Cum lucrăm cu copiii din

centrele de plasament
Material pentru studiu individual
Despre Ajungem MARI
Ajungem MARI este programul educațional al Asociației Lindenfeld care își
propune să sprijine pe termen lung copiii instituționalizați și din medii
defavorizate pentru a ajunge oameni MARI, responsabili și independenți.

Programul a fost înființat pe 8 iunie 2014, în București, cu 0 fonduri și s-a

extins rapid în țară. În prezent lucrăm cu aprox. 2500 de copii și tineri din
București și alte 23 de județe.

Lucrăm în special cu copiii din centre de plasament de stat, copiii care au

suferit traume în urma instituționalizării, a abandonului și a separării de familii.
Ne dorim ca aceștia să se dezvolte armonios, să prindă încredere în ei și să-și
descopere pasiuni și abilități care să le aducă bucurie și să îi recomande pentru
o profesie.
Lucrul intensiv alături de voluntari îi ajută pe copii să-și însușească valori și să se
cunoască mai bine, să conștientizeze faptul că își pot depăși condiția și de ce
trebuie să se ferească de tentațiile străzii și ale anturajului.

Voluntarii devin exemple pentru copii și îi motivează să-și continue educația pentru
a nu se întoarce în stradă.
 Principiile Ajungem MARI
01 Activitățile Ajungem MARI se bazează pe educație și toate proiectele desfășurate de voluntarii
noștri sunt dezvoltate în acest scop: educarea și formarea copiilor și tinerilor din centrele de
plasament sau medii defavorizate. Ne axăm pe educație, dezvoltare personală și integrare socială
– recuperare școlară, ateliere și activități care să îmbunătățească abilitățile copiilor, cursuri
vocaționale, consiliere vocațională, cursuri de calificare. După ce aceste direcții sunt bine
acoperite, putem folosi resursele în scopuri secundare, ca îmbunătățirea mediului copiilor sau
acoperirea altor nevoi.

02 Tratăm cu respect și empatie toate persoanele! Voluntarii Ajungem MARI NU DISCRIMINEAZĂ indiferent de
etnie, rasă, culoare, sex, orientare sexuală, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de situație
socială sau financiară!

03 Tratăm în mod egal toți copiii și credem în ei! Avem o atitudine pozitivă și îi încurajăm pe toți – credem în șansa
fiecăruia de a se ridica. Încercăm să îi implicăm pe toți în activități. Fiecare copil sau adolescent are calități
care așteaptă să fie descoperite și îi apreciem pe toți în funcție de abilitățile lor, îi încurajăm și încercăm să îi
motivăm în permanență. Nu încurajăm activități competitive, ci mai degrabă activități colaborative, pe echipe.

04 Nu suntem de acord cu nicio formă de violență verbală sau fizică. Nu etichetăm copiii cu care lucrăm! Credem în dreptul
persoanelor de a-și da acceptul înainte de a fi implicate în orice tip de acțiune, inclusiv copiii.

05 Protejăm imaginea copiilor și păstrăm o imagine optimistă asupra activității și nevoilor copiilor, axată pe lucrurile bune pe
care le fac ei și pe rezultatele pe care le obținem împreună – fără diminutive, fără să îi victimizăm sau să le plângem de
milă. Nu expunem copiii în public la evenimente, respectăm dreptul la imagine și protejarea identității. Îi întrebăm și le
cerem acordul pentru a face poze sau a participa cu ei la activități în afara centrelor.
 Principiile Ajungem MARI
06 Păstrăm echilibrul în activități și în relațiile cu cei implicați. Implicăm copiii în primul rând în activități educative, cu
prioritate în fața celor recreative. Menținem o relație echilibrată voluntar copil – stabilim clar limite între noi și ce putem
face în cadrul programului de voluntariat, nu promitem mai mult decât putem face și înțelegem rolul temporar al
voluntarilor în viețile copiilor; nu le creăm așteptări, nu îi dezamăgim. Voluntarii Ajungem MARI nu vin cu scopul să adopte
copiii, să îi ia acasă (definitiv sau temporar, în weekend sau în vacanță)! Scopul voluntarului este să fie mentor, model, să îi
ajute pe copii să descopere lumea, să prindă încredere în propriile forțe, să devină INDEPENDENȚI și RESPONSABILI!

07 Dăruim timp, cunoștințe, atenție – nu oferim bani, cadouri și dulciuri, nici măcar drept recompensă. Copiii învață pentru
viitorul lor, pentru bucuria cunoașterii, pentru că activitățile sunt atractive și le este stârnit interesul, nu pentru recompense.
Așa vor aștepta mereu ceva de la cineva sau vor veni la activități doar dacă primesc ceva de la voluntari. Rolul voluntarilor
este să rezolve problema educației și integrării, nu nevoile materiale, care sunt multe și apar în permanență. Resursele și
energia ar trebui concentrate să îi ajutăm pe termen lung, consecvent, ca să avem rezultatele dorite.

