Funcţionarul public este un concept care dă substanţă managementului resurselor umane

în administraţie, cu alte cuvinte funcţionarul public este persoana care îşi desfăşoară activitatea în
cadrul administraţiei de stat, al administraţiei publice, potrivit unui statut, unui regulament care îi
prevede drepturile şi obligaţiile.
Funcţionarul public comunitar prestează activitatea în interesul comun al Uniunii
Europene şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciului public existent într-o instituţie sau
autoritate administrativă aflată pe teritoriul comunitar. Funcţionarul public dobândeşte statut prin
actul de numire unilateral al autorităţii competente şi se supune dreptului comunitar. Funcţionarul
public este persoana cu o vocaţie de carieră ce ocupă o funcţie publică.
Din momentul intrări în funcţia publică comunitară până în momentul ieşiri, funcţionarul
public comunitar îşi dezvoltă o carieră, care reprezintă situaţia juridică a acestuia din momentul
învestiri sale până în momentul în care în baza unui fapt juridic sau a legi încetează această
calitate.
Abordând problema drepturilor şi a obligaţiilor, în general în drept, un autor 1 susţine că în
realitatea juridică nu există drepturi şi obligaţii independente unele de altele. Fiecărui drept îi
corespunde o obligaţie corelativă şi fiecare obligaţie naşte, la rândul său, un drept.
Dacă instituţia publică, naţională sau europeană, are dreptul să ceară de la funcţionarul
său un comportament profesional şi extraprofesional adecvat, în mod similar funcţionarul public
este înrudit să pretindă şi să obţină de la instituţia în care este integrat recunoaşterea şi
respectarea drepturilor sale garantate de lege. Dreptul funcţionarului se transformă în obligaţie
pentru instituţie şi invers.
Drepturile funcţionarilor publici, naţionali sau europeni, reprezintă acele avantaje pe care
le au titularii unei funcţii publice, apărute din raportul de serviciu pe care îl au cu autoritatea sau
instituţia publică şi care rezultă din lege, neputând fi negociate ca în cazul salariaţilor2.
Drepturile funcţionarului public european fac obiect de reglementare al titlului II din
Statut, alături de obligaţiile acestuia.

1
Ion Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996, p. 38.
2
Verginia Vedinaş, Constanţa Călinoiu, Statutul Funcţionarului Public European, Ediţia a II-a revizuită şi
actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 52-53.
1
 Funcţionarii beneficează de liberatea de opinie şi de expresie, respectând principiile
loialităţii şi imparţialităţii. Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat de lege, aceasta
înseamnă că nimeni nu poate lua o măsură de sancţionare a unui funcţionar public pentru că
acesta are o anumită opinie. Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii
politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materială, origine socială sau de orice altă
natură. Libertatea de opinie este inviolabilă, dar libertatea de manifestare a opiniilor este limitată.
Această limită este variabilă în raport cu natura funcţiilor şi cu gradul de răspundere al
funcţionarilor. Funcţionarului public european îi este recunoscut un drept de opinie şi de
exprimare, care trebuie însă exercitatcu respectarea de loialitate faţă de instituţia comunitară
căreia îi aparţine, precum şi de obligaţia de rezervă şi discreţie despre care face referire expresă
articolul 17 din Statut3. De astfel, libertatea de expresie ţine de libertăţile fundamemtale prevăzute
de articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului 4. Astfel, acest text statuează că
,,Orice persoană are libertate de expresie. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de
a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără
considerarea frontiere’’.
Funcţionarul european beneficiază de dreptul de asociere. Dreptul de asociere în
organizaţii de tip sindical reprezintă un drept fundamental al cetăţeanului, recunoscut şi garantat
şi funcţionarului public de legislaţiile naţionale. El cuprinde posibilitatea pe care o au cetăţenii
,,de a se asocia în mod liber, în partide sau formaţiuni politice, în sindicate, patronate, sau în alte
forme şi tipuri de organizaţii, ligi şi uniuni, cu scopul de a participa la viaţa politică, ştinţifică,
socială şi culturală pentru realizarea unei serii de interese legitime comune’’5.
Dreptul de asociere sindicală, de a crea împreună cu alţii sindicate şi de a se afilia la ele
este prevăzut de Convenţia Europeană a drepturilor omului, alături de cel de reuniune paşnică
(art. 11 alin. 1) şi de art. 5 din Cartea Socială Europeană intitulat chiar ,,dreptul sindical’’ 6.
Funcţionarilor europeni le este recunoscut dreptul fundamental la concediul anual de
odihnă, care are o durată de minim 24 de zile lucrătoare, la acestea adăugându-se un număr de
zile suplimentare, care se stabileşte în funcţie de diferite criterii (vârstă, grad).

