Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
* GENERALITǍŢI
* PREZENTAREA GENERALǍ A NORMEI DE CALCUL LA STǍRI LIMITǍ
* STRUCTURI DE REZISTENŢĂ TIP ŞARPANTE PE SCAUNE
* STRUCTURI DE REZISTENŢǍ CU FERME DIN LEMN
* PLANŞEE CU GRINZI DIN LEMN
* Anexa 6: Sinteza structurii de rezistenţǎ din lemn
* BIBLIOGRAFIE
1. GENERALITǍŢI
1.1. Prezentare
Stadiul avansat de elaborare a normativului de calcul a structurilor din lemn (nivel de specificaţie)
care revizuieşte STAS 856-71 şi care prezintă importante modificări de fond şi completări faţă de
acesta din urmă face indispensabilă elaborarea unui ghid care să cuprindă:
Prezentul ghid de proiectare are la bază „Specificaţie tehnică pentru proiectul şi calculul
construcţiilor din lemn.
Beneficiarul efectuării calculelor conform specificaţiei de calcul la stări limită a structurilor din
lemn îl prezintă alinierea acestei norme la modul de prezentare şi conţinutul normelor interne
pentru calculul structurilor alcătuite din alte materiale (beton, metal) şi de asemenea ale normelor
internaţionale.
Specificaţia tehnică mai sus menţionată conţine toate datele şi ipotezele obligatorii pentru
proiectare şi calcul; ghidul prezent conţine facilităţi pentru proiectarea în practică: sistematizări
ale calculelor, exemple numerice.
1.4. Domeniu de aplicare
Prezentul ghid de proiectare stabileşte prevederi de proiectare (calcul, detalii constructive) ale
elementelor structurale din lemn, aliniate la prescripţiile de proiectare ale celorlalte materiale de
construcţii utilizate în ţara noastră şi la metodologiile de calcul şi proiectare utilizate în normele
internaţionale (Eurocode, I.S.O.) şi în normele unor ţări cu prescripţii tehnice avansate în
domeniu (Canada, USA).
Având în vedere cele menţionate mai sus, prezentul ghid de proiectare va acoperi următorul
domeniu:
1. Şarpante de acoperiş:
[top]
Norma conform căreia se calculează elementele de construcţie din prezenta lucrare este
„Specificaţie tehnică pentru proiectarea şi calculul construcţiilor din lemn” elaborată î faza de
anteproiect.
Din punctul de vedere al condiţiilor în care funcţionează elementele de construcţie din lemn, se
definesc următoarele clase de exploatare:
Elementele şarpantei (astereală, şipci, căpriori, pane, popi, contrafişe, cleşti şi tălpi) se
calculează la încărcările de calcul grupate în următoarele ipoteze de calcul:
Ipoteza II = încărcarea permanentă + încărcare din vânt (cu presiune) + jumătate din acţiunea
încărcării cu zăpadă;
Ipoteza III = încărcarea permanentă + o forţă concentrică (cu valoarea normată de 1000 N);
Ipoteza IV = cazul acoperişurilor foarte uşoare, amplasate în zone cu valori mari ale presiunii
dinamice de bază a vântului + încărcarea permanentă + încărcarea din vânt (cu sucţiune)
Rezistenţele caracteristice în N/mm2, pentru diferite solicitări ale diverselor specii de material
lemnos sunt date în tabelul 2.1.
Tabelul 2.2.
Rezistenţele de calcul ale diferitelor specii de material lemnos, la diverse solicitări, în funcţie
de condiţiile de exploatare a elementelor de construcţie care se proiectează, se stabilesc cu
relaţia :
(2.1)
în care:
- mui sunt coeficienţii condiţiilor de lucru care introduc în calcul umiditatea de echilibru a
materialului lemnos, definiţi pe baza condiţiilor de microclimat în care sunt exploatate elementele
de construcţie care se proiectează şi a căror valori sunt date în tabelul 2.3;
- Ri rezistenţele caracteristice ale diferitelor specii de lemn, la diverse solicitări, care au fost
specificate în tabelul 2.1;
- i coeficienţii parţiali de siguranţă, definiţi în funcţie de tipul solicitărilor, cu valorile din tabelul
2.5.
Tabelul 2.1.
Nr. Natura
Simbol
crt. solicitării Clase de calitate
1. Încovoiere RÎ 24,0 16,8 9,6 20,0 14,0 8,0 40,0 28,0 16,0 45,0 31,5 18,0
statică
2. Întindere în Rt 14,4 8,6 4,3 21,0 12,6 6,3 22, 13,5 6,8 27,9 16,7 8,4
lungul fibrelor
3. Compresiune 15,0 12,0 4,5 13,8 11,0 4,1 19,8 15,8 5,9 24,0 19,2 7,2
în lungul
fibrelor
4. Compresiune 3,3 3,0 --- 3,2 2,9 --- 10,4 9,4 --- 11,2 10,0 ---
în plan
normal pe
direcţia
fibrelor
5. Forfecare în 3,0 2,7 --- 2,7 2,5 --- 6,4 5,7 --- 5,0 4,5 ---
lungul fibrelor
6. Forfecare în 12,0 10,8 --- 10,4 9,4 --- 24,0 21,6 --- 16,0 14,4 ---
plan normal
pe direcţia
fibrelor
Tabelul 2.3.
Valorile coeficientului
mu1 pentru clasa de
Nr. exploatare
Solicitarea Simbol Esenţa
crt.
1 2 3
0,70
Foioase
Tabelul 2.4.
Scurtă durată 1,00
Tabelul 2.5.
Nr.
crt.
Solicitare Simbol Valorile coeficienţilor i
1. Încovoiere i 1,10
Tensiune
2.
- în secţiuni fără slăbiri 1,20
t
- bilaterale 1,10
Deformaţiile maxime finale ale elementelor încovoiate, stabilite pe baza relaţiei (2.2) nu vor
depăşi valorile săgeţilor admisibile date în tabelul 2.6.
Tabelul 2.6.
Definitiv Provizoriu
Elemente de şarpantă:
2. L/150
- astereală şi şipci;
în care:
(2.3)
în care:
kdef este coeficientul care ţine cont de durata de acţiune a încărcărilor şi de clasa de exploatare a
construcţiei şi are valorile specificate în tabelul 2.7.
Tabelul 2.7.
Nr. Clasa de durată a Clasa de exploatare a construcţiilor
crt. încărcărilor
1 şi 2 3
Deformaţia din curgerea lentă a îmbinărilor, f1, are valorile di tabelul 2.8, în funcţie de tipul
îmbinărilor şi de diametrul tijelor.
Tabelul 2.8.
Lungimile de flambaj, lf ale barelor cu secţiune simplă, solicitate a compresiune se iau din tabelul
2.9, în funcţie de modul de rezemare la capete.
Lungimile de flambaj, lf, ale barelor grinzilor cu zăbrele se iau conform tabelului 2.10.
Tabelul 2.11.
4. Contravântuiri 200
Capacitatea portantă a barelor simple din lemn, la diferite solicitări, se stabileşte cu relaţia
generală de calcul:
în care:
Fi - este capacitatea portantă a barei din lemn masiv la solicitarea i (tensiune, compresiune,
încovoiere, forfecare etc.), în N sau N/mm 2;
Ric - rezistenţa de calcul la solicitări i, stabilită în funcţie de specia de material lemnos, clasa de
calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a elementelor de construcţie, conform relaţiei (V.1),
în N/mm2;
mTi - coeficientul de tratare, care introduce în calcul modificarea rezistenţelor materialului lemnos,
la solicitarea i, în funcţie de metodele de prezervare, dimensiunile pieselor şi clasa de exploatare
a construcţiei, cu valorile din tabelul 2.12;
Tabelul 2.12.
Clasa de exploatare a
construcţiei
Nr.
Procedeul de tratare
crt.
1 şi 2 3
Tabelul 2.13.
