Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
V-12
1.
Alina Pintea este angajată de 7 ani în compania S.A.”Misuniver”. Pe data de 09.02.2012 urma
să plece la un concurs internaţional de modeling în America. Pe data de 01.11.2011, ca urmare a
controlului medical lunar efectuat de salariatele ce aveau aceiaşi funcţie, s-a depistat că Alina Pintea
a adaugat în greutate 2.5 kg. Angajatorul a cerut ca salariata să ţină o dietă strictă petru a-şi reveni în
formă în scopul de a evita anumite impedimente înainte de a pleca la concurs şi, de asemenea,
pentru aşi presta munca în continuare. Salariata a comunicat că nu poate să ţină o astfel de dietă,
deoarece este însărcinată şi poate să influențeze negativ asupra fătului. Angajatorul a înțeles că
salariata nu doreşte să se conformeze deciziei sale și în aceeaşi zi a concediat-o conform art. 86 alin.
1 lit.e) “constatarea faptului că salariata nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca
urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărârea a comisiei de atestare”. Salariata s-a
adresat în instanţa de judecată solicitînd: anularea ordinului de concediere; restabilirea la serviciul
de muncă; concediul de maternitate. Salariata, de asemenea, a invocat că a fost discriminată pe
motiv că este însărcinată.
Ce presupune necorespunderea profesională/ Care este procedura de concediere în baza
temeiului respectiv? Propuneţi o soluţie argumentată juridic acestui caz.
Concedierea salariatului pe motiv de necorespundere profesională nu poate fi dispusă fără o
evaluare prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilită prin Contractul colectiv
de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin Regulamentul intern. Cunoştinţele, aptitudinile şi
performanţele profesionale ale salariatului trebuie apreciate în concret, în raport cu atribuţiile şi
cerinţele postului, cu natura activităţii, precum şi cu locul şi rolul postului respectiv în ierarhia
funcţională a unităţii şi în cadrul activităţii desfăşurate în unitate.
Potrivit art. 61 lit. d) din Codul Muncii: „Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive
care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii: d) în cazul în care salariatul nu corespunde
profesional locului de muncă în care este încadrat”.
Necorespunderea profesională reprezintă acea imprejurare de natură obiectivă sau subiectivă
care conduce ori este aptă să conducă la obţinerea unor performanţe profesioanale mai scăzute decât
cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aştepta de la salariaţi.
Potrivit art. 60 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe
durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest
fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
Asadar, incetarea contractului individual de munca ca urmare a vointei unilaterale a
angajatorului nu poate interveni pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care
angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
Salariata gravida este femeia care anunta in scris angajatorul asupra starii sale fiziologice de
graviditate si anexeaza un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist
care sa ii ateste aceasta stare.
Salariatele gravide au obligatia de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui
document medical care sa le ateste starea.
In concluzie, este interzis angajatorului sa concedieze salariata gravida daca aceasta a informat
angajatorul despre starea de graviditate.
Salariatele gravide, ale caror raporturi de munca sau raporturi de serviciu au incetat din motive
pe care le considera ca fiind legate de starea lor, au dreptul sa conteste decizia angajatorului la
instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la data comunicarii acesteia, conform
legii.
Actiunea in justitie a salariatei gravide este scutita de taxa judiciara de timbru si de timbru
judiciar.
In cazul in care o salariata contesta o decizie a angajatorului, sarcina probei revine acestuia, el
fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.
Salariata gravida poate fi concediata numai pentru motice ce intervin ca urmare a reorganizarii
judiciare sau a falimentului angajatorului in conditiile legii.
Înainte de toate, salariata Alina Pintea trebuie să anunțe, în scris, la locul de muncă faptul că
este însărcinată, dacă vrea să se bucure de drepturile pe care legea i le recunoaște pe tot parcursul
sarcinii și așa mai departe. Potrivit OUG nr. 96/2003, ea trebuie să prezinte un document eliberat fie
de medicul de familie, fie de medicul specialist prin care să dovedească această Sarcina.