3
O.Manolache, Tratat de drept comunitar. Editia5, editura C.H. Beck, 2006, p.74.
4
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/4043
5
https://www.scribd.com/doc/61443723/36635817-Constitutia-romaniei-revizuita
6
Verginia Vedinaş, Constanţa Călinoiu, Statutul Funcţionarului Public European, Ediţia a II-a revizuită şi
actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 61-63.
2
 Maximul duratei de concediu este de 30 de zile. În afara acestui concediu, funcţionarul
mai poate beneficia de un concediu special, a cărui modalitate de acordare este reglemantată prin
Anexa nr. V din Statut. Poate fi vorba despre concediu pe perioada când funcţionarul îndeplineşte
o funcţie electivă sau concediu pentru creşterea unui copil mai mic de 5 ani sau cu handicap, în
acest caz, durata este stabilită la un an şi este reînoibilă anual timp de încă 4 ani7.
Funcţionarul public are garanţia că numai din inţiativa sa rapoturile sale de muncă pot fi
schimbate. Este o prevedere importantă, care oferă funcţionarului siguranţa că atunci când este
nevoie să solicite concediu medical sau condiţiile legale pentru creşterea şi îngrijirea copilului
până la 1 an sau până la 3 ani, nu este în pericol să fie scos din poziţia pe care o ocupă.
Un alt drept important recunoscut funcţionarilor europeni este acela de a candida la
funcţiile elective. În cazul în care a fost ales într-o astfel de funcţie, sunt două soluţii, la
care se recurge şi în funcţie de dificultatea funcţiei respective, şi anume:
 să îndeplinească, prin cumul, atât funcţia publică cât şi pe cea electivă;
 funcţionarul să fie considerat în concediu personal pe o durată egală cu cea a
mandatului electiv.
În sistemele naţionale din Europa privind funcţia publică regăsim o diversitate de situaţii,
din punct de vedere al recunoaşterii, pentru funcţionarii publici, a dreptului de a participa la o
funcţie electivă.
Astfel unele tări europene prezintă particularitatea existenţei mai multor categorii de
funcţionari, din punct de vedere al aptitudinii de a putea fi aleşi într-o funcţie cu caracter elective,
şi anume:
 salariaţii şi muncitorii manuali, care nu cunosc nici o restricţie în a participa la activităţi
politice sau electorale;
 persoane care pot participa la activităţi naţionale sau locale, cu caracter politic sau
electoral numai dacă au obţinut o autorizare prealabilă în acest sens;
 înalţii funcţionari, ,,cadrele’’, în care sunt incluşi cei care au un grad similar unui ministru
sau a căror activitate implică un contact important cu publicul şi cărora le este interzis să
se angajeze în activităţi politice sau elective cu caracter naţional. Ei pot însă cere
autorizare pentru a se implica în activităţi de acest gen, însă la nivel local8.
7
Verginia Vedinaş, Constanţa Călinoiu, Statutul Funcţionarului Public European, Ediţia a II-a revizuită şi
actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 63-65.
8
Verginia Vedinaş, Constanţa Călinoiu, Statutul Funcţionarului Public European, Ediţia a II-a revizuită şi
actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 65-66.
3
 Pe de altă parte există state europene unde, deşi este admisă, de principiu posibilitatea
participării la alegeri, ea poate antrena unele consecinţe negative şi anume:
- obligaţia acestora de a demisiona din postul respectiv;
- pierderea unor avantaje importante privind cariera.
Funcţionarilor comunitari le este recunoscut dreptul la carieră. Problemele care privesc
cariera funcţionarilor europeni cad în competenţa comitetului de personal. Pentru a-şi îndeplini
rolul, Comitetului trebuie să-i fie comunicate informaţiile care vizează modul în care prevederile
Statutului şi ale celorlalte reglementări sunt duse la îndeplinire, dificultăţile apărute, astfel încât
devine competent în a formula soluţii care se impun pentru rezolvarea problemelor, pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de serviciu ale funcţionarilor, pentru organizarea şi funcţionarea
diferitelor structuri ale instituţiilor europene.
Funcţionarilor comunitari le este recunoscut dreptul la pensie. Dreptul la pensie este
recunoscut sub cele două forme clasice ale sale, cunoscute şi în legislaţia românească.
Cuantumul maxim al pensiei pentru vechime este calculat la 70 % din ultimul salariu de
bază aferent ultimului grad în care funcţionarul a fost plasat pe o perioadă de cel puţin un an.
Pensionarea pentru limită de vârstă se realizează din oficiu, la împlinirea vârstei de 63 de ani.
În afară de pensia de vechime, funcţionarul european mai beneficiază şi de alte pensii,
cum ar fi cea de invaliditate, care se stabileşte în acelaşi cuantum, de 70 % din ultimul salariu de
bază al funcţionarului.
Un alt tip de pensie este pensia de urmaş, care se acordă soţului supravieţuitor al unui
funcţionar public, egală cu 60 % din pensia de vechime sau de invaliditate de care soţul său a
beneficiat sau ar fi putut beneficia dacă ar fi putut să o solicie.
Dreptul la perfecţionarea pregătirii profesionale. Pe parcursul derulării unei cariere
europene un rol important cu totul special îl are pregătirea profesională a funcţionarului.
Pregătirea şi instruirea profesională au consecinţe în ceea ce îl priveşte pe funcţionar, în
sensul că sunt luate în considerare la promovarea în carieră.
În ceea ce priveşte sistemele naţionale ale funcţiei publice, formarea funcţionărilor se
realizează în instituţii specializate din fiecare stat, iar la nivel european apare o problemă extrem
de importantă şi anume recunoaşterea diplomelor obţinute în alte state.
Funcţionarul comunitar are dreptul de a fi remunerat pentru activitatea prestată. Dreptul
la remuneraţie al funcţionarului public este reglementat în titlul V al Statutului intitulat ,,regimul

