INTRODUCERE..................................................................................................2
romȃnesc................................................................................................................3
indicatorului de lichiditate.................................................................................13
BRD......................................................................................................................19
CONCLUZII .......................................................................................................21
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................22
INTRODUCERE
Perioada actualǎ este denumitǎ “era managementului de risc” ȋn domeniul bancar, iar
managementul riscului este o sarcinǎ extrem de complexǎ și importantǎ a
managementului bancar.
Riscul de lichiditate este ȋncadrat de cǎtre autori ȋn categoria riscurilor financiare,
riscuri specifice operațiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscuri fǎcȃnd
obiectul unor reglementǎri bancare.
Economistul Edward A. McNelly definea lichiditatea ca “deținerea banilor ȋn
momentul ȋn care banca are nevoie de aceștia”. Prin urmare, riscul de lichiditate constǎ in
probabilitatea ca banca sǎ nu-și poatǎ onora plǎțile fațǎ de clienți, ca urmare a devierii
proporției dintre creditele acordate pe termen lung și creditele pe termen scurt și a
necorelǎrii acestor active cu pasivele bǎncii, adicǎ cu resursele.
Prin prezenta lucrare ȋmi propun sǎ analizez evoluția lichiditǎții, tehnicile și
instrumentele utilizate de BRD-GSG pentru managementul riscului de lichiditate, ȋn
contextul unei economii ȋncǎ oscilante.
Ȋn contextul crizei financiare internaționale, BRD, ca și ȋntreg sistemul bancar
romȃnesc, a pǎstrat un nivel confortabil de capitalizare, solvabilitate și lichiditate, ȋn
condițiile observǎrii unei deteriorǎri a calitǎții activelor și ȋnregistrǎrii unui profit
diminuat, ca urmare a stagnǎrii activitǎții de creditare.
2
1. Pozitionarea BRD Group Société Générale in cadrul
sistemului bancar romȃnesc
Istoricul bǎncii ȋncepe ȋn 1923, cȃnd s-a ȋnființat Societatea Naționalǎ de Credit
Industrial, ca instituție publicǎ. Aceasta și-a schimbat denumirea ȋn Banca de Credit
pentru Investiții odata cu naționalizarea din 1948 și ȋn Banca de Investiții odatǎ cu
reorganizarea sistemului financiar din 1957. Ȋn 1990 activele și pasivele Bǎncii de
Investiții sunt preluate de Banca Romȃnǎ pentru Dezvoltare care se constituie ca bancǎ
comercialǎ, dupǎ suprimarea monopolului bǎncilor specializate. Ȋn 1998 se semneazǎ
contractul de vȃnzare-cumpǎrare de acțiuni ȋntre Société Générale și Fondul Proprietǎții
de Stat, autoritatea romȃneascǎ care se ocupǎ de participațiile statului, contract prin care
Société Générale subscrie o majorare de capital de 20% ș cumpǎrǎ un pachet de acțiuni
care-i permite sǎ devinǎ proprietara a 51% din capitalul majorat al BRD. Ȋn 2001, BRD
este listatǎ la Bursa de Valori București, la prima categorie, devenind ȋn scurt timp una
din cele mai tranzacționate societǎți. Ȋn 2004 Société Générale cumpǎrǎ pachetul
rezidual de acțiuni deținut de statul romȃn ȋn capitalul BRD, participația sa crescȃnd
astfel de la 51% la 58,32%.
BRD oferǎ o gamǎ largǎ de servicii constȃnd ȋn: depozite la vedere și la termen,
certificate de depozit, operațiuni de platǎ interne și externe, acordare de credite,
operațiuni cu carduri și instrumente financiare financiare derivate, precum și alte servicii
bancare, atȃt clienților persoane juridice cȃt și persoane fizice.
BRD deține participații la societǎți romȃnești și strǎine care desfașoarǎ activitǎți de
leasing, acordare de credite de consum, administrare de fonduri de pensii private,
gestionare a flotei de autovehicule, asigurǎri de viațǎ, finanțare de echipamente IT,
administrare de active.
