PITICISM/NANISM HIPOFIZAR

Nanismul hipofizar se definește ca o creștere anormal de lentă care se exprimă clinic

printr-o statură mică, o hipostatură, datorată deficitului hormonului de creștere (Growth
Hormone-GH sau STH) la copii. Nanismul hipofizar se poate prezenta ca o afecțiune de sine
stătătoare sau se poate însoți de alte tulburări hormonale . La copil, hipostatura nu este doar un
handicap estetic, ci aduce după sine o serie de neajunsuri ce acompaniază nanismul hipofizar,
datorate deficienței(hiposecreției) hormonului de creștere.
Cauza determinantă:
Nanismul hipofizar se datorează deficienței hormonului de creștere care este secretat, în
mod normal, la nivelul glandei hipofize aflată sub control hipotalamic. Aceste două structuri-
hipofiza și hipotalamusul, sunt localizate la în interiorul cutiei craniene, controlează secreția
hormonală a organismului și pot fi perturbate de o serie de factori precum:
-factori genetici;
-defecte congenitale (aplazia/ hipoplazia hipofizei, displazii de linie mediană);
-tumori cerebrale (cea mai frecventă la copii și tineri fiind craniofaringiomul);
-infecții localizate la nivelul sistemului nervos central (TBC, sifilis);
-traumatisme cranio-cerebrale;
-encefalopatie hipoxică neonatală;
Simptome:
Copii cu nanism hipofizar au de cele mai multe ori dimensiuni normale la naștere,
deficiența de creștere fiind de cele mai multe ori remarcată după vârsta de 3 ani, de obicei în
comparație cu copii din anturajul de care aparțin (familie, grădiniță, școală primară). Viteza de
creștere este sub 6 cm/ an înainte de vârsta de 4 ani , sub 5 cm/an între 4 și 8 ani și sub 4 cm/an
înaintea pubertății.
În ceea ce privește aspectul acestor copii, se remarcă fața de dimensiuni mici, cu aspect
de papușă, piele uscată, cu riduri fine, lipsită de elasticitate, fără pilozitate și cu efelide (pistrui)
dispuse sub forma unui ”fluture cu aripile deschise”. Proporțiile corporale sunt păstrate- notă
caracteristică nanismului hipofizar. Alte semne ce pot orienta către diagnostic sunt extremitățile
mici (acromicria), adipozitate slab reprezentată sau uneori chiar vălurită, sudorație minimă,
tulburări de termoreglare. Vocea rămâne copilărească, pițigăiată. Apetitul acestor copii este
scăzut, capricios. Au o toleranță redusă la efort, tendință către hipoglicemie (scădere a glicemiei)
și lipotimii (leșin).
Sexualizarea poate fi absentă, incompletă sau completă dar, de cele mai multe ori,
apariția caracterelor sexuale secundare este întârziată.
De subliniat este faptul că inteligența acestor copii este normală, fără tulburări de limbaj
sau alte semne care ar sugera retardul psihic.
Tratament:
În cazul în care este pus diagnosticul cert de nanism hipofizar tratamentul va viza
substituirea hormonului de creștere cu hormon de creștere recombinat biosintetic care se poate
administra în diferite scheme de tratament fie zilnic, fie intermitent. Se pot folosi și substanțe ce
cresc producția proprie de GH de tipul Clonidinei, Levo-Dopa, Argininei, Dopaminei sau
Propranololului dar rezultatele terapeutice rămân modeste. Substanțele anabolizante (steroizi de
sinteză cu structură asemănătoare testosteronului) pot reprezenta o altă modalitate de tratament,
însă pe termen scurt și cu efecte adverse greu acceptabile mai ales la fete ( hirsutism,
clitoromegalie, precipitarea pubertății).

Bibliografie: newsmed.ro
wikipedia.org

Realizat de: Mărtoiu Ruxandra-Nicoleta, clasa a XI-a C