Capacitatea portantă a elementelor din lemn masiv solicitate la întindere axială paralel cu fibrele
Tr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.5)
în care:
este rezistenţa de calcul la tensiune paralel cu fibrele, care se stabileşte conform relaţiei (2.1);
Capacitatea portantă a elementelor din lemn masiv, cu secţiune simplă, solicitate la compresiune
axială paralel cu fibrele, Cr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.6)
în care:
este rezistenţa de calcul la compresiune axială paralel cu fibrele, care se stabileşte cu relaţia
(2.1);
- pentru secţiuni fără slăbiri sau cu slăbiri care nu depăşesc 25% din secţiunea brută şi nu sunt
pe feţele paralele cu direcţia de calcul la flambaj A calcul = Abrut;
- pentru secţiuni cu slăbiri, care depăşesc 25% din secţiunea brută şi nu sunt pe feţele paralele
cu direcţia de flambaj
Acalcul = 4Anet / 3 ≤ Abrut;
- pentru secţiuni cu slăbiri simetrice, care sunt pe feţele paralele cu direcţia de flambaj A calcul =
Anet;
- pentru slăbiri nesimetrice, care sunt pe feţele paralele cu direcţia de flambaj, barele se
calculează la compresiune excentrică;
(2.7)
în care:
(2.8)
în care:
mr - coeficientul de reazem - mr =1,00 pentru elemente la care aria de contact este egală cu aria
elementului comprimat şi la îmbinări cu crestări laterale;
mr =1,60 în îmbinări cu pene perimetrice care a fibrele dispuse normal pe fibrele elementelor
îmbinate şi la suprafeţe de reazem ale construcţiilor din lemn;
Capacitatea portantă la strivire, Nr, în N, când forţa de compresiune face un unghi cu direcţia
fibrelor, se determină cu relaţia
(2.9)
în care:
(2.10)
Capacitatea portantă la forfecare perpendicular pe direcţia fibrelor, a elementelor din lemn masiv,
cu secţiunea simplă, Vr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.11)
în care:
este rezistenţa la forfecare perpendicular pe direcţia fibrelor, stabilită cu relaţia (2.1);
Af - aria de forfecare;
Capacitatea portantă a pieselor din lemn masiv cu secţiune simplă, la forfecare în lungul fibrelor,
Fr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.12)
în care:
este rezistenţa de calcul la forfecare paralelă cu direcţia fibrelor, stabilită cu relaţia (2.1);
Capacitatea portantă a elementelor din lemn masiv cu secţiune simplă, solicitată la încovoiere,
Mr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.13)
în care:
Wcalcul - modulul de rezistenţă pentru secţiunea cea mai solicitată a elementului (W brut dacă
elementul nu prezintă slăbiri în secţiunea de calcul, respectiv W net dacă elementul are slăbiri în
zona de calcul;
mL - coeficientul pentru stabilitate laterală, cu valoarea 1,00 pentru rapoartele h/b maxime
specificate în tabelul 2.13.
fmax.finala este deformaţia maximă finală din încovoiere, stabilită cu relaţia (2.2);
Barele simple din lemn masiv solicitate la încovoiere oblică se verifică cu relaţia:
(2.15)
în care:
(2.16)
în care:
Barele simple din lemn masiv solicitate la întindere excentrică se verifică cu relaţia:
(2.17)
în care:
Mef - momentul încovoietor de calcul, stabilit în raport cu axa principală de inerţie, perpendiculară
pe direcţia de acţiune a forţei, în Nmm;
Mr - capacitatea portantă a barei la încovoiere în raport cu aceeaşi axă, stabilită cu relaţia (2.13),
în Nmm.
Tabel 2.9.
Lungimi de flambaj la bare comprimate axial
Lungimi
Nr.crt. Tipul de rezemare Simbol rezemare de
flambaj
Tabel 2.10.
în planul grinzii l l
transversal
planului grinzii
l1 l
în care:
l - lungimea elementului între nodurile teoretice de la capete
l1 - distanţa între nodurile fixate împotriva deplasării elementului, transversal planului
grinzii cu zăbrele
Lungimea de
Direcţia de
Schema grinzii Relaţii între N1 şi N2 flambaj (lF) a
flambaj
diagonalelor
în planul grinzii - l1
l1
0,8 l
în care:
N1 - efortul la compresiune în bani ce se calculează la flambaj
N2 - efortul în contradiagonală, valorile pozitive reprezintă întinderi, cele negative
compresiuni
|N1| şi |N2| valorile absolute ale eforturilor N1 şi N2
(2.18)
în care:
Mr - capacitatea portantă a barei la încovoiere stabilită cu relaţia (2.13) în raport cu axa principală
de inerţie, perpendiculară pe direcţia de acţiune a forţei, în Nmm;
- momentul încovoietor maxim final, în Nmm, stabilit în raport cu aceeaşi axă, cu relaţia:
(2.19)
în care:
(2.20)
în care:
lf - lungimea de flambaj a barei, stabilită conform indicaţiilor din paragraful 2.5.2., în mm.
în care:
- rezistenţa de calcul a lemnului masiv la întindere axială stabilită conform relaţiei (2.1), în
Nmm2;
Capacitatea portantă a barei compuse solicitată la întindere axială se stabileşte prin însumarea
capacităţilor portante ale elementelor componente stabilite cu relaţia (2.21):
(2.22)
Pentru verificarea fiecărui element al barelor compuse tensionate, forţa efectivă T ef,i se stabileşte
prin repartizarea forţei totale Tef proporţional cu secţiunea brută a barelor:
(2.23)
Capacitatea portantă a barelor pachet, în raport cu axa x-x, normală pe rosturi C rx, în N, se
stabileşte cu relaţia:
(2.24)
în care:
este rezistenţa de calcul a lemnului masiv la compresiune axială, paralel cu fibrele, stabilită
cu relaţia (2.1), în N/mm2;
(2.25)
în care:
cy - coeficientul de flambaj, calculat cu relaţia (2.7), în raport cu axa y-y în funcţie de coeficientul
de zvelteţe al barei transformat , care se stabileşte cu relaţia:
(2.26)
în care:
(2.27)
în care:
r - numărul de rosturi de-a lungul cărora elementele de îmbinare deformându-se pot permite
lunecarea reciprocă a elementelor componente ale barei;
ne - numărul efectiv de secţiuni de forfecare, distribuite pe1,0 m lungime a barei, în fiecare rost.
Tabelul 2.14.
Capacitatea portantă a barelor cu fururi lungi şi a barelor cu eclise continue în raport cu axa x-x
normală pe rosturi se stabileşte cu relaţia (2.24) în care A calcul = Ap (aria elementelor principale) şi
cx se determină cu relaţia (2.7) în care:
(2.28)
Capacitatea portantă a barelor cu fururi lungi şi a barelor cu eclise continue în raport cu axa y-y
paralelă cu rosturile, se stabileşte conform paragrafului 2.7.2.1., cu precizarea că A calcul = Ap (aria
elementelor principale).
Capacitatea portantă a barelor cu fururi scurte în raport cu axa x-x normală pe rosturi se
stabileşte cu relaţia (2.24) în care Acalcul = Ap (aria elementelor principale) şi cx se determină cu
relaţia (2.7) în care:
(2.29)
Capacitatea portantă a barelor cu fururi scurte în raport cu axa y-y paralelă cu rosturile se
stabileşte conform paragrafului 2.7.2.1, cu precizările că A calcul = Ap (aria elementelor principale) şi
în care:
este coeficientul de majorare a zvelteţei barei compuse, care se stabileşte cu relaţia I((.27);
(2.31)
în care:
(2.32)
în care:
este rezistenţa de calcul a lemnului masiv la încovoiere statică, stabilită cu relaţia (2.1);
(2.33)
în care:
kw este coeficientul de reducere, care ţine seama de deformabilitatea îmbinărilor şi are valorile
0,8 respectiv 0,7 pentru grinzi din două, respectiv trei elemente dispuse fără interspaţii între ele şi
0,8 respectiv 0,6 pentru grinzi din două, respectiv trei elemente dispuse cu interspaţiu între ele;
Wnet - modulul de rezistenţă al secţiunii nete a barei, considerată ca o grindă unitară, îmbinările
fiind considerate indeformabile;
mTÎ - coeficientul de tratare a lemnului, cu valoarea din tabelul 2.12;
mL - coeficientul pentru stabilitate laterală, cu valoarea 1,00 pentru rapoartele h/b maxime
specificate în tabelul 2.13.
lc = ki · lbrut (2.34)
în care:
lbrut - momentul de inerţie al secţiunii brute, în raport cu axa neutră, considerând întreaga secţiune
a barei, în mm4.
