2ofi pentru

Quinn
 All for Quinn
by Kay Hooper
 T\ay "^Beeper
‘Topi pentru
Quinn
Traducere deAnca Nistor Radulescu
ISBN 9 75 "95056-5-5
 Lucruri mdrete se infaptuiesc
atunci cind SarSafii fi munfii se inttbiesc

w il l ia m q l w k e
 Toji pentru Quinn I— ^

(Protofi

Ceaja rece, care plutea deasupra golfului, in-

cepu sa invaluie forma masiva §i departata a in-
chisorii Alcatraz §i Quinn era bucuros. De§i nu
mai era un loc unde sa fie Jinufi criminalii peri-
culo§i, defuncta inchisoare §i insula sa singuratica
continuau sa reprezinte un memento dezolant §j
vizibil al prejului cerut celor care alegeau sa fie
fara de lege.
Quinn nu avea nevoie de nici un memento.
Totu§i, ridicindu-§i gulerul hainei §i virindu-§i

v
i 7 V J
 K a y Hooper I— »

miinile in buzunare, continua sa priveasca insula

stincoasa pina cind ceaja o acoperi de tot, fa-
cind-o invizibila. Era o priveli§te stranie, ceaja ti-
rindu-se peste apa spre el, in timp ce, in spate,
iuna stralucea deasupra ora§ului. Cel pujin acum,
dupa miezul nopjii. Peste inca o ora, se gindi
Quinn, nu-§i va mai putea vedea mina nici de la
cijiva centimetri.
Incepea sa-i placa acel ora§ cu adevarat.
- De ce naiba ne intilnim aici?
Quinn fusese con§tient de prezenja celeilalte
persoane inainte sa auda sau sa vada ceva, a§a
incit glasul acela scazut nu il lua deloc prin sur-
prindere.
- M-am gindit ca ar fi potrivit, raspunse el
incet. Inainte sa se Jase ceaja, Alcatraz sclipea ca
un far in lumina lunii.
Jared Chavalier ofta.
- Ai inceput sa devii nervos? Tu, Alex?
In vocea lui se simjea o u§oara ironie.
Quinn se intoarse cu spatele la vechea inchi­
soare, invaluita in ceaja §i i§i privi tovara§ul. •
- Nu, dar o sa ma bucur cind se va termina
totul. Uitasem cit de lungi sint nopjile.
- Tu ai vrut a§a, ii aminti Jared.
- Da, §tiu.
Jared avea ochi patrunzatori §i, cum Iuna inca
mai era vizibila deasupra ora§ului, putu sa vada
v.
8 y
 { Toji pentru Quinn n

foarte clar chipul uscajiv al fratelui sau.

- Te supara umarul? il intreba el pujin aspru.
Quinn ridica din umeri, o mi§care slaba care
arata ca nu mai exista nici o consecinja a ranii
provocate de glonjul primit cu vreo doua sapta­
mini inainte.
- Nu. §tii doar ca ma vindec repede.
- Chiar §i pentru unui care se vindeca repede,
a fost o rana destul de urita. Poate ar fi trebuit sa
stai la Morgan mai mult decit citeva zile.
- Nu, zise Quinn. N-ar fi trebuit.
Dupa o clipa de tacere, Jared spuse:
- Deci, Max a avut dreptate.
- In legatura cu ce?
- Alex, nu face intenjionat pe prostul.
Quinn se abjinu sa nu intrebe daca ar fi putut
face pe prostul §i din gre§eala.
- Max e foarte intuitiv, dar nu are intotdeauna
dreptate. Cit despre Morgan, hai sa zicem doar
ca eu am destula minte pentru amindoi.
- §i nici o clipa pentru dragoste?
- §i nici o clipa pentru dragoste.
Quinn se intreba atunci, nu pentru prima oara,
daca faptul ca devenise un mincinos atit de price-
put era bun sau rau. Poate avea sa-i pazeasca
pielea inca pujin, i§i spuse el, dar, mai devreme
sau mai tirziu, tot i§i va gasi na§ul - §i foarte mulji
vor fi furiosi pe el, fara indoiala. '
,— ! K ay Hooper I—

Jared parea sa se gindeasca la acela§i lucru.

- Pina acum am avut un noroc extraordinar,
spuse el. Dar nu-Ji pofi permite sa avansezi mai
mult cu Morgan.
- Desigur.
- §tie prea multe.
Quinn trase aer in piept, dar vocea ii ramase
lini§tita.
- larta-ma ca n-am gindit prea limpede in timp
ce singeram. O sa-ncerc sa ma comport mai bine
data viitoare.
- Nu te condamn pentru asta.
- Ce draguj din partea ta.
Jared injura urit.
- Uite ce e, eu nu spun decit ca nu mai avem
timp. Pur §i simplu, nu ai ragazul - sau dreptul -
sa tira§ti o femeie intr-o situajie ca asta, mai ales
cind ai de-a face cu cineva atit de periculos. ca
Nightshade1.
Mai calm de data aceasta, Quinn spuse in­
cet:
- A§a e, ai dreptate, §tiu asta foarte bine. §i
imi dau toata silinja.
Domolit, intr-un fel, Jared il intreba:
- De asta n-ai aparut la prezentarea particu­
lars din seara asta? Ca s-o eviji pe Morgan?

1. - umbra nopjii.

v_ 10
 Toji pentru Quinn V—^

in loc sa raspunda, Quinn spuse:

- Am vazut un numar impresionant de limu-
zine §i ma§ini de lux tn faja muzeului. Prezentarea
a fost un succes nemaipomenit, nu-i a§a?
- Imens. §i, din moment ce erau destui paznici
tnarmaji tnctt sa-l faca §i pe cel mai nebun hoj sa
se gtndeasca de doua ori, nu a fost nici o pro­
blems
Quinn incuviinja.
- Expozijia se va deschide pentru public vi-
neri. Cred ca e§ti de acord cu mine ca va fi mai
bine sa-l aitragem tn cursa ctt mai repede pe
Nightshade. Daca-I lasam, ar putea sa a§tepte
doua luni §i sa acjioneze ctnd nu vom fi pre-
gatiji.
- A§ prefera sa nu ma-nvtrt prin muzeu tn ur-
matoarele doua luni, zise Jared politicos. Din mo­
ment ce ma tnsor mai ttrziu tn cursul zilei de azi,
a§ vrea sa-mi folosesc cel pujin o parte din con-
cediu pentru o Iuna de miere prelungita. Dani
nu se supara daca o sa stam o perioada ne-
definita aici, tn San Francisco, dar ar fi frumos
daca n-a§ lucra chiar tot timpul. Deci, cu ctt
terminam totul mai repede, cu attt voi fi mai
tncintat.
- imi dau seama. Apropo, sa nu te miri daca o
sa ma vezi tn biserica azi.
- Alex...

^ i"0
 Kay Hooper

- Nu la vedere, il lini§ti Quinn cu un glas calm.

Am cercetat cladirea §i am gasit un loc de unde
pot vedea §i auzi totul. Am pierdut prima ta nunta
cu Dani; nu vreau sa lipsesc §i de la asta.
Jared nu spuse nimic o clipa, dar cind o facu,
cuvintele sale au fost seci:
- Nu fi se pare necuviincios sa cercetezi o
biserica?
- Nu cind fratele meu urmeaza sa se insoare
acolo, spuse Quinn fara regret.
Jared rise:
- Bine, dar ai mare grija, pentru numele lui
Dumnezeu.
- Totdeauna am grija.
Acea afirmajie solemna. avea atitea injelesuri,
incit Jared nu putu decit sa clatine din cap.
- Sigur.
- Sigur. §i intenjionez sa am foarte, foarte
multa grija in ceea ce prive§te urmatoarea etapa
a planului meu.
- §i anume? intreba Jared intr-un fel plic-
tisit.
- Pai, vinatoarea in timpul nopjii nu mi-a adus
decit un glonj. Cred ca ar fi timpul sa incerc o
abordare mai directa.
Jared ofta.
- Am o presimjire ca n-o sa-mi placa.
- Nu, probabil ca nu.
j
—i Toji pentru Quinn )—

Dinjii albi §i egali ai lui Quinn se dezvelira cind

zimbi brusc.
- Dar mie, da.

Un om se cob ora d in lerusalim la lerihon §i a

cazu t Intre ni§te tilhari.
Luca 10:30

13
 K a y Hooper

CapitoCuCunu

- Imi acordaji acest dans?

Morgan West ar fi recunoscut glasul acela
oriunde, chiar §i acolo, in casa din Sea Cliff, in
toiul unei petreceri elegante. Aproape amorjita, i§i
ridica privirea spre ochii verzi §i surizatori ai celui
mai renumit §i mai infam hoj din lume.
Quinn.
Era imbracat adecvat pentru petrecere, un
barbat superb intr-un smoching irepro§abil. Parul
sau blond sclipi cind se inclina in faja ei u§or, cu
 Toti pentru Quinn )— .

o grajie extraordinary §i Morgan era sigura ca,

macar jumatate din femeile care se aflau in acea
aglomerata sala de bal i§i aveau privirile ajintite
asupra lui.
Cealalta jumatate nu il observasera inca.
- Dumnezeule, murmura ea.
Quinn ii lua paharul din mina §i il puse pe o
masa din apropiere.
- A§a cum cred ca Ji-am mai spus, Morgan -
nu chiar, zise el cu non§alanJa.
Lasindu-se condusa spre ringul de dans, Mor­
gan i§i spuse ca nu voia sa faca vreo scena. De
aceea nu i se impotrivea, bineinjeles. §i, tot de
aceea, avea intiparit pe faja un zimbet placut in
ciuda faptului ca inima ii batea nebune§te.
- Ce cauji aici? intreba ea cu un glas scazut §i
taios.
- Dansez cu cea mai frumoasa femeie din
incapere, zise el §i i§i puse in aplicare cuvintele
luind-o in braje §i incepind sa se mi§te in ritmul
muzicii, care era lenta §i invita la visare.
Morgan refuza sa se simta flatata §i i§i Jinea
brajele prea rigide pentru a-i da voie sa o traga
cit de aproape voia. Purta o rochie neagra, de
seara aproape fara spate §i se simji jenata cind i§i
aduse aminte cit de mult i se vedea pielea. Ii era
destul de greu sa gindeasca limpede atunci cind
se afla in apropierea lui; daca ii simjea degetele

-------------------y j F ) ---------------------
 K ay Hooper

puternice §i pricepute pe piele la baza §irei spi-

narii, era sigura ca nu va mai putea gindi absolut
deloc.
Dar bineinjeles ca nu voia ca el sa §tie acest
lucru.
- Vrei sa renunji la purtarea asta de Don Juan
§i sa fii serios? ii spuse ea.
El rise u§or, dansind cu grajie §i fara nici cel
mai mic efort.
- Dar a fost adevarul gol-goluj, scumpo.
- Da, bine, spuse Morgan oftind, dar nu se
putu abjine sa nu priveasca in jur cu o oarecare
nervozitate, de§i i§i pastra zimbetul politicos, pen­
tru a se convinge ca vocea ei nu fusese auzita de
nimeni. Sa §tii ca sint vreo duzina de paznici par­
ticular! care pazesc colecjia lui Leo Cassady §i cel
pujin un polijist invitat aici. Banuiesc ca nu te gin-
de§ti sa...
- Tu e§ti cea care nu ginde§te, Morgan, spuse
el cu un glas scazut, dar netulburat. Eu prefer
adapostul intunericului §i anonimatul unei ma§ti,
ai uitat? §i, pe urma, ar fi extrem de nepoliticos;
nici nu mi-ar trece prin cap sa u§urez gazda de
valorile lui. Nu, am venit aici pur §i simplu ca invi­
tat. Alexander Brandon la dispozijia dumnea-
voastra, doamna. Prietenii imi spun Alex.
Dansind in mod automat §i ridicindu-§i privirea
spre el, Morgan i§i aminti citeva lucruri. In primul
 Toji pentru Quinn I— n

rind, Quinn nu era decit o porecla, un pseudonim

pentru un hoj fara chip, care fusese inventata de
catre un ziarist englez cu ani in urma. Alexander
era, bineinjeles, numele lui mic - credea acest
lucru pentru ca i-l spusese cind se afla pe patul
morjii - dar, din moment ce el §i Jared Chavalier
erau fraji, numele de Brandon nu putea fi decit o
acoperire pentru ceea ce avea de gind sa faca.
In al doilea rind, daca Quinn se afla in casa lui
Leo Cassady ca invitat, insemna ca cineva garan-
tase pentru el. Max, poate? De fapt, numai el ar
fi putut s-o faca, i§i spuse ea. Maxim Bannister
era probabil singura persoana in care Leo avea
destula incredere pentru a lasa un necunoscut
sa-i intre in casa.
§i, in al treilea rind, Morgan i§i aminti cit de
incurcata devenise situajia. Expozijia M isterele
tre cu tu lu i urma sa se deschida pentru public a.
doua zi, vineri. Max §i Jared, acesta din urma
fiind polijist la Interpol, se foloseau de prilejul ex-
punerii colecjiei lui Bannister pentru a prinde un
hoj - dar nu pe Quinn, caci acesta lucra cu ei.
Wolfe Nickerson, un expert in securitate de la
L lo y d ’s din Londra, era oficial raspunzator de si­
guranja colecjiei, dar Morgan nu era sigura cit de
mult §tia el - de§i banuia ca il cunoa§te pe Quinn.
Morgan ajunsese sa nu mai §tie cit putea sa
vorbeasca in funcjie de persoana care o asculta

v
17 y J
r— i K a y Hooper

§i acest lucru incepea sa o enerveze.

