functionale grupate dupa

anumite criterii. Gruparea are la baza atat exprimarea componentelor in marime
absoluta cat si in marime relativa (%)

            In masura absoluta, Ki = K1+K2+.+Kn

            In marime relativa se considera intregul Ki = 100% si se determina ponderea

fiecarui element in totalitate: 100% =  *100+ *100+.+ *100

Se cunosc 2 structuri functionale ale K:

     Structura de reproductie - are la baza criteriul economic al rotatiei K, al

modului de participare si de consumare al diferitelor componente la
activitatile economice si implicit al modului de transmitere a valorii acestora
asupra noului produs

K este astfel de 2 feluri :

- K productiv (real, tehnic, st II) poate fi:

            - K fix (Kf) - acea componenta a K tehnic care serveste productia mai multi ani,
parcurgand mai multe cicluri de productie, fara a-si modifica esential forma
materiala, initiala, dar isi transmite valoarea treptat, parte cu parte, prin procesul de
amortizare (eg. masini, utilaje = active  ; instalatii, cladiri = pasive) ; Kf se imparte
in mijloace fixe(MF) si terenuri (nu se amortizeaza, ci se reevalueaza)

            - K circulant (Kc) - reprezinta acea parte a K real, concretizat in stocuri de

materii prime, materiale semifabricate, etc., care se consuma integral intr-un singur
ciclu de productie, transmitandu-si dintr-o data valoarea asupra noului produs

5
Strachinariu Andrei-Cristian

- K neproductiv (de circulatie) - K de c - are caracter neproductiv, se afla in stadiile

circulatiei sub forma de marfuri si bani ; mijloacele circulante = Kc + K de c, fiind
supuse rotatiei cu fiecare circuit in parte.

     Structura de patrimoniu, pe active - are caracter financiar-contabil si e

transpunerea primei structuri in limbaj financiar-contabil.

PATRIMONIUL = averea firmei, active. Ele se numesc asa pentru rolul lor foarte
important la formarea averii intreprinderii, la desfasurarea activitatii economice.
Bunurile de K devin deci activele societatii comerciale, adica mijloacele economice cu
care se produce.

Criteriul clasificarii K pe active e al comportamentului diferitelor componente

de K la formarea patrimoniului societatii (mijloacele economice = active = bunuri de
K)

Mijloacele economice active se clasifica in:

Active fixe, imobilizate (imobilizari de K) - bunuri de K cu valori mari, eterogene

      

Active fixe necorporale - nu au forma materiala (eg. taxe si cheltuieli de

      

inmatriculare, publicitate, de prospectare a pietei, de cercetare-dezvoltare,

programe informatice)

Active corporale :
      

Mijloace fixe (MF)

      

Terenuri
      

Investitii neterminate
      

Active financiare - investitii financiare sub forma de imprumuturi pe termen

      

lung (obligatiuni), dar si actiuni cumparate de la diverse firme

Active circulante (mobilizari de K) - sunt supuse rotatiei cu fiecare circuit in

      

parte, sunt eterogene

Active circulante materiale (=stocuri de productie) - stocuri de materii prime,

      

materiale, semifabricate, materiale consumabile, productia neterminata,

obiecte de inventar = Kc

Produse finite (PF) - bunurile cu destinatie finala care parasesc firma si iau
      

drumul pietei devenind marfuri = M'

Debite si creante - sume datorate tertilor, clientilor, furnizorilor, si care

      

urmeaza sa fie incasate

6
Strachinariu Andrei-Cristian

      Active circulante banesti (bani firmei = B) :

       Bani in numerar ('cash') - registrul de casa, caserie, cecuri, chitante

Bani scripturali - disponibilitati in conturi bancare (documente de plata

      

si  incasare, facturi, ordine de plata)

Alte valori banesti - marci postale, timbre fiscale, bonuri de masa,

      

certificate de trezorerie, bilee de tratament sau odihna

Concluzie : dinamica K, indiferent de structura analizata, presupune in primul rand

formarea, procurarea, constructia, utilizarea si modernizarea lui. In cazul Kf, are loc
prin investitiile brute de K sau nete (de profit). In cazul activelor circulante, are loc
variatia stocurilor sau formarea si consumarea lor prin credite de productie pe
termen scurt.