Dacă nu face acest lucru, angajatorul are tot dreptul să se apere spunând că nu a știut de starea
angajatei sale și nu i-a acordat drepturile specifice din acest motiv sau a dispus concedierea acesteia.
„Angajatorul are obligaţia să păstreze confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei
şi nu va anunţa alţi angajaţi decât cu acordul scris al acesteia şi doar în interesul bunei desfăşurări a
procesului de muncă, când starea de graviditate nu este vizibilă”, stabilește actul normativ
menționat.
2.
Printr-o înţelegere verbală cu managerul ziarului „Timpul”, cet. Codreanu a fost admisă la
muncă în calitate de corector. Doamna Codreanu la sfârşitul zilei de muncă a înaintat către manager
o cerere de angajare, însă managerul, motivând că se grăbeşte, a rugat-o să vină în altă zi. După o
săptămână de lucru managerul a invitat-o pe dna Codreanu şi îi comunică că nu mai are nevoie de
serviciile dumneaei şi că nu o poate angaja. Contabilitatea o să-i achite salariul pentru perioada
lucrată. Codreanu nefiind de acord cu această decizie, s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată,
cerând constatarea existenţei raporturilor juridice de muncă și obligarea angajatorului de a menține
aceste raporturi de muncă.
Care este forma contractului individual de muncă? Din ce moment se poate de prestat o muncă
în baza contractului individual? Care va fi decizia instanţei de judecată?
Art. 16.
(1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma
scrisa, in limba romana, cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii de catre salariat. Obligatia
de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.
(11) Părțile pot opta să utilizeze la încheierea contractului individual de muncă/actului
adițional la contract, după caz, semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată,
însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul
electronic calificat al angajatorului.
(12) Angajatorul poate opta pentru utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii
electronice calificate, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică
calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, pentru întocmirea tuturor
înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă rezultate la încheierea contractului
individual de muncă, pe parcursul executării acestuia sau la încetarea contractului individual de
muncă, în condițiile stabilite prin regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil,
potrivit legii.
(13) Contractele individuale de muncă și actele adiționale încheiate prin utilizarea semnăturii
electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, însoțite de marca temporală electronică
sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, precum și
înscrisurile/documentele din domeniul relațiilor de muncă se arhivează de către angajator cu
respectarea prevederilor Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996, republicată, și ale Legii nr.
135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată, și vor fi puse la
dispoziția organelor de control competente, la solicitarea acestora.
(14) Forma scrisă a înscrisurilor cerute de prezenta lege se consideră îndeplinită și dacă
înscrisul este întocmit în formă electronică și este semnat cu semnătură electronică avansată sau
semnătură electronică calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală
electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului, în condițiile legii.
(15) În raporturile angajatorului cu instituțiile publice, la întocmirea
înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă/securității și sănătății în muncă,
angajatorul poate utiliza semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită
de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic
calificat.
(16) Angajatorul nu poate obliga persoana selectată în vederea angajării ori, după caz,
salariatul să utilizeze semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită de
marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat
al angajatorului, la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract sau a
altor documente emise în executarea contractului individual de muncă, după caz.
(17) La încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la contract sau a altor
documente emise în executarea contractului individual de muncă, după caz, părțile trebuie să
utilizeze același tip de semnătură, respectiv semnătura olografă sau semnătura electronică avansată
sau calificată, însoțită de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și
sigiliul electronic calificat.
Art. 21.
(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile
pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca
după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află
în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă
lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului
individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data
încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi
produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii,
precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se
negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6
luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata
contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare
brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este
deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit
legii. Încheierea contractului individual de muncă.
După Art. 15 .