- Dansezi minunat, Morgan, ii spuse Quinn cu
obi§nuitul sau farmec, zimbindu-i. §tiam ca a§a o
sa fie. Dar daca te-ai relaxa pujin...
Mina lui ii apasa pujin mijlocul intr-o incercare
de a o trage mai aproape.
- Nu, zise ea impotrivindu-se cu succes fara
sa iasa din ritm.
Zimbetul lui se §terse pujin, de§i ochii verzi §i
neastimparaji ii erau plini de amuzament.
- Eziji chiar atit de mult sa te increzi in mine?
Nu vreau decit sa urmez ritmul acestui dans §i sa
te Jin mai aproape.
Morgan refuza sa se lase sedusa. Era ceva
aproape imposibil, dar refuza.
- Lasa. Ma Jii destul de aproape.
Privirea aceea indrazneaja cobori pentru a
examina decolteul adinc al rochiei negre §i el
spuse atunci, cu tristeje:
- Nu cit a§ vrea.
Toata viaja ei de adult - §i o mare parte din
perioada adolescenjei - Morgan luptase aproape
constant impotriva tendinjei oamenilor, indeosebi
a barbajilor, de a banui ca bustul ei generos se
asocia cu un coeficient de inteligenja foarte sca-
zut, a§a ca era inclinata sa injepe cind orice bar-
bat facea aluzie la masurile ei, fie prin cuvinte, fie
prin priviri.
V.
 Toti pentru Quinn I— ^

Orice barbat tn afara de Quinn, adica. El avea

un talent deosebit de a spune lucruri extrem de
§ocante §i, totu§i, de a o face sa rida §i, intot-
deauna avusese impresia ca interesul lui era tot
atit de sincer admirator faja de generozitatea na-
turii pe cit - aproape comic - de senzual.
- Ei bine, va trebui sa suferi, ii spuse ea pe cel
mai sever ton de care era in stare.
El ofta.
- Sufar din seara cind ne-am cunoscut, Mor­
gan.
Ea nu se osteni sa menjioneze ca de doua ori
il invitase aproape in mod deschis sa-i fie iubit,
caci §tia ca nu ar fi luat-o in serios. §i, pe linga
asta, nu avea chef sa-i aduca aminte ca o respin-
sese.
- Foarte rau, mormai ea.
- E§ti o femeie dura. Ji-am mai spus asta, nu-i
a§a?
Pe atunci purta un prosop §i un bandaj. Mor­
gan i§i alunga acea imagine din minte.
- Uite ce e, vreau sa §tiu ce faci aici. §i nu-mi
mai spune ca dansezi cu mine.
- Bine, n-o sa-Ji spun asta, zise el prietenos.
lau parte la o petrecere.
Morgan scri§ni din dinji, dar continua sa zim­
beasca.
- N-am chef de gluma. Max te-a adus aici?
v. ■
i 19 ^ J
 K ay Hooper I—

- Scumpa mea, am fost pe lista ihvitajilor la

aceasta petrecere inca de la inceput.
Uitind sa mai zimbeasca, ea se incrunta.
- Poftim? Nu se poate. Leo §i-a pus in cap de
multa vreme sa dea o petrecere in ajunul expo-
zijiei §i a expediat toate invitajiile cu mai mult de o
luna in urma - de fapt, de aproape doua luni.
Cum se putea...
Quinn scutura u§or din cap, dupa care o
conduse mai departe de centrul incaperii. Nu ii
observasera prea mulji invitaji, dar Morgan il zari
pe Max Bannister privind din partea cealalta a
salii, fara sa se poata citi ceva in ochii sai cenu§ii.
Acum cind §tia ca, cel pujin pentru moment,
Quinn ajuta Interpolul sa puna mina pe un alt ho{,
Morgan nu mai era chiar atit de tulburata in pri-
vinja precedentelor ei intilniri cu el §i, dupa ce il
ajutase sa se insanato§easca in urma cu doua
luni cind fusese impu§cat, nu il mai putea privi ca
pe un strain. Dar mai §tia §i ca relajia lor - pentru
ca nu gasea un termen mai potrivit - era inca o
cpmplicajie in situajia deja incurcata creata in
jurul expozijiei M isterele trecutului.
Max avea toate motivele sa fie suparat, i§i zise
ea. §i, probabil ca a§a §i era, de§i nu spusese
nimic care sa-i dea de injeles acest lucru. Totu§i,
o platea ca sa se ocupe de expozijia lui, nu ca sa
danseze cu un ho{.
V \ 20
 Toji pentru Quinn H a

Pe linga faptul ca nu avea ce cauta cu un

criminal renumit.
Ciudat ca uita mereu ca asta era Quinn, de
fapt.
O condUse mai departe de sala de bal inje-
sata de lume, fara sa-i dea §ansa sa protesteze,
facindu-§i drum cu u§urin|a spre o terasa pustie
§i racoroasa. Leo nu deschisese u§ile franceze
ale salii de bal, probabil pentru ca ploua cind
incepuse petrecerea; terasa cu lespezi de piatra
era inca uda §i o ceaja densa plutea deasupra
gradinii. Totu§i, in cazul in care vreun oaspete se
aventura pe afara, gazda se pregatise: existau
lampi in stil japonez care luminau terasa §i gra­
dina, ca §i citeva mese §i scaune impra§tiate,
care acum erau extrem de ude.
Totul sclipea in urma ploii, iar ceaja dadea un
aer ciudat gradinii. Era o lini§te nefireasca pe
terasa, ceafa producind obi§nuitul sau efect de
inabu§ire a sunetelor; atit muzica din sala de bal,
cit §i zgomotul oceanului, abia se puteau auzi.
Morgan banui ca voia sa-i vorbeasca fara sa
ri§te sa fie auzit de cineva, a§a ca nici nu protesta
§i nici nu intreba de ce o adusese acolo.
Continuind sa-i Jina o mina, Quinn se a§eza
pujin pe balustrada de piatra care incadra terasa
§i incepu sa rida de parea s-ar fi amuzat de o
gluma.

--------------------------------- .-------------------- ( 21 )------------------------------------------------------

 K a y Hooper )—

- Spune-mi ceva, Morgan. Te-ai gindit vreo

clipa ca a§ putea fi... ceva mai mult decit Quinn?
- Ce vrei sa spui?
Umerii lui laji §i puternici se ridicara u§or §i
ochii lui vioi ramasera ajintiji asupra chipului ei.
- Pai, Quinn este o faptura a nopjii. Numele lui
e o masca, o porecla...
- Un nume fals, zise ea.
El incepu sa rida incet.
- Bine, un nume fals. Vreau sa spun ca se
mi§ca in umbra, cu chipul acoperit pentru oameni
- pentru majoritatea oamenilor, oricum - §i sint
foarte pujini cei care-1 cunosc bine. Dar nu e tot
timpul noapte, Morgan. Ma§tile arata ciudat ziua,
iar Quinn n-ar putea avea un pa§aport sau un
permis de conducere - ca sa nu mai vorbim de
un smoching. Deci, cine crezi ca sint atunci cind
nu sint Quinn?
Destul de ciudat, dar Morgan nu-§i pusese
niciodata aceasta intrebare.
- E§ti... Alex, raspunse ea cu timiditate.
- Bine, dar cine e Alex?
- De unde sa §tiu?
- Chiar, de unde sa §tii? In fond, Alex Brandon
a sosit aici abia ieri. Din Anglia. Sint colecfionar.
Tupeul lui avu efectul scontat asupra lui Mor­
gan, care nu §tia daca sa rida, sau sa-l loveasca.
Deci, Alexander Brandon trebuia sa fie un colec-
v
4 22 V
, — 1_ Toji pentru Quinn )— .

Jionar?
- Spune-mi ca glume§ti, II ruga ea.
El rise din nou, tot incet.
- Ma tem ca nu. Persoana mea din timpul
zilei este, dupa cum vezi, destul de respectabila.
Alexander Brandon are o -casuja frumoasa la
Londra, pe care i-a lasat-o tatal sau, ca §i apar-
tamente la Paris §i New York. Are dubla cetajenie
- engleza §i americana. Conduce citeva afaceri,
de asemenea mo§tenite, a§a incit nu are nevoie
sa munceasca decit daca vrea. §i rareori se in-
timpla sa vrea. Calatore§te, in schimb, foarte mult.
§i colecjioneaza pietre prejioase.
Morgan avu senzajia ca ramasese cu gura
cascata.
Scojind un sunet inabu§it, care ar fi putut fi
luat drept un alt hohot de ris, Quinn continua ne-.
pasator:
- Numele lui de familie este foarte respectat.
De fapt, atit de respectat, incit il poji gasi pe liste-
le celor mai influente familii de pe ambele parti ale
Atlanticului. Iar Leo Cassady i-a trimis o invitajie la 1
aceasta petrecere cu aproape doua luni in urma
- pe care el a acceptat-o.
- Ce tupeu, spuse Morgan uluita.
§tiind ca nu se referea la Leo, Quinn ofta cu
tristeje.
- Da, §tiu. Sint iremediabil pierdut.
v
h 23 y
 K a y Hooper I— N

Incruntindu-se, ea il intreba:
- A§a te cunoa§te Max? Din acea viaja ima-
culata pe care Ji-ai creat-o, vreau sa spun? §i
Wolfe?
- Ne-am intilnit de citeva ori de-a lungul anilor,
de§i nici unui dintre ei n-a §tiut pina de curind ca
eu sint Quinn, murmura el.
- Trebuie sa fi fost §oca|i, spuse ea.
-Da.
Morgan era tot incruntata.
- Deci... acum te afli aici, la San Francisco, ca
Alexander Brandon, descendent al unei familii
nobile §i renumit colecjionar de pietre prejioase §i
rare.
- Exact.
- Unde locuie§ti?
- Am un apartament la Im perial.
Era unui din cele mai noi §i mai luxoase ho-
teluri de pe Nob Hill, lucru care n-ar fi trebuit s-o
surprinda pe Morgan. Din moment ce Quinn juca
rolul unui bogat colecjionar, era firesc sa stea la
cel mai bun hotel din ora§. Dar tot nu se putea
abjine sa nu se mire...
- Interpolui suporta cheltuielile? intreba ea
brusc.
- Nu. Eu le suport.
- Tu? Stai pujin. IJi cheltuie§ti propriii bani, fara
indoiala ci§tigaji pe cai necinstite, ca sa-Ji menjii
 Toji pentru Quinn I— s

aceasta acoperire pentru a ajuta Interpolul sa

prinda un ho|, in a§a fel incit sa nu intri tu insuji la
racoare?
Quinn o trase u§or de mina, iar ea facu inca
un pas; se afla acum aproape intre genunchii lui.
- Exprimi lucrurile atit de frumos - dar, da,
acesta e esenjialul. Nu §tiu de ce te mira, Mor­
gan.
- Ei bine, ma mira, spuse ea gindindu-se la
intrebare §i nebagind de seama apropierea. Este
o situajie teribil de complexa pentru cineva care
incearca doar sa-§i pazeasca pielea de inchi­
soare. Doar daca... Ji-a facut ceva acest individ?
Tie personal?
Quinn intreba sec:
, - tn afara de a ma fi fericit cu un glon|, vrei sa
spui?
Morgan i§i aminti brusc ceva: Quinn zacind in
patul ei, fara cuno§tinJa, cu acea rana oribila in
piept §i deodata ceva se incorda in ea. Facu un
efort sa alunge acea amintire. Dar ar fi trebuit sa-i
puna o alta intrebare §i nu o facuse pentru ca
fusese preocupata de ^efectul contradictoriu pe
care Quinn il avea asupra ei.
- El te-a impu§cat? De asta faci tot ce faci?
Pentru ca te-a impu§cat?
Quinn ii {inea mina lipita de pulpa lui §i i-o privi
o clipa inainte sa se uite la ea. In stralucirea calda

25 J
 K ay Hooper

a lampilor provocata de ceaja din jur, parea

neobi§nuit de grav.
- Majoritatea oamenilor ar gasi acest motiv cit
se poate de intemeiat.
- Ce mai e?
- Mai e nevoie §i de un alt motiv?
Morgan incuviinja.
- Pentru tine? Da, cred ca da. Ai facut tot
posibilul sa ma convingi ca nu o faci decit pentru
Quinn, dar mi-e greu sa cred a§a ceva. Daca e§ti
atit de egoist §i implicat precum susjii, de ce nu te
supui doar atit cit sa satisfaci Interpolul? De ce te
pui pe tine insuji - §i banii tai - in joc, daca nu e§ti
obligat?
- Cine spune ca nu sint obligat? Interpolul
poate fi foarte dur, scumpo.
- Poate, dar am presimjirea ca mai ai §i alte
motive in afara de cel de a-Ji salva pielea.
- Nu ma zugravi in culori atit de frumoase,
Morgan, spuse el incet. La prima furtuna, se vor
§terge. Iar tu vei fi dezamagita de ceea ce vei
descoperi dedesubt.
Era ecoul a ceva ce el incercase sa-i spuna §i
alta data, o avertizare de a nu se implica intim cu
el §i, de§i Morgan aprecia acel avertisment, era
decisa sa nu-l lase sa o Jina la distanja - chiar cu
riscul de a nu se scuti de durere.
Era un raufacator, da. Jefuise Europa timp de
 Toji pentru Quinn

aproape zece ani, dupa cum afirmase propriul lui

frate, iar acum era de partea ingerilor numai pen­
tru ca acea alternative era de preferat tnchisorii.
§tia totul. Dar din seara cind se cunoscusera -
mai precis, in urma cu noua saptamini §i trei zile -
ducea o lupta zadarnica impotriva propriei rajiuni.
Numai daca n-ar fi fost atit de ciudat, i§i spuse
ea cu tristeje. Dar era. Un tilhar fermecator. Un
demon cu ochii verzi care ii putea fura colierul
chiar de la git, mai tirziu sa o infurie daruindu-i
inelul unei concubine, ca apoi sa-i apara in prag
ranit §i vulnerabil, incredinjindu-i viaja. Era istej §i
foarte inteligent, nostim §i ciudat de manierat -
daca se putea spune a§a ceva despre un ho|.
Avea... stil. Era ceva ce Morgan nu mai intil-
nise la nici unui din barbajii pe care ii cunoscuse
§i era nea§teptat de seducator.
- Morgan?
Ea clipi, dindu-§i seama abia atunci ca tacerea
ei durase citeva minute.
- Hmm?

- Ai auzit ce-am spus?