Capitalul fix Kf: uzura, amortizare, evidenta

          Reprezinta denumirea ce se utilizeaza deobicei pentru a desemna activele

imobilizate corporale, dar in esenta notiunea e mai larga, privind si activele
necorporale. Asadar, el reprezinta K tehnic al intreprinderii, care participa la procesul
de productie cu intreaga valoare de intrebuintare pe parcursul a mai multor cicluri
(ani) dar are specificul ca isi transmite treptat valoarea asupra noului produs, parte
cu parte, pe masura uzurii sale prin procesul de amortizare.

Cuprinde mijloace fixe, terenuri, necorporale. Toate aceste elemente sunt

actualizate recent in Monitorul Oficial 103/12.02.2007, in sensul ca s-a produs un nou
catalog al clasificarii mijloacelor fixe, a avut loc o reasezare a vechilor categorii,
introducandu-se denumirile de grupe, subgrupe, clase si subclase de Mf.

Asadar, in locul celor 9 categorii (vezi Manual) se evidentiaza doar 3 grupe

principale:

                                      I.      Constructii

                                    II.      Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii

                                 III.      Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor

umane si materiale, precum si alte active corporale

O alta modificare vizeaza valoarea de intrare minima pentru Mf amortizabile,

si anume 1800 RON, in loc de 5000000 ROL. Sub aceasta valoare se situeaza obiectele
de inventar de mica valoare. De asemenea, noua legislatie prevede si durate de
functionare diferite pe categorii dar nu mai jos de un an.

In afara acestor clasificari mai exista si alte structuri cum ar fi :

a. dupa gradul de functionare : mijloace fixe in functiune sau in rezerva

7
Strachinariu Andrei-Cristian

b. dupa structura pe varste tehnologice, adica pe generatii de varsta ; se

formeaza un pluralism tehnologic ca baza a deciziilor privind
retehnologizarea intreprinderii si orientarea investitiilor
c. din punct de vedere al rolului la desfasurarea productiei, se deosebesc :
Mf active (masini, instalatii, echipamente) si Mf pasive (cladiri,
constructii)

Toate aceste grupari si structuri isi au importanta lor, fiind surse de informatie
pentru fundamentarea investitiilor si analiza economico-financiara in procesul
decizional.

UZURA

            Este fenomenul de depreciere provocat de degradarea si consumarea

componentelor Kf ca urmare fie a folosirii lor productive sau a nefolosirii, sau a
actiunii agentilor factorilor naturali. Astfel, ea poate fi fizica sau morala.

            Uzura fizica reprezinta fenomenul natural, normal, ce consta in pierderea

treptata a proprietatilor de exploatare ca urmare a folosirii sau nefolosirii, sau a
actiunii agentilor naturali. Poate fi pozitiva sau negativa din punct de vedere
economic

            Uzura morala e denumita si involuntara, si se datoreaza progresului

tehnic insotit pe de-o parte de cresterea productivitatii munci, pe de alta parte
cresterea performantelor tehnice. Are 2 forme, grade :

1.)    se datoreaza aparitiei pe piata a unor echipamente cu aceleasi caracteristici ca

cele in functiune dar maiieftine, ca urmare a cresterii productivitatii in
domeniile respective

2.)    se datoreaza aparitiei pe piata a unor echipamente mai performante din punct
de vedere tehnic, cu randamente superioare, dar mai scumpe ; de obicei apare
inainte de uzura fizica completa ceea ce face ca o parte din valoarea initiala sa
ramana nerecuperata (pierdere) ; este cea mai periculoasa forma de uzura
deoarece obliga intreprinderea la casarea celor vechi respective, inainte de
expirarea duratei normale de functionare.