08 Suntem o echipă! Toate lucrurile minunate care se întâmplă în proiect, nu ar fi posibile dacă echipa de bază nu ar fi avut
ideile și nu ar fi luptat pentru punerea lor în aplicare. Putem avea rezultate mari dacă ne consultăm coordonatorii,
discutăm despre nevoile copiilor și adaptăm activitățile și inițiativele. Ne documentăm dacă sunt situații care ne depășesc
și încercăm să îi înțelegem și să îi ajutăm, căutând soluții potrivite pentru fiecare.

09 Tratăm cu respect animalele și mediul înconjurător. Nu încurajăm activități cu copiii precum mersul la circ cu animale sau la
grădina zoologică și avem în vedere în permanență protejarea mediului.

10 Păstrăm convingerile personale (religioase, politice etc.) pentru noi și nu le impunem copiilor. Putem vorbi despre
experiențele noastre, dar îi lăsăm pe ei să tragă concluzii și să facă alegeri.
Cum sunt copiii și de unde provin?
Copiii și tinerii din programul Ajungem MARI au vârste cuprinse între 7 și 20 de ani și se află
în evidența D.G.A.S.P.C (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului).

Ei sunt:
Copii abandonați la naștere sau mai târziu.
Copii separați de familie pentru că aceasta nu putea avea grijă de ei (din lipsă de
resurse financiare, dependente de anumite substanțe, lipsa locuinței).
Copii abuzați de familie (fizic ori sexual).
Copii cu părinți în închisori sau spitale de psihiatrie.
Copii cu părinți aflați la muncă în străinătate și care nu au cu cine să îi lase.
Copii orfani care nu sunt luați în grijă de rude.
Copii cu dizabilități care nu pot fi îngrijiți de familii.
Copii cu părinți care au resurse financiare, însă sunt reduse (copiii locuiesc cu
părinții, dar sunt beneficiari ai centrelor de zi).

Cei mai mulți copii din centrele de plasament au părinți. Toți vor să scape de eticheta de "orfan"/ "căminist"
 Formele de protecție
Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului – se subordonează
Consiliului Local, sunt independente ca organizare, reguli, resurse financiare (pe
județe/ sectoare). Structuri importante - Ministerul Muncii (stabilește modul de
funcționare, legi etc.) și ANPCDA – Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Adopție – monitorizează, face recomandări etc.

Sistemul de protecție a copilului este mult îmbunătățit, dar încă nu poate răspunde
eficient nevoilor copilului – este nevoie de resurse umane, personal specializat,
restructurarea instituțiilor etc.

În prezent, la nivel național, se urmărește desființarea centrelor de plasament prin

încurajarea adopțiilor sau reintegrarea în familiile lor naturale. Acolo unde nu este
posibil însă, se are în vedere plasarea copiilor mici în asistență maternală, iar a
celor mai mari în apartamente/căsuțe de tip familial sau plasarea copiilor în
familii care îi pot întreține.

*Pentru ca voluntarii să poată lucra cu copiii și noi ca asociație să putem implementa proiecte în beneficiul copiilor și tinerilor
din sistemul de protecție, Asociatia Lindenfeld - Programul educațional Ajungem MARI are încheiate cu fiecare DGASPC de județ
sau sector (în București) sau centru privat convenții de colaborare care se reînnoiesc anual în baza unui raport de activitate.
 Formele de protecție
În cadrul programului Ajungem MARI lucrăm în primul rând cu copii din centre/ structuri de stat, dar și centre
private, administrate de fundații/ asociații.
În această perioadă, pentru a preveni răspândirea virusului, DGASPC-urile nu permit accesul fizic al voluntarilor în
centre. În majoritatea centrelor voluntarii pot lucra doar ONLINE cu copiii. Voluntarii nu îi pot vizita fizic pe copii
fără acordul expres al conducerii centrelor și fără înștiințarea coordonatorilor Ajungem MARI!
o Centre de primire în regim de urgență: copii în tranzit, teoretic pentru maximum 3 luni. Aici ajung copiii când se
întâmplă un abuz sau o tragedie în familie, până se rezolvă situația de risc sau este identificată o variantă (chiar și
temporară) mai bună. Unii copii vin și din familii sau din interiorul sistemului (centre sau apartamente) după ce au
fost înregistrate situații greu de gestionat - cazuri de violență, furturi, trafic de persoane sau consum de droguri.

o Centre de plasament: copii abandonați sau separați de familii (uneori părinții vin să îi viziteze, pot să le și
promită că îi iau acasă sau chiar să îi ia la plimbare în afara centrelor). Ei sunt în permanență la centru, iar cei mari
mai obțin bilete de învoire. Seara și în weekend pot fi doar 2 educatori responsabili pentru 30 de copii. Centrele
de plasament pot fi de stat sau private.