Morgan se trezi zimbind u§or, pentru ca el
parea atit de ofensat.
- Da, am auzit.
- S i?
- §i... nu te zugravesc in culori frumoase. §i
nici nu te poleiesc cu aur. Pur §i simplu nu cred

27
 K ay Hooper )— v

ca-l urmare§ti pe tipul asta numai pentru ca a tras

in tine sau pentru ca cei de la Interpol cred ca e§ti
asul lor din mineca, zise ea privindu-l ginditoare.
Dar cine e celalalt hot? Tot uit sa te intreb.
El tacu citeva clipe, iar cind vorbi, in cele din
urma, vocea ii era neobi§nuit de inexpresiva.
- Cei de la Interpol ii spun Nightshade. A fost
activ vreo opt ani - poate chiar mai mult. Aici, in
Statele Unite §i de citeva ori in Europa. E foarte,
foarte bun. §i ucide pe oricine-i sta in cale.
Morgan nu-§i dadu seama ca tremura decit
cind Quinn ii lasa mina pentru a-§i scoate haina §i
a i-o pune pe umeri. Nu protesta, ci spuse doar
incet:
- Nu-i chiar atit de frig aici. Dar felul in care ai
vorbit...
Miinile lui ii ramasera pe umeri, cu degetele
lungi indoite pufin.
- Trebuie sa ma ierji, Morgan. Nu prea imi
pasa de uciga§i.
invaluita in caldura hainei lui, inconjurata de
parfumul lui §i cit se poate de con§tienta de atin­
gerea lui, Morgan facu eforturi imense pentru a se
concentra asupra discujiei.
- Mai ales cind unui te impu§ca?
- Mai ales atunci.
Ea clatina pujin din cap, uluita de un om care
putea recunoa§te netulburat ca fusese cel mai
v 28
r— ( Toji pentru Quinn —

mare hot din lume timp de un deceniu §i, totu§i,

vorbea cu un disprej teribil despre Tnclinajia spre
violenJa a altuia. Nu era de mirare ca nu putea fi
convinsa ca era un om rau; cum putea, cind pro-
priile lui cuvinte ii aratasera, mai mult decit o data,
ca poseda concepjii foarte clare - chiar daca ea
nu i§i daduse inca seama care erau acestea.
- Cine e§ti tu, Alex? intreba ea incet.
Miinile lui i se incordara pe umeri, tragind-o
mai aproape, iar gura senzuala ii schija un zimbet
stins, ironic faja de sine.
- Eu sint Quinn. Indiferent cine altcineva sau
ce altceva, sint Quinn. Sa nu uiji asta niciodata,
Morgan.
I§i vazu miihile ridicindu-se spre pieptul lui §i
degetele pipaindu-l prin cama§a imaculata. Erau
foarte aproape unui de altul, atit de aproape incit
o invaluia parea §i, chiar daca un glas slab din
mintea ei ii amintea continuu ca o respinsese de
doua ori - cine §tie din ce motiv - parea sa nu se
poata Jine departe de el.
O mai sarutase, o data pentru a-i distrage
atenjia ca sa-i fure colierul §i alta data, intr-o cla-
dire abandonata dupa ce abia scapasera cu viaja.
Dupa aceea, chiar §i in timpul zilelor §i nopjilor pe
care §i le petrecuse in apartamentul ei, el avusese
grija sa nu lase dorinja sa se transforme in ceva
mai mult, iar cind ea a renunjat la orice precaujie,

v j 29 V
s~ K a y Hooper —n

el a plecat pur §i simplu.

Morgan ar fi trebuit sa fie distrusa, dar pre-
simjea ca se va intoarce la ea. §i o facuse. In
aparenja pentru a-i muljumi ca il ingrijise cit timp
zacuse, dar, in realitate, i§i spuse ea, pentru ca
dorise s-o vada. Fiindca nu putea sa depa-
§easca, a§a cum el insu§i ii spusese odata, linia
subjire care desparjea ceea ce putea de ceea ce
nu putea suporta.
Pentru ca voia ceea ce se convinsese ca nu
poate avea niciodata.
Ea credea ca se considera nepotrivit pentru
ea §i de aceea devenea ironic sau ii amintea cine
§i ce este ori de cite ori ajungeau prea apropiaji.
§i probabil avea dreptate, i§i spuse ea categoric.
Fara indoiala ca era total nepotrivit pentru ea §i
nu trebuia sa dea vina decit pe sine pentru faptul
ca era destul de nebuna ca sa se indragosteasca
de un hoj.
Dar faptul ca §tia acest lucru nu o impiedica sa
se topeasca in clipa cind el o lua brusc in braje §i
nici sa-§i ridice faja. Cind gura lui fierbinte se con-
topi cu a ei, scoase un sunet slab de placere §i ii
raspunse imediat.
Quinn nu intenjionase acest lucru cind o
adusese afara sa stea de vorba - dar planurile lui
nu pareau sa iasa niciodata a§a cum voia el cind
era ea de faja. Avea un talent de a-l face sa uite
v J
 Toji pentru Quinn I— ^

toate intenjiile bune.

„Drumul spre iad e pavat cu bune intenjii.“
Un proverb cit se poate de potrivit, i§i spuse
el, dupa care uita sa mai gindeasca, pentru ca
ii simji §o!durile intre coapse, sinii superbi lipiji
de piept §i gura moale dornica sub a lui. Ma-
terialul neted al hainei lui ii acoperea spa-
tele §i umerii refuzindu-i accesul la pielea ei,
dar i§i imagina o caldura matasoasa §i fu dea-
juns pentru a-l face sa fie la un pas de pierde-
rea controlului.
Una din miini ii aluneca in sus pe spate spre
ceafa ei, dezgolita de coafura eleganta §i ii cu-
prinse capul Jinindu-i-l nemi§cat, de parea ea ar fi
incercat sa fuga. Ea, insa, nici nu se gindea la a§a
ceva. Gura i se deschise sub presiunea insistenta
a gurii lui, acceptindu-i marunta posesiune a lim­
bii, iar tremurul ei i§i gasi ecoul intr-un fior de
dorinja care ii strabatu propriul trup.
Quinn ar fi vrut mai mult, mult mai mult §i,
daca ar fi existat vreun pat - la naiba, chiar §i un
covor subjire - prin apropiere, ar fi uitat cu sigu­
ranja de orice altceva in afara de femeia pe care
o Jinea in braje. Dar nu exista nici pat, nici covor,
ci doar o terasa uda §i invaluita in ceaja linga o
sala de bal unde o petrecere era in.toi §i unde el
ar fi trebuit sa caute un hoj nemilos...
- Va rog sa ma scuzaji.

V 31 >
- J
 Kay Hooper

Glasul era mai degraba brutal decit politicos §i

prea hotarit pentru a fi ignorat.
Quinn i§i inalja capul Incet, privind ochii Ince-
Jo§aJi §i expresia uluita a lui Morgan §i, daca nu ar
fi fost ruda de singe cu cel care Ii Intrerupsese, ar
fi comis probabil o crima extrem de satisfaca-
toare.
- Pleaca, Jared, spuse el cu un glas ragu§it.
- Nu, zise Jared cu o minunata simplitate,
prinzlnd parea radacini in terasa.
Quinn spuse ceva foarte nepoliticos, ceea ce
nu il facu pe fratele sau sa se mi§te, dar §i pe
Morgan sa-§i aminteasca unde se afla. Se inde-
parta de el §i clipi des, dindu-§i seama ingrozita
ca uitase complet de prezenja a o suta de invitaji
care se aflau la numai cifiva metri distanfa.
Singura ei alinare era faptul ca §i Quinn fusese
la fel de implicat ca ea, nevrind sa o respinga de
data asta - numai ca acest lucru ii oferea doar o
neinsemnata consolare.
- Eu... eu ma due inauntru, murmura ea uluita
de propriul glas ragu§it. Ah, haina ta.
O dadu jos de pe umeri §i i-o intinse lui Quinn
dupa care intra in casa aproape fugi'nd.
El nu o urma.
Morgan porni automat spre sala de bal, dar fu
intimpinata in micul hoi de o blonda scunda, cu
ni§te ochi verzi patrunzatori, care o lua de braj §i

------------------- (, 32 ) ------------------
— Toti pentru Quinn I— s

o conduse la toaleta.
- E cam umezeala afara, cred, spuse Storm
Tremaine.
- Nu mai ploua, zise Morgan dregindu-§i
vocea §i rasuflind u§urata ctnd observa ca re-
devenise aproape normala.
- Zau? N-a§ fi zis.
Morgan ramase uimita de acel raspuns pina
cind se privi in oglinda.
- Dumnezeule, gemu ea.
- Da, m-am gindit ca ai vrea sa te aranjezi
pujin inainte sa dai ochii cu crema societajii din
San Francisco, ii zise Storm a§ezindu-se pe un
taburet in faja masujei de toaleta in timp ce
prietena ei se a§eza pe celalalt.
.Din fericire erau singure in incaperea spa-
Jioasa.
- Unde Ji-e po§eta?
- Nu §tiu. Cred ca era pe masuja aceea din
sala de bal. Cred.
Morgan incerca sa i§i aranjeze citeva §uvije
din parul lung §i negru in coafura care fusese 1
eleganta, ne§tiind ce anume provocase acel de-
zastru, umezeala de afara sau degetele lui Quinn.
- la aici, atunci, spuse Storm dindu-i o perie
de par §i citeva ace. Machiajul e in regula. In afara
de...
- §tiu, murmura Morgan, cit se poate de

i 33
 K ay Hooper h—.

con§tienta ca rujul ii era pujin intins.

Oricine ar fi vazut-o §i-ar fi dat seama ca
tocmai fusese sarutata.
Proptindu-§i cotui pe masuja de toaleta in timp
ce-§i privea prietena, Storm intreba:
- Quinn?
- De unde §tii cine a fost? Adica...
Se opri §i ofta cind injelese.
- Wolfe, bineinjeles.
Din moment ce Storm era logodita cu Wolfe
Nickerson, nu existau prea multe secrete intre
ei.
- Bineinjeles. Ne-a prezentat exact inainte sa
dispareji valsind pe terasa. Deci, Quinn al tau e
Alexander Brandon, hm?
- A§a spune el.
Dupa ce i§i aranja parul cum putu mai bine,
Morgan folosi un §ervejel de hirtie §i rujul lui
Storm pentru a repara restul.
- §i a devenit public, daca pot sa zic a§a.
Trebuie sa recunosc ca e o schema interesanta,
mai ales daca-i atit de sigur ca §i hojul pe care-1
cauta poarta o masca de nevinovajie.
Morgan ii inapoie rujul §i zise cu foarte multa
grija:
- Spune-mi ceva, draga prietena. Exista
cineva care sa nu §tie ce urmare§te Quinn?
- Sper, in afara micului nostru cerc, zise Storm
v 34
 Toti pentru Quinn I— x

zimbind. Wolfe crede ca o sa-mi dai cu ceva in

cap cind o sa-Ji spun cit de mult §tiu, dar eu
contez pe buna ta dispozijie.
- Ah, da? Eu n-a§ conta pe asta daca a§ fi in
locul tau pentru ca, in clipa asta, nu sint prea bine
dispusa.
- Atunci va trebui sa rise, spuse Storm cu
gravitate.
- Hai, da-i drumul odata.
- In realitate nu lucrez pentru >4ce S e c u rity ,
ii zise Storm cu un glas solemn. Ci pentru In­
terpol.
Morgan nu trebui sa se uite in oglinda pentru
a-§i da seama ca gura i se deschisese din pricina
§ocului.
- Pentru Interpol? Ca Jared?
- Ihi. E §eful meu, mai mult sau mai pujin, in
misiunea asta. Sper ca nu-s rriicrofoane pe aici,
adauga ea apoi ginditoare aruncind o privire in
jur.
- De ce-ar fi?
- Habar n-am, zise Storm, dupa care adau­
ga pe un ton de scuza: Ne invaja sa fim para­
noid.
Morgan era cuprinsa de fascinajie §i furie:
fascinata pentru ca, in viaja ei simpla, aparusera
in ultimele doua luni hoji de talie internajionala §i
agenji ai Interpolului §i nervoasa pentru ca cei din
V.
35 y
 K a y Hooper

jurul ei nu se grabisera deloc sa o puna la curent

cu planurile lor.
- Sa nu explodezi acum, ii spuse Storm amu-
zata. Daca asta te face sa te simji mai bine, sa §tii
ca habar n-am avut pina acum citeva zile ca
Quinn e amestecat §i nici ca toji baiejii il cunosc.
Curioasa dintr-odata, Morgan zise:
- Quinn mi-a spus ca Max §i Wolfe n-au §tiut
adevarul despre el pina cu pujin timp in urma.
Ji-a spus cumva Wolfe cum a aflat?
- Thi. L-a prins cu mina intr-un seif la Londra,
acum vreun an.
Morgan tresari.
- Trebuie sa fi fost o intilnire nemaipomenita.
- Cuvintul pe care I-a folosit Wolfe a fost
„incordata“.
- Imi inchipui, ofta Morgan. Ma intreb cum o fi
aflat Max.
- Habar n-am. Iar Jared e atit de furios, incit
n-am indraznit sa-l intreb. Banuiesc ca nici nu-l
pot invinui. E grozav pentru un polijist interna­
tional sa afle ca propriul frate e un hoj de talie
mondiala. Cam jenant.
- Ca sa nu spunem mai mult, murmura Mor­
gan amintindu-§i cum Jared ii spusese sa „nu-§i
bage in cap vreo idee prosteasca despre reabi-
litare“ in ceea ce privea actuala asociere a lui
Quinn cu Interpolul.
V,
36 )-
 Toji pentru Quinn

- Cam jenant §i pentru tine, spuse Storm

incet.
Jenant? Morgan se gindi pujin §i i§i dadu sea­
ma ca prietena ei alesese un cuvint foarte bun.
Ca director al unei valoroase colecjii de pietre
prejioase §i opere de arta, ce urma sa fie pre-
zentata publicului, Morgan avea acces la ceea ce
orice hoj §i-ar fi dorit nespus sa posede. Orice
hoj.
Era destul de u§or sa spuna ca acea colecjie
era la adapost de Quinn, ca acesta era corect
acum, hotarit sa dea o mina de ajutor la captu-
rarea unui hoj pe care il disprejuia. Destul de
u§or sa se lase furata de farmecul lui §i inflacarata
de dorinja lui. Destul de u§or sa priveasca in ochii
lui verzi §i inocenji §i sa fie convinsa ca vede in el
ceea ce lumea ar considera surprinzator - daca
nu chiar de neconceput.
Destul de u§or sa-§i spuna ca nu e proasta.
Morgan i§i privi imaginea din oglirida §i vazu o
femeie care era din nou eleganta, dar ale carei
buze aratau inca in mod vag ca fusesera sarutate
cu o pasiune nepotolita.
- Jenant, spuse ea. Da, poji sa spui asta.