(2.35)
în care:
(2.36)
în care:
în care:
mf - coeficientul de forfecare.
(2.37)
în care:
Lmint - capacitatea portantă minimă a unei tije, într-o secţiune de forfecare, în N, stabilită cu
relaţiile date în tabelul 2.16.;
mR - coeficient care introduce în calcul repartiţia neuniformă a încărcărilor la tije, cu valoarea 0,90
pentru îmbinări cu cuie, îmbinări cu şuruburi pentru lemn şi pentru îmbinări cu dornuri şi buloane
dispuse pe două rânduri, cu minimum două buloane pe un rând şi cu valoarea 0,80 pentru
îmbinări cu dornuri şi buloane dispuse pe patru rânduri, cu minimum trei buloane pe un rând.
Tabelul 2.15.
Valorile coeficientului pentru
Clasa de durată a
încărcărilor
Cuie şi şuruburi
Buloane şi dornuri
pentru lemn
Tabelul 2.16.
Notaţii:
c – grosimea celei mai subţiri piese centrale, în mm;
[top]
3.1. Generalităţi
- alcătuirea şarpantei;
- proiectarea şarpantei;
- calculul şarpantei;
- detaliile şarpantei.
Structura şarpantei este alcătuită din popi verticali sau înclinaţi, legaţi între ei în sens transversal
cu cleşti care, împreună cu căpriorii aşezaţi în dreptul popilor realizează un contur indeformabil în
sens transversal – longitudinal, pe popi reazemă pane ce susţin căpriorii, legate de popi prin
contrafişe care asigură stabilitatea longitudinală, a şarpantei.
În funcţie de modul de dispunere a zidurilor portante ale clădirii, deci de posibilităţile de rezemare
ale popilor care transmit încărcările şarpantei la aceste ziduri se disting:
- clădiri cu ziduri portante transversale, dispuse regulat, la care şarpanta se realizează cu popi
verticali, aşezaţi în secţiune transversală la distanţe optime din punct de vedere al deschiderii
căpriorilor şi amplasaţi longitudinal clădirii în dreptul zidurilor transversale;
- clădiri cu ziduri portante longitudinale, la care şarpanta se realizează cu popi verticali sau/şi
înclinaţi care reazemă pe zidurile longitudinale.
În ambele cazuri, elementele de rezistenţă ale şarpantei sunt următoarele:
a) căpriori:
b) panele:
- reazemă pe popi;
Observaţie:
- pantele pot fi orizontale (de coamă sau intermediare) sau înclinate (la coame înclinate sau dolii);
- în cazul în care în dreptul coamei orizontale nu sunt dispuşi popi, se va prevederea o riglă de
coamă, agăţată de căpriori cu rol de rigidizare a acestora.
c) cosoroabe (babe):
d) popii:
e) cleştii:
- se amplasează sub pane şi se prind de popi şi căpriori prin buloane sau cuie.
Ansamblul transversal alcătuit din popi şi cleştii şi căpriorii din dreptul popilor poartă denumirea
de „scaune”.
- amplasarea popilor;
În planşa 3.2 şi planşa 3.3 este prezentată alcătuirea de ansamblu caracteristică pentru o
şarpantă cu rezemare pe ziduri transversale; analog, în planşa 3.4 şi planşa 3.5 este prezentată
alcătuirea de ansamblu caracteristică pentru o şarpantă cu rezemare pe ziduri longitudinale.
3.4.1. Încărcări
Încărcările se iau în calcul conform STAS 10101/1-78, iar grupările de încărcări conform
specificaţiei tehnice menţionate mai sus (pct. 3.2.2 şi 3.2.3).
În cap. III sunt date rezistenţele utilizate la calculul elementelor din lemn, în funcţie de natura
solicitării şi specia de material lemnos folosit.
Astereala (strat continuu de scânduri pentru susţinerea învelitorilor din tablă, olane):
- se determină încărcările pentru o scândură de lăţime „b” şi se proiectează după axele x-x şi y-y
(vezi fig. 3.1);
- se determină încărcările pentru o şipcă şi se păstrează după axele x-x şi y-y (vezi fig. 3.3);
Căpriori:
- sunt încărcaţi cu reacţiuni din astereală sau şipci – considerate ca sarcini uniform distribuite (se
determină încărcarea preluată de un căprior, de pe suprafaţa lui aferentă) fig. 3.4.
Pane:
- sistemul de preluare a reacţiunilor panelor de către popi diferă după cum popii sunt verticali sau
înclinaţi (fig. 3.6).
Popii verticali sunt elemente comprimate centric, articulate la ambele capete, astfel a lungimea de
flambaj If = H; se verifică la compresiune cu flambaj.
Popii înclinaţi (plan 2.1, schema b,c) preiau conf. schemei 3.6 reacţiunile din pane (Np). Popii
(comprimaţi şi coarda întinsă) se consideră articulaţ2.
Se va avea în vedere luarea în considerare a ariei nete a popului în cazul în care îmbinarea pop
– talpă este prevăzută cu cep (fig. 3.7).
3.5. Exemplu pentru calculul unei şarpante pe scaune
Şarpanta care se proiectează (planşa 2.4) are deschiderea (lăţimea între axele zidurilor portante
exterioare) de 9,00 m şi posibilitatea de rezemare pe zid longitudinal median.
Învelitoarea se realizează din ţigle solzi aşezate pe două rânduri pe suport alcătuit din: şipci
orizontale la 25 cm,şipci verticale la 70 cm, astereală şi carton bitumat.
- Zona B privind zonarea teritoriului din punct de vedere a acţiunii vântului, având g v = 42 daN/m2,
= 1.6, Ch (2) = 0,65;
- Zona C privind zonarea teritoriului din punct de vedere a acţiunii zăpezii, având g a = 150
daN/m2, Ce = 0,8;
- Zona B privind zonarea teritoriului din punct de vedere al valorilor coeficienţilor K s (Ks = 0,25; Tc
= 1,0 sec).
Pentru realizarea elementelor structurale ale şarpantei se folosesc lemn de molid sau de brad,
având:
- clasa 1 de exploatare din punct de vedere al condiţiilor de umiditate (pct. 1.2.2 din specificaţia
tehnică).
3.5.2.1. Încărcările permanente sunt date de elementele de închidere ale acoperişului şi sunt
stabilite în tabelul 3.1 în daN/m2 suprafaţă înclinată.
Tabelul 3.1.