o Apartamente/module/căsuțe de tip familial: locuiesc cam 6-11 copii într-un apartament, unde sunt îngrijiți de
educatori care stau cu ei în schimburi (ture de 12 sau 24 de ore). Aceștia îi însoțesc pe copii la școală, fac
aprovizionare, gătesc, îi ajută la teme, spală și fac curat singuri sau împreună cu copiii. Căsuțele de tip familial pot
fi și private.
 Formele de protecție (2)
o Centre de zi: copii care locuiesc în familiile cu posibilități financiare reduse sau în situații dificile (părinți
analfabeți, dependenți de alcool sau droguri, bolnavi psihic) vin la centru înainte sau după școală, de luni până
vineri. Acolo mănâncă, își fac temele cu ajutorul asistenților și participă la activități recreative (20-40
copii/centru). Centrele de zi pot fi de stat sau private.

o Plasament familial: O persoană care s-a atașat de un copil pe care părinții nu îl pot îngriji (rudă, prieten de
familie, voluntar care a creat o relație de atașament etc.) poate îngriji acest copil la domiciliul ei și primește 600
lei/lună pentru îngrijirea copilului. În cazul în care copilul devine adoptabil, persoana care l-a luat în plasament
are prioritate și poate opta pentru adopție. Pentru luarea în plasament se întocmește dosar, anchetă socială etc.
Din partea părintelui de plasament este o responsabilitate pe termen nelimitat.

o Asistență maternală: Asistenții maternali sunt angajati ai statului pentru îngrijirea unui/unor copii la domiciliu.
Primesc salariu lunar pentru acest job 24/7 și bani pentru îngrijirea copiilor. Din păcate, din diverse motive, mulți
copii care cresc în asistență maternală ajung la 12-14 ani în centrele de plasament/apartamentele de tip familial,
ceea ce produce noi traume pentru copii. La Ajungem MARI lucrăm și cu copii aflați în asistență maternală - în
acest caz, cursurile cu voluntarii se desfășoară în spații puse la dispoziție de Direcțiile de Protecție a Copilului sau,
în puține cazuri, la domiciliul asistentului maternal.
 Cum sunt copiii?
În general, aproape toți copiii aflați în centrele de plasament au suferit o
TRAUMĂ – trauma abandonului/ separării de familie.

Comportamentul lor și modul de a reacționa în relațiile cu ceilalți pot fi diferite

de cele ale copiilor care sunt crescuți de părinți.

Reacționează diferit: unii dintre ei caută, mai mult decât copiii din familii, să
creeze legături, să se atașeze de persoanele care intră pe ușa centrului.
Alții simt nevoia să se izoleze, par inabordabili.

Cei mai mulți dintre copiii instituționalizați prezintă o întârziere de 2 ani în

dezvoltarea emoțională și intelectuală (câteodată și fizică).

Pe lângă trauma abandonului inițial, mulți au trecut prin mai multe centre/forme
de plasament în decurs de câțiva ani, de aceea prezintă tulburare de atașament,
iar cea mai mare nevoie a lor este aceea de afecțiune și atenție individuală.
 Cum sunt copiii?
Unii dintre ei învață la școli speciale și au nevoie de activități de consolidare a
cunoștințelor generale sau activități recreative, dar cei mai mulți sunt la școli
normale, de masă și au nevoie de ajutor la teme, alfabetizare sau îmbunătățirea
situației școlare.
Pot avea probleme de concentrare, deficit de atenție, hiperchinezie sau,
dimpotrivă, apatie, stare de tristețe, depresie.
Au stima de sine scăzută, se descurajează rapid, spun adeseori: „nu pot”, „nu
vreau”, ori afli despre ei de la alți copii că „nu pot pentru că atât îi duce capul”.

Au nevoie de încurajare permanentă și susținere, de multe ori nu sunt deschiși să

încerce lucruri noi, nu au motivație de a învăța).
 Reacțiile copiilor la traumă
01 Când vorbim despre traumă ne referim în primul rând la trauma abandonului, a instituționalizării, a
separării de familie, dar și la alte evenimente traumatice prin care trec acești copii precum: abuzuri în
familie chiar și de natură sexuală, violență fizică sau verbală, neglijență etc.

02 În general, reacțiile copiilor la traumă sunt: emoții puternice (frică, furie, vinovăție, rușine etc.), consum
de substanțe (alcool, droguri, tutun), o perspectivă sumbră asupra viitorului, probleme de concentrare,
stare de tristețe, stimă de sine scăzută, comportamente sexuale riscante, agresivitate, limbaj obscen,
comportamente provocatoare, putându-se ajunge până la automutilare și idei suicidare.

03 Pentru a înțelege mai bine mediul din care provin acești copii și traumele prin care trec te invităm să
urmărești filmulețul ReMoved: https://www.youtube.com/watch?v=lOeQUwdAjE0

* Copiază link-ul într-un browser de internet sau caută pe YouTube: ReMoved 1.