V 37
 K ay Hooper

Capitotul doi

- Ji-a zis cineva vreodata ca apari exact cind

nu trebuie? intreba Quinn punindu-§i haina.
Vocea ii era din nou normala, u§oara §i pujin
nepasatoare.
- Numai tu, spuse Jared. Dar §i eu a§ putea
spune a§a ceva referitor la modul cum iji alegi
momentele. Alex, in casa sint o suta de oameni §i,
daca teoria ta e corecta, onul din ei e Nightshade.
A§a ca, ce naiba cauji pe terasa?
- Nu faceam amor, raspunse Quinn pujin in­
dignat. Nu ajunsesem atit de departe - muljumita

38 >
 Toti pentru Quinn )— s

tie.
Jared rise u§or, dar nu parea deloc foarte
amuzat.
- Poji sa fii serios macar o data in viaja?
- Sint cit se poate de serios, spuse Quinn
ridicindu-se §i incheindu-§i haina.
Cind vorbi din nou, glasul ii era mai sobru.
- Trebuia sa vorbesc cu Morgan. E prima oara
cind m-a vazut in societate §i, daca nu i-a§ fi spus
cine trebuie sa fiu, Dumnezeu §tie ce s-ar fi in­
timplat. Are tendinja sa fie pujin cam impulsiva.
- §tiu, spuse Jared sec.
Quinn ridica din umeri.
- A§a ca, ne§tiind cum putea sa reactioneze,
am crezut ca ar fi mai prudent s-o aduc aici.
Jared nu se mai osteni sa-i spuna ca nu prea
stateau de vorba cind i-a intrerupt el.
- Bine, crezi ca pofi renunja la viaja amoroasa
pina cind o sa rezolvam treaba? Nu poji studia
toji oaspejii stind aici pe terasa.
- E devreme inca, spuse Quinn lini§tit.
Jared §tia foarte bine ca putea spera sa-l
stapineasca pe Quinn tot atit de mult cum putea
spera cineva sa stapineasca vintul, dar acest
lucru nu-l impiedica, totu§i, sa incerce.
- Sper ca nu intenfionezi o mica urmarire
nocturna dupa petrecere, nu?
- Depinde de ce gasesc.

------------ --- ^ 39 - ------------ -

 K a y H o d ffc ^ y '

- Alex, e prea riscant sa joci tot timpul ambele

roluri §i §tii asta foarte bine, ii spuse Jared cu un
glas mai aspru.
Vocea lui Quinn, insa, ramase calma.
- Imi cunosc limitele - §i riscurile. De aseme-
nea, mi s-a intiparit in minte imaginea lui Night­
shade atunci, cu pujin inainte sa ma impu§te §i,
daca vad pe cineva in seara asta care doar pare
sa se mi§te la fel ca el, nu-l las sa-mi scape din
ochi.
Jared nu vorbi imediat, dar cind o facu, spuse
foarte serios:
- N oi aveam §i citeva femei pe lista, d a r daca
e§ti atit de sigur ca Nightshade e barbat, cel pujin
se reduce numarul suspecjilor.
- Sint sigur, de§i n-a§ putea spune exact de
ce. Felul in care se mi§ca sau altceva. La naiba,
poate am surprins un iz de after-shave chiar ina­
inte sa traga. Oricum, tot ce pot sa fac acum e sa
caut ceva familiar §i sa stau cu urechile ciulite in
caz ca ticalosul se dade gol in vreun fel.
- §anse in acest sens sint extrem de pujine,
poate chiar nici una.
- Ginde§te pozitiv, il sfatui Quinn. Mie mi-a fo-
losit totdeauna. Eh, nu crezi ca ar trebui sa ne
intoarcem la petrecere inainte ca persoana re­
spective sa observe ceva suspect?
Jared a§tepta pina cind Quinn se indeparta

4 40 I-
,— I Toji pentru Quinn h—.

cijiva pa§i §i ii zise:

- Alex?
Quinn se intoarse pe jumatate.
- Ce e?
- Ai o urma de ruj care s-ar potrito mai de-
graba unei brunete.
Rizind, Quinn scoase o batista imaculata §i
indeparta dovada intilnirii cu Morgan, dupa care
il saluta pe Jared §i se intoarse in casa.
Jared a§tepta citeva minute, doar ca sa nu
reapara amindoi in acela§i timp. §i, daca s-ar fi
aflat cineva acolo pe terasa umeda §i rece, ar fi
ramas surprins auzindu-l m urm urind pentru sine:
- Ma intreb cind o sa-mi explodeze totul in faja.

Morgan il mai zari pe Quinn in urmatoarele doua

ore, dar avu grija sa-§i gaseasca de lucru pentru a
nu-l urmari. Din moment ce nu ducea lipsa de
parteneri de dans §i era cunoscuta de majoritatea
invitajilor, ii fu destul de u§or sa dea impresia ca
se simte bine §i ca nu-§i pune alte intrebari decit cu
cine sa danseze §i daca sa bea sau nu §ampanie.
Aparenjele erau amagitoare, pentru a nu
spune altfel. Morgan se gindea foarte mult in timp
ce dansa §i zimbea. De cind aflase citeva lucruri

41 >
- j
 K ay Hooper

enervante in camera de toaleta, se gindea mai

serios decit i§i amintea s-o fi facut vreodata.
La un moment dat, in timpul serii, ii trecu prin
cap ideea ca incidentul cu Quinn de pe terasa ar
fi putut avea mai mult decit o singura explicate.
Da, dorise sa-i vorbeasca intre patru ochi, fara
indoiala, caci voia sa fie sigur ca ea injelesese
motivul pentru care el aparuse dintr-odata in public.
Dar trebuia sa mai existe un motiv in mintea lui agila.
Colecjionar fiind, era de a§teptat sa viziteze
expozijia M isterele trecutului, dar ar fi parut pujin
ciudat daca se afla tot timpul prin muzeu - ceva
ce, probabil, intenjiona sa faca pentru a sta aproape
de momeala. Totu§i, daca dadea de injeles ca il mai
atragea §i altceva in afara de colecjia Bannister -
ea, de exemplu - atunci pe nimeni n-ar fi surprins
prezenja lui acolo.
Morgan nu voia sa accepte acea posibilitate,
dar era prea logica pentru a fi negata. In fond,
inainte de seara aceea, Quinn spusese foarte clar
ca nu avea sa fie iubitul ei —fie intr-un efort sincer
de a o proteja impotriva oricarei dureri pe care
i-ar fi putut-o provoca, fie, pur §i simplu, pentru a
nu-§i crea probleme nedorite §i inutile. De doua
ori se aflasera singuri in apartamentul ei, cind ea
aproape ca i se aruncase in braje §i de doua ori
el plecase fara s-o sarute macar.
Atunci, de ce alesese o terasa umeda §i in-

v.
i 42 \
 I Top pentru Quinn

valuita in ceaja, in toiul unei petreceri, pentru a se

razgindi deodata? Pentru ca fusese cople§it de
dorinja? Greu de crezut, i§i spuse Morgan §ovai-
toare. 0 dorise, da, de asta era sigura. Fusese
suparat cind ii intrerupsese Jared.
Dar... fntr-un fel, fusese lucid. Indiferent cit de
pasionata ar fi devenit intilnirea, era cit se poate
de improbabil ca ar fi facut dragoste acolo - locul
era prea rece, mult prea ud §i incomod §i ducea
lipsa de intimitate.
Era un barbat inteligent §i Morgan se indoia ca
era prea des luat prin surprindere; aproape un
deceniu de inducere in eroare a forjelor de po­
lice din intreaga lume dovedise acest lucru foarte
bine. Deci, era clar ca §tia ca nimic irevocabil nu
se putea intimpla intre ei pe terasa.
Morgan i§i spuse ca toate nu erau decit ni§te
speculajtii, ca nu exista nici o dovada in sensul ca
el ar fi vrut s-o foloseasca drept acoperire, dar
cind veni sa o ia din brajele proprietarului galeriei,
cu care dansa, banuielile ei devenira §i mai puter-
nice. §i se intensificara cind reu§i sa o Jina mult
mai strins decit ii permisese in timpul primului dans,
a§a incit miinile ei erau pe umerii lui, iar ale lui pe
spatele ei.
- Nici nu m-ai bagat in seama, Morgan, ii re-
pro§a el zimbind.
Era un ticalos §ocant, fermecator §i prefacut,

43
 K ay Hooper

i§i spuse Morgan cu o furie crescinda care era

binevenita. Ba, mai rau, era un hoj lipsit de inima
care era in stare sa fure un colier de la gitul unei
femei chiar in timp ce o saruta - §i, daca exista
ceva mai josnic decit asta, ea nu §tia ce putea fi.
Furia ii dadea o senzajie atit de placuta, incit
Morgan se infa§ura in ea §i era o armura atit de
solida, incit putu sa-i intoarca zimbetul cu u§u-
rinja, netulburata nici de apropierea lor, nici de
atingerea miinilor lui calde pe spatele ei gol.
- Pai, din moment ce nu mi s-a spus cit de
bine ar trebui sa te cunosc, mi-am zis ca ar fi mai
bine a§a. In seara asta ne-am vazut prima oara,
nu?
- Da, dar ar fi trebuit sa fie dragoste la prima
vedere, spuse el cu tristefe.
- Aha, injeleg, zise Morgan §i ii inconjura gitul
cu brajele, transformind dansul in ceva mult mai
intim decit intenfionase el.
I§i acoperi ochii cu genele, fixindu-§i privirea
asupra cravatei lui §i zimbi seducator.
- Ar fi trebuit sa-mi spui.
Crezu ca §i glasul ii era seducator, dar trebuie
sa o fi tradat ceva, caci Quinn nu inghiji prefa-
catoria.
Tacu pujin, dupa care i§i drese glasul §i o
intreba cu non§alanJa:
- E§ti al naibii de furioasa, nu-i a§a?
V.
44
 Toji pentru Quinn

Ea i§i ridica privirea intilnindu-i ochii precauji §i

i§i dadu seama ca ai ei probabil scuipau furie ca
ai unei pisici, cum ii spusese el odata. Zise atunci
pe un ton catifelat:
- Am trecut de faza asta acum vreo ora. Nu
cred ca ai vrea sa §tii cum sint acum.
- Ma bucur ca nu e§ti inarmata, macar atita
lucru tot §tiu, murmura el.
II lasa sa simta citeva unghii lungi mingiindu-i
u§or ceafa §i ii spuse:
- Nu fi atit de sigur.
- Ji-am mai spus §i inainte, §tiu, dar araji su­
perb cind te infurii, Morgan, spuse el aruncindu-i
un zimbet, care, de data aceasta paru natural,
amuzat §i pujin sfios.
Iar vocea lui groasa era neobi§nuit de sincera
cind continua:
- Daca vrei, ma opresc aici in faja lui Dum-
nezeu §i a ora§ului San Francisco §i-ji cer scuze
in genunchi. Sint un ticalos §i un netrebnic §i ar fi
trebuit sa-ji cer ajutorul in loc sa incerc sa te folo-
sesc. larta-ma.
Era ceva dezarmant §i Morgan nu fu surprinsa
cind simji disparindu-i furia. il intreba iritata:
- Ei bine, de ce n-ai facut-o?
- Ma gindeam ca o sa refuzi, zise el simplu.
Fiind la fel de inteligenta ca el, lui Morgan nu ii
trebui decit o secunda pentru a injelege. Nu vorbi

4 45 }-
 K ay Hooper )—

imediat, pentru ca muzica se opri §i Quinn o con-

duse afara din sala de bal pentru a doua oara,
numai ca, in loc sa se intoarca pe terasa, o
lua de braj §i o conduse intr-una din inca-
perile de la primul etaj - un salon spajios - unde
Leo Cassady Jinea o parte din valoroasele sale
opere de arta. Camera era deschisa oaspejilor,
dar, in acel moment, acolo nu se mai afla nimeni
in afara de ei.
•Erau destul de departe de u§a pentru a fi
siguri ca nu-i putea auzi nimeni de afara. Totu§i,
Morgan vorbi in §oapta:
- Vrei sa spui ca ai crezut ca eu n-a§ fi de
acord sa ma prefac ca sintem incurcaji pentru
ca...
- Pentru ca am fost un dobitoc §i te-am
respins de doua ori, continua el privind-o drept in
ochi.
Era extrem de dezarmant, dar Morgan nu era
complet dezarmata. Se trase u§or din brajele lui
§i se intoarse pe jumatate cu spatele, fara sa
acorde nici cea mai mica atenfie valorosului ta-
blou care se afla pe peretele din spatele lor.
- Aha, §i atunci te-ai gindit sa ma ameje§ti §i
sa ma vraje§ti in a§a fel incit oricine s-ar fi in-
timplat sa ne priveasca sa fie convins ca erai in-
dragostit de mine? Ca scuza pentru a te putea
invirti prin muzeu?

-< 46 ^
 Toji pentru Quinn h—x

Quinn ezita avind o expresie ginditoare in ochii

sai verzi §i sclipitori. Dupa aceea ofta.
- Cam a§a ceva. Dar motivele mele n-au fost
In totalitate egoiste, iji jur.
-Ah, nu?
El ezita din nou, dupa care injura printre din|i.
- Bine, sint. Dar nu a§a cum crezi tu.
- Atunci explica-mi, ii ceru ea.
Zimbind dint.r-odata, spuse crispat:
- Crezi ca mi-am pierdut minjile, Morgan, ade­
varul e ca nu pot sta departe de tine. Sint sigur ca
macar atita lucru ai observat. Chiar daca rajiunea
imi spune ca nu am dreptul sa ma incurc cu tine,
I nu pot sa ascult. Continui sa ma Intorc, gasind tot
felul de scuze - unele chiar proste§ti - numai
pentru a fi cu tine,
j Ar fi vrut sa-l creada, dar nu dorea sa cedeze
I atit de u§or.
j - Adevarul, Alex? Poate. Dar sint sigura ca o
sa ma scuzi daca voi avea unele rezerve in acea-
i sta privinja. Din cite-mi amintesc, tu insuji mi-ai
| spus odata ca sint de§teapta cind consider ca nu
se poate avea incredere in tine. Nu vad sa se fi
j schimbat ceva de atunci.
- Atunci eram mascat, spuse el. Acum nu sint.
Morgan avu un sentiment straniu ca nu se re-
ferea numai la o simpla masca neagra de schi, ci
! la cu totul altceva, mult mai greu de definit. De

>— :------------ Q L )---------------

,— f K a y Hooper . —v

parea s-ar fi simjit vulnerabjl in prezenja ei, tntr-un

fel nepazit sau neprotejat. ii studie chipul cautind -
ceva care sa-i spuna ca putea sa aiba incredere
tn el.
Chipul lui i se intiparise tn memorie din prima
clipa ctnd tl vazuse. O faja prelunga §i foarte
frumoasa, cu pomeji inalji §i un maxilar puternic.
Ochii, uluitori, de o nuanja rara de verde pal, erau
adumbriji de gene ridicol de lungi §i erau foarte vii
§i expresivi. Sprtncene pujin arcuite §i o gura care
trada umor §i senzualitate.
Daca ar fi fost brunet, t§i spuse Morgan, sum-
bru sau sarcastic, ar fi fost mai u§or sa se creada
tot ce era mai rau despre el. Dar era blond §i
frumos, avea chiar o voce placuta; atunci cum
putea o femeie sa-§i dea seama?
- Sa te ia naiba, murmura ea.
Expresia de pe chipul lui se tndulci.
- Asta-i un motiv pentru care m-am Jinut
departe de tine tot timpul, indiferent ca ma crezi
sau nu. Nu ai tncredere tn mine §i, daca tntre doi
oameni care se iubesc nu exista incredere, atunci
totul i§i gase§te sfir§itul in regret. Ah, te simji
atrasa - amindoi ne simjim atra§i. §i, pentru unele
femei, asta ar fi de ajuns. Dar nu §i pentru tine.
Mi-am dat seama de asta in seara cind te-ai luat
dupa o banda de vagabonzi pina in interiorul unei
cladiri parasite pentru a-mi sari in ajutor.

