UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918”,

ALBA-IULIA
FACULTATEA: DE STIINŢE
SPECIALIZAREA: ACAE
ANUL 1

APARIȚ IA Ș I EVOLUȚ IA CONTABILITĂȚ II

ÎNDRUMĂTOR: STUDENTE:
ASIS. UNIV. DR. NICOARĂ ANDREEA MIHAELA
CIOCA IONELA PÎRVA ANCA-IOANA

ALBA IULIA
2012
 APARIȚ IA Ș I EVOLUȚ IA CONTABILITĂȚ II

1. Apariț ia ș i evoluț ia contabilităţii la nivel naț ional

Momentele apariţiei contabilitaţii în România sunt legate de cercetările făcute de istorici

asupra Daciei. C. G. Demetrescu amintește în lucrarea sa “Istoria contabilităţii” de câteva table
cerate care atestă existența unor tranzacţii economico-juridice în perioada exploatării minelor de aur
de către romani.
În acest sens se constată că în Dacia se ţinea o contabilitate riguroasă în ce priveste
exploatarea minelor şi urmărirea veniturilor acestora, precum şi a tributurilor cuvenite statului. În
secolul al XVI lea apar însemnări contabile asupra modului cum erau administrate veniturile Ţarilor.
Istoricul A.D.Xenopol nota că în timpul lui Constntin Brancoveanu în Condica Visteriei
existau înformaţii asupra gestiunii fînanciare a ţării în condiţiile existenţei unei presiunii financiare,
din partea turcilor ( în A.D. Xenopol, Istoria Romanilor, vol. 8, p. 153.
Regulamentele organice din perioada 1831-1832 din Ţara Românească si Moldova au
impulsionat evoluţia contabilitaţii românesti. Astfel pe baza Regulamentelor organice s-a organizat
pentru prima dată în Ţarile Române o contabilitate regulată care să facă posibilă controlarea
“daravelilor “ ce încăpeau pe mâna slujitorilor statului. Atunci s-a reglementat dreptul la pensie,
dupa norme fixe şi nu după bunul plac al principelui, cum era anterior.
Printr-un act din octombrie 1947 s-a făcut alinierea contabilităţii la situația din U.R.S.S.
Atunci s-a produs dizolvarea Corpului Contabililor, iar introducerea cenzurii și epurarea
unor personalităţi știin ț ifice din lumea universitară, cum a fost profesorul Evian, va determina
stingerea polemicilor existente. Aceste transformări au dus la adaptarea unui sistem contabil în anul
1949, în care a fost pus în practică ‘’noul plan deconturi obligatoriu în întreprinderile socialiste’’ și
în anul 1951 planurile de conturi au fost modificate după exemplul celor din U.R.S.S. Prin urmare
începând cu anii 1948-1949 se instaurează perioada de ermetizare a contabilitaţii din România.
Până în decembrie 1989, contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa
şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate.
În perioada de după cel de-al doilea război mondial sistemul contabil românesc „a urmat
subordonarea necondiţionată a intereselor statului totalitar şi susţinerea economiei centralizate”.

