Universitatea ”Ovidius” Constanța

Facultatea de Construcții
Specializarea: Construcții civile, industriale și agricole

CONSTRUCȚII DIN BETON ARMAT II

Referat
Alcătuirea constructivă de ansamblu și comportarea la acțiuni
verticale și orizontale ale structurii mixte

Student: Cristinică Andra Mihaela

Grupa 1

-decembrie 2020-
 Structurile mixte sunt realizate în general dintr-un sistem de cadre căruia i se asociază un număr de
diafragme ce pot fi dispuse atât grupat cât și izolat. Alegerea acestui sistem structural urmărește
menținerea flexibilității de organizare a spațiului dat de o structură în cadre dar, totodată, asigurând
rezistența și rigiditatea structurii la acțiuni orizontale prin diafragemele prevăzute special în acest scop.
Dacă le considerăm independent, un cadru și o diafragmă, acestea prezintă caracteristici de deformații
diferite sub acțiunea unei încărcări orizontale. Datorită legăturilor asigurate la fiecare nivel de către șaibele
rigide ale unui planșeu, cadrele și diafragmele care intră în alcătuirea structurii sunt obligate sa adopte o
deformată identică. Conlucrarea cadrelor cu diafragmele dă naștere unor forțe de interacțiune, în urma
cărora se obțin două efecte favorabile: reducerea mărimii deplasărilor laterale ce sunt provocate de
acțiunea unei încărcări orizontale și reducerea mărimii distorsiunii planșeelor și deci și a eforturilor
secționale din elementele acestora.
Rigiditatea sporită a unei structuri formată din cadre și diafragme cu conlucrare spațială spre deosebire
de cea a unei structuri cu cadre are implicații favorabile asupra comportării la acțiuni cu caracter dinamic,
de exemplu cutremur și vânt, reducând amplitudinea osicilațiilor clădirilor și eliminând/ atenuând efectul
modurilor superioare de vibrație. De asemenea, prin amplasarea corectă a diafragmelor, se poate diminua
considerabil efectul de torsiune generală. Prezența cadrelor permite asigurarea comportarea bună a
sistemului în domeniul elasto-plastic, datorită liniilor succesive de plasticizare care apar și a ductilității
ridicate ce se obțin. Dacă sunt alcătuite corect, structurile mixte din cadre și diafragme sunt considerate
soluții structurale cu comportare foarte bună la acțiuni seismice.
În cazul structurilor mixte, rigiditatea unui cadru , în general, este mult mai mică decât cea a unei
diafragme, astfel încât aceasta din urmă preia marea majoritate a încărcărilor orizontale. Totuși datorită
forțelor de interacțiune ce apar în structură, în zona superioară a clădirii, cadrele aduc o contribuție
importantă la asigurarea rigidității structurii la acțiuni laterale. Având de preluat în mare parte eforturile
secționale provenite din încărcările gravitaționale, stâlpii și riglele cadrelor componente ale structurii mixte
se află în condiții favorabile spre deosebire de elementele unei structuri alcătuite exclusiv din cadre. În
aceste condiții, realizarea de noduri de cadru rigide nu mai reprezintă un factor indispensabil pentru
asigurarea stabilității, rigidității și rezistenței la acțiuni orizontale. De asemenea, stâlpii sunt dimensionați în
condiții mai puțin severe, deoarece preluarea încărcărilor orizontale revin în cea mai mare parte
diafragmelor.
Prin modul de dispunere în plan a elementelor portante verticale, diafragmelor le pot reveni forțe axiale
relativ mici, momentele încovoietoare mari ce sunt provocate de încărcările orizontale pot duce la apariția
de tensiuni de întindere importante în diafragme. Datorită aceleași cauze apar situații când apar întinderi la
talpa fundațiilor diafragmelor, ceea ce necesită rezolvări constructive speciale pentru ca întreaga
infrastructură să preia și să transmită la teren încărcările.
Prin realizarea conlucrării spațiale a cadrelor și a diafragmelor într-un sistem structural mixt este
condiționată în mode esențial asigurarea comportării ca șaibă rigidă a planșeelor. Sub acest aspect, prin
calcul și detalieri constructive corespunzătoare, trebuie acordată o atenție deosebită alcătuirii unei
structuri cu distanțe mari între diafragme, cu planșee din elemente prefabricate, precum și în cazul
existenței discontinuităților sau golurilor de dimensiuni mari în planșee.
Poziția diafragmelor se stabilește de regulă, în dreptul unor compartimentări definitive, continue pe
toate nivelurile, în pereții de fronturi. Prevedera acestora la distanțe mai mici face ca structura să se
apropie de un sistem celular. Prin amplasarea corectă a diafragmelor se poate obține o mare flexibilitate și
varietate de organizare a spațiului. Structurile mixte se pot utiliza în condiții tehnico – economice raționale
la clădiri de locuit sau administrative cu regim mare de înălțime.
Bibliografie: ”Construcții civile” – Dan Ghiocel, editura Didactică și pedagogică, București, an 1985