V { 48
 Toti pentru Quinn I— v

Atunci ii vazuse faja pentru prima oara, i§i

aminti ea. §i tot aceea fusese seara cind el ii
spusese ca are impresia ca ea ii va zdrobi inima.
- A§ vrea sa am incredere in tine, spuse ea
incet. Dar, de fiecare data cind cred ca pot, se
intimpla ceva care ma pune pe ginduri.
- Nu-i faptul ca sint Quinn; §tim amindoi asta.
E vorba de cu totul altceva. Mai profund, mai
fundamental.
Ea incuviinja incet. De§i inca nu se impacase
cu sentimentele ei faja de acea parte din el, nu
aceasta era problema acum. Nu era vorba de a
se increde intr-un hoj, ci de a se increde intr-un
barbat.
Umerii lui laji se ridicara u§or.
- §i ce-ai vrea sa fac - sa prefajez fiecare
remarca spunind ca asta-i adevarul? Nu pot face
asta, Morgan. Tot ce trebuie sa fac aici e sa ma
prefac, sa joc un rol, sa traiesc un rol- §i, uneori,
trebuie sa mint pe toata lumea.
- §i atunci, ce-ai vrea sa fac eu? intreba ea.
Tocmai mi-ai spus ca m-ai minjit §i ca ma vei minji
- de unde sa §tiu ca acum spui adevarul?
- N-ai cum sa §tii, zise el incet.
Morgan dadu sa piece, dar Quinn o apuca de
mina §i o Jinu pe loc, cu fermitate.
- A§ vrea sa-Ji pot spune altceva, dar n-am ce.
§tiu ca e nedrept sa-Ji cer sa incerci sa te increzi
 K ay Hooper

Tn mine cind nu Ji-am dat nici un motiv in acest

sens - Tn afara de unui.
- Care? intreba ea.
- Eu am avut incredere Tn tine.
Ea se uita Tn ochii aceia verzi care pareau du-
reros de sinceri §i §tiu ca este adevarat. Avusese
incredere Tn ea. Ii Tncredinjase viaja venind la ea
dupa ce fusese Tmpu§cat. Ii Tncredinjase liberta-
tea lui, avusese incredere ca nu va anunja poli-
Jia sau ziarele cTnd ar fi putut s-o faca, din
moment ce nu §tia ca lucreaza pentru Interpol.
Se simji vlaguita.
- Deci, ce facem? intreba ea.
- Depinde de tine, spuse el tot cu o voce
lini§tita. STntem amTndoi implicaji cu expozijia
asta, dar nu trebuie neaparat sa fim §i unui cu
altul.
- Ai nevoie de un motiv pentru a te afla tot
timpul la muzeu, se auzi ea spunTnd.
Quinn zimbi u§or.
- Acesta a fost cel mai simplu plan, dar nu §i
singurul. §i, Tn plus, tare ma Tndoiesc ca cineva
ar Tndrazni sa-ncerce sa fure colecjia Tn plina zi,
Tn timp ce muzeul este deschis publicului §i, deci,
plin de oameni. Se va TntTmpla noaptea. Iar
noaptea sTnt Quinn.
Inca Ti mai Jinea mTna §i ea privi Tn jos spre a lui
avind o ciudata impresie ca s-ar afla la un pas de
V
 Toti pentru Quinn j— n

ceva. Avea o mina priceputa, i§i spuse ea, chiar

daca lucrurile la care se pricepea erau infame. 0
mina puternica. Ii salvase viaja cel pujin o data,
poate chiar de doua ori - cum putea sa nu aiba
incredere in el?
I§i indrepta din nou privirea spre faja lui §i il
intreba cu grija:
- Imi poji raspunde la o intrebare - §i sa juri
ca-i adevarat?
Zimbetul lui se strimba pujin.
- Intii trebuie sa aud.
Se a§teptase la asta.
- Ai spus ca nu puteai sta departe de mine.
Indiferent ce simji pentru mine, are vreo legatura
- cit de marunta - cu colecjia?
Quinn clatina din cap imediat.
- Nu - Ji-o jur. §i-ji mai jur ceva, Morgan: nu
voi mai incerca niciodata sa te folosesc pe tine,
orice ar fi intrejioi, pentru a-mi atinge scopurile.
Morgan se trezi zimbind.
- Ar trebui sa-mi fac un control la cap pentru
ca te cred.
Spre surprinderea ei, el ii ridica mina §i i-o
saruta u§or.
- IJi muljumesc pentru asta, zise el atunci.
Acea mingiiere nea§teptata o facu sa-§i dea
seama deodata de bataile inimii ei, dar incerca
sa-§i pastreze vocea calma.
v
51 I-
 —i K a y Hooper I— ^

- Deci asta inseamna ca ne vom implica?

Quinn fi a§eza mina in indoitura cotului sau §i
porni spre u§a.
- S-a facut tirziu. Ce-ar fi sa te due acasa?
- Raspunde-mi, Alex, insista ea.
El' se opri pujin pentru a o privi cu ochii sai
scinteietori §i apoi spuse:
- Sintem implicaji inca din seara cind ne-am
cunoscut. Singura deosebire este ca acum o §tim
amindoi - §i o recunoa§tem. Intrebarea este cit
timp imi va lua pina te voi convinge sa ai incre­
dere in mine.
Morgan nu §tia daca sa se simta mi§cata sau
frustrata din cauza convingerii lui.
- Sa'injeleg de aici ca increderea este o
condijie obligatorie pentru urmatorul pas logic in
relajia noastra?
- Bineinjeles. Xi‘am spus ce apare cind nu
exista incredere intre doi oameni care se iubesc.
Regretul. Indiferent ce se va intimpla intre noi,
scumpo, n-o sa regreji. Atita timp cit am §i eu un
cuvint de spus.
Aluneca in pielea lui Don Juan, dar Morgan nu
protesta. Avea impresia ca amindoi avusesera
destule incercari emojionale pentru o singura
seara. Pe linga asta, ii placea Quinn in orice ipos-
taza - chiar §i atunci cind o infuria.
Mergind ascultatoare linga el spre u§a din
V
-! 52 >
r— < Toji pentru Quinn )—

faja, ea spuse:
- Dac§ nu e trecut de miezul nopjii, sintem
primii invitaji care pleaca. Petrecerile lui Leo sint
renumite pentru faptul ca Jin mai mult.
- E abia trecut de unsprezece, spuse el §i
Morgan II privi uimita.
- Nu porji ceas §i eu n-am vazut nici unui pe
aici. De unde...
- Unui din numeroasele mele talente. Am in
cap un ceas extrem de precis, care rareori da
gre§ cu mai mult de cinci minute.
- Trebuie sa fie foarte bine. Nu vrei sa-Ji
enumeri talentele? Ca sa le §tiu §i eu pe toate.
Quinn rise.
- O sa te las sa le descoperi pe rind. E mai
interesant a§a.
Nu le lua mult timp sa-§i ia hainele §i sa-i
muljumeasca gazdei, de§i Morgan trebui sa-§i
mu§te obrazul ca sa nu rida cind Leo ramase
foarte surprins de graba lor.
- Vreau s-o prind complet singura pentru a-i
spune ce am de spus, ii zise Quinn pe un ton
confidential.
- Ai lucrat repede, Alex, observa Leo deiicat.
Ar trebui sa te felicit?
- Nu, zise Morgan surprinsa ca intrase in joc
de bunavoie. Leo, pot sa am incredere in omul
asta pentru a ma conduce acasa? E§ti sigur ca
J
 K a y Hooper

nu e vreun nebun evadat din ospiciu, sau ceva de

genul asta? Se poarta cam ciudat.
- E colecjionar, spuse Leo iini§titor. Toji sin­
tem ciudaji, Morgan, §tii foarte bine.
- Bine, dar e periculos?
- Nu cred. Am cumparat un tablou de la el
acum vreo trei ani din Londra §i atunci parea per­
fect sanatos.
Morgan nu indrazni sa se uite la Quinn. Ce
tupeu! t§i spuse ea amuzata §i tngrozita. Ii vin-
duse bietului Leo un tablou furat?
- Nu sint periculos in ceea ce prive§te viaja,
spuse Quinn, ci numai tn ceea ce prive§te inima.
M-am tndragostit de ochii ei de pisica, Leo. Spu-
ne-i noapte buna, Morgan.
Scojtnd un oftat prelung, ea spuse:
- Noapte buna, Leo.
Ochii acestuia sclipira.
- Noapte buna, Morgan. Ne vom vedea,
probabil, mtine la vernisaj.
Asistase, bineinjeles, la prezentarea particu-
lara de simbata, dar, ca mulji alji colecjionari, voia
sa mai arunce o privire colecjiei Bannister.
Morgan se trezi luata pe sus din dreptul intrarii
§i instalata pe scaunul din faja al unei ma§ini
sport de provenienja europeana. A§tepta ptna
ctnd motorul prinse viaja, micuja ma§ina lastnd
casa lui Leo tn urma, §i abia apoi ti vorbi tnsojito-

V
 Toti pentru Quinn

rului ei.
- A§a l-ai cunoscut pe Leo? Prin vinzarea
tabloului?
- A§a, spuse el vesel.
- Ai avut un tupeu extraordinar, zise ea. Era
un tablou furat?
Quinn scoase un „JJJ“ u§or §i spuse:
- Cred ca la intrebarea asta n-o sa-Ji raspund.
Ea se a§teptase la a§a ceva.
- Eh, cel pujin, lucrurile au inceput sa devina
mai clare. §tiam ca Max II prezenta pe Jared ca
prieten §i expert in siguranja personala, fapt care
nu putea surprinde pe nimeni §im ai §tiam ca
pozijia luL Wolfe ca expert in securitate al com-
paniei L lo y d ’s era cunoscuta, dar cind te-am va­
zut acolo in seara asta, nu m-am gindit decit ca
unui din noi trebuie sa-§i fi pierdut minjile.
- Se prea poate, zise el simplu.
Ea ii privi profilul, care era vizibil doar din cind
in cind in luminile felinarelor de pe strada §i ale
celorlalte ma§ini. Ignorindu- i cuvintele, ea spuse:
- Totu§i, e logic ca a trebuit sa ai o perso-
nalitate de zi in toji ace§ti ani §i ca exista oameni'
care te cunosc ca Alex Brandon. Dar eu una tot
gasesc ca a fost o nebunie din partea ta sa fii
colecjionar ziua §i hoj noaptea. Este o nebunie,
vreau sa spun.
- De fapt, e cit se poate de logic, spuse el.

55 J
s— I K a y Hooper I— s

- Numai pentru un nebun.

- O sa-ncerc sa nu consider asta un atac la
persoana.
Morgan trebui sa rida §i clatina din cap u§or
amuzata.
- Ti-am adresat cuvinte §i mai urite, te rog sa
ma crezi. Ar fi trebuit sa ma auzi cind am primit
inelul concubinei.
Veni rindul lui Quinn sa rida.
- Banuiesc ca ar trebui sa spun ca-mi pare
rau, Morgan, dar a§ minji. S-a intimplat sa am
acel exemplar la mine §i, pur §i simplu, n-am
putut rezista tentajiei. §tiam ca o sa-l recuno§ti,
bineinjeles, §i rmai §tiam §i ca o sa te infurii.
Ezita pujin, dupa care adauga:
- N-ai spus nimic despre asta cind am stat la
tine.
- Nu te-am intrebat nici cine te-a impu§cat - §i
nici alte citeva intrebari logice pe care ar fi trebuit
sa Ji le pun. Se pare ca ai un efect straniu asupra
minjii. mele.
- Asta e cel mai frumos lucru pe care mi l-ai
spus vreodata.
§tia ca ar fi trebuit sa spuna ceva pentru a
menjine conversajia u§oara, dar propriile ei
cuvinte ii amintisera in ce pericol se afla Quinn,
probabil.
De cind il cunoscuse prima oara drept Quinn,

------------- ■ 56 . -------------
 Totti pentru Quinn —^

i§i daduse seama foarte repede ca lucrurile pe

care le spuneau ziarele despre curajul §i singele
lui rece nu erau deloc exagerate. Era un barbat,
i§i spuse ea, care reacjiona Tntotdeauna ori cu
calm, ori cu un umor nepasator - in funcjie de ce
credea ca se potrive§te cel mai bine situajiei §i ca
ii mare§te §ansele de succes.
Nici cind era vorba de propria lui supra-
viejuire, Quinn nu arata teama sau nesiguranja §i,
odata ce se hotara sa faca ceva, nici chiar un
glonj nu-l putea impiedica. Indiferent ca era fermi-
tate sau doar pura incapajinare, era genul de om
menit sa duca o viaja plina de primejdii §i dificila.
Acest lucru era u§or de vazut. De asemenea,
Morgan mai observa ca ii placea acel mod de
viaja, ii era necesar chiar §i era foarte pu|in pro­
babil ca se va schimba. Daca Interpolul ajungea,
intr-adevar, la concluzia ca ar fi fost mult mai va-
loros daca lucra pentru ei decit sa putrezeasca in
pu§carie, avea sa duca o viafa dubla primejdi-
oasa, cu siguranja.
Ceea ce nu §tia era parerea ei personala in
aceasta privinja.
Morgan era prin natura ei o femeie impulsiva
§i, uneori, chiar agitata, dar era departe de a fi
curajoasa. Daca se pusese vreodata in pericol in
mod intenjionat - ca atunci cind urmarise banda
aceea pentru a-l ajuta pe Quinn - o facuse ascul-

57 i-
 K ay Hooper 1
—

tindu-§i inima §i sentimentele, nu rajiunea rece §i

inteligenja, care erau tot ale ei. §i facea parte
dintre acei oameni care straluceau in timpul crizei
pentru a se prabufi incet mai tirziu, ctnd avea
timp.
- Morgan? E§ti foarte tacuta.
Pujin uimita, i§i dadu seama ca se aflau
aproape de locuinja ei.
- larta-ma.
- S-a intimplat ceva? intreba el incet.
Ar fi vrut sa minta §i sa spuna ca nu se intim­
plase nimic, dar ceva in interiorul ei se razvrati.
- Daca s-a intimplat ceva? Nu §tiu. Ma gin-
deam la voi. La toji. Max i§i pune in pericol colec-
Jia. Wolfe i§i pune in pericol slujba. Jared poarta
arma tot timpul. Iar tu ai fost impu§cat cu pujin
timp in urma.
- Am fost neatent, spuse Quinn cu non§alanJa
tratind problema superficial, ca §i cind nici n-ar fi
contat. §i niciodata nu fac aceea§i gre§eala de
doua ori.
- Ca sa nu-mi fac griji? DraguJ din partea ta,
dar am avut neplacuta ocazie de a vedea ce
poate face un glonte cuiva care se afla de partea
care nu trebuie a armei.
Quinn tacu o clipa, dupa care spuse pe un ton
mai serios:
- §tii foarte bine ca tot ce facem in viaja
v 58
 Toti pentru Quinn )— ^

implica un anumit rise.