Pentru a adăuga subtitrare în limba română, apasă pe butonul de setări din
dreapta jos a video-ului , selectează Subtitles/CC și alege limba română.
 Reacțiile copiiilor la traumă
Stresul repetat, cronic, determină schimbări în creierul uman (bătăile, abuzul, neglijența, presiunea școlară,
teama că va fi rănit, va fi respins). Copiii instituționalizați sunt supuși unor surse de stres aproape zilnic. De
multe ori ei nici nu au pe nimeni care să îi ajute să gestioneze stresul și se simt în capcană și neputincioși
situațiilor externe.

În mod normal creierul funcționează astfel: avem situația amenințătoare/sursa de

stres > creierul eliberează un hormon pe nume cortizol care pune organismul în
Efectele stresului stare de alertă gata să facă față acelui pericol (Răspunsul Flight/Freeze/Fight - Să
fugi/să îngheți/să te lupți). Odată ce pericolul dispare, nivelul cortizolului scade și
funcționarea organismului revine la normal.

Dar dacă stresul este zilnic și intens, nivelul cortizolului nu mai revine la normal, corpul rămâne într-o stare
permanentă de alertă și percepe pericole peste tot în jurul lui.
Efectele pe termen lung al unui nivel ridicat de cortizol în creier:

Micșorarea fizică a creierului – afectarea structurii și funcționării lui.

Este alterată însăși capacitatea creierului de a gestiona nivelul cortizolului: chiar și când
situația anxiogenă a dispărut, un copil supus repetat stresului, cu un nivel de cortizol mare
menținut în creier nu mai știe să se relaxeze, creierul său nu mai poate face legătura că
pericolul a trecut.
Vorbim aici de o stare de VIGILENȚĂ MAXIMĂ, STARE DE ALERTĂ CONTINUĂ a copilului.
Experiențele și traumele din primii ani de viață l-au învățat să perceapă numai pericole peste
tot. Alarma lor de stres este ușor activată. Sunt multe gesturi mici care ar putea să îl facă să se
simtă în pericol (poate tonul vocii, poate un fel de atingere puțin mai bruscată, un cuvânt care
îi activează o frică – toate fără intenție).

Afectează părți ale creierului responsabile de concentrare, evaluare și luare a deciziilor,

interacțiunile sociale.
Afectează capacitatea de învățare, de a memora și de a-ți aduce aminte lucruri.

Poate constitui o predispoziție pentru depresie.

 Copii „dificili”
! Orice copil poate avea zile foarte bune și zile agitate. Fii pregătit
să-l cunoști și să-l accepți necondiționat în ambele ipostaze!

Un copil agitat, care are un tantrum/acces de furie, ignoră regulile și îi provoacă în mod repetat pe colegi, nu
trebuie ignorat. Comportamentul lui poate avea o mulțime de cauze: o afecțiune organică, o tulburare
emoțională sau comportamentală, o frustrare mai veche, nevoia de atenție individuală etc.

Pe unele le poți gestiona, altele au nevoie de abordarea unui specialist sau de intervenția educatorului. Când
criza nu este gravă, ai de ales: fie îl cooptezi pe copil în activitate, dându-i un rol cu sarcini simple dar precise
(de pildă, ca asistent al tău), responsabilizându-l și făcându-l să se simtă util, fie îl antrenezi într-o activitate
individuală, iar colegul tău se va ocupa în continuare de ceilalți copii (poate să deseneze, să vă jucați
împreună un joc, să discutați). Pentru asta, e bine să ai un plan B și să cunoști pasiunile fiecărui copil, dar mai
ales ale copiilor „dificili”.
 Copii „dificili”
În mijlocul unei crize, indiferent dacă manifestările sale de furie sunt verbale sau fizice, nu
încerca să negociezi cu el, nu îi analiza reacțiile cu voce tare, nu le eticheta. Ignoră-le
oricât de dificil ar părea și tratează-l cu același respect și empatie. Mulți copii fac
eforturi remarcabile să se controleze, însă nu reușesc, iar odată ce se liniștesc, sunt
capabili să-și ceară scuze și să-și evalueze critic propriul comportament.

Cu un astfel de copil poți analiza situația după ce „furtuna” a trecut: e important să-i spui
că-l înțelegi, că și tu ai trecut prin astfel de stări, cum le-ai depășit, să-i dai exemple de
autocontrol.

O parte dintre copiii impulsivi au și un diagnostic de retard sau întârziere mintală, iar crizele (limbaj obscen,
provocator, agresivitate fizică) se produc pe fondul instabilității emoționale specifice retardului ori incapacității
de a procesa informațiile și stimulii noi din mediu (instrucțiunile, regulile). Diagnosticul unui copil este însă
confidențial și nu ne putem aștepta ca educatorii să ni-l dezvăluie.
 Cum lucrezi cu copiii instituționalizați
Copiii din centrele de plasament sunt copii minunați, au mult potențial și o nevoie imensă de acceptare
necondiționată, de afecțiune, de sprijin și încurajare. E important să fii conștient de trecutul lor și să le dai cu
adevărat o șansă.
În primele întâlniri concentrează-te pe crearea unei legături sau alianțe, așa cum se numește în
psihoterapie. Aceasta se realizează arătând interes pentru lumea lor, cu tot ce înseamnă ea (jocuri pe
Creează o legătură calculator, filme, desene animate, muzică), explorând pasiunile pe care le au, felul în care văd ei viitorul.
FOLOSEȘTE apoi informațiile pe care le ai despre ei – va conta că AI ȚINUT MINTE.