Încărcări permanente
Încărcarea Încărcare de
normată calcul
Nr. Coeficienţii
Element (daN/m2) (daN/m2)
crt. încărcărilor
suprafaţă suprafaţă
înclinată înclinată
1. Învelitoare din ţigle solzi pe două 85,0 1,3 110,5
rânduri
în care:
gv = 42 daN/m2
Varianta 1 Varianta 2
3.5.2.4. Observaţii
Având în vedere ipotezele de calcul care trebuie luate în consideraţie (cf. specificaţie tehnică -
pct. 3.2.2.; 3.2.3.) rezultă următoarele:
ipoteza I (încărcări permanente + încărcare din zăpadă) este ipoteza de dimensionare. În cadrul
acestei ipoteze se ia în consideraţie varianta 2 de încărcare (din tabel 3 – STAS 10101/21-92)
c = cm d1 = 90 cm
- încercări permanente
Se aleg şipci 38 38
Wx = Wy = 9,14 cm3
- verificarea rezistenţei
în care:
Rezultă:
Dimensiunile 38 38 impuse din condiţiile de fixare a învelitorii din ţiglă sunt suficiente pentru
condiţia de rezistenţă
- verificarea săgeţii
cu:
Rezultă:
- încărcări permanente
- încărcări utile
- încărcări totale
ipoteza I
ipoteza II
- verificare rezistenţă
- verificare săgeată
- încărcări permanente
- încărcări utile
- încărcări totale
ipoteza I
ipoteza II
- calculul momentelor
Dimensionarea se face la momentul încovoietor maxim (corespunzător ipotezei nr. I).
- verificare rezistenţă
- verificare săgeată
3.5.3.3.2. Pană curentă
Întrucât popii pe care reazemă panele curente sunt înclinaţi, nu se pun contrafişe.
- încărcări permanente
- încărcări totale
ipoteza I
- calculul momentelor
- verificare rezistenţă
- verificare săgeată
- încărcări permanente
Rezultă pop cu secţiunea 12 cm
- verificare rezistenţă
cu:
Rezultă:
- încărcări permanente
- încărcări totale
Încărcarea din pană (de mai sus) se descompune pe direcţia celor doi popi înclinaţi, la
care se adaugă greutatea proprie a popului (vezi schema 2.6, b).
- verificare rezistenţă
Talpa 15 15 50 cm. Conform schiţă 3.7, pentru îmbinarea cu cep (3 3 cm) rezultă:
- verificare rezistenţă
3.5.3.5.2. Talpă popi înclinaţi
Talpă 15 15 50 cm
- verificare rezistenţă
Rezultă:
[top]
4.1. Generalităţi
Fermele din lemn se prevăd static determinate exterior şi interior. Se evită sisteme static
nedeterminate (la care eforturile depind de deformaţii) dat fiind că cedarea mijloacelor de
îmbinare ale construcţiilor din lemn, este greu de apreciat, apărând la sisteme static
nedeterminate posibilitatea supraîncărcării necontrolate a unor elemente.
După forma de elevaţie, fermele pot fi triunghiulare (fig. 4.1, a), dreptunghiulare (fig. 4.1, b),
poligonale (fig. 4.1, c) sau cu talpă superioară curbă (fig. 4.1, d).
Înălţimea constructivă h a fermei se stabileşte din condiţia de rigiditate (de limitare a săgeţii
fermei) şi de economicitate (suma consumului de material în tălpi şi zăbrele să fie minimă).
Schema geometrică a zăbrelelor se alege astfel ca înclinarea diagonalelor să fie cuprinsă între
200 şi 600.
Mărimea panoului „a”, adică distanţa între două noduri alăturate, măsurate la talpa superioară a
fermei se încadrează în limitele:
Calculul fermelor se face în ipoteza nodurilor articulate, cu toate că tălpile trec continuu prin
noduri (lungimea de flambaj a barelor comprimate se consideră egală cu distanţa dintre noduri).
Pentru ferme cu eforturi mari în zăbrele, nodurile trebuie centrate; se admit noduri descentrate la
tipurile de ferme slab solicitate.
4.1.2. Încărcări
greutatea acoperişului (învelitoare, izolaţie termică, strat suport pentru izolaţia termică,
elementele secundare de acoperiş), care acţionează la talpa superioară a fermei;
greutatea tavanului suspendat, care acţionează la talpa inferioară a fermei;
(4.1)
în care:
gpr este greutatea proprie a fermei, stabilită în aceleaşi unităţi de măsură în care se introduc
încărcările ce acţionează pe fermă (daN/m2 sau daN/m) ;
kgp = 5,0 … 8,0 la ferme cu consum redus de oţel, kgp = 4,0 … 6,5 la ferme cu consum mediu de
oţel şi kgp = 3,5 … 5,0 la ferme cu consum mare de oţel.
- încărcarea din zăpadă, care acţionează ca sarcină verticală distribuită pe suprafaţa orizontală
de acoperiş şi care se evaluează conform STAS 10101/21-92;
ipoteza a II-a încărcarea permanentă + încărcarea din vânt (cu presiune) + jumătate din acţiunea
încărcării cu zăpadă;
Din gama de tipuri de ferme utilizate pentru rezolvarea structurilor de rezistenţă pentru
acoperişurile clădirilor cu deschideri libere medii şi mari s-au ales fermele triunghiulare cu
deschiderile de 9,00 … 21,00 m pentru care în planşa 4.1, planşa 4.2, planşa 4.3 se dau
schemele geometrice, iar în planşa 4.4, planşa 4.5, planşa 4.6, planşa 4.7 sunt calculate
eforturile în barele fermelor pentru încărcarea de 1 daN/m. Atât schemele geometrice, cât şi
eforturile în barele fermei pentru încărcări unitare, sunt prezentate pentru diferite înălţimi ale
fermelor, care se încadrează în limitele admise. Eforturile în barele fermelor sunt stabilite pentru
încărcări unitare uniform distribuite pe întreaga deschidere a fermei, cât şi pentru încărcări unitare
pe jumătate din deschiderea fermei (ultimele fiind necesare în cazul încărcării nesimetrice din
acţiunea zăpezii).
Fermele cu consum redus de metal sunt utilizate în întregime din lemn, atât tălpile, cât şi
zăbrelele,metalul fiind utilizat numi la elementele de îmbinare: cuie, buloane, inele. Fermele
îmbinate cu cuie sau buloane se recomandă pentru deschideri mici (1 ≤ 12,00 m). Pentru a utiliza
tijele sau inelele ca mijloace de îmbinare, lemnul se prezintă sub formă de scânduri sau dulapuri,
iar pentru a realiza prinderile, tălpile se execută, de obicei, descentrate, momentele din
descentrare fiind reduse.
Exemplu de calcul
Se proiectează ferma de acoperiş a unei construcţii, având următoarele date de temă (fig. 4.2):
- zona B din punctul de vedere al greutăţii de referinţă a stratului de zăpadă - g z = 120 daN/m2
(vezi STAS 10101/21-92);
- zona B din punctul de vedere al acţiunii vântului, cu amplasament intravilan de tip II, având g r =
42 daN/m2, =1,6 şi ch (z) = 0,65;
4. Construcţia se încadrează în clasa III de importanţă conform clasificării din normativul P 100-
92, tabelul 5.1.
5. Din punctul de vedere al variaţiei presiunii interioare, conform paragrafului 2.11, STAS
10101/80-90 construcţia se încadrează în categoria cu permeabilitate normală.
6. Învelitoarea este din azbociment ondulat, izolaţia termică din plăci de vată minerală amplasate
pe strat suport din PFL dur în grosime de 6 mm, prevăzut cu folie de aluminiu caşerată pe faţa
interioară, cu rol de barieră contra vaporilor de apă sau din plăci de polistiren expandat în
grosime de 6 mm pe strat suport din PFL dur în grosime de 6 mm. Rezemarea termoizolaţiei şi a
stratului suport pe pane se realizează prin intermediul unor şipci de lemn 38 38 mm, fixate cu
cuie în lungul panelor.
7. Fermele sunt amplasate pe stâlpi din beton armat amplasaţi la travee de 3,00 m sau pe zidărie
portantă, rigidizată cu sâmburi şi centuri din beton armat.
9. Pentru realizarea elementelor structurale ale acoperişului se va folosi lemn de molid sau de
brad, având clasa I de calitate la elementele tensionate şi clasa II de calitate la elementele
comprimate şi la cele încovoiate.
Încărcările permanente date de elementele de închidere ale acoperişului sunt stabilite în tabelul
4.1, în daN/m2 suprafaţă înclinată.
Tabelul 4.1.