- Da, dar majoritatea dintre noi nu cauta
necazurile cu luminarea.
- Nu? Conducem ma§ini, pilotam avioane - §i
unii dintre noi chiar urmaresc indivizi periculo§i in
cladiri parasite.
- Nu eram lucida tn acele clipe, murmura ea
dindu-§i seama cu tristeje ca avea dreptate.
Quinn nu dezvolta subiectul, ci doar continua
calm:
- Ca unui care a riscat pujin tn ultimii zece ani,
iji pot spune ca e mult mai bine sa tnfrunji o
problema tn mod direct, chiar daca pare riscant.
Morgan se hotari sa renunje la acel subiect
pentru moment; avea impresia ca nu o sa inre-
gistreze nici un punct macar.
- Sper doar ca veji avea mare grija cu tojii.
El parea ma§ina tn faja blocului lui Morgan §i
opri motorul.
- Asta §i avem de gtnd, spuse el §i cohort
pentru a-i deschide portiera.
- Vei fi mtine la muzeu? tl intreba ea tn timp ce
urcau amindoi spre apartamentul de la etajul al
treilea.
- Bineinjeles. Doar sint colecjionar, ai uitat? §i,
din moment ce am sosit in ora§ dupa prezentarea
particulars, n-am avut ocazia inca sa vad colecjia.
- A§a e, spuse Morgan. Uit mereu.

• 59 .
 K a y Hooper )—

El rise u§or privind-o cum gase§te cheia §i

descuie u§a.
- Daca uiji cumva in prezenja persoanei care
nu trebuie, dam cu tojii de bucluc.
Nu parea prea ingrijorat, ceea ce ii facu pla-
cere lui Morgan. I se spusese de nenumarate ori
ca vorbea prea mult, dar Quinn avea incredere ca
nu va da in vileag nici unui din secretele lui. Cele
de care §tia, cel pujin.
- N-o sa uit, spuse ea deschizind u§a.
- Bun. Ne vedem miine la muzeu.
Morgan simji o u§oara dezamagire, gindin-
du-se ca avea sa piece spunindu-i doar un politi­
cos la revedere, dar, inainte sa-§i dea seama,
Quinn o prinse de umeri, i§i inclina capul §i ii
acoperi gura cu a sa.
Gestul era pujin brusc, dar nu avea nimic
brutal §i ea nu putu sa nu-i raspunda. Trupul ei
parea sa aiba o minte a sa proprie, modelindu-se
dupa a lui, in timp ce ea se agaja cu degetele de
reverele lui neputincioasa. O limba de foe i se
aprinse deodata in stomac, raspindindu-se atit de
repede, incit pina §i pielea parea sa friga §i un
tremur de placere o strabatu in clipa cind ii simji
degetele mingiindu-i u§or gitul §i ceafa. Cind, in
cele din urma, el i§i ridica privirea, ea nu se putu
abjine sa nu scoata un sunet slab de frustrare.
Chipul lui era pujin incordat, se gindi ea, iar
V.
60
 Toji pentru Quinn I—

ochii i se intunecasera. Vocea, insa, nu fi era decft

u§or ragu§ita cind fi spuse:
- Noapte buna, Morgan.
Facind un efort supraomenesc, ea fi dadu dru-
mui hainei §i ii fntoarse spatele. Intra fn aparta-
ment, unde doua lampi aruncau o lumina calda §i
inchise u§a incet. Multa vreme ramase lipita de
ea, fara sa se gindeasca, in adevaratul sens al
cuvintului, dar vag nelini§tita de ceva.
I§i dadu seama abia cind i§i duse mina la gitul
gol, unde i§i gasi colierul cu un rubin mic. 1-1ina-
poiase, punindu-i-l la fel de indeminatic cum i-l
scosese cu citeva saptamini in urma.

V.
4 61 r
 K ay Hooper

CapitoCuCtrei

Morgan se mustra mai tirziu, dar adevarul era

ca il cautase cu privirea pe Quinn la muzeu
aproape toata ziua de vineri. Nu fusese deloc
u§or Jinind seama de muljimea de oameni curio§i
sa vada expozijia M isterele tre cu tulu i in acea
prima zi de prezentare in faja publicului. Dar ea,
totu§i, se uitase dupa el.
Ba chiar se §i imbracase cu mai multa grija ca
de obicei, alegind o fusta neagra dreapta §i lunga
pina la gamba, o bluza alba cu mineci largi §i o
superba vesta brodata de mina cu auriu, negru §i
 Tot? nentru Quinn )— -s

pujin ruginiu. Costumul fu completat cu o pe-

reche de pantofi negri, iar parul lung §i negru §i-l
strinsese tntr-un elegant coc franjuzesc.
I§i spusese ca se imbracase astfel numai
pentru ca era ziua in care expozijia se deschidea
pentru pubic §i, din moment ce era directoarea ei,
era obligata sa arate foarte bine... numai ca nu
credea nici ea acest lucru. Se imbracase gindin-
du-se la Quinn §i o §tia foarte bine.
Voia sa arate... sofisticata §i cultivata. §i inalta.
§i, chiar daca ii trecu prin cap ca §i cuvintul
„sexy“ s-ar fi putut adauga, ignora acest gind. Se
uita dupa Quinn toata ziua, scrutind muljimea de
chipuri in cautarea celui care ii era intiparit in
minte. Credea ca nu se baga de seama, fericita
iluzie care i-a fost zguduita, insa, cind Storm a
ie§it din camera computerelor in jurul orei trei
dupa-amiaza.
- Nu m-a§ a§tepta sa-l vad pe aici decit peste
vreo ora, doua, spuse ea venind linga Morgan in
holul muzeului, unde se afla biroul paznicilor.
Pisicuja ei ro§cata, Bear, i se afla pe umar, ca
de obicei, o copie atit de fidela a lui Storm, incit
parea de-a dreptul straniu.
- Pe cine? intreba Morgan stringind la piept
mapa §i parind inocenta, numai ca nu era expre-
sia la care se pricepea cel mai bine.
Storm i§i Juguie buzele u§or, iar ochii ei verzi

v 63
 capatara un aer jucau§.
- Alex Brandon.
- Fir-ar.sa fie, s-a vazut chiar atit de bine?
- Ma tem ca da. Felul in care ii fixezi pe bar-
bajii inalji §i blonzi e cam greu sa treaca neob-
servat. De fapt, te-am vazut pe monitor.
Morgan ofta §i spuse "fir-ar sa fie" din nou fara
furie §i fara sa-§i dea seama.
- Ei bine, atunci daca e a§a, de ce nu te-ai
a§tepta sa-l vezi decit peste vreo ora, doua?
Storm arunca o privire in jur pentru a se con­
vinge ca nu o aude nimeni §i abia dupa aceea
raspunse:
- Mai trebuie sa §i doarma, nu? Imi imaginez
ca o mare parte din noapte sta de veghe sau e in
acjiune §i, din moment ce colecjia e in siguranja
ziua cind muzeul e plin de oameni, atunci se
poate odihni §i el cum trebuie.
- §tiam, spuse Morgan incruntindu-se.
Storm incepu sa rida.
- Probabil ca n-a ajuns in pat decit la §apte
sau opt dimineaja, a§a ca e posibil sa se fi trezit
doar cu vreo ora in urma. Daca a§ fi in locul tau
i-a§ lasa timp sa se rada, sa faca un du§ §i sa ia
micul dejun.,
- Ai dreptate, ofta Morgan. Daca teoria asta e
corecta, atunci n-o sa-l mai vad niciodata ziua.
Adica, a stat la mine vreo doua zile in timp ce se
 T o ji pentru Quinn

vindeca, dar n-am ie§it din casa, a§a ca, pur §i

simplu, n-am reu§it sa-l vad in lumina soarelui,
- Una din ambijiile tale?
- Nu ride, dar a§a e.
- §i de ce naiba a§ ride? Mi se pare chiar
foarte firesc. Mai ales daca banuie§ti ca ar fi
vampir.
Morgan i§i privi prietena cu seriozitate.
- Nu, pentru ca i-am vazut imaginea intr-o
oglinda aseara la Leo,
- Ah, bine, dar asta nu dovede§te ca nu-i o
creatura a nopjii. Oricum, nu acest gen de crea­
tura. Nu cred ca ar putea fi alt gen de creatura,
ce zici?
- Numai vampirii sint renumiji pentru farmecul
lor seducator, dar mortal, ii aminti Morgan cu ace-
la§i aer solemn.
Storm incuviinja grav.
- La asta ma gindeam §i eu. Dar ai putea,
totu§i, sa porji o cruce §i atunci ai afla cu si­
guranja.
Tacind, Morgan i§i strecura un deget pe-sub
gulerul deschis al bluzei §i scoase la iveala un
lanJi§or de aur pe care atirna o cruciulija tot de
aur. Storm privi crucea §i dupa aceea intilni ochii
sinceri ai lui Morgan. Izbucnira amindoua in ris.
- Dumnezeule, omul asta trebuie sa aiba un
efect nemaipomenit asupra ta daca te-a facut pe
v . ' 65
 K a y Hooper

jumatate sa te ginde§ti la asemenea lucruri,

spuse Storm nesigura.
- Hai sa zicem ca l-a§ crede in stare sa fie
vrajitor, cel pujin pe trei sferturi.
Morgan redeveni serioasa §i se uita la mapa
incercind sa-§i aduca aminte ca era platita sa faca
cevgt.
- Hm... trebuie sa mai dau o raita prin ex-
pozijie sa ma conving ca totul e in regula. Daca
intreaba cineva...
- 0 sa-i spun exact unde e§ti, o asigura
Storm. '
- Daca ai fi o prietena adevarata, m-ai lega de
cel mai apropiat stilp ca sa nu ma fac de ris,
spuse Morgan intr-un fel cu tristeje. Diavolul acela
nu trebuie decit sa zimbeasca §i sa spuna ceva -
orice - ca sa uit imediat de toate bunele mele
intenjii.
Zimbind slab, Storm spuse:
- Te-a§ lega bucuroasa de un stilp, daca a§ fi
convinsa ca asta vrei cu adevarat.
- Nu pacalesc pe nimeni astazi, nu?
- Nu. Dar nu-Ji face griji din cauza asta. Toji
avem dreptul sa facem citeva nebunii in viaja,
Morgan. Tata m-a invajat asta §i e ceva ce trebuie
Jinut minte.
- Tu ai facut? o intreba Morgan curioasa.
Blonda micuja zimbi.
V 66
 Toti pentru Quinn )— v

- Bineinjeles. M-am indragostit de Wolfe intr-o

situajie foarte delicata cind nu-i puteam spune
adevarul despre mine. A fost ceva nesabuit §i
nebunesc, dar totul s-a rezolvat pina la urma. Un
alt lucru pe care trebuie sa-l Jii minte: definijia unei
nebunii este adesea doar... nepotrivire in timp.
Morgan incuviinja ginditoare §i i§i parasi prie­
tena facindu-§i loc prin muzeul aglomerat spre
expozijia M isterele trecutului, care era gazduita la
al doilea etaj in aripa de vest a uria§ei cladiri.
Nebunie nesabuita. Buna descriere, i§i spuse
Morgan. In fond, nici o persoana intreaga la minte
n-ar fi considerat acea fascinajie faja de un hoj
de renume mondial altceva decit o nebunie ne­
sabuita. Nepotrivire in timp? Ah, da, §i acest lucru
era adevarat.
§i faptul ca §tia tot nu o facea deloc sa-§i
bage minjile in cap, medita ea cu tristeje.
Fara sa se mai gindeasca la Quinn pentru mo­
ment, Morgan se plimba prin expozijie, indife-
renta, dar atenta, studiind reacjiile vizitatorilor in
faja diverselor exponate §i observind chiar aglo-
merari din loc in loc, unde anumite piese din
colecjia Bannister atrageau atenjia mai mult decit
altele. I§i nota citeva lucruri, cum ar fi sa aiba grija
ca intr-un anume colj sa fie mai multa lumina, sa
se mai puna un cordon de catifea care sa direc-
Jioneze oamenii spre o anume sala §i sa puna sa
,— ( K a y Hooper

fie mutata o canapea care nu era a§ezata bine.