Ȋn prezent, BRD-Groupe Société Générale este a doua bancǎ romȃneascǎ, dupǎ
activele bancare şi deţine a doua capitaliyare la Bursa de valori Bucureşti. Banca este
prezentă în toate judeţele României printr+o reţea de 930 de agenţii, iar la finele anului
2010, BRD incă număra peste 2,6 milioane clienţi activi individuali şi corporativi şi peste
3
2,3 milioane de carduri bancare. De calitatea serviciilor acestei bănci comerciale se ocupă
cei peste 9500 de profesionişti care formează echipa BRD.
Acţionariatul principal al BRD este Société Générale, unul dintre cele mai mari
grupuri bancare din zona euro, ale cărui servicii sunt utilizate de 27 milioane de clienţi
din intreaga lume. La finele anului trecut, Grupul, care numără peste 151.000 de angajaţi,
a realizat un venit net bancar de 21,8 miliarde euro şi un profit net de 2 miliarde de euro.
Sursa: www.tradeville.eu
Conform www.brd.ro, valorile băncii pot fi descrise prin faptul că, zilnic, contribuie
la realizarea proiectelor clientelei, sprijină deyvoltarea companiilor şi a municipalităţilor.
În fiecare zi, noi colaboratori se alătură echipei BRD şi noi clienţi îi acordă încredere.
Reuşita acestei strategii de dezvoltare durabilă se bazează în principal pe valorile
împărtăşite la nivelul întregului Group Société Générale: profesionalismul, spiritul de
echipă și inovația.
4
2. Cauzele riscului de lichiditate
Unul dintre cele mai importante domenii ale managementului activelor și pasivelor
bancare îl reprezintă gestionarea riscului.
Riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere. Administrarea riscului ia în
considerare factorii măsurabili sau care amenință sau pot influența negativ realizarea
obiectivelor unei bănci și propune strategii pentru a se opune acestor factori.
Gestionarea riscurilor pentru managementul unei bănci înseamnă studierea
posibilităților de investiții pe piețele monetare și de capital care să aducă profit
acționarilor și clienților băncii dar în același timp reducerea posibilităților de pierdere la
nivel acceptabil.
Riscul de lichiditate bancară reprezintă riscul unei bănci ca veniturile și capitalul său
să fie afectate din cauza incapacității sale de a-și onora la termen obligațiile fără a se
confrunta cu pierderi inacceptabile.
Riscul de lichiditate include:
1. Riscul băncii de a fi incapabilă să finanțeze portofoliul de active pe maturitățile și
la ratele de dobândă corespunzătoareș
2. Riscul băncii de a fi incapabilă să lichideze poziția la momentul oportun și la un
preț rezonabil.
O bancă comercială trebuie să atinga și să mențină un optim de lichiditate, acestea
fiind premise pentru:
1. Desfășurarea normală a activității bancare prin asigurarea clienților băncii cu
fonduri suficiente;
2. Îndeplinirea angajamentelor asumate;
3. Evitarea lichidării forțate a activelor băncii în situația în care fondrile ar fi
insuficiente;
4. Asigurarea imunizării băncii față de volatilitatea parametrilor pieței (cursul de
schimb, rata dobânzii, indicii bursieri).
Banca definește riscul de lichiditate ca riscul curent sau viitor generat de incapacitatea
de a face față obligațiilor sale de plată la scadența acestora fără să înregistreze pierderi
inacceptabile.
5
Principalele cauze care generează riscul de lichiditate sunt:
1. Dependența băncii de depozitele individuale mariș
2. Lipsa de încredere/diminuarea încrederii în bancă, atât din partea altor bănci, cât și
din partea clienților săi;
3. Necorelarea pe benzi de scadență a intrărilor și ieșirilor de lichiditate.
Managementul lichidității, în cazul BRD, are următoarele două componente majore:
1. Estimarea necesarului de finanțare al băncii pe termen scurt, mediu și lung, pe
baza previziunilor și identificarea soluțiilor de finanțare corespunzătoare;
2. Planurile de criză inclusiv o evaluare continuă a potențialelor tendințe, evenimente
și incertitudini care ar putea impacta lichiditatea băncii.