3 Strat suport din PFL dur 0,008 800 6,40 1,3 8,32
Observaţii:
Varianta 1:
Varianta 2:
Se observă că din sumarea acţiunii vântului pe cei doi versanţi şi acoperişului rezultă un efect de
sucţiune, favorabil, care descarcă elementele de acoperiş, deci vântul nu se ia în consideraţie la
calculul fermei.
I. gperm. + pz1 (încărcare cu zăpadă uniform distribuită pe cei doi versanţi ai acoperişului);
2. gperm. + pz1 + pz2 (încărcare cu zăpadă variabilă pe cei doi versanţi ai acoperişului);
Cu valorile reale ale încărcărilor permanente şi din zăpadă, folosind valorile eforturilor în barele
fermei stabilite pentru o încărcare unitară (vezi planşa 4.4) s-au determinat în tabelul 4.2 valorile
eforturilor reale în barele fermei, precum şi eforturile maxime care rezultă din cele două ipoteze
de încărcare a fermei.
Schema statică de calcul a panelor este grinda simplu rezemată, încărcată cu sarcină uniform
distribuită din greutatea elementelor de acoperiş şi din zăpadă – Ipoteza 1 – sau cu sarcina
uniform distribuită din greutatea elementelor de acoperiş şi cu încărcarea utilă concentrată –
Ipoteza 3 – (fig. 4.4).
- Element compus realizat din două elemente identice, distanţate între ele.
Având în vedere că tălpile au aceeaşi secţiune pe toată lungimea lor, verificarea acestora se face
în panoul cu solicitări maxime, cu relaţia:
în care:
Nt = 8362 daN
IPOTEZE DE
EFORTURI UNITARE EFORTURI REALE
CALCUL
EF
UL BAREI BARA MA
[d
I II
1-3 -7.368 -3.158 -10.526 -2821 -5789 -3043 -2173 -5216 -8610 -8037 -8
3-5 -5.263 -3.158 -8.421 -2209 -4632 -2174 -2173 -4347 -6841 -6556 -6
5-7 -3.158 -3.158 -6.316 -1693 -3474 -1304 -2173 -3477 -5167 -5170 -5
TALPĂ
ERIOARĂ
7-9 -3.158 -3.158 -6.316 -1693 -3474 -1304 -2173 -3477 -5167 -5170 -5
9-11 -3.158 -5.263 -8.421 -2209 -4632 -1304 -3621 -4925 -6841 -7134 -7
11-12 -3.158 -7.368 -10.526 -2821 -5789 -1304 -5069 -6373 -8610 -9194 -9
TALPĂ 1-2 +6.701 +2.872 +9.573 +2566 +5265 +2768 +1976 +4744 +7831 +7310 +7
ERIOARĂ
2-4 +6.701 +2.872 +9.573 +2566 +5265 +2768 +1976 +4744 +7831 +7310 +7
4-6 +4.786 +2.872 +7.658 +2052 +4212 +1977 +1976 +3953 +6264 +6005 +6
6-8 +2.872 +4.786 +7.658 +2052 +4212 +1186 +3293 +4479 +6264 +6531 +6
8-10 +2.872 +6.701 +9.573 +2566 +5265 +1186 +4610 +5796 +7831 +8362 +8
10-12 +2.872 +6.701 +9.573 +2566 +5265 +1186 +4610 +5796 +7831 +8362 +8
3-4 -2.105 0.000 -2.105 -564 -1158 -869 0.00 -869 -1722 -1433 -1
5-6 -2.594 0.000 -2.594 -695 -1427 -1071 0.00 -1071 -2122 -1766 -2
GONALE
6-9 0.000 -2.594 -2.594 -695 -1427 0.00 -1786 -1786 -2122 -2481 -2
8-11 0.000 -2.105 -2.105 -564 -1158 0.00 -1448 -1448 -1722 -2012 -2
2-3 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0
4-5 +0.875 0.000 +0.875 +235 +481 +361 0.00 +361 +716 +596 +
NTANŢI 6-7 +1.750 +1.750 +3.500 +938 +1925 +723 +1204 +1927 +2863 +2863 +2
8-9 0.000 +0.875 +0.875 +235 +481 0.00 +602 +602 +716 +837 +
10-11 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0
Element compus, realizat din două elemente identice, care au între ele o furură continuă care nu
pătrunde în nod (fig. 4.6).
- compresiune cu flambaj în raport cu axa y-y pentru solicitarea maximă din panoul II-12 (vezi
tabelul 4.2).
Capacitatea portantă:
Se aleg cuie d = 3,6 mm, L = 180 mm, amplasate pe două rânduri la distanţă de 15 cm.
Rezultă:
în care:
Încărcarea din greutatea proprie a tălpii superioare:
Diagonalele 3 - 4 şi 8 - 11.
Montantul 8-9
Se alege secţiunea 4,8 11 cm având în vedere că aria secţiunii barelor supuse la eforturi de
întindere trebuie să fie min. 50 cm2:
Montantul 6 - 7
Se alege aceeaşi secţiune ca şi la montantul 8-9, care satisface relaţia: T r > Tef
Rezultă:
4.2.5.2. Nodul 4
Se aleg cuie 5 mm; L = 150 mm.
Având în vedere că talpa inferioară are lungimea mare, pentru a putea utiliza dulapi de lemn de
max. 6 m lungime, se dispun îmbinări de continuitate a elementelor de talpă inferioară în
panourile 4 - 6, respective 6 - 8.
În planşa V.8 şi planşa V.9 se prezintă schema, elevaţia şi detaliile caracteristice de noduri pentru
ferma cu consum redus de metal calculată.
Fermele cu consum mediu de otel sunt realizate din lemn masiv (rotund sau ecarisat), cu îmbinări
păsuite (chertări), care pot transmite numai eforturi de compresiune. Din această cauză,
zăbrelele tensionate se execută metalice, din oţel beton, preferându-se pentru uşurinţa prinderii
schemele cu montanţii întinşi.
Capacitatea portantă a îmbinărilor cu chertare fiind destul de mare, aceste tipuri de ferme sunt
raţionale pentru deschideri de 1,00 … 20,0 m în cazul celor triunghiulare, respective 10,0 … 25,0
m la cele dreptunghiulare sau trapezoidale.
Utilizarea îmbinărilor prin chertări frontale ce transmit numai eforturi de compresiune necesită
scheme care să asigure pentru toate combinaţiile de încărcări numai eforturi de compresiune în
diagonale; pentru fermele triunghiulare, diagonalele descendente sunt întotdeauna comprimate.
Exemplu de calcul
Se proiectează ferma de acoperiş a unei construcţii având următoarele date de temă (fig. 4.8).
Schema geometrică a fermei este prezentată în planşa 3.2. Celelalte date de temă sunt similare
fermei cu consum redus de oţel (vezi pct. 2 + 9, paragraful 3.2.1.).
Încărcările permanente date de elementele de închidere ale acoperişului sunt stabilite în tabelul
4.3, în daN.m2 suprafaţă înclinată.
Tabelul 4.3.
Încărcări permanente
Încărcare
Încărcare de
normată
Nr. Coeficienţii calcul (daN/m2)
Elementul (daN/m2)
crt. încărcărilor suprafaţă
suprafaţă
înclinată
înclinată
3. Strat suport din PFL dur 0,006 800 4,80 1,3 6,24
Observaţii:
Încărcarea din zăpadă cu valoarea de calcul este similară cu cea de la ferma de consum redus
de oţel:
, cu:
Din suprapunerea cu efectul acţiunii interioare a vântului (fig. 3. 9, b) rezultă schema de încărcare
cu vânt din figura 4. 9, c.
Se observă că din sumarea acţiunii vântului pe cei doi versanţi ai acoperişului rezultă un efect de
încărcare a construcţiei redus, care se neglijează, dat fiind faptul că în gruparea de încărcări cu
acţiunea simultană a vântului şi a zăpezii, aceste încărcări se multiplică cu coeficientul de
grupare ng = 0,9.