In timpul orelor care mai ramasesera, Morgan
se concentra numai asupra muncii ei, indeplinin-
du-§i sarcinile cu obi§nuita-i competerija. Raspun-
se citorva intrebari ale unor persoane care §tiau
ca este directoarea expozijiei - inclusiv unui nu-
mar de ziari§ti care trebuiau sa scrie despre
vernisaj - inapoie cijiva copii rataciji parinjilor §i
rezolva problema unor sisteme de alarma declan-
§ate din gre§eala, fiindca mai existau inca puncte
vulnerabile in sistemul electronic de siguranja.
De asemenea, vorbi pujin cu Max §i cu sojia
acestuia, Dinah, care trecusera pe la muzeu sa
vada cum mergeau lucrurile, §i cu Wolfe, care
fusese acolo toata ziua, de§i nu prea s-a vazut,
deoarece Jinea sub observajie colecjia asigurata
de compania sa, L lo y d ’s din Londra. Nu-I vazu
deloc pe Jared, dar nici nu era surprinsa; din
moment ce el §i Dani se casatorisera cu o dumi­
nica in urma, i§i petreceau timpul mai mult singuri
- §i cine ii putea invinui?
§i, in plus, Jared, ca §i Quinn, avea sa-§i pe-
treaca mai multe nopji decit zile in apropierea mu-
zeului, din moment ce hojul pe care intenjionau
sa-l atraga - Nightshade - avea sa acjioneze, mai
mult ca sigur, in timpul nopjii.
Morgan se gindi la acest lucru doar in treacat,
pe de o parte datorita faptului ca i§i gasise tot

----- — ----- ---- 68 ' --- —J

--------- ■
 Toji pentru Quinn

timpul de lucru §i pe de alta parte pentru ca nu-i

placea sa se gindeasca la pericolul pentru care
Nightshade era renumit. I§i facu datoria §i abia
aproape de ora §ase, cind vizitatorii muzeului
incepura sa se indrepte spre ie§ire, iar ea i§i
facea ultima plimbare in ziua aceea prin expozijie,
il zari pe Quinn.
Statea singur linga vitrina centrala unde se afla
splendidul diamant Bolling. Era imbracat simplu
intr-o pereche de pantaloni de culoare inchisa, cu
un pulover pe git, crem, §i o geaca de piele nea-
gra, descheiata. Cu miinile in buzunare §i cu
capul plecat, se uita cu atenjie la superbul dia­
mant de §aptezeci §i cinci de carate §i poate ca
lumina deosebita a vitrinei ii facea chipul sa arate
intunecat, ca §i cum ar fi fost umbrit de dorinja...
sau lacomie.
Dar poate ca, totu§i, lumina nu avea nici o
legatura.
Morgan se opri in prag urmarindu-l in tacere §i.
tulburata. Ultimii ci|iva vizitatori din zona trecura
pe linga ea, vorbind, iar ea incuviinja automat
spre un paznic care i§i facea rondul obi§nuit, dar
nu i§i putea lua privirea de la Quinn.
Max Bannister, un om care nu putea fi pacalit
§i care se pricepea foarte bine la oameni, credea
ca acest individ vede in colecjia sa doar o
momeala pentru un hoj mult mai periculos. Wolfe

v .
\ 69
 K ay Hooper I— s

i§i risca §i slujba §i reputajia de tier din acela§i

motiv - sau pentru ca se tncredea tn parerea lui
Max. Chiar §i Jared, tn ciuda amaraciunii pe care
o aratase tn privinja viejii pe care o ducea fratele
sau, parea sa nu aiba nici o tndoiala cu privire la
faptul ca acesta nu intenjiona nimic tn legatura cu
colecjia Bannister.
§i Morgan tnsa§i crezuse acest lucru. Din clipa
ctnd aflase ca lucra pentru Interpol pentru
prinderea unui hoj mult mai periculos, nu se mai
tndoise de intenjiile lui —de§i se tntrebase care ti
erau, oare, motivele?
Acum tnsa, privindu-l cum se uita la diamantul
Bolling, simji un nod tn gtt §i mtinile i se racira
deodata. Chipul lui era atit de nemi§cat, ochii attt
de atenji, tnctt nu se putu abjine sa nu se
intrebe...
Oare enigmaticul Quinn t§i batea joc de ei toji?
Tragtnd adtnc aer tn piept §i Jintnd mapa ca pe
un scut, se tndrepta tncet spre el. Era evident ca
se §tia observat, fiindca vorbi absent imediat ce
ea ajunse Itnga el:
- Buna, Morgan. §tii povestea?
- Lui Bolling?
Era tnctntata de propria ei voce calma.
- Nu, nu chiar, tn afara de faptul ca ar fi ble-
stemat. Ca directoare a expozijiei, sarcinile mele
stnt doar de ordin administrativ. §tiu, bineinjeles,

V ■ 70 )-
 Toji pentru Quinn 1
—^

tot ce trebuie in legatura cu piesele - greutatea in

carate §i categoria fiecarei pietre, de exemplu -
dar nu cred in blesteme, iar pietrele prejioase nu
au constituit niciodata subiectul meu preferat.
- Ca arheolog preferi relicvele? Bucaji de vase
§i fosile?
- Cam a§a ceva.
El intoarse capul meet §i ii zimbi.
- Credeam ca diamantele sint cele mai bune
prietene ale unei fete.
- Nu ale acestei fete. Ca sa fiu sincer, nici
nu-mi plac diamantele. Rubinele, da; safirele §i
smaraldele, cu siguranja, dar nu diamantele, nici
chiar cele colorate.
- Sint prea dure? Prea red?
Parea sincer interesat.
- Nu §tiu de ce, nu m-am gindit niciodata la
asta.
Schimba imediat subiectul.
- De cind e§ti aici?
- Doar de citeva minute.
Arunca o privire critica in jur.
- Designul expozijiei e excelent. Felicitarile
mele.
- Te pricepi la astfel de lucruri?
- De-a lungul anilor am studiat o muljime de
expozijii de pietre prejioase, ii aminti el cu mo-
destie.
V. I 71 ^
 K a y Hooper

§i jefuise citeva cu multa indeminare. Morgan

ofta.
- Da. Nu numai eu m-am ocupat de asta. Max
§i cu mine am proiectat planul general, dar Wolfe
§i Storm §i-au adus contribu|ia la sistemul de
alarma §i Dani ne-a ajutat cu luminile §i punctele
de expunere.
Facu o scurta pauza, dupa care adauga:
- §tiu ca o cuno§ti pe Storm pentru ca mi-a zis
ca Wolfe a facut prezentarile aseara; Jared te-a
prezentat lui Dani?
Inainte sa poata raspunde, o voce limpede §i
politicoasa inregistrata anunfa publicul ca muzeul
urma sa se inchida peste un sfert de ora. Quinn
a§tepta sa se incheie anunjul pentru a incuviinja
in semn de raspuns.
- Da. Chiar inainte sa se casatoreasca, dumi­
nica trecuta. Sper sa aiba mai mult noroc de data
asta.
- Deci n-ai cunoscut-o cind au fost casatoriji
prima data.
Quinn se intoarse complet spre ea. Zimbea
u§or, dar, in lumina slaba a expozijiei, ochii lui
ve'rzi pareau adumbriji.
- Nu. Acum zece ani absolveam colegiul - aici
in Statele Unite.
- Tocmai ma intrebam de ce n-ai nici un pic
de accent, spuse Morgan, dupa care, din mo­
v < 72 V
 Toji pentru Quinn )— .

ment ce el parea dispus sa-i mai povesteasca

despre trecutul sau, adauga: Banuiesc ca de aceea
traie§ti departe de Jared. Datorita faptului ca e
polijist, vreau sa spun.
In loc sa raspunda la acest lucru, Quinn spuse:
- Nu semanam deloc, nu? Jared a zis ca a
lasat sa-i scape acest lucru in seara cind am fost
impu§cat. §i a mai spus ca te-a rugat sa uiji ca ai
auzit.
- A fost mai degraba un ordin decit o ruga-
minte, spuse Morgan nefiind sigura daca atinsese
un punct sensibil sau daca Quinn era evaziv din-
tr-un anume motiv.
Sau daca era evaziv, in general.
- Nu raspund prea bine la ordine.
- 0 sa Jin minte pe viitor, murmura el.
Ea trebui sa reziste impulsului de a urma acea
tan^enta interesanta §i, de§i ii fu greu, reu§i.
- Nu e periculos, date fiind imprejurarile, sa
existe atita tensiune intre voi?
- Deloc. Sintem amindoi profesioni§ti.
Cu un gest elegant, o lua de braj, o intoarse §i
se indreptara amindoi spre u§a.
- Muzeul se inchide, n-ai auzit? Ar parea pujin
ciudat daca n-ai pleca, a§a cum faci de obicei.
Morgan recuno§tea un semn de avertisment
cind i se arata unui, a§a ca renunja la subiectul
legat de relajia dintre el §i fratele sau. Cel pujin
v. 4 73 V J
 K ay Hooper ■
—

deocamdata.
- Crezi ca Jine muzeul sub observajie? La
Nightshade ma refer.
- Habar n-am, spuse Quinn vesel. Dar, daca
a§ fi fost in locul lui, mi-a§ fi facut planurile deja.
§i, §tiind ca §i-a petrecut cel pujin o seara cer-
cetind cladirea, putem sa punem pariu ca §i le-a
facut §i el. Noi vom incerca doar sa anticipam ce
are de gind sa faca - §i cind.
- Nu-mi dau seama cum ai putea face asta.
Cum ar putea cineva.
Continuind sa-i Jina cotul u§or in timp ce o
scotea din aripa vestica indreptindu-se spre
scara centrala, Quinn ridica din umeri.
- Din moment ce nu sint ghicitor, va trebui sa
ma bazez pe ceea ce §tiu in legatura cu metodele
§i spargerile precedente ale lui Nightshade.
Adica... foarte pujin.
- Im i d a i f o a r t e m u l t a i n c r e d e r e .
El rise in faja sarcasmului ei.
- Nu-Ji face griji, Morgan, intr-un fel sau altul,
eu totdeauna cad in picioare.
„Cu pietre prejioase cu tot?“ Dar nu spuse
acest lucru cu glas tare. In schimb, zise:.
- O sa stai de veghe la noapte?
- Dupa-miezul nopjii. Pina atunci va sta Jared;
am imparjit sarcinile intre noi.
Morgan il privi in timp ce coborau scarile spre

V.
74 >
 Tojti pentru Quinn I— ^

holul de la intrare.
- Banuiesc ca e§ti obi§nuit sa stai treaz toata
noaptea, nu?
Quinn rise din nou.
- Hai sa spunem doar ca due o viaja de
vampir - niciodata in pat inainte de ivirea zorilor §i
rareori treaz inainte de apusul soarelui.
Analogia lui era prea apropiata de gindurile ei
anterioare pentru ca Morgan sa se simta lini§tita
§i trebui sa se infrineze pentru a nu atinge cru-
ciulija de la git. Pentru numele lui Dumnezeu!
Numai pentru ca omul acela era fermecator §i
enigmatic - §i muncea noaptea - nu insemna ca
este Dracula!
- Soarele n-a apus inca, sa §tii, se auzi ea
spunind §i se bucura ca vocea ii era calma. Nu
ti-e teama ca poji lua foe sau ca te poji trans­
forma in pulbere?
- Nu, dar zilele astea lungi de vara trebuie sa
fie ingrozitoare pentru adevarajii vampiri, spuse el
ginditor.
- Adevarajii... zise Morgan, dar se opri ime-
diat. Eu am vazut prea multe filme de groaza in
ultima vreme, dar scuza ta care e?
- Prea multe nopji petrecute agajat pe laturile
cladirilor ca un liliac, spuse el non§alant §i, dupa
o pauza scurta, continua: Morgan, eu a§ avea
chef sa maninc ceva italienesc §i §tiu un restau-

4, 75 y
 K ay Hooper

rant nemaipomenit linga golf unde exista cel mai

bun bucatar napolitan. Vii cu mine?
Se oprise tn hoi, cam la jumatatea drumului
dintre paznici §i u§ile principaie §i, chiar dupa ce ti
daduse drumul cotului, Morgan continua sa aiba
strania impresie ca inca o atingea. Facu un efort
pentru a alunga acea senzajie.
- Afaceri sau placere? intreba ea direct, iar el ii
raspunse zimbind:
- Compania ta e intotdeauna o placere, scum-
pa mea. Cu toate acestea, recunosc ca cineva,
pe care a§ dori sa-l Jin sub observajie, ar putea fi,
de asemenea, acolo.
- Cine?
- Asta prefer sa nu spun.
Cind ea se incrunta, Quinn zise:
- Banuielile nu sint fapte, Morgan, §i sint de-
parte de a fi dovezi. Prefer sa nu dau nume -
nimanui - ptna nu voi fi sigur.
- Vrei sa spui ca nici Max sau Jared - sau
Wolfe - nu §tiu ca banuie§ti cine ar putea fi
Nightshade?
- Ei §tiu ca banuiesc ceva, dar nu §tiu pe cine
urmaresc, recunoscu el.
Morgan ar fi vrut sa-i puna o muljime de in­
trebari, dar, aruncind o privire in jur, observa ca
erau singuri in hoi, cu excepjia unui paznic care ti
privea discret, a§a ca hotari ca nu era nici timpul,
V
' 76
 Toji pentru Quinn j— ^

nici locul pentru o discujie prelungita.

- Mincarea italieneasca e o idee nemaipo-
menita, spuse ea. Ma due mai intii sa mai verific
ceva §i sa-mi iau jacheta.
- Te a§tept aici.
Fiind o femeie responsabila §i eficienta, Mor­
gan se opri de doua ori Inainte sa ajunga in biroul
ei, trecind pe la cei din camera de paza §i apoi pe
la Storm in camera computerelor, pentru a .se
convinge ca totul era in regula odata cu intrarea
muzeului in regim de noapte. Unui din paznicii
care urmareau monitoarele o intreba daca bar-
batul blond din hoi ar fi trebuit sa se afle pe „foa-
ia“ lui - aceasta insemnind lista persoanelor care
puteau intra in muzeu oricind doreau - §i Morgan
trebui sa ezite pujin inainte de a raspunde.
- Nu, spuse ea in cele din urma precauta,
dupa care adauga: Numai daca Max sau Wolfe
spun asta. Dar se va afla aici mai tot timpul. Se
nume§te Alex Brandon §i e colecjionar. Intreaba-I
pe Wolfe alte amanunte, da?
- S-a facut, spuse paznicul notindu-§i ceva.
Cind se opri in camera computerelor, unde
Storm i§i petrecea orele de lucru, Morgan o gasi
pe blonda rezemata de spatarul fotoliului, cu pi­
cioarele incaljate in cizme cocojate pe birou §i cu
pisicuja adormita in poala, studind monitorul
agajat intr-un colj al incaperii aglomerate. Se pu-

\ j 77_ y
s— I K ay Hooper I— s

tea folosi de consola computerului de pe birou

pentru a vedea fiecare parte a muzeului, iar in
clipa aceea Jinea sub observajie holul de la in-
trare. Mai precis, pe un barbat inalt §i blond care
a§tepta rabdator.
- Buna, spuse Morgan hotarindu-se sa nu
faca nici un comentariu. Sint ceva probleme?
- Nu, nimic demn de luat in seama. M-am
ocupat de acea mica defecjiune din sistem, a§a
ca ma indoiesc ca vom mai avea vreo alarma
falsa.
Ochii verzi §i stralucitori ai lui Storm se in-
dreptara din nou spre monitor §i zimbi cind Quinn
privi direct spre camera video pe care n-ar fi tre­
buit s-o vada.
- Ca sa vezi. Cind a aparut, cu pujin timp in
urma, l-am urmarit prin tot muzeul §i totdeauna
§tia unde se afla camerele - chiar §i cele pe care
le-am ascuns extrem de bine. Wolfe zice ca are
un al §aselea simj cind e vorba de orice fel de
camera indreptata spre el, ca o simte, intr-un fel.
Nu-i de mirare ca polijia n-a reu§it niciodata sa-l
surprinda pe vreo banda sau pe vreun film.
Morgan urmari privirea prietenei ei §i, de§i
nu i§i putu rejine un zimbet cind Quinn facu cu
ochiul vesel camerei, glasul ei conjinea o anumita
frustrare.
- Sa-l ia naiba. Cind cred ca-l injeleg, in sfir§it,