2
 După decembrie 1989, tranziţia la economia de piaţă a implicat reforme în toate domeniile
de activitate, inclusiv în cel al contabilităţii, astfel:
 Perioada 1991 – 1993 este caracterizată prin controversele pe plan doctrinar dintre adepţii
unei reforme contabile în România. Atunci au fost emise planuri de conturi ale „momentului”, prin
care din planul de conturi vechi au fost eliminate unele conturi, s- au introdus altele, s-a modificat
simbolul şi elementele câtorva conturi.
În anul 1991 a fost adoptată Legea Contabilităţii, care reglementează organizarea şi
conducerea contabilităţii în România.
 Perioada 1994-1999 a fost perioada în care s-a implementat un sistem contabil dualist
inspirat din sistemul latino – american, pentru care s-a asigurat o consultanţă de specialitate din
partea Franţei
 În anul 1999 a început o nouă etapă a evoluţiei contabilităţii româneşti marcată de
armonizarea contabilităţii naţionale cu Directivele Europene de profil şi Standardele Internaţionale
de Contabilitate.
Astfel apare OMFP nr. 94 / 2001, prin care au fost aprobate Reglementările contabile
armonizate cu Directiva a IV-a C.E.E. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
Ulterior, la puţin timp după aceea, s-a emis OMFP nr. 306 / 2002, pentru
aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu Directivele europene.
Puţin mai târziu s-a emis OMFP nr. 1752 / 2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile
conforme cu Directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare, acest Ordin aflându-se
actualmente în vigoare. La data intrării în vigoare a acestui ordin, 1 ianuarie 2006, s-au abrogat
celelalte 2 ordine anterioare, respectiv OMFP 94 / 2001 şi OMFP 306 / 2002.
Pe plan european armonizarea se realizează prin cei trei piloni ai legislaţiei
europene în domeniu, respectiv:
- Directiva a IV-a a Consiliului 78/660/EEC privind conturile anuale ale
anumitor tipuri de societăţi comerciale;
- Directiva a VII-a a Consiliului 83/349/EEC privind conturile consolidate;
- Directiva a VIII-a a Consiliului 84/253/EEC privind autorizarea persoanelor responsabile
cu efectuarea auditului financiar al documentelor contabile.

3
2. Apariţia şi evoluţia contabilităţii la nivel intenaţional
În evoluţia contabilităţii se pot distinge cinci perioade:
1. primele inceputuri ale insemnarilor contabile pană la anul 1202
2. anii 1202-1494
3. anii 1494-sfarsitul anului 1600
4. anii 1600-1795
5. 1795-pană in prezent.
În antichitate, grecii, persii si incasii tineau socotelile cu ajutorul unor sfori innodate, de
diferite culori, ansamblul acestora constituia veritabile registrede evidenta. Păstorii şi-au numărat
turmele gravând linii verticale pe bucăţi de lemn. Brutarii din Franţa foloseau această metodă pentru a
număra pâinea vândută pe datorie. În Mesopotamia se utilizau, acum cinci mii de ani, tabliţele de
argilă umedă pentru a consemna prin gravare operaţiile care au avut loc. La Susa a fost descoperit
codul regelui Hammurapi.
Din textele codului reiese faptul ca asiro-caldeeni foloseau tablitele de argilă pentru
inventarierea depozitelor. Aceste tablite erau apoi uscate si păstrate ca documente justificative. Ei
cunosteau noţiunea de active si pasiv. De asemenea, ei aveau cunoştinţe şi de tehnică calcularii
dobânzilor pentru sumele imprumutate si înscrise in conturi, ca si la înregistrarea dobânzilor.
Din examinarea acestor tăbliţe, s-a constatat că, din vremuri indepartate, conturile folosite
cuprindeau informaţii referitoare la: categoriile de obiecte vandute, numele parţilor participante,
cantităţile si totalul vânzărilor. În afara tabliţelor de lut, grecii si romanii foloseau tăbliţe cerate si
tăbliţe de marmură.
Scribii din Egiptul faraonilor ţineau socotelile pe papirus. Cu timpul, locul frunzelor
de papirus a fost luat de pergament si apoi de hârtie
Evoluţia contabilităţii este legată de evolutia schimburilor comerciale. De la simple însemnări
s-a trecut la contabilitatea memorială, contabilitatea in partidă simpla si contabilitatea in partidă
dublă. Cea mai veche contabilitate memorială a fost ţinuta de bancherii din Florenţa, înca la anul
1211, cand se foloseau termenii de dare si de avere, deveniti mai tarziu debit si credit.
Nevoia de a şti impune apariţia si dezvoltarea unei stiinţe. Practica stimulează progresul
stiinţei. Sub impulsul unei intense vieţi economice, menţionam apariţia primei opera scrise de
contabilitate la şfârşitul secolului XV.