Pentru prevenirea acestor consecinte negative sau diminuarea lor, intreprinderile

au mai multe posibilitati :

a. practica politicii de supra amortizare (accelerata)

b. o politica rationala de mantenanta (de sustinere in stare de functiune in
conditii bune prin ingrijire, revizii tehnice, mici reparatii)
c. efectuarea de modernizari succesive care presupun investitii mici dar efiente
economic, ceea ce face sa creasca valoarea de intrebuintare, sa se apropie la zi
de valoarea reala cat mai bine

8
Strachinariu Andrei-Cristian

AMORTIZAREA

            E o forma economica a uzurii, expresia in bani a uzurii fizice, constand in

recuperarea baneasca treptata a partii transmise din valoarea Mf pe masura uzurii
lor. Sumele recuperate formeaza fondul de amortizare denumit curent amortisment.
Acest fond se contabilizeaza intr-un cont distinct in evidente, el se alimenteaza
treptat dar si se consuma treptat, indeplinind nu numai functii de reproductie simpla
(inlocuire) dar mai ales functii de reproductie largita (dezvoltare, modenizare, creare
de noi capacitati).

            Astfel, fondul de amortisment devine principala sursa de investitii brute.

Functiile amortismentului sunt : (1) inlocuirea Kf uzat, (2) efectuarea de reparatii
capitale, (3) reutilari, modernizari, crearea de noi capacitati de productie -
reproductie largita.

            Se noteaza cu 'A' = element de cost fix indirect care incarca costul productiei si
deci pretul, prin care se recupereaza, si apoi se alimenteaza contul de A. Are doi
indicatori :

- amortisment anual :          Aa = 

- rata sau cota de amortizare :        a' = 

(in care : Kf - valoarea totala a Mf; Kfi - valoarea de intrare (de inventar), pretul de
achizitie; Rk - reparatii capitale (a nu se confunda cu reparatiile curente ce se trec
direct pe costuri) ; D - cheltuieli de montare/demontare ; r - valoarea reziduala
rezultata din lichidare/casare, piese de schimb, fier vechi, sau vanzare catre terti,
diversi ; T - durata normala de functionare, in ani)

            Determinarea acestor indicatori se face pe baza mai multor metode, regimuri :

1.      metoda amortismentului financiar - includerea in cost de sume fixe

constante proportionale cu numarul de ani de functionare

2.      amortisment accelerat (supraamortizare) - includerea in costul de

productie in primul an de functionare a aproximativ 50% din valoarea
de intrare urmand ca in urmatorii ani (T-1) sa se treaca la cote fixe
liniare ; e o metoda dura care creaza mari probleme intreprinderilor
(decapitalizare) si de aceea se aplica numai in anumite situatii
prevazute de Ministerul de Finante pe baza unui program de
fundamentare.

3.      metoda amortizarii degresive (regresive) - consta in includerea in

costuri in prima parte a T a unor cote mai mici, urmand ca in a doua
parte a intervalului sa se treaca la cote fixe. Pentru aceasta, metoda cere
multiplicarea cotelor de amortizare stabilite prin lege cu niste

9
Strachinariu Andrei-Cristian

coeficienti care sa aduca la zi amortismentul (1,5 - T intre 2 si 5 ani ; 2 -

T intre 5 si 10 ani ; 2,5 - T mai mare de 10 ani)

Se urmareste de catre intreprinzator ca valoarea amortismentului sa fie cat mai

reala si adusa la zi. Pentru aceasta, se fac evaluari ale Mf de catre experti prin
studii tehnice, prin :

a.      corectarea valorii de intrare Kfi cu un indice de pret aferent clasei

respective de Mf.

b.      Corectarea Kfi cu indicele inflatiei (indicele general al preturilor)

EFICIENTA MF

            Se opereaza cu urmatoarele valori :

a. valoarea de intrare - Kfi - valoare de inventar, de achizitie

b. valoarea economica - Kfe - actualizarea fluxurilor de trezorerie (bani) pe care
respectivele Mf le aduc intreprinderii
c. valoarea de piata - e cea stabilita cu prilejul lichidarii Mf si deci a inlocuirii lor
d. valoarea ramasa (neamortizata) - Kfr = Kfi - Amortismentul (n*Aa)

(in care: Aa - amortisment anual; n - numar de ani amortizati)

Obs: Acest indicator e foarte important intrucat se utilizeaza in calculele de eficienta

economica si de fundamentare a unor decizii de investitii.

10