În ceea ce privește asigurarea lichidității în monedă străină, managementul lichidității
băncii este bine integrat cu cel al Société Générale.
Comitetul de Gestionare a Activelor și Pasivelor (CGAP) validează principiile de
bază pentru organizarea și managementul riscului de lichiditate, validează programele de
finanțare ale Băncii, examinează rapoartele de monitorizare a poziției de lichiditate,
respectiv estimările privind poziția de lichiditate viitoare, examinează scenariile de criză
și propune acțiunile adecvate Comitetului de Direcție.
Anul 2009 a fost marcat de criza financiară și economică care a cuprins economia
mondială, impactul, deși considerabil, manifestandu-se preponderent indirect. Modelul de
afaceri al băncii, cu produse bancare tradiționale, la care se adaugă măsurile prudențiale
și administrative pe care BNR le-a adoptat în mod proactiv au determinat absența
“activelor toxice” și menținerea stabilitățiii financiare. Impactul crizei s-a manifestat prin
reducerea liniilor de creditare private externe cu impact asupra evoluției creditului
neguvernamental, creșterea aversiunii la risc a investitorilor străini asupra piețelor
emergente, reducerea substanțială a valorii multor categorii de active, îndeosebi a celor
imobiliare, dominante în clasa de active folosite drept colateral bancar și creșterea
ponderii creditelor neperformante în activele instituțiilor de credit.
În contextul acutizării crizei financiare internaționale, BNR a adoptat o serie de
măsuri destinate menținerii stabilității sistemului bancar și vizând prevenirea unor ieșiri
masive de capital.
6
În urma analizelor realizate de societatea SSIF Tradeville S.A., s-a constatat că,
performanțele financiare și economice ale BRD în semestrul întâi al anului 2010 au fost
satisfăcătoare, în opinia conducerii băncii, și au dovedit o bună adaptare la contextul
economic, caracterizat printr-o cerere redusă de produse bancare și, în special, de credite.
Sursa: www.tradeville.eu
Se poate observa, în urma analizei tabelului anterior, că profitul net a scăzut cu 13.7%
datorită creșterii costului net al riscului de credit cu 53.9%, insă s-a remarcat o gestionare
atentă a cheltuielilor generale și administrative care au scăzut cu 3% față de primul
semestru din 2009 și au contribuit la îmbunătățirea raportului cost/venit cu 4.8 puncte
procentuale, la 38.0%.
7
3. Structura activelor si pasivelor băncii BRD Group Société
Générale
8
Sursa : Datele sunt preluate din “Raportul Consiliului de Administrație al BRD –
Groupe Société Générale asupra situațiilor financiare consolidate 2008”, www.brd.ro
9
Creanțe asupra 343.051 0 204.157 25.106 12.553 584.867
instituțiilor
financiare
Instrumente 90.166 0 0 0 0 90.166
financiare
derivate
Credite și 17.349.553 8.270.435 1.516.164 4.239.775 1.304.319 32.680.245
avansuri
acordate
clientelei
Creanțe de 109.091 439.609 248.660 245.846 38.921 1.082.127
leasing
financiar
Active 10.690 232.427 1.349.134 506.371 176.513 2.275.135
financiare
disponibile pt.