E important să fie întrebați ce anume le place, ce pasiuni au, cum ar vrea ei să se desfășoare orele și să
se țină cont de părerile și opțiunile lor; așa vor simți că ei contează în ochii celorlalți și că pot avea un
Atitudine deschisă cuvânt de spus. Nu desconsidera opțiunile lor pentru muzică, filme etc. și nu le impune pe cele proprii.
Asta doar va crea o barieră în plus între tine și copil.

Evită etichetarea copiilor cu orice preț! (rău, dezordonat, leneș și altele).

Poate fi sancționată fapta, dar niciodată persoana. Abundența comentariilor
NU eticheta!
negative îl fac pe copil să se îndoiască profund de capacitățile
lui. Mult mai eficace este să pui în valoare ceea ce merge, ceea
ce POATE FACE copilul și să treci cu vederea ceea ce nu
reușește ÎNCĂ!

!
NU EXISTĂ COPII RĂI sau OBRAZNICI, există doar copii cu comportamente
nepotrivite, care au o justificare, o cauza ce ține de traumele și experiențele prin
care au trecut.
 Cum lucrezi cu copiii instituționalizați
ȚINE MINTE: Orice comportament nepotrivit are o cauză sau chiar mai multe și nu poate fi îndreptat de
la o zi la alta. E nevoie de multă răbdare și, mai ales, de consecvență. În loc să criticăm copilul în
prezența celorlalți, este preferabil să discutăm cu el între patru ochi despre consecințele
acțiunilor/cuvintelor sale, prezentându-i moduri de a-și gestiona problema sau ajutându-l să găsească
alternativele acceptabile.

Învățarea abilităților sociale poate fi una dintre cele mai dificile sarcini pentru un copil
instituționalizat, însă tocmai acest lucru face ca prezența voluntarilor să fie atât de importantă.

Ce să FACI în procesul de învățare?

ADAPTEAZĂ orele în funcție de copii (vârstă, nevoi).
Încearcă să le transmiți „DE CE?” e bine să învețe, să știe, ce oportunități
pot avea, unde pot folosi cunoștințele acumulate; arată-le cum se traduc și
de ce sunt utile în lumea din jur.
Fii ENTUZIASMAT - „WOW, ce interesant!” – arată-te uimit, curios, interesat
de temă sau materie (într-un mod firesc pe care să îl preia treptat,
împărtășind colegilor noua descoperire).
Fă-ți un PLAN A cât mai interesant și interactiv și un PLAN B de fiecare
dată – copiii sunt imprevizibili; scrie activitățile pentru a-ți fi mai ușor.
Fii prietenos, însă nu-ți uita ROLUL DE MENTOR/; adică fii calm, blând, dar ferm.
Fii SPONTAN și jucăuș: folosește cât mai mult limbajul trupului, gesturi și expresii
faciale: facilitează procesul de învățare.
SURPRINDE-I – să introduci în întâlniri elemente surpriză, care să îi facă atenți și
curioși – un joc de atenție, un concurs, un obiect ascuns la spate pe care să-l
ghicească punând întrebări, o pauză de 3 minute de dans în fața camerei etc.
ASCULTĂ-I – Întreabă-i cum vor să lucrați și oferă-le opțiuni, dar controlează tu
opțiunile.
Stârnește-le CURIOZITATEA și fă-i atenți: Începe întâlnirea într-un mod interesant
și interactiv (joc de mișcare, salut special, cântec asociat cu gesturi).
Folosește o VARIETATE DE MATERIALE, în special vizuale și auditive.
ALTERNEAZĂ activitățile statice cu cele de mișcare.
Folosește PASIUNILE copiilor – leagă-le de orice disciplină predată.
ÎNVAȚĂ-I SĂ ÎNVEȚE: să conspecteze, să facă o schemă, să sublinieze, să asocieze.
Învață-i să COLABOREZE: propune jocuri în perechi și pe echipe.
Oferă RECOMPENSE verbale și simbolice (laude, stickere, buline, diplome, scrisori), niciodată dulciuri sau obiecte pentru orice
lucru bine făcut.
Validează-i la orice pas pentru orice mică reușită.
Nu folosi pedepse!
Ține minte, nu atât că predai un subiect, ci cui îl predai: UNOR COPII.
 Copiii au nevoie în primul rând de IUBIRE!
Chiar dacă simți că problemele copilului te depășesc, nu te descuraja și amintește-ți că ești acolo
pentru a le oferi alinare și confort emoțional.