Ipotezele de calcul care se iau în consideraţie la proiectarea fermei de acoperiş sunt aceleaşi ca
şi în cazul fermei de consum redus de oţel (vezi paragraful 4.2.2.).
Cu valorile reale ale încărcărilor permanente şi din zăpadă, folosind valorile eforturilor din barele
fermei stabilite pentru o încărcare unitară (vezi planşa 4.5) s-au determinat în tabelul 4.4 valorile
reale ale eforturilor în barele fermei, precum şi eforturile maxime care rezultă din cele două
ipoteze de încărcare a fermei.
Schema statică de calcul a panelor este grinda simplu rezemată, încărcată cu sarcină uniform
distribuită din greutatea elementelor de acoperiş şî din zăpadă – ipoteza 1 – sau cu sarcină
uniform distribuită din greutatea elementelor de acoperiş şi cu încărcătura utilă concentrată –
ipoteza 3 (vezi fig. 4. 4)
Ipoteza 1:
- încărcarea utilă:
Tabelul 4.4.
IPOTEZE DE
EFORTURI UNITARE EFORTURI REALE
CALCUL
EF
UL BAREI BARA MA
[d
I II
1-3 -10.352 -4.437 -14.789 -3121 -8267 -4337 -3097 -7434 -11388 -10555 -11
3-5 -7.394 -4.437 -11.831 -2497 -6613 -3098 -3097 -6195 -9110 -8692 -9
5-7 -4.437 -4.437 -8.874 -1873 -4961 -1859 -3097 -4956 -6834 -6829 -6
TALPĂ
ERIOARĂ
7-9 -4.437 -4.437 -8.874 -1873 -4961 -1859 -3097 -4956 -6834 -6829 -6
9-11 -4.437 -7.394 -11.831 -2497 -6613 -1859 -5161 -7020 -9110 -9517 -9
11-12 -4.437 -10.352 -14.789 -3121 -8267 -1859 -7226 -9085 -11388 -12206 -12
1-2 +9.382 +4.021 +13.403 +2829 +7492 +3931 +2807 +6738 +10321 +9567 +1
2-4 +9.382 +4.021 +13.403 +2829 +7492 +3931 +2807 +6738 +10321 +9567 +1
4-6 +6.701 +4.021 +10.722 +2263 +5994 +2807 +2807 +5614 +8257 +7877 +8
TALPĂ
ERIOARĂ
6-8 +4.021 +6.701 +10.722 +2263 +5994 +1685 +4677 +6362 +8257 +8625 +8
8-10 +4.021 +9.382 +13.408 +2829 +7492 +1685 +6549 +8234 +10321 +11063 +1
10-12 +4.021 +9.382 +13.403 +2829 +7492 +1685 +6549 +8234 +10321 +11063 +1
3-4 -2.958 0.000 -2.958 -624 -1654 -1239 0.00 -1239 -2278 -1863 -2
5-6 -3.665 0.000 -3.665 -774 -2049 -1536 0.00 -1536 -2829 -2310 -2
GONALE
6-9 0.000 -3.665 -3.665 -774 -2049 0.00 -2558 -2558 -2823 -3332 -3
8-11 0.000 -2.958 -2.958 -624 -1654 0.00 -2065 -2065 -2218 -2689 -2
2-3 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0
4-5 +1.250 0.000 +1.250 +264 +699 +524 0.00 +524 +963 +788 +
NTANŢI 6-7 +2.500 +2.500 +2.500 +1055 +2795 +1048 +1745 +2793 +3850 +3848 +3
8-9 0.000 +1.250 +1.250 +264 +699 0.00 +873 +873 +963 +1137 +1
10-11 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0
în care:
cu:
(clasa II calitate)
- verificarea panei:
- verificarea la săgeată:
fmax = f1 + f2 + fc - fc
f1 = f1inst (1 + Kdef)
f2 = f2inst (1 + Kdef)
Săgeţile se stabilesc pe baza încărcărilor normate.
- încărcarea utilă
Ipoteza 1:
Rezultă: -fmax < fadm
Ipoteza 2:
f1x = 0,12 cm
f1y - 0,14 cm
kdef = 0,0 pentru încărcarea utilă concentrată, care se consideră ca o încărcare de scurtă durată.
Rezultă:
- Se propune secţiunea 15 10 cm
În care:
cu:
(clasa I calitate)
Rezultă:
Este un element cu secţiune simplă supus la compresiune cu flambaj în raport cu axa y-y şi la
compresiune excentrică în raport cu axa x-x (fig. 4.10).
Se alege o bară cu dimensiunile 15 30 cm, cu Anet = 285 cm2.
Mx se determină conform fig. 4.10, considerând situaţia defavorabilă când pana este amplasată la
mijlocul deschiderii.
în care:
Rezultă:
Observaţii:
- se observă că din acţiunea momentului încovoietor apar eforturi unitare care depăşesc 50% din
capacitatea portantă a barei; se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, panele să fie
amplasate în noduri, astfel încât talpa superioară a fermei să fie solicitată numai la compresiune
centrică
4.3.4.3. Diagonalele
- Secţiune simplă
Observaţie:
Toate barele din lemn ale fermei trebuie să aibă aceeaşi lăţime pentru a se putea realiza
îmbinările prin chertare la noduri.
Diagonalele 3 - 4 şi 6 - 9
Lf = 3,42 m
Diagonalele 5 - 6 şi 8 - 11
Lf = 3,42 m
Se alege secţiunea 10 15 cm
4.3.4.4. Montanţii
Secţiune minimă 12
Se verifică la tensiune
în care:
Anet = aria netă a tirantului, luându-se în consideraţie slăbirile din zona filetată
Tef = 0,0; dm = 12 mm
Montant 6-7
Nodul de reazem se proiectează cu îmbinare frontală cu prag dublu (fig. 4.12). Centrarea nodului
se face după axa netă a tălpii inferioare.
În aceste condiţii, pentru a respecta condiţia hc2 < hinf/3, talpa are înălţimea minimă constructivă de
19 cm.
în care:
, cu:
Rezultă:
- pentru pragul 2:
, în care:
Rezultă:
În planşa 4.10 şi planşa 4.11 sunt prezentate: schema şi elevaţia fermei, precum şi detaliile
pentru nodurile caracteristice.
Fermele cu consum mare de oţel sunt ferme mixte alcătuite din lemn şi metal, folosind optim
proprietăţile fiecărui material: sunt astfel alcătuite încât toate elementele comprimate (talpa
superioară şi zăbrelele comprimate) sunt din lemn şi toate elementele întinse (talpa inferioară şi
zăbrelele tensionate) sunt din oţel.
Prinderea zăbrelelor de tălpi se realizează cu elemente metalice care au capacităţi portante mari.
În aceste condiţii, fermele cu consum mare de hotel pot acoperi deschideri mari ( l ≤ 40,0 m), cu
panouri mari (3,0 … 6,0 m), ceea ce conduce la un număr redus de noduri şi simplifică execuţia.
Ca şi la fermele cu consum mediu de oţel, piesele tensionate permit reglarea în timpul exploatării,
deci redresarea deformaţiilor. Toate detaliile de noduri se pot executa în ateliere, asamblarea pe
şantier realizându-se uşor, ceea ce reprezintă un grad de industrializare ridicat. Elementele de
lemn folosite la realizarea barelor comprimate pot fi cu secţiuni simple din lemn masiv rotund,
cioplitură sau ecarisat sau cu secţiuni compuse din lemn lamelat încleiat (eventual secţiuni
compuse îmbinate cu plăcuţe metalice flexibile).
Fermele cu consum mare de oţel sunt tipul cel mai raţional de grinzi cu zăbrele, realizate din
lemn, având o siguranţă mare în exploatare, fiind economice şi prezentând posibilităţi de
industrializare a execuţiei.