vânzare
Investiții în 0 0 0 0 79.271 79.271
asociați
Fond comercial 0 0 0 0 50.151 50.151
Impozitul 0 0 0 0 0 0
amânat activ
Active 0 312.292 0 0 1.285.564 1.597.856
imobilizate și
alte active
Total active 27.753.240 9.254.763 3.318.115 5.017.098 2.947.292 48.290.508
Sursa : Datele sunt preluate din “Raportul Consiliului de Administrație al BRD –
Groupe Société Générale asupra situațiilor financiare consolidate 2008”, www.brd.ro
- în mii lei -
Benzi de 0-1 luni 1-3 luni 3-12 luni 1-5 ani Peste 5 ani Total
scadență
DATORII
Depozite la 14.618.902 0 0 0 0 14.618.902
10
vedere si
conturi
curente
Depozite la 13.365.780 6.748.998 859.863 124.376 1.325 21.100.342
termen
Împrumuturi 1.881.432 3.663.821 631.740 920.364 39.220 7.136.577
Instrumente 63.418 0 0 0 0 63.418
financiare
derivate
Datoria cu 0 0 13 0 0 13
impozitul
curent
Impozitul pe 7.253 4.773 6.917 24.151 46.924 90.018
profit
amânat
pasiv
Alte datorii 334.750 2.343 0 0 0 337.093
Total 30.271.535 10.419.935 1.498.533 1.068.891 87.469 43.346.363
datorii
Sursa : Datele sunt preluate din “Raportul Consiliului de Administrație al BRD –
Groupe Société Générale asupra situațiilor financiare consolidate 2008”, www.brd.ro
Situația activelor și pasivelor băncii BRD, la începutul anului 2010 se prezenta
astfel :
11
Sursa : www.tredeville.eu
Putem observa că ponderea cea mai mare, de 64%, o dețin creanțele asupra clientelei,
lucru datorat evoluției nefavorabile a creditelor, crescând tot mai mult creditele
neperformante.
Sursa: www.tradeville.eu
Așa cum putem observa din tabel, ponderea cea mai mare, de 65% este deținută de
datoriile privind clientela, lucru ce deriva din strategia urmată de BRD, de a crește
numarul de depozite atrase și de a reduce oferta si cererea de credite.
Întrucât ponderea depozitelor a depășit, deși nu foarte mult, ponderea creditelor,
putem afirma că inceputul anului 2010 a fost unul promițător, cu un grad de lichiditate în
creștere.
12
În baza datelor din tabele prezentate anterior se va realiza măsurarea riscului de
lichiditate pe fiecare bandă de scadență în parte, a gap-ului cumulat de lichiditate,
precum și a indicatorului de lichiditate cerut de BNR, conform legislației bancare în
vigoare.
Gap-ul de lichiditate pe o anumită bandă de scadență se determină prin diferența
dintre totalitatea intrărilor de lichiditate (suma activelor băncii, suma dobânzilor de
încasat, suma elementelor extrabilanțiere, care reprezintă angajamentele primite de
bancă și sumele de încasat din instrumentele financiar-derivate) de pe banda
respectivă și totalul ieșirilor de lichiditate (suma datoriilor băncii, suma dobânzilor de
plătit, suma elementelor extrabilanțiere, care reprezintă angajamente date de bancă și
sumele de plată aferente instrumentelor financiar-derivate) pe aceeași bandă.
Gap-ul cumulat de lichiditate se calculează ca suma dintre gap-ul de lichiditate
aferent unei anumite benzi de scadență și gap-ul de lichiditate aferent benzii de
scadență următoare primei benzi.
Indicatorul de lichiditate cerut de BNR se determină prin raportul dintre
lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară1. Dacă pentru toate benzile de scadență,
lichiditatea necesară este egală cu totalul ieșirilor de pe acea bandă de scadență, în
cazul lichidității efective lucrurile stau un pic diferit. Astfel, pentru banda de
scadență 0-1 luni, lichiditatea efectivă este egală cu totalul intrărilor de lichiditate de
pe această bandă. Pentru celelalte benzi, lichiditatea efectivă este egală cu suma dintre
gap-ul cumulat de lichiditate de pe banda de scadență anterioară și intrările de
lichiditate de pe banda curentă. În cazul in care gap-ul cumulat de lichiditate de pe
banda de scadență anterioară este negativ, atunci lichiditatea efectivă este egală doar
cu intrările de lichiditate de pe banda de scadență curentă.