Dacă nu sunt interesați de teme sau activități, înseamnă că nevoile copilului sunt de natură afectivă.
Fii pregătit să îl asculți și să îi oferi toată atenția ta! Principala nevoie a copiilor este una de atenție,
de conectare și de acceptare necondiționată.

Doar stabilind aceasta bază puteți lucra împreună spre atingerea unor obiective în dezvoltarea
personală și reușita școlară. Fără îndeplinirea acestei nevoi e mai greu pentru ei să se gândească la
teme și reușite școlare.

E important să ai niște obiective în lucrul cu ei, dar ține minte să mergi în ritmul lor și să te ajustezi pe
parcurs. Nu te descuraja! Doar că va lua poate mai mult timp să ajungi acolo.

Te rugăm să vizionezi acest filmuleț ( https://www.youtube.com/watch?v=SFnMTHhKdkw ) pentru a înțelege mai

bine importanța legăturii dintre adult și copii și cât de mult contează fiecare încurajare și să acorzi o șansă cu
adevărat oricărui copil. Copiază link-ul sau caută pe YouTube: Every kid needs a champion | Rita Pierson
*Poți activa și aici subtitrare în limba română, la fel ca la primul filmuleț - ReMoved.

Cel mai mare factor motivant și o condiție de

bază în lucrul cu copilul este relația dintre voi.
 Cum se desfășoară activitățile?
Modulul acesta va fi unul mixt, activitățile vor fi atât fizice cât și online, în funcție de situația din fiecare județ și localitate în parte.
Ce înseamnă asta? Nu putem ști cum va evalua nr. de cazuri în fiecare județ și ce restricții se vor aplica pentru fiecare centru. De
aceea avem nevoie de flexibilitate din partea voastră, atât cât se poate, și să ne putem adapta cu toții pe parcurs.

Ce înseamnă asta?
1. Dacă ai ales să te implici DOAR fizic, vei putea lucra cu copiii doar din localitățile unde avem
activitate și unde există centre cu care colaborăm și doar în măsura în care ni se va permite accesul
fizic. Poți consulta lista pe site-ul nostru, în secțiunea Devino Voluntar. Dacă nu te afli în localitățile
respective, te vei putea deplasa cu mijloace de transport în comun sau cu mașina personală, iar noi
decontăm transportul.
2. Dacă ai ales să te implici DOAR online, vei putea face asta doar în centrele în care există logistica
necesară. Voluntarii online vor fi repartizați către centrele unde nu se poate merge fizic sau care sunt
foarte îndepărtate de oraș și nu avem voluntari cu disponibilitate de deplasare. Asta înseamnă că e
posibil să lucrezi și cu copii din alte județe.
3. Dacă poți lucra atât online cât și fizic va fi mult mai ușor să te adaptezi pe parcurs, în cazul în care
vor apărea restricții.

Pentru activităţile desfăşurate online, programul tău va fi de o ședință pe săptămână, cu durata de 1h – 1h 30',
pentru că atenția copiilor nu poate fi reținută la fel de mult în online, iar pentru cele fizice 2 ore. La acestea se
adaugă încă 1 oră săptămânal pentru pregătirea și raportarea activității.
 Provocările ONLINE-ului
În spatele unui copil care reușește la școală este un voluntar care nu a renunțat!
CALIBRAREA AŞTEPTĂRILOR: întâlnirile online nu sunt niciodată la fel ca cele fizice, nu pot ajunge la același
nivel oricât ne-am strădui noi. De aceea, e important să înțelegeți că, dacă nu reuşiţi tot ce v-ați propus, nu
ați făcut voi ceva greşit şi că nu sunteţi singuri. Mulţi voluntari se confruntă cu multe greutăți când vine vorba
de întâlnirile online. Vă recomandăm să scădeți așteptările. E o diferență între CE VREAU să fac și CE POT
să fac.
Ex: Vreau să țin cursul cu ei, dar pot să-l fac doar cu 2 copii, nu cu 6/Vreau să facem toată tema la mate,
dar pot să lucrez doar 2 exerciții cu un anumit copil. În final, unele lucruri nu depind de voi și nu
le puteți controla.

SĂ ÎNȚELEGEM CONTEXTUL
Copiii sunt izolaţi în centre, sunt slab stimulaţi intelectual. Asta înseamnă
că e posibil să se comporte ciudat, să nu fie sociabili, sau să fie trişti sau
să fie furioşi. E posibil să se comporte urât cu voi, ca manifestare a furiei
şi a frustrării. E posibil să fie dificil să le captaţi atenţia sau să le
menţineţi atenţia. E important să înţelegeţi că acesta este contextul cu
care toţi ne confruntăm, iar dacă nu vă reuşeşte o activitate nu
înseamnă că aţi greşit voi cu ceva, ci poate situaţia nu vă permite să
faceţi altceva.
 Reguli
➢Respectarea programului și a limitelor clare. Îi informăm și pe copii cât timp putem aloca pentru întâlnirea
respectivă, că nu putem sta mai mult decât atât. Ne ţinem de programul stabilit şi suntem punctuali. Nu îi lăsăm
pe copii să aştepte, iar dacă intervine ceva, îi anunţăm.
➢(Ptr. Online) Încercăm să alegem un loc din casa noastră unde să avem liniște și intimitate. Încercați să fie același
loc, vă va ajuta să stabiliți o rutină clară pentru copii. Nu vă plimbați prin casă cu camera, nu le faceți turul casei.