În sensul prezentei legi, munca nedeclarată reprezintă:
a) primirea la muncă a unei persoane fără încheierea contractului individual de muncă în
forma scrisă, cel târziu în ziua anterioară începerii activității;
b) primirea la muncă a unei persoane fără transmiterea elementelor contractului individual de
muncă în registrul general de evidență a salariaților cel târziu în ziua anterioară inceperii activitatii;
c) primirea la muncă a unui salariat în perioada în care acesta are contractul individual de
munca suspendat;
d) primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit in cadrul contractelor
individuale de muncă cu timp parțial.
3
Marian Angela, a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Vis” S.A. privind anularea
ordinului de suspendare a CIM din iniţiativa administraţiei „Vis” S.A. În motivarea cererii
reclamanta a indicat că, activînd în funcția de coordonator al departamentului relaţii cu publicul, prin
ordinul administraţiei i-a fost suspendat CIM, în legatură cu efectuarea unei anchete de serviciu.
1) petiţiile cetăţenilor;
52. Dacă în cadrul desfăşurării anchetei de serviciu sînt identificate şi alte abateri disciplinare,
conducătorul subdiviziunii poate dispune conexarea acestora într-o singură anchetă de serviciu sau,
după caz, iniţierea unei anchete separate.
53. Printr-o rezoluţie, conducătorul dispune efectuarea anchetei de serviciu de către o persoană
responsabilă din cadrul subdiviziunii sau de către conducătorul nemijlocit al funcționarului care a
comis abaterea disciplinară.
54. Conducătorul are dreptul să dispună efectuarea anchetei de serviciu unei singure sau mai
multor persoane, iar, la necesitate, în funcţie de complexitatea cazului, să o efectueze personal.
55. În cazul iniţierii anchetei de serviciu pe acelaşi fapt de către două sau mai multe
subdiviziuni, ancheta de serviciu se efectuează de către subdiviziunea ierarhic superioară, în baza
dispoziţiei angajatorului/ministrului sau a persoanelor care îi înlocuiesc.
1) este soţ, rudă sau afin cu persoana care a comis abaterea disciplinară;
58. Persoana în adresa căreia s-a dispus desfăşurarea anchetei de serviciu şi care se află în una
dintre situaţiile prevăzute la pct. 57 din prezentul Statut disciplinar este obligată să prezinte
conducătorului care a iniţiat ancheta de serviciu un raport despre eliberarea de la executarea
obligaţiilor încredinţate, în termen de 24 de ore din momentul dispunerii efectuării anchetei de
serviciu.
59. Durata desfăşurării anchetei de serviciu nu va depăşi termenul de 30 de zile, fără a lua în
calcul timpul aflării funcționarului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii, concediul
medical sau concediul paternal.
60. Termenul anchetei de serviciu poate fi suspendat în cazul care funcționarul public cu statut
special se află în concediu anual de odihnă, concediu de studii, concediu medical sau în concediu
paternal, precum și în alte cazuri prevăzute de legislația în vigoare.
4) calităţile profesionale ale persoanei care a comis abaterea disciplinară, alte date
caracteristice (vîrsta, gradul, funcţia, perioada de activitate în Poliţie, alte organe de drept, abaterile
disciplinare comise şi sancţiunile aplicate anterior).
1) examinarea sesizării;
3) audierea persoanei care a formulat sesizarea sau a celei care a raportat despre abaterea
disciplinară comisă;
66. Efectuarea anchetei de serviciu, de regulă, este precedată de o pregătire în procesul căreia
persoana care o efectuează stabileşte formele, metodele de lucru, examinează legislaţia relevantă,
studiază materialele controalelor precedente, după caz, examinează şi alte informaţii necesare.
Informaţia acumulată se anexează la materialele anchetei de serviciu.