Așadar, se vor folosi următoarele formule:
Total intrări lichiditate = ΣActive + ΣDobânzi de încasat + Σ elemente
extrabilanțiere (angajamente primite de BRD) + Σ încasări din instrumente
financiare-derivate;
1
Regulamentul BNR nr. 24/2009 privind lichiditatea instituțiilor de credit, art. 6, publicat în M.O. al României, Partea
I, Nr. 881/2009, din 21 decembrie 2009
13
Total ieșiri de lichiditate = Σ Datorii + Σ Dobânzi de plată + Σ elemente
extrabilanțiere (angajamente acordate de BRD) + Σ plăți aferente instrumentelor
financiare-derivate;
Gap de lichiditate = Total intrări de lichiditate – Total ieșiri de lichiditate;
Gap cumulat de lichiditate = Gap de lichiditate aferent benzii de scadență
anterioare + gap de lichiditate aferent benzii de scadență curente ;
Indicatorul de lichiditate = Lichiditate efectivă / Lichiditate necesară.
Obiectivul urmărit de BRD și, de altfel, de orice bancă comercială este menținerea
gap-ului cumulat de lichiditate pe fiecare bandă de scadență cel puțin la valoarea 0,
iar indicatorul de lichiditate cerut de BNR trebuie să fie cel putin 12.
Angajamentele primite și date de către bancă se prezintă după cum urmează:
14
Benzi de 0-1 1-3 luni 3-12 luni 1-5 ani Peste 5 ani Total
scadență luni
Angajamente 0 324.902 974.706 3.898.824 19.494.120 24.692.552
primite
Sursa : Datele sunt preluate din “Raportul Consiliului de Administrație al BRD –
Groupe Société Générale asupra situațiilor financiare consolidate 2008”, www.brd.ro
15
După cum se poate observa din tabelul de mai sus, BRD are excedent de
lichiditate pe benzile de scadență 1-3 luni și 3-12 luni, iar deficit de lichiditate pe
benzile de scadență 0-1 luni, 1-5 ani și peste 5 ani, deficit pe care BRD trebuie sa il
acopere
Observând datele din tabel putem constata că, în anul 2009, banca BRD a înregistrat
un deficit de lichiditate pe toate benzile de scadență, întrucât a fost anul caracterizat prin
restrângerea deopotrivă a ofertei și a cererii de credite, deficit ce trebuie acoperit.
Un gap de lichiditate pozitiv demonstreză că există mai multe active decât cele care ar
fi suficiente pentru acoperirea datoriilor băncii. Cu alte cuvinte, din totalul intrărilor de
lichiditate, banca își achită obligațiile de plată și îi mai rămân resurse, care sunt plasate
sub formă de depozite.
Un gap de lichiditate negativ arată că nu mai există suficiente active care să acopere
datoriile băncii. Aceste lacune trebuie acoperite cu cea mai mare rapiditate, de aceea s-a
recurs la împrumuturi (de pe piața interbancară sau de la BNR) sau la lichidarea unor
active din portofoliul băncii înainte de termen.
16
În anul 2010, indicatorul de lichiditate pentru întreg sistemul bancar, calculat ca
raport între lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară, s-a diminuat față de anul
precedent (de la 2,47 la 1,38), în bună măsură ca urmare a înăspririi criteriilor de
determinare, rămânând totuși superior cerinței minime reglementate.
Condițiile de lichiditate din sistem s-au menținut restrictive și datorită modificării
strategiei băncilor, care în 2009 s-au concentrat pe atragerea de depozite și au temperat
activitatea de creditare. Ca urmare a noii strategii, raportul dintre creditele acordate
clientelei și depozitele atrase de la acesta a scăzut pentru BRD de la 112.3% la sfârșitul
anului 2008 la 109.9% în S1 2010 (Grafic 3. și Grafic 4.).
