NUME : Ciocirlan Iustina – Elena

DISCIPLINA: Teoria Generala a Dreptului

ID Anul I

CULTURA SI CIVILIZATIA CA FACTORI DE

DETERMINARE A DREPTULUI

În timp ce istoriile comune și asemănările culturale au lăsat multe țări cu sisteme juridice
destul de asemănătoare între ele, există sute de sisteme de drept unice utilizate în întreaga
lume. În multe locuri, sistemele juridice evoluează în două ritmuri diferite – primul, ca
răspuns la schimbările treptate ale societății și atitudinilor naționale, iar al doilea, cu o viteză
rapidă în cazul unui eveniment național sau politic major – de exemplu, o revoluție politică
sau un conflict. Evenimentele geografice, istorice și politice unice pot avea, de asemenea, un
efect uriaș asupra sistemului juridic utilizat de o țară. De la începutul civilizației, sistemele
juridice au fost esențiale pentru asigurarea regulilor guvernamentale, soluționarea
disputelor, limitarea instabilității sociale și menținerea standardelor etice de corectitudine și
justiție.
Multe țări , depind de obiceiurile religioase pentru sistemul juridic. Țările care urmează un
sistem juridic construit pe legea religioasă văd aceste reguli ca provenind de la o divinitate,
adesea sub formă de profeți. Respectivele legi sunt de obicei eterne și imuabile, făcându-le
foarte rezistente la schimbările sociale și la alți factori care pot duce la evoluția legilor în
țările care utilizează un sistem de drept civil sau de drept comun. Sistemele juridice
influențate puternic de religie sunt cele mai frecvente regăsite în țările islamice, care variază
în utilizarea legii pur religioase. Unele țări islamice folosesc un sistem care este format atât
din legi seculare, cât și din legi religioase sau operează sisteme juridice religioase și seculare
distincte. Sistemul juridic religios, de exemplu, poate dicta regulile căsătoriei și relațiilor de
familie, inclusiv divorțul și educația parentală. Sistemul juridic laic poate guverna comerțul și
problemele juridice publice. Acesta este cazul în Pakistan, în care Constituția țării din 1935 se
bazează pe legea comună engleză, dar legea post-independență este compusă atât din
dreptul comun englez, cât și din legea Sharia.
Tradiția juridică este un factor cheie de luat în considerare atunci când ne gândim la
problemele păcii și reconcilierii post-conflict deoarece legea este o piatră de temelie a
societății. Tradiția juridică este ansamblul atitudinilor profund înrădăcinate, condiționate din
punct de vedere istoric, despre natura dreptului, rolul legii în societate și politică și cu privire
la propriul organizarea şi funcţionarea unui sistem juridic existent în cadrul unui stat sau
comunitate. În funcție de originile istorice și dezvoltarea dreptului în cadrul unei anumite
comunități, tradiția juridică se poate baza pe coduri precum cele din dreptului civil sau
bazate pe hotărâri judecătoreşti precum cele din dreptul comun.
Tradiția juridică se poate baza și pe precepte ale religiei, ca în tradiția legii islamice, sau pe
practici comune de lungă durată menite să asigure armonie și echilibru, ca în multe dintre
țările asiatice și africane. Noțiunile occidentale de drept și justiție sunt foarte diferite de cele
ale traditiei juridice care s-a dezvoltat pe continentul african. Procesul în stil occidental și
pedeapsa „nu se potrivesc cu jurisprudența tradițională africană”. Traditia juridică africană ,
mai degrabă, menține o viziune asupra dreptății care vizează vindecarea , remedierea
dezechilibrelor, restabilirea relațiilor pierdute.” Această tradiție juridică se concentrează
atât pe reabilitarea victimei și făptuitorul, precum și reintegrarea făptuitorului în comunitate
în scopul restabilirii echilibrului şi armoniei. În timp ce există numeroase diferențe între
statele africane, multe state, inclusiv Uganda, împărtășesc o moștenire în tradiția juridică a
Africii, descrisă în mod obișnuit ca a tradiție juridică cutumiară. În timp ce fiecare țară
distinctă în cadrul africanului continentul și-a dezvoltat propria tradiție juridică, există
anumite puncte comune între țările din Africa care fac parte din primele tradiții juridice.
Acele zone din Africa de la sud, din zona deșertului Sahara au fost conduse timp de secole de
legile cutumiare ancestrale. Principiul de bază al acestei tradiţii cutumiare este că concepţiile
despre drept provin din respectul pentru tradiţiile strămoşilor, din frica şi respectul pentru
supranatural. Natura obligatorie a legii în acestea societățile provine din presiunea societății
și din dorința de a acționa împotriva ei de frica de rușine și alungare. Tradiția cutumiară
africană a fost, din punct de vedere istoric, un sistem social de drept centrat în fiecare
comunitate cu metode comunale de soluţionare a litigiilor şi crearea de noi legi, necesare
schimbării circumstanțelor. Prin urmare, din punct de vedere al scopului legii, tradițiile
juridice cutumiare sunt în general colectiviste sau comunaliste. Întreaga comunitate este
implicata în decizii precum înfăptuirea justiției și a pedepselor și decizia impersonală a unei
instanţe nu reflectă preferinţele comunale. De asemenea în tradițiile juridice cutumiare,
fiecare persoană din comunitate este considerată a fi parte dintr-un grup mai mare de
membri în viață, decedați și nenăscuți. Acestea sunt grupuri comunale, în care o infracțiune
săvârșită de un individ împotriva altei persoane este privita ca o crimă de către un clan