4
 Italia este ţara unde producţia capitalistă s-a dezvoltat mai devreme ca în alte tări. Se
dezvoltă puternic comertul, negustoria, meşteşugurile şi odată cu ele oraşele considerate drept
adevărate centre politico-economice. Folosirea cifrelor arabe şi a metodelor de calcul capată o largă
răspândire prin publicarea in 1202 a lucrării lui Leonardo Pisano Liber abaci.
În 1494 se publică la Veneţia cea mai importantă lucrare a savantului matematician Luca
Paciolo, “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportinalita”. Structurată in doua parti,
aritmetica si geometria, lucrarea lui Paciolo a marcat de fapt momentul de consacrare oficială a
ştiintei contabilitaţii. Prin aşezarea in centrul sistemului de calcul a contului Capital, Paciolo
formulează pima egalitate contabilă, intre conturile Casa si Capital, din care prin extensie se deduce
relaţia de echilibru Avere = Capital.
Autorul utilizează pentru primă dată termeni cum ar fi:
- bilancio care semnifică balanţa de verificare, prin care se pune in evidenţă relaţia
formală(Debit=Credit);
- pro e dano profit si pierdere.
Luca Paciolo a publicat prima descriere a contabilitaţii in partidă dublă in anul 1494.
Odată cu apariţia lucrării lui Paciolo s-a deschis in domeniul economic un nou curent de gandire
privind organizarea activitaţii economice pe principii economice profitabile. Prin opera “Summa ” s-a
aşezat piatra fundamentală la temelia literaturii contabile, ea fiind sâmburele din care a incolţit rodul
straduinţelor celor care au incercat sa faca lumină in labirintul acestei ştiinte.Nicio altă lucrare nu a
impulsionat atat de mult organizarea calculului economic si prin această activitatea economica insasi, ca
opera contabila semnata de Luca Paciolo. Adept al principiului: ubi non est orde, ibi confusio, adica
unde nu este ordine, domneste confuzia, Paciolo trateaza la un nivel superior cunostinte din domeniul
creditului, finantelor si contabilitatii. Prin opera de pionierat a savantului matematician, stiinta
conturilor dobandeste o deosebita insemnatate, iar cunostintele de contabilitate se raspandesc in intreaga
Europa.
Perioada cuprinsă intre anii 1494-1600, este numită de profesorul Dumitru Voina, drept faza
evolutivă a contabilitatii, respective secolul cel mare. Pentru Italia mentionam urmatorii autori de opera
contabilă: Givanni Antonio Tagliente, Girolamo Cardano, Domenico Manzoni si Angela Pietra.
Germania este prezenta in aria preocuparilor contabile prin Henricus Gramateus, Mathaeus Schwartz si
Wolffgang Scweicker, iar Franţa prin Pierre de Savonne si Martin Fuster.
Primul autor care reuşeşte să aducă o perfecţionare contabilitatii lui Paciolo, creand o adevarătă
bresa in tehnica pacioliană, este francezul Edmond Degrages. Acesta reuneşte cele doua registre

5
separate la Paciolo (jurnalul si cartea mare), intr-un singur registru, ale carui conturi prezintă intr-un
singur tablou situaţia afacerilor unui comerciant.
Numit de către profesorul Joseph Vlaemminch drept secolul contrastelor,veacul al XIX-lea
reprezintă un adevarat salt cantitativ in gândirea contabilă. În acest interval văd lumina tiparului un
numar de 1172 lucrari de contabilitate semnate de 1727 autori.
Cunoaşterea capitalului in dinamica modificarilor lui structurale, a cauzelor si efectelor aflate
intr-o conexiune permanentă, reprezintă elemente de real progres in definirea contabilităţii.
Secolul XIX si inceputul secolului XX înregistrează importante contribuţii aduse de gandirea
germană prin Manfred Berliner, Georg Kurtzbauer la care adaugam elveţienii Hügli si Schär. Ultimii
doi dezvoltă teoria duplicismului materialist cu doua serii de conturi.

6
BIBLIOGRAFIE

1. Budacia Lucian C-tin Gabriel, Baza bazelor contabilității, Editura Universitară, București, 2009.
2. Colasse, Bernard, Contabilitate generală – Iași, Editura Moldova, 1995.
3. Felaga, Niculae, Sisteme contabile comparate, ed. a II –a , vol. I – Contabilitatile anglo-saxone,
București, Editura Economică, 1999.
4. Potecea Olga, Bazele contabilității, Editura Pro Universitria, București, 2008.