Sursa: www.tradeville.eu
17
Sursa: www.tradeville.eu
3
Dănilă, N., Anghel, L., C., Dănilă, M., I., “Managementul lichidității bancare”, Ed. Economică, București,
2002, p. 79
18
• Cunoașterea structurii maturității fondurilor atrase asigură un nivel superior
calită ții prognozelor privind fluxurile nete de fonduri;
• Managementul riscului de lichiditate este un proces complex datorită
interconexiunilor cu alte riscuri aferente activită ții bancare;
• Volatilitatea fondurilor atrase este dependentă printre altele, de structura
clien ților institu ției, cunoașterea particularită ților comportamentale ale acestora;
• Diversificarea surselor de fonduri și a maturității acestora poate conduce atât
la evitarea dependen ței de anumiți clien ți, cât ș i la diminuarea riscului de pierderi de
resurse foarte importante în termen foarte scurt.
Există diverse metode pentru a diminua influen ța acestor factori care favorizează
apari ția riscului de lichiditate, respectiv: asigurarea unui control mai riguros asupra
scaden țelor activelor ș i pasivelor ș i acordarea de credite pe măsura depozitelor
constituite la BRD de clien ți, existen ța unui nivel corespunzător de active lichide,
asigurarea depozitelor, minimizarea gradului de concentrare la o singură sursă pentru
constituirea depozitelor, precum și a gradului de încredere în fondurile atrase de pe piața
interbancară.
Bănca are posibilitatea ca prin folosirea unor tehnici specifice să elimine până la
reducere riscul de lichiditate, tehnici care vizează atât resursele cât și plasamentele.
Tehnici care vizează resursele băncii sunt următoarele4:
• Atragerea depozitelor de la populatie;
• Căutarea unor depozite stabile;
• Creșterea fondurilor proprii;
• Opera țiunile pe pia ța de capital, primară ș i secundară;
• Promovarea unor produse pe termene mai mari de timp;
• Refinan țarea;
• Men ținerea credibilită ții băncii.
În ceea ce privește plasamentele, pentru a se proteja împotriva riscului de lichiditate
banca poate utiliza următoarele tehnici și metode:
• Acordarea de credite pe maturită ți în corelare cu maturitatea resurselor;
4
Stoica, M., „Management bancar”, Ed. Economică, București, 1999, p.154
19
• Controlul atent al riscului de credit;
• Diversificarea portofoliului de împrumuturi pe cele trei mari segmente: corporate,
retail și IMM-uri;
• Men ținerea rezervei minime obligatorii la nivelul stabilit;
• Opera țiuni cu derivatele.
O bancă dispune de lichiditatea adecvată când este în măsură să obțină fondurile
necesare în timp real și la un cost rezonabil.
În permanen ță banca trebuie să asigure un echilibru între lichiditate ș i plasamente,
respectiv să se monitorizeze în mod riguros totalul intrărilor și totalul ieșirilor din fiecare
zi, precum și a soldului zilei, iar deficitele înregistrate trebuie acoperite prin împrumuturi,
respectiv acordarea de credite pe piața interbancară sau plasarea de depozite pe această
pia ță referitor la excedentele ob ținute.
CONCLUZII
Din cele prezentate se poate remarca faptul că BRD a fost o bancă activă și in 2010,
însă a trebuit să facă fa ță, în continuare, deteriorării mediului economic. Totodată, putem
afirma că deși anul 2009 a fost un an foarte dificil, banca a reușit să se mențină pe linia de
plutire și să isi reia trendul ascendent.
20
Banca monitorizează în permanen ță decalajele de lichiditate curentă dintre activele ș i
pasivele băncii, și efectuează în permanență previziuni asupra poziției viitoare de
lichiditate. De asemenea, banca utilizează scenarii de stres ca parte a managementului
riscului de lichiditate.
Managementul riscului de lichiditate rezidă, în principal în încrederea conferită de
sistemul bancar. Importan ța asigurării lichidită ții depă șe ș te limitele unei institu ții
individuale, deoarece înregistrarea unor deficite de lichiditate la nivelul unei singure
bănci poate avea repercursiuni negative atât asupra întregului sistem bancar, cât și asupra
întregii economii.
BIBLIOGRAFIE
21
5. http://www.brd.ro;
6. http://www.tradeville.eu.
22