Având în vedere aportul important al acţiunii momentului încovoietor asupra mărimii eforturilor
unitare la talpa superioară a fermei, panele s-au dispus la noduri, astfel încât talpa superioară să
fie solicitată numai la compresiune.
Se proiectează ferma de acoperiş a unei construcţii având următoarele date de temă (fig. 4. 13):
Celelalte date de temă sunt similare fermei cu consum redus de oţel (vezi pct. 2 9, paragraf
4.2.1).
Tabelul 4.5.
Încărcări permanente
Încărcare
Încărcare de
normată
Nr. Coeficienţii calcul (daN/m2)
Elementul (daN/m2)
crt. încărcărilor n suprafaţă
suprafaţă
înclinată
înclinată
3. Strat suport din PFL dur 0,008 800 6,40 1,3 8,32
Observaţii:
Încărcarea din zăpadă, cu valoarea de calcul este similară cu cea de la ferma de consum redus
de metal:
, cu:
Din suprapunerea cu efectul acţiunii interioare a vântului (fig. 4.14, b) rezultă schema de
încărcare cu vânt din fig. 4.14, c.
Tabelul 4.6.
IPOTEZE DE
EFORTURI UNITARE EFORTURI REALE
CALCUL
EF
UL BAREI BARA MA
[d
I II
0-1 -11.068 -5.477 -16.545 -4616 -9249 -4637 -3823 -8460 -13865 -13076 -13
1-3 -9.238 -5.477 -14.715 -4105 -8226 -3871 -3823 -7694 -12331 -11799 -12
TALPĂ
ERIOARĂ
3-5 -5.477 -9.238 -14.715 -4105 -8226 -2295 -6448 -8743 -12331 -12848 -12
5-6 -5.477 -11.068 -16.545 -4616 -9249 -2295 -7725 -10020 -13865 -14636 -14
0-2 +10.112 +5.041 +15.153 +4228 +8471 +4237 +3519 +7756 +12699 +11984 +1
TALPĂ
2-4 +5.041 +5.041 +10.082 +2813 +5636 +2112 +3519 +5631 +8449 +8444 +8
ERIOARĂ
4-6 +5.041 +10.112 +15.153 +4228 +8471 +2112 +7058 +9170 +12699 +13398 +1
1-2 -4.111 0.000 -4.111 -1147 -2298 -1723 0.00 -1723 -3445 -2870 -3
2-3 +5.066 0.000 +5.066 +1413 +2832 +2123 0.00 +2123 +4245 +3536 +4
GONALE
3-4 0.000 +5.066 +5.066 +1413 +2832 0.00 +3536 +3536 +4245 +4949 +4
4-6 0.000 -4.111 -4.111 -1147 -2298 0.00 -2869 -2869 -3445 -4016 -4
Cry > Nc
în care:
Nc = 14636 daN;
Se allege o secţiune de 15 30 cm
4.4.4.2. Diagonalele
Diagonala 1 - 2 (4 - 5)
- secţiune simplă 15 15 cm
în care:
Nc = 4016 daN;
Nt = 4949 daN;
4.4.4.3. Talpa inferioară
Nodul 0:
As = 15 x 18 = 270 cm2
mTs = 0,9
Verificarea profilului [
Profilul metalic [ lucrează la încovoiere în raport cu axa y-y reazemele fiind realizate din tiranţii
care alcătuiesc talpa inferioară (fig. 4. 17).
l = 19 cm; a = 15 cm
Se alege un profil [ 16 cu
Nodul 1:
Efortul de compresiune din diagonala 1-2 se transmite la talpa superioară prin apariţia unui efort
de strivire pe suprafaţa de contact, care este păsuită.
Nc = 4016 daN
Şarpanta de acoperiş la structurile de rezistenţă prezentate, alcătuită din ferme şi pane este un
sistem defavorabil. Pentru asigurarea stabilităţii şi rigidităţii acestuia, cât şi a construcţiei în
ansamblu, se prevedere un complex de contravântuiri care, în raport cu modul lor de dispunere
pot fi orizontale (transversale şi longitudinale) şi verticale.
Contravântuirile preiau încărcările orizontale din acţiunea vântului sau seismului şi le transmit
structuri de rezistenţă verticală a clădir2.
Contravântuirile orizontale transversale se prevăd în traveele finale ale halelor, la rosturi, precum
şi intermediar, la distanţe maxime de 40 60 m. aceste tipuri de contravântuiri se dispun în mod
obişnuit la nivelul tălpilor superioare ale fermelor, care îndeplinesc şi rolul de tălpi ale
contravântuir2.
Panele alcătuiesc montanţii, iar diagonalele se realizează în mod obişnuit din bare de oţel beton
12 mm, dispuse în sistem încrucişat şi prevăzute cu manşoane de strângere.
Contravântuirile orizontale transversale se dispun în zone panourilor extreme ale fermelor, tot la
talpa superioară, asigurând legătura între contravântuirile orizontale transversale. La aceste tipuri
de contravântuiri, panele alcătuiesc tălpile, montanţii sunt constituiţi din tălpile superioare ale
fermelor, iar diagonalele se realizează similar contravântuirilor orizontale, transversale.
[top]
Datorită faptului că lemnul este un material care poate fi valorificat superior prin prelucrare
industrială şi are, ca material de construcţie, o rezistenţă scăzută la foc, planşeele cu grinzi din
lemn se folosesc pentru:
5. 2. Alcătuire constructivă
1. elemente principale – grinzi de planşeu, amplasate la 0,70 + 6,00 m interax şi realizate din:
- cioplitură;
- după o singură direcţie, paralel cu latura scurtă a încăperii şi rezemând pe zidurile longitudinale
ale acesteia. Pentru deschideri mici, de 1,0 2,0 m şi încărcări reduse se folosesc ca elemente
portante dulapi de lemn aşezaţi alăturat pe lat, fără elemente de umplutură;
- după două direcţii, cu grinzi principale aşezate la interax de 3,0 – 6,0 m, paralel cu deschiderea
mică, pe care reazemă grinzile secundare (fig. 5.1).
Grinzile se pot alcătui cu secţiune simplă sau compusă prin dispunerea elementelor alăturate pe
verticală sau orizontală (fig. 5.2).
- protecţia termică (la planşee spre spaţii cu temperaturi reduse – poduri, pivniţe).
5.3.1. Încărcări
Încărcările şi grupările de încărcări se iau în calcul cf. STAS 10101/1-78; STAS 10101/2-75;
STAS 10101/OA-77.
În cazul grinzilor compuse, realizate din dulapi (fig. 5.2, a), grinzile se consideră continue.
Planşeul care se proiectează reazemă pe ziduri portante şi are dimensiunile de 4,05 5,50 m.
Alcătuirea constructivă se realizează prin distribuţia grinzilor pe o direcţie – pe latura scurtă – la
interax de 0,1 m, aparente.
Pe aceste grinzi reazemă podina de pardoseală din scândură (vezi fig. 5. 3, a).
- pentru realizarea elementelor structurale se foloseşte lemn de molid sau brad, având:
clasa II de calitate;
clasa I de exploatare din punct de vedere al condiţiilor de umiditate.
5.4.2.1. Încărcări permanente şi variabile sunt date de elementele componente ale planşeului şi
sunt stabilite în tabelul V.1, în daN/m2.
Tabelul 5.1.
Încărcări
Nr. Coeficient Încărcări de
Element normate
crt. încărcare calcul daN/m2
daN/m2
TOTAL 254
Sarcina de calcul:
cu:
Rezultă:
b) Verificare săgeată
Datorită faptului că secţiunea aleasă mai sus nu corespunde condiţiilor de limitare a săgeţii, se
alege secţiunea de 3,4 cm grosime (grosime efectivă de 3,2 cm rezultantă prin rindeluire).