-------------- { 78 )-------------
r—I Toji pentru Quinn I— s

tncep imediat sa am indoieli. De data asta e sau

nu de partea buna a legii?
Storm se uita la ea ridicindu-§i o sprinceana.
- Poate ca, in aceasta intrebare, cuvintele cele
mai importante sint „de data asta“. Chiar daca ne
gindim ca Max, Wolfe §i Jared sint convin§i ca nu
se va atinge de colecjie - §i nici unui din ei nu e
prost, dupa cum §tim amindoua foarte bine -
ce se va intimpla dupa aceea? Sa zicem ca
micuja noastra capcana funcjioneaza §i reu§im
sa-l prindem pe Nightshade. Bine, dar dupa
aceea? Quinn va scapa de Interpol §i va disparea
din nou in ceaja? Va intra la inchisoare pentru
delictele din trecut? Sau exista vreun plan ca el sa
devina... consultant sau altceva de genul asta
pentru poliJi§ti?
Amintindu-§i de discujia avuta cu Quinn mai
inainte, Morgan spuse:
- Mi-a spus ca este prea util pentru a se face
public - ceea ce ar insemna un proces sau chiar
inchisoare - §i, mai mult sau mai pujin, a zis ca-i
place sa joace dupa muzica Interpolului. Probabil
ca asta e singurul raspuns pe care-1 voi primi.
Storm i§i Juguie buzele ginditoare §j o mingiie
u§or pe Bear care dormea.
- Ar fi ceva daca Interpolul s-ar hotari sa se
foloseasca de talentul lui.
- Da. E sigur ca le-ar fi de folos mai mult in

V -I 79 V
 K a y Hooper )—

afara inchisorii dedt inauntru. Chiar daca nu vor

recupera nici un obiect din cele pe care le-a furat,
pun pariu ca ar prefera sa-l foloseasca decit sa-l
condamne, spuse Morgan §i ofta. Ceea ce-mi
spune un singur lucru. Interpolul acjioneaza mai
mult la Paris §i in alte parji ale Europei - deci el va
face la fel.
- Cit de bine §tii franceza? o intreba Storm cu
seriozitate.
- Mai bine decit latina.
- Ji-a§ putea da lecjii, se oferi blonda.
Morgan o privi fix.
- Vorbe§ti franceza cu accent sudic?
- Dupa parerea lui Jared, da, dar totdeauna
am reu§it sa ma fac injeleasa.
- Pai, s-ar putea sa te pun sa*mi dovede§ti,
zise Morgan. Dar singurul cuvint franjuzesc pe
care s-ar putea sa fie nevoie sa-l §tiu este adio. §i
pe acesta il §tiu deja.
Clatina din cap inainte ca prietena ei sa mai
spuna ceva.
- N-are importanja. Ma due sa maninc min-
care italieneasca §i sa fac tot posibilul sa Jin minte
toate motivele logice §i rationale pentru care n-ar
trebui sa-mi pierd capul.
- Succes, murmura Storm.
Morgan se duse apoi in biroul ei, unde lasa
mapa §i i§i puse blazerul auriu modern pe care
V
80 y
 Toti pentru Quinn )—

§i-l luase de dimineaja, dupa care incuie u§a §i se

intoarse la Quinn.
il gasi stind de vorba cu Wolfe; nu putea auzi
ce spunea expertul in siguranja, dar acesta era
pujin incruntat. Quinn avea intiparit pe chip un
zimbet placut, care nu exprima nimic; acesta
parea singurul raspuns la ceea ce i se spunea.
Zarind-o, Quinn se uita peste umarul lui Wolfe
pentru a o urmari venind spre ei. Atunci Wolfe se
intoarse §i i se adresa aproape cu bruscheje:
- Vei fi aici miine?
- Cit va fi deschisa expozijia? Bineinjeles.
incepind de azi §i pina la inchidere voi lucra §ase
zile pe saptamina.
Wolfe i§i ridica o sprinceana.
- Max §tie?
- Am discutat problema,- spuse Morgan zim-
bind. N-a fost incintat, dar cind i-am spus ca o sa
vin indiferent daca voi fi platita sau nu, a cedat.
Am ordine sa iau mese de prinz lungi §i sa plec
cit de repede vreau §i mi s-a ihterzis sa apar pe
aici duminica. De ce, ai nevoie de mine miine?
- O sa te anunj.
- Bine, murmura ea intrebindu-se daca se
simjea prost sa discute probleme de siguranja in
fa{a lui Quinn.
Daca da, era lesne de infeles.
Wolfe se uita la Quinn, apoi la Morgan, paru
v.
-( 81 I-
s— ( K a y Hooper

ca vrea sa spuna ceva, dar in cele din urma cla-

tina din cap ca unui care recunoa§te ca situajia
i-a scapat din mina.
- 0 seara placuta, spuse el pujin sec, dupa
care se indrepta spre birouri.
Privind in urma lui, Quinn spuse meditativ:
- N-ai impresia ca nu se simte foarte bine cu
nici unui din noi?
- Ba da §i nu-l condamn. Daca se intimpla
ceva cu colecjia Bannister, L lo y d ’s va trebui sa
plateasca mai multe milioane decit vreau sa-mi
inchipui.
Quinn o lua de braj conducind-o spre u§a.
- A§a e. Apropo, nu Ji-am spus ca araji de
citeva milioane azi, nu?
0 luase prin surprindere - naiba sa-l ia pentru
ca suna atit de enervant de sincer fara sa o pre-
vina! - dar Morgan i§i reveni repede §i putu sa-i
raspunda calm cind ie§ira pe trotuar in faja mu-
zeului:
- Nu, nu mi-ai spus.
Mai era pujin soare, care stralucea foarte
frumos in parul lui auriu, i§i spuse ea absenta.
- Ei da, a§a araji. E§ti rapitoare in blugi, dar
acum e§ti foarte eleganta.
O conduse apoi spre ma§ina sport care a§tepta
linga bordura.
- Muljumesc.

82 J
 Toji pentru Quinn ^

Intrebindu-se daca nu cumva facea acest lu­

cru intenjionat, pentru a o menjine in dezechi-
libru, Morgan ramase tacuta in timp ce se instala.
A§tepta sa urce §i el §i vorbi numai dupa ce
ma§ina se indeparta de bordura
- Vrei sa-mi raspunzi la o intrebare?
El ii arunca un zimbet scurt.
- Va trebui s-o aud mai intii.
- Hmm. Cuno§ti planul de siguranja al muzeu-
lui - §i al expozijiei?
Se tot gindise la acest lucru dupa ce Storm ii
spusese ca „sim|ea“ - sau §tia - locurile unde se
aflau camerele de luat vederi.
- Crezi ca Jared ar fi chiar atit de increzator?
- Asta nu-i un raspuns, spuse ea ginditoare.
Quinn zimbi u§or.
- Morgan, presimt ca Ji-am trezit ni§te banuieli.
- Nici asta nu-i un raspuns. Alex, ne-am injeles
ca adevarul pare sa fie ceva instabil intre noi.
Se intoarse pe jumatate pentru a-i privi profilul,
un profil frumos, care inspira multe lucruri, dar nu
§i limpezimea gindurilor.
- A§a ca Ji-a§ fi recunoscatoare daca mi-ai
raspunde limpede oricind se poate. Daca preferi
sa nu spui nimic, atunci zi a§a - acest obicei al
tau de a ocoli diverse subiecte nu ma poate con­
vinge sa am incredere in tine.
- Da, de asta ma §i temeam.
V----:
— ;-- 83 --------- -
✓— ( K ay Hooper

Oprind la un semafor, o privi pujin mai serios.

- O sa-ncerc sa n-o fac prea des.
Ea observa ca nu promisese sa n-o mai faca
deloc.
- Deci... cuno§ti sau nu planul de siguranja al
expozijiei?
- Nu. Probabil l-a§ fi putut afla de la Max -
care are incredere in mine, apropo - dar am ho-
tarit sa nu-l aflu. Am mai multe §anse sa anticipez
mi§carile lui Nightshade daca trebuie sa studiez
muzeul §i expozijia la fel cum o face el. Singurul
meu avantaj e ca §tiu ca exista un punct slab in
aparare.
- Capcana? E programul de siguranja al lui
Storm?
- Nu §tii?
Morgan ofta.
- Mi-e ru§ine ca trebuie sa recunosc, dar nici
macar n-am intrebat.
Pe un ton injelegator, Quinn spuse:
- Situajia e pujin cam complicate.
- Nu conteaza. §tii unde e capcana?
- Da. l-am spus lui Wolfe in hoi exact inainte
sa apari tu §i el mi-a confirmat deducjiile.
- Nu-i de mirare ca se incrunta.
- A§a cum ai observat, nu se simjea prea bine
cu nici unui din noi. l-am spus ca aceasta cap­
cana pare o gaura in sistemul de aparare, special
v ^ 84 y
 Toji pentru Quinn

menita sa-l atraga pe Nightshade pentru a fi prins

inainte sa se apropie de colecjie.
- §i acest lucru I-a mai lini§tit?
Quinn zimbi.
- Nu. Parea sa aiba banuiala ca Nightshade
va fi destul de suspicios §i va ocoli capcana, ga-
sindu-§i o alta cale de a patrunde inauntru.
- De ce ar fi suspicios?
- Din cauza mea, ma tem, spuse el §i ofta.
Morgan, de obicei hojii nu se urmaresc unui pe
altul in toiul nopjii. Dar eu l-am urmarit in seara
cind cerceta muzeul, in seara cind a tras in mine.
Trebuie sa se gindeasca la asta. §tie ca nu m-a
omorit, pentru ca nu s-a anunjat nici o crima ne-
rezolvata in ora§, a§a incit e con§tient ca reprezint
in continuare o problema.
- Dar nu §tie cine e§ti, zise Morgan incet.
- Sint o intrebare fara raspuns - §i un tip ca
Nightshade ura§te intrebarile fara raspuns.
Ea se incrunta pujin §i ii studie chipul.
- §tii, de fiecare data cind vorbe§ti de Night­
shade, am impresia ca mai e ceva. Spui ca nu §tii
prea multe despre el... eu, insa, cred ca §tii.
- Morgan, pui foarte multe intrebari azi.
- E un avertisment?
- 0 observajie.
Poate ca nu era decit atit, dar Morgan hotari
sa incheie subiectul, oricum. Quinn fusese deja
V B5
 K a y Hooper I—

mult mai sincer decit se a§teptase §i ea prefera

sa renunje, atita timp cit era invingatoare. In orice
caz ajunsesera la restaurant §i o muljime de spe-
culajii ii inundara mintea.
Nu spuse nimic decit dupa ce el opri §i veni
sa-i deschida portiera.
- Deci Tony’s e cel mai bun restaurant din
partea asta a ora§ului, nu? intreba ea pe un ton
sec.
- Eu a§a cred, spuse Quinn candid, trintind
portiera §i oferindu- i brajul.
- Iar faptul ca e un fel de local preferat de
colecjionari de arta §i afaceri§ti din acela§i do-
meniu, ca §i de lucratorii de la muzeu, e o simpla
coincident banuiesc, nu?
El ii arunca o privire amuzata.
- Nu, nu-i a§a? Ca sa vezi.
- Poji fi foarte enervant, §tii asta?
- Ai grija, Morgan, murmura el referindu-se
probabil la treptele inegale care duceau la u§a
restaurantului.
De§i nu era nici macar §apte, localul era pe
trei sferturi plin; multe muzee din zona inchideau
la §ase §i era, a§a cum spusese Morgan, un loc
preferat unde oamenii se puteau sim|i bine §i ci-
nau. Mincarea nu numai ca era excelenta, dar era
§i servita frumos, la prejuri rezonabile, iar chelne-
rijele te cuno§teau dupa nume de la cea de a
V
 Toji pentru Quinn

treia vizita.
Sau, cum era cazul lui Quinn, de la a doua.
- Am luat masa de prtnz aici miercuri, ti spuse
el lui Morgan dupa ce o chelnerija amabila ti con-
duse tntr-un separeu Itnga fereastra §i tl intreba
pe „domnul Bran d o n “ daca dorea cafea ca de
obicei.
Morgan - care era §i ea cunoscuta de chel-
nerija §i comandase, de asemenea, cafea - ac­
cepta acest lucru cu o simpla mi§care din cap,
dupa care t§i arunca privirea tn jur pentru a vedea
daca zare§te persoana pe care Quinn voia s-o
|ina sub observajie.
Acea privire ii spuse ca va fi imposibil.Se aflau
mai mult de o duzina de oameni tmpra§tiaji tn
local, care erau implicaji in lumea artei fiind ori
colecfionari, ori patroni, ori angajaji ai diverselor
muzee, galerii §i magazine din zona. Erau pre-
zenji chiar §i Leo Cassady, gazda lor din seara
precedents, §i Ken Dugan, curatorul muzeului ca­
re gazduia expozijia M isterele trecutului, amtndoi
tnsojtiji de ctte o femeie atragatoare. §i. era aproa­
pe sigura ca tl zarise pe Keane Tyler, inspector la
departamentul de polijie din San Francisco, mtn-
ctnd singur tntr-un col| slab luminat.
- Te dai batuta? murmura Quinn.
Morgan t§i desfacu §ervetul tntinztndu-l pe ge-
nunchi.

87
 K ay Hooper j—

- Nu §tiu la ce te referi, spuse ea politicoasa.

- Vrei sa spui ca nu incercai sa ghice§ti pe
cine urmaresc? spuse el zimbind. Frumoasa in-
cercare, scumpo, dar n-ar trebui sa incerci nicio­
data sa joci poker cu un tri§or.
Ea se incrunta.
- IJi muljumesc pentru inca un avertisment. E
limpede ca poji sa pari la fel de nevinovat ca un
miel in timp ce ai ambele mined pline de a§i.
Dindu-se pujin pe spate pentru a da voie
chelnerijei sa puna cafeaua pe masa, Quinn
spuse:
- Nu §tiam ca mieii au mined.
§tii foarte bine ce vreau sa spun. Minecile
tale pline de a§i.
Morgan se intinse dupa zahar §i i§i puse
destul de mult in cafea, dupa care adauga §i o
cantitate generoasa de fri§ca.
Quinn o urmari avind pe chipul frumos o
u§oara expresie de durere.
- Cafeaua americana e foarte gustoasa, de ce
vrei s-o transformi in desert?
Pentru ca statuse la ea, Morgan §tia cum
obi§nuia el sa bea cafeaua.
- Uite ce e