4
pecuniar şi asigurările sociale ale funcţionarilor’’, capitolul 1 fiind consacrat remuneraţiei şi
rambursării cheltuielilor .Salariile sunt plătite pe grade, şi în interiorul gradului, pe trepte.
Funcţionarul european are dreptul la protecţie social. Acest drept îi vizează şi pe membrii
familiei funcţionarului (soţie, copii, alte personae aflate în întreţinerea sa).
Dreptul la ajutor şi asistenţă, a funcţionarului public din partea Comunităţilor. Obiectul
acestui ajutor şi asistenţe îl reprezintă orice urmărire împotriva unei persoane care a săvârșit fapte
de ameninţare, înjurii, ultraje, defăimări sau atentate împotriva altei persoane sau bunurilor
funcţionarului sau membrilor familiei sale, care sunt legate însă de calitatea de funcţionar.
Dreptul de a-i fi comunicată în scris orice decizie cu caracter individual care îl priveşte pe
funcţionar. Regăsim o obligaţie generală de comunicare, care vizează orice decizie cu caracter
individual care îl priveşte pe funcţionar şi care îmbracă o formă specifică, atunci când este vorba
despre anumite categorii de decizii:cele care privesc numirea, titularizarea, promovarea, mutarea,
stabilirea poziţiei sale administrative, încetarea funcţiei. Publicarea trebuie să fie accesibilă
funcţionarului pe o perioadă de timp corespunzătoare.
Deciziile care au un asemenea conţinut urmează să fie publicate imediat ce au fost emise
în instituţia de care aparţine funcţionarul, publicaţia trebuie să fie accesibilă întregului personal
pe o perioadă de timp corespunzătoare, să fie publicate în „Bulletin mensuel du personnel des
communautess”9.
Comunicarea documentelor către funcţionarul european este certificată prin semnătura
funcţionarului sau, în lipsa acesteia, prin scrisoare recomandată la adresa comunicată de
funcţionar10.
Analizând drepturile funcţionarilor publici europeni am constatat că indiferent dacă
funcţionarul este naţional sau european, aceştia au un set de principii, drepturi şi obligaţiipe care
trebuie respectate, deoarece fiecărui drept îi corespunde o obligaţie corelativă şi fiecare obligaţie
naşte, la rândul său, un drept

9
Buletinul lunar al personalului Comunităţilor.
10
Verginia Vedinaş, Constanţa Călinoiu, Statutul Funcţionarului Public European, Ediţia a II-a revizuită şi
actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 78-80.
5
 Bibliografie

1. Codul Administrativ al României

2. Ion Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Europa Nova,
Bucureşti, 1996
3. O.Manolache, Tratat de drept comunitar. Editia5, editura C.H. Beck, 2006, p.74.
4. Verginia Vedinaş, Constanţa Călinoiu, Statutul Funcţionarului Public European,
Ediţia a II-a revizuită şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007
5. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/4043
6. https://www.scribd.com/doc/61443723/36635817-Constitutia-romaniei-revizuita