Ipoteza I:
f maxl = f1 + f2
Ipoteza II:
f maxl = f1 + f2
5.4.3.2. Grinzi de planşeu
Deschidere de calcul:
Ipoteza I:
Sarcina de calcul:
Greutate proprie 12 19 cm
Total
Eforturi în grindă:
Ipoteza II:
Sarcina de calcul:
Greutate proprie:
Total:
Sarcina utilă:
Eforturi în grindă:
a) Verificare rezistenţă:
Rezultă:
b) Verificare săgeată:
Ipoteza I:
Ipoteza II:
[top]
Anexa 6
Soluţiile de acoperişuri cu structura de rezistenţă tip şarpantă sunt utilizate în mod curent la
clădirile de locuit.
Cu elementele de şarpantă se pot proiecta acoperişurile clădirilor de locuit cu structură din zidărie
portantă, diafragme de beton armat sau cadre.
- tipul de învelitoare;
Se subliniază faptul că poziţia elementelor portante ale clădirii condiţionează alegerea şarpantei,
întrucât pe acestea reazemă elementele verticale ale şarpantei.
Având în vedere cele de mai sus, se pot prevedea şarpante pe scaune cu reazem pe ziduri
transversale sau şarpante pe ziduri longitudinale (pl. 2, 3 şi 4).
La aceste şarpante, în cazurile în care popii nu pot fi pozaţi în axele zidurilor portante, se admit
devieri diferenţiate la structuri cu zidărie portantă, respectiv cu diafragme de beton.
La clădirile cu structura în cadre, soluţia de şarpantă este cea alcătuită din ferme de lemn.
Împărţirea fermelor în panouri se face, în general, prin împărţirea tălpii inferioare în intervale
egale între ele.
În toate cazurile de şarpante, distanţele dintre pane se determină prin optimizarea deschiderii
căpriorilor, ţinând seama de încărcările de calcul şi de secţiunile posibil de realizat din materialul
lemnos disponibil.
Sistemele constructive cu structura în cadre şi arce sunt utilizate în mod curent în construcţiile
industriale şi social – culturale.
Cadrele (arcele) se pot realiza cu două sau trei articulaţii, cu sau fără tirant şi în sistem de cadre
cu zăbrele; sunt folosite pentru construcţiile parter.
Riglele cadrelor sunt drepte – cu una sau două pante – frânte şi curbe – sub formă de arc. Sunt
realizate din elemente cu inima plină sau cu zăbrele.
Domeniul uzual al acestui sistem este de 8 12 m în cazul riglei cu secţiune plină şi 9 15 m în
cazul riglei cu zăbrele, pentru o înălţime a stâlpilor la 6,50 m.
Deschiderile ajung până la 30 m în cazul elementelor cu inima plină, din lemn încleiat.
În cazul cadrelor descrise mai sus, rezultă solicitări apreciate în zăbrele, ceea ce face ca
structurile de construcţii de tip cadru să fie mai puţin convenabile în comparaţie cu cele tip arce.
Soluţiile de acoperişuri cu structura de rezistenţă de tip reţele plane de grinzi sunt utilizate în mod
curent la clădirile social – culturale şi industriale.
Reţelele plane se pot alcătui din grinzi drepte orientate pe două direcţii rectangulare sau
concurente sub unghiuri cuprinse între 600 – 700.
- grinzi pe două direcţii, cu aceeaşi pondere de rezistenţă (dispărând noţiunea de grinzi principale
şi secundare).
- cu zăbrele (simple sau compuse) din lemn sau lamelat încleiat, plane sau spaţiale.
Reţelele plane realizate din grinzi cu secţiune simplă din lemn ecarisat pot realiza o reţea spaţială
(planşa 7).
Caracteristica acestor secţiuni constă în posibilitatea de a se folosi material lemnos sub forma de
scurtături, bile, manele (lungimi 1,50 2,50 m), precum şi necesitatea alcătuirii speciale a
nodurilor prin utilizarea unor piese metalice speciale.
Structurile spaţiale ale acoperişurilor extind realizările constructive privind alcătuirea reţelelor
plane. În acelaşi timp, se obţin efecte pozitive privind conformarea structurii şi comportarea
generală a construcţiei la încărcările exterioare.
3. acoperişuri pentru clădiri de formă circulară, pătrată sau poligon regulat, de tipul cupolelor şi
bolţilor închise.
În aceste cazuri, forma geometrică (configuraţia) a acoperişului determină două soluţii de structuri
spaţiale:
- bolţi;
- cupole.
După modul de alcătuire constructivă, bolţile şi cupolele se pot realiza sub formă de:
- bolţi – membrane;
- bolţi lamelare;
- cupole – membrane;
- cupole geodezice.
Recomandările privind condiţiile constructive şi de calcul specifice se vor detalia într-o fază
ulterioară.
Se alcătuiesc din mai multe straturi suprapuse, din scânduri sau din scânduri şi produse pe bază
de lemn (placaj de construcţie), îmbinate între ele cu mijloace tradiţionale (cuie) sau moderne
(adezivi).
Se realizează cu sau fără nervuri de rigidizare; în cazul deschiderilor mari, bolţile – membrană se
realizează cu nervuri de rigidizare dispuse la 1,50 2,50 m interax.
- închise.
Se alcătuiesc din elemente – lamele care se aşează pe două direcţii ce se intersectează formând
două grupe de curbe elicoidale; lamelele se execută din lemn masiv sau lamelat încleiat.
În secţiune transversală, acoperişurile de acest tip au formă circulară sau ogivală, cu schema
statică ce poate fi aproximativă cu un arc cu două articulaţii, respectiv arc cu trei articulaţii.
- închise.
Rândurile de podină inelare şi încrucişate sunt executate din scânduri fixate între ele sau în cuie.
Caracteristicile geometrice ale cupolelor realizate din arce sunt aceleaşi cu ale arcelor cu 3
articulaţii.
Structura de rezistenţă a cupolelor alcătuite din elemente plane este alcătuită din:
- arce cu 3 articulaţii;
Prezintă un caracter modern prin posibilităţile de plastică arhitecturală pe care la prezintă şi prin
faptul că prezintă o rigiditate maximă prin sistemul lor structural spaţial format din bare dispuse
pe suprafeţe cu dublă curbură, care se reazemă spaţial unele pe altele şi lucrează în principal la
eforturi axiale.
Cele mai uzuale cupole geodezice sunt cele obţinute prin intersecţia arcelor de cerc după 3
direcţii, sub un unghi de 600, rezultă că în nodurile curente concură 6 bare, astfel încât apare
necesitatea folosirii în îmbinare a unor dispozitive metalice speciale – plane sau spaţiale.
Un alt tip de cupole geodezice se realizează în inele de diferite diametre, îmbinate între ele prin
intermediul unor elemente dispuse după traiectorii curbilinii, formând în plan triunghi.
Nota preponderentă a alcătuirii sistemelor constructive din lemn este aceea a obţinerii unor
performanţe deosebite în ceea ce priveşte realizarea lor pe cale industrială.
În acest sens, privind ultimul aspect enunţat , se detaliază în prezentul ghid aspectele
constructive şi de calcul pentru structurile de rezistenţă tip şarpantă (şarpantă pe scaune,
şarpantă din ferme de lemn) şi planşeele cu grinzi din lemn, în conformitate cu forma revizuită a
standardului 856-71 de proiectare şi de calcul la stări limită a structurilor din lemn.
Planşa 6.2
Planşa 6.5
[top]
BIBLIOGRAFIE
1. „Specificaţie tehnică pentru proiectarea şi calculul construcţiilor din lemn. Anteproiect”, MLPAT
– 1995
2. Badstube, M., Rug, W. – „Cercetări privind dimensionarea după stări limită în pregătirea noii
lucrări de standardizare, pentru construcţii din lemn”, Hotzttechnologic, nr. 6, 1986
3. CAN/CSA 086.1-M.89 – „Engineering Design in Wood (Limit States Design Ontario, Canada,
1991
11. NF B 52-001-87 – „Regles d’utilization du bois dans les constructions. Regles de calcul”