împotriva altei comunități Spiritele de strămoși sunt foarte puternice și sunt chemate să
ajute la remedierea greșelilor, facilitând armonia comunală. Prin urmare, o „dreptate”
impusă de stat guvern sau o instituție internațională nu cuprinde mecanismele adecvate
pentru rezolvare adevărată a unei greșeli.
Există o serie de practici juridice tradiționale care reflectă cultura din Uganda propuse ca
alternative la practicile în stil occidental. Cel mai susținut obicei este Mato Oput. Mato Oput
înseamnă a bea „ rădăcină amară” și se bazează pe înțelegerea Acholi a vieții. Nu există
tribunale în Mato Oput, ci mai degrabă procesul se bazează pe scuze, remușcări și
acceptarea răspunderii pentru acțiunile săvârșite. Întreaga comunitate ia băutura amară,
despre care se crede că simbolizează amărăciunea trecutului și este o promisiune de a nu
gusta niciodată o asemenea amărăciune în viitor. Făptuitorul și victima sau rudele victimei
beau mai întâi împreună, apoi toți membrii clanului. Acest proces este urmat de o masă
împreună și de iertare, care este considerată esenţială.. Procesul Mato Oput este un ritual de
curățare pentru victimă pentru a îndepărta orice spirit răzbunător. Acest proces curăță
victima, făptuitorul și întreaga comunitate. Mato Oput este reprezentativ pentru principalele
caracteristici culturale și instituționale ale traditiei juridice din Uganda, cu accent pe
comunitate, strămoși și spirite, și recreând armonia între toate părțile.
Așa cum sistemele politice și sociale pot fi descrise și înțelese în termeni istorici, adică
evolutivi, la fel pot evolua și dreptul și procesele sale juridice corespunzătoare. O fac, totuși,
în tandem cu regimurile politice de care depind. Oricum ar fi definită legea, instituțiile care
fac și aplică legea sunt instrumente ale celor care conduc. La un moment dat și la un anumit
nivel, așadar, sistemele juridice reflectă sistemele de guvernare în care funcționează.
Până în secolul al treilea î.e.n., conducătorii imperiali chinezi stabiliseră un sistem de
guvernare ierarhică centralizată care reprezenta în termeni evolutivi cea mai avansată ordine
administrativă de pe glob. Codurile Chinei imperiale, precum și legile din tradiția hindu-
budhistă din Asia de Sud – cealaltă tradiție juridică durabilă a unei „civilizații axiale” în afara
Mesopotamiei și a Mediteranei – include recunoașterea și aplicarea a ceea ce considerăm
acum norme de drept privat, acelea referitoare la neplata datoriilor sau la însuşirea de
bunuri rămase în depozit. Dar atât legea imperială chineză cât și dharma sau „legile” lui
Manu considerau aceste acțiuni infracțiuni penale minore, neimpunând, cel puțin în
sistemul chinez, aplicarea oficială. Oficialii au servit în schimb ca adjudecatori-mediatori
pentru a-i ajuta pe disputați să ajungă la o înțelegere. Atât legea imperială chineză, cât și
legea hindu-budhistă s-au bazat și pe și au fost influențate nemăsurat de o credință comună
în valabilitatea universală a ordini morale. Nici dharma în sine, nici preceptele confucianiste
nu au fost concepute însă ca un set de reguli sau principii cu forța de lege.Prinții indieni s-ar
putea să fi impus dharma, așa cum și Codurile dinastice ale Chinei imperiale au reflectat și
au impus normele confucianiste dar chiar și cele mai elementare norme hindu-budhiste sau
confucianiste nu au putut sa functioneze ca principii juridice – ca norme cu putere de lege –
numai cand au fost articulate și aplicate separat ca norme juridice. Hindu-budhiștii si
confucienii au conceput o ordine „naturală” în cadrul căreia normele prescrise erau
universale și etern valabile – dar ca o morală separată de cea legala . Ei nu au postulat o
legătură existentă între moral și legal; lumile lor erau separate de lumea dreptului. În
contrast, normele „dreptului natural”, așa cum sunt concepute de filozofii greci, articulate în
dreptul roman clasic, redefinit de Toma d’Aquino, si înțelese în jurisprudența occidentală,
astăzi funcționează conceptual (din punct de vedere cultural) ca adevăruri morale exprimate
ca principii sau reguli juridice într-o ierarhie în care sunt efectiv superioare. Cu alte cuvinte,
din cauza naturii lor noțională, ele fie au forță de lege, fie funcționează precum criterii
pentru „legalitate”.
Legea şi cultura nu pot fi separate. Mai degrabă, legea este atât de profund încorporată în
particularitățile fiecărei culturi astfel încât considerând-o ca un domeniu separat și abia mai
târziu luând notă de conexiunile ei, distorsionează natura atât a dreptului, cât și a culturii”
Din această perspectivă, nu trebuie să vedem dreptul ca pur și simplu un sistem autonom de
reguli care reglementează litigiile. Legea este în schimb un element constitutiv al modului în
care membrii unei societăți se imaginează pe ei înșiși și relațiile cu alți oameni.
BIBLIOGRAFIE:
1.Joseph Wasonga, “ Rediscovering Mato Oput: The Acholi Justice System and the Conflict In Northern Uganda”

2.Barney Afako,” Reconciliation and Justice: `Mato Oput’ and the Amnesty Act”

3.René Provost , “Cultures in the Domains of Law”( 2017)

4.Thomas A. Metzger,” The Internal Organization of Ch’ing Bureaucracy : Legal, Normative, and
Communication Aspects”; R. Kent Guy,” Rule of Man And Rule of Law in China”

5.The Origins and Diversity of Axial Age Civilization (S.N. Eisenstadt Ed., 1986).

6.Philip C.C. Huang,” CIVIL JUSTICE IN CHINA: REPRESENTATION AND PRACTICE IN THE QING” (1996).

7. Oscar Chase, “Law, Culture and Ritual”.