➢Nu aducem în cadru/la centru sau în intâlnirile fizice persoane străine (părinții, soţul/soția, copiii,
prietena/prietenul, colegul). Ne asigurăm că, atunci când facem întâlnirile online cu copiii, suntem
singuri în cameră şi avem intimitate.

➢Nu discutăm despre părerile noastre religioase/politice cu copiii.

➢Nu îi întrebăm pe copii despre poveştile lor de viaţă - putem fi ascultători, dacă ei se deschid în
faţa noastră, dar ATENŢIE nu întrebăm noi nimic, pentru că nu ştim ce ,,Cutia Pandorei de durere”
deschidem şi nu ştim să gestionăm acel conţinut emoţional.

➢Nu promitem (ce nu știm că putem respecta) și Nu le facem cadouri (ex: nu le trimitem bani, haine,
dulciuri la apartament/centru). Ex: Îmi încarci cartela - NU!
 Reguli
➢FĂRĂ POZE cu copiii postate public în afara grupului secret al voluntarilor!!!! Respectăm intimitatea lor și
confidențialitatea datelor personale ale copiilor.

➢FĂRĂ întâlniri în particular cu copiii sau tinerii – voluntarii vor interacționa cu aceștia doar la activitățile
anunțate și organizate, cu aprobarea conducerii centrelor și a coordonatorilor de județ;

Organizare întâlnirilor
Număr de copii: Variază în funcție de activitate și de modul de interacționare
online/fizic. Pentru teme - 1 copil, max. 2, iar pentru jocuri sau alte activități - max. 4-5
copii în online, iar fizic poți lucra și cu mai mulți.
IMPORTANT!
Pentru întâlnirile este esențial să ai un plan clar pregătit și încă 2-3 variante de rezervă.
Mediul ONLINE nu lasă la fel de mult loc pentru improvizație, de aceea trebuie să-ți
pregătești din timp planul de lecție, structura întâlnirii, atelierele sau jocurile pe care
vrei să le faci împreună cu copiii.
Alocă timp pentru pregătirea activității: stabilești ce activitate vrei să susții la
următoarea întâlnire, stabilești o structură, faci research despre tema pe care vrei să o
abordezi, alegi exercițiile, jocurile etc., pregătești materiale de lucru, dacă acestea sunt
necesare (fișe de lucru, fotografii, link-uri către filmulețe etc.)
 Organizare întâlnirilor cu copiii
Ca să îți fie ușor să-ți organizezi întâlnirile cu copiii ți-am pregătit multe resurse și materiale gata de pus direct în
practică. Vei găsi în Biblioteca Ajungem MARI training-uri online, planuri de lecție, idei de jocuri, activități de
dezvoltare personală, instrumente pentru învățare prin joc, metode de predare, suporturi de curs pentru ateliere
de educație pentru sănătate, educație civică, financiară și antreprenorială, siguranță online și offline, TIC etc.)
Trebuie doar să le citești și să transmiți informația mai departe copiilor și tinerilor.

Cum ar trebui să arate o întâlnire cu copiii?

1. Rutina de început (5-10 minute) 2. Conținut (40-50 minute) 3. Rutină de final (5-10 minute)
Conectare unul cu celălalt. Sugestii de activități Puteți juca jocul lor preferat sau un joc
- Stabilești clar tema pe care vrei să o abordezi
(în funcție de vârsta copiilor, de preferințele lor): pregătit de voi pentru ei:
- Preferabil să implice și un joculeț de mișcare.
- Ne prostim în fața camerei, ne costumăm în -Ascultați muzica preferată împreună;
- Avem grijă la vârsta copiilor când selectăm
diverse personaje, ne stabilim un salut al nostru. -Cântați un cântec (5-8 ani);
informațiile.
- Întrebăm cum a fost săptămâna lor - să spună -Împărtășiți un lucru pentru care sunteți
fiecare un lucru bun care li s-a întâmplat și recunoscători;
Cât va dura fiecare activitate?
pentru care sunt recunoscători, și un lucru mai -Împărtășiți care a fost momentul
Cu ce vreau să rămână copilul după această
puțin bun (este important sa vorbească pe rând). preferat din întâlnire;
întâlnire? (conținut și stare emoțională)
- Jocuri de mișcare, icebreakere: -Alte idei: un hi5 la cameră, un
scuturăm corpul, numere și mișcări pupic, o îmbrăţişare virtuală/
asociate, un cântecel la care să fizică; -Un emoji/sticker care
asociem niște mișcări. descrie starea voastră.
Cum arată întâlnirile fizice?
Cum arată întâlnirile fizice?
Cum arată întâlnirile online?
Cum arată întâlnirile online?
Cum arată întâlnirile online?
Ce spun voluntarii?
Ce spun voluntarii?
Ce spun copiii?
 Cum ne vom organiza?
Vei lucra individual (pentru meditații, teme) sau în echipe de câte 2 voluntari (pentru ateliere, jocuri, activități
cu mai mulți copii). Dacă lucrați fizic sau pe o platformă care permite împărțirea în grupuri mai mici (ex: Zoom)
puteți începe întâlnirea cu toți copiii și toți voluntarii și apoi vă puteți separa.
Vei fi repartizat la un anumit centru și vei lucra cu aceiași copii pe parcursul întregului modul.
Aproape toate centrele de plasament au un coordonator de centru, care se ocupă de
organizarea voluntarilor și a activității de la centrul respectiv.
Pentru fiecare județ există unul sau mai mulți coordonatori de județ care se ocupă de
organizarea și monitorizarea voluntarilor și a activității de la toate centrele din județul
respectiv.

