Vasile Serban

Clasa a XI-a C
Liceul Tehnologic “Inaltarea Domnului”

1 DECEMBRIE 1918
ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

I. Contextul intern şi internaţional

Intrarea României în războiul mondial în vara anului 1916 alături de Antanta

a urmărit realizarea deplinei unităţi naţionale prin unirea cu vechiul regat al
Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei, străvechi teritorii locuite de români. Venise
pentru români era astrală a unirii.
În condiţiile în care în 1918 pe fronturile de luptă Puterile Centrale înregistrau
înfrângeri categorice, imperiile multinaţionale s-au prăbuşit sub acţiunea unui avânt
revoluţionar de proporţii, popoarele aflate sub dominaţie străină, dorind să-şi decidă
singure soarta.

II. Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România

BASARABIA

Prima provincie ce s-a unit cu patria-mamă a fost Basarabia. Aceasta a

survenit pe fondul dezmembrării Imperiului Ţarist. În 1917 s-a construit în provincie
Partidul Naţional Moldovean, ce a coordonat mişcarea de eliberare naţională. Pe 25
septembrie/ 18 octombrie 1917 s-a constituit un organ reprezentativ numit Sfatul
Ţării. Ca şi coordonator al său a fost format Consiliul Directorilor.
Acesta a anunţat autonomia Basarabiei. Preşedinte al său a fost ales Ioan
Inculeţ.
În Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România care a avut loc pe 27 martie
1918 apar următoarele revendicări:

"Republica Democratică Moldovenească sau Basarabia ruptă de Rusia acum

o sută şi mai bine de ani din timpul vechi al Moldovei se uneşte cu Mama sa,
România.
Această unire se face pe următoarele baze:
1. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială având un sfat al Ţării ales
pe viitor prin vot universal egal, direct şi secret.
2. Competenţa Sfatului ţării este:
a) votarea bugetelor locale;
b) controlul tuturor organelor
c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale.
3. Restructurarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale.
4. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.
5. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a

1
Vasile Serban
Clasa a XI-a C
Liceul Tehnologic “Inaltarea Domnului”

adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Secretarul Sfatului Ţării, Ion
Buzdugan".

BUCOVINA

Desfăşurarea primei conflagraţii mondiale a adâncit criza de structură a

regimului dualist austro-ungar. Bucovina a fost teatru de război. Ea a fost subiect al
planurilor Vienei de reorganizare a Imperiului pe baze federale. În toamna anului
1918 se vehicula de către Habsburgi anexarea Bucovinei la Galiţia.
Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor s-a convocat la 14/ 27
octombrie 1918 o adunare a reprezentanţilor populaţiei româneşti din provincie.
Aceasta a decis unirea Bucovinei cu regatul României. S-a ales un comitet executiv
şi un consiliu naţional. Lider politic a fost ales Iancu Flondor.
În Moţiunea de Unire a Bocovinei cu România adoptată la 15/ 28 noiembrie
1918 la Cernăuţi, s-a hotărât:

"Congresul General al Bucovinei, întrunit azi, joi, în 15/ 28 noiembrie 1918

în Sala Sinodaladin Cernăuţi, considerând că în 1774, prin vicleşug, Bucovina a fost
smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei Habsburgilor, hotărăşte
Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş
şi Nistru cu regatul României".

TRANSILVANIA

În toamna anului 1918, în condiţiile prăbuşirii structurilor puterii imperiale, s-

a desfăşurat în Transilvania un puternic proces revoluţionar cu colaborarea tuturor
forţelor sociale reprezentând populaţia românească.
La 3/ 16 octombrie 1918 împăratul Carol I a făcut ultima încercare de a salva
monarhia aflată în prima dezagregare. El a lansat manifestul "către popoarele mele
credincioase", în care propunea federalizarea Austro-Ungariei. Drept răspuns
Alexandru Vaida Voievod a citit în parlamentul maghiar declaraţia de independenţă
a populaţiei româneşti din Transilvania.
La 30 octombrie/ 13 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român
Central, din care făceau parte: Vasile Goldiş, Aurel Vlad, Ioan Flueraş, Iosif Renoiu,
Tiron Albani. El a avut sediul la Arad şi a devenit organul central al luptei românilor
pentru unire. Ulterior el a luat denumirea de Marele Sfat al Naţiunii din Transilvania.
Adunarea naţională de la Alba Iulia a avut loc la 18 noiembrie/ 1 decembrie
1918. Ea a reunit peste 1228 delegaţi aleşi, şi peste 100.000 oameni veniţi din toate
colţurile Transilvaniei. Adunarea a fost deschisă de Gheorghe Pop de Băseşti.
Vasile Goldiş a citit textul care proclama Unirea. S-a hotărât:

2
Vasile Serban
Clasa a XI-a C
Liceul Tehnologic “Inaltarea Domnului”

"1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.

2. Vot obştesc, direct, secret, egal în mod proporţional pentru ambele sexe în
vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe sau parlament.
3. Desăvârşita libertate de presă, libertate de asociere şi întrunire.
4. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje, care
sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus."

A doua zi s-au dat organele provizorii ale puterii de stat şi anume Marele Sfat
Naţional, ce a jucat rolul de for legislativ condus de Gheorghe Pop de Băseşti şi
Consiliul Dirigent, prezidat de Iuliu Maniu şi format din 15 membrii.
Unirea a fost salutată şi recunoscută de naţionalităţile din Transilvania.
La 8 ianuarie 1919 Comitetul Central Săsesc a recunoscut la Medias actul de
la 1 decembrie 1918. În acest sens s-au pronunţat: reprezentanţii congresului şvabilor
de la Timişoara în august 1919 şi reprezentanţii populaţiei evreieşti în ianuarie 1919.

III. Importanţa istorică a Marii Uniri din 1918

Unirea din 1918 s-a realizat aşadar ca o expresie a voinţei populare într-un
context favorabil. Ea a încununat aspiraţiile de veacuri ale românilor de a vieţui într-
un singur stat. Ea a fost rodul luptei tuturor forţelor şi categoriilor sociale interne.
Au contribuit la edificarea ei o pleiadă de oameni ca: regele Ferdinand, Ionel
Brătianu, Iuliu Maniu, Ion Nistor, Take Ionescu, Ion Inculeţ, Nicolae Iorga.