67. Persoana căreia i-a fost încredinţată efectuarea anchetei de serviciu este în drept:
1) să solicite prezentarea în sediul subdiviziunii căreia i-a fost dispusă efectuarea anchetei de
serviciu a persoanelor care urmează să fie audiate în cadrul acesteia;
2) să solicite informaţii şi explicaţii scrise de la persoane fizice și juridice care pot furniza
informaţii necesare în procesul cercetării cazului;
68. Persoana căreia i-a fost încredinţată efectuarea anchetei de serviciu este obligată:
70. La finalizarea anchetei de serviciu, persoana sancționată disciplinar, în baza unei cereri
scrise înaintate pe numele persoanei care a dispus desfășurarea anchetei de serviciu, este în drept să
ia cunoştinţă de ordinul şi materialele anchetei, cu respectarea legislaţiei privind secretul de stat şi
protecţia datelor cu caracter personal. Cererea se anexează la materiale anchetei de serviciu.
71. Funcţionarul care urmează a fi audiat în cadrul anchetei de serviciu este obligat:
4) să comunice date veridice despre domiciliu și alte date solicitate în procesul audierii;
5) să informeze imediat persoana care efectuează ancheta de serviciu despre orice
circumstanţe ce ar crea impedimente bunei desfăşurări a anchetei (hotărîri adoptate de către alte
organe de drept pe marginea obiectului anchetei; concedii anuale de odihnă, de studii sau medicale;
existenţa altor împrejurări ce denotă imposibilitatea adoptării unei concluzii definitive în cadrul
anchetei de serviciu), cu prezentarea actelor confirmative.
3) numele, prenumele, funcţia şi datele de contact ale persoanei care a sesizat fapta, precum şi
ale persoanelor audiate, după caz;
76. Proiectul ordinului se contrasemnează de către persoana care a efectuat ancheta de serviciu
şi conducătorul subdiviziunii care a dispus iniţierea anchetei de serviciu, se coordonează de către
conducătorii subdiviziunilor competente şi se transmit angajatorului spre semnare.
78. Angajatorul poate respinge propunerile înaintate în cadrul anchetei de serviciu prin
aplicarea rezoluţiei pe încheiere sau proiectul ordinului de sancţionare, cu informarea funcționarului
propus de a fi sancționat disciplinar de către persoana împuternicită în acest sens.
Raporturile de serviciu pot inceta prin acordul partilor consemnat in scris, prin eliberarea din
functia publica, prin destituirea din functia publica sau prin demisie. In cazul reorganizarii
activitatii, se poate dispune eliberarea din functia publica prin act administrativ. Calea de atac in
aceasta situatie, daca motivele care au stat la baza incetarii raporturilor de serviciu sunt netemeinice
sau nelegale, o reprezinta actiunea introdusa la instanta de contencios administrativ, privind anularea
actului administrativ, in conditiile Legii 188/1999 si ale Legii 554/2004
Cu siguranță nici-un angajator nu și-ar dori din start să înceteze raporturile de muncă cu
salariații care atât de greu ia identificat, perfecționat profesional și l-au asigurat permanent cu forța
de muncă pentru ași permite desfășurarea activității de antreprenor, DAR în dependență de situația
financiară a fiecărui angajator – atunci când resursele financiare vor fi pe finisate, iar venituri așa și
nu vor fi – angajatorul va fi în drept să înceapă procedura de disponibilizare a personalului.
La moment angajatorii nu au nici-un impediment legal de a înceta contractele individuale de
muncă, indiferent de motivul invocat, fie un temei de încetare de drept (art. 82 Codul muncii),
acordul părților (art. 821 Codul muncii), inițiativa din partea salariatului (art. 85 Codul muncii) sau
chiar concedierea salariatului (art. 86 Codul muncii).
Este de menționat faptul că, în conformitate cu alin. 9) din art. 2 al Hotărârii Parlamentului
prin care s-a declarat starea de urgență, Comisia pentru Situații Excepționale va fi în drept să
interzică dreptul salariaților de înceta raporturile de muncă din inițiativă proprie. În prezent, o
asemenea decizie nu este luată de Comisie, dar chiar dacă și va fi aprobată o asemenea măsură,
considerăm că va fi instituită pentru sectorul bugetar – în mod special în domeniul asigurării ordinii
și sănătății publice.