Coordonatorii sunt și ei voluntari, lucrează cu copii, iar în plus, se

ocupă de partea administrativă. De coordonatorii de județe se
ocupă echipa Ajungem MARI, cei 2 coordonatori naționali și 2
coordonatori pe București.
 Cum ne vom organiza?
Comunicarea între voluntari, între echipa Ajungem MARI de la București și restul voluntarilor se face exclusiv pe
Facebook, în grupuri secrete pentru voluntarii Ajungem MARI. Vei fi adăugat pe grupul cu voluntarii din județul
tău după ce treci de toate etapele de selecție și vei semna contractul de voluntariat.

Rapoarte de activitate!
După FIECARE activitate cu copiii, ORICÂT de scurtă ar fi, vei face 2 rapoarte de activitate:
- raport de activitate pe grupul de Facebook. Nu este ceva complicat, ci doar o postare în care prezinți ce ai
făcut, copiii cu care ai lucrat etc., însoțit de câteva poze/screenshots.
- raport de activitate tip formular, conține aceleași informații, dar într-un mod mai structurat, cu întrebări la care
vei răspunde punctual.
E important să le completezi pe amândouă, după fiecare întâlnire!
Dacă lucrați pe echipe, doar o persoană va completa raportul pentru activitatea respectivă.

Vei fi adăugat și pe grupul de Consiliere și idei unde vei avea acces la toate resursele și materialele de suport
pregătite de psihologul și colaboratorii noștri.
La început vom comunica mai mult pe e-mail, iar ulterior ne vom muta pe Facebook. Te rugăm să verifici constant
adresa de e-mail (chiar și folderul Spam) și odată devenit voluntar, să verifici grupurile de Facebook o dată la 2-
3 zile.
 Ce fac mai departe?
1. Dacă ai parcurs întregul material, te rugăm să completezi formularul de Voluntar informat până CEL TÂRZIU pe
27 septembrie pentru a ne asigura că ai reținut informațiile importante. Găsești formularul în e-mailul de la noi.
Răspunsurile tale la întrebările din acest formular reprezintă o etapă în procesul de selecție. Te rugăm să aloci
aprox. 30 de min pentru completarea lui și încă aprox. 30 de min pentru formularul cu

2. Noi vom verifica răspunsurile și pe 28 septembrie îți vom trimite email de admis/respins. Cei care vor trece mai
departe vor primi mai multe detalii legate de trainingul online OBLIGATORIU care va dura 3 ore și include și
testare psihologică. Trainingul se va desfășura pe Zoom.

3. Participi INTEGRAL la trainingul online. Pe lângă faptul că este informativ, trainingul este încă un pas în selecția
voluntarilor pentru că include testarea psihologică și un interviu. Este obligatoriu să participi cu video.
 Ce fac mai departe?
4. Vei primi răspuns Admis/Respins după training până cel tarziu la data de 26 octombrie.

5. Cei admiși vor primi pe email un formular în care vor completa datele pentru semnarea contractului de voluntariat
și vor încărca documentele obligatorii scanate: copie buletin, cazier judiciar, certificat de integritate (ambele se
obțin gratuit de la aproape orice secție de poliție). Formularul trebuie completat până pe 4 noiembrie!

6. Vei primi contractul de voluntariat pe e-mail până la cel târziu 15 noiembrie

7. Vei primi confirmarea că ești oficial Voluntar Ajungem MARI și invitația de a te alătura grupului de colegi până
la cel târziu 10 noiembrie.

ATENȚIE! Dacă nu primești e-mail de la noi în intervalul specificat te rugăm să ne scrii pe

office@ajungemmari.ro și să ne informezi despre asta.

Îți dorim mult succes și spor!

Echipa
 Mulțumim tare că îți dorești să le fii alături
copiilor și tinerilor din centrele de plasament!
Alături de tine reușim să schimbăm lumea copiilor cu pași mici!