Conceptul de stres

Introducerea conceptului de stres in campul medical a fost legata de lipsa resimtita in ultimele patru
decade, in practica si teoria medicala a cadrului teoretic al relatiei dintre sanatate, boala, stil de viata
si pattern comportamental. Folosirea conceptului de stres a furnizat medicinii o baza pentru a lega
evenimentele exterioare (ex.: stresorii) si patternurile comportamentale cu conditiile interne si
biochimice asociate cu etiologia, factorii favorizanti, declansarea si intretinerea bolilor. Utilizarea
termenilor de “stres” si “adaptare”, asa cum vedem in axele 4 si 5 ale DSM reflecta, in parte, rapida
crestere a popularitatii acestor doua variabile. Resursele biologice sunt folosite de catre organism in
raspunsul la stres, asa cum noteaza curent autorii definitiilor adaptarii. Datorita recentelor cercetari
asupra starii de sanatate a societatii contemporane cu accent pe dieta, exercitii, controlul asupra
comportamentelor daunatoare (fumat, alcool, stres), resursele biologice au devenit comune in
regimurile de control al stresului, dar adesea se folosesc mai degraba ca un reflex, decat intr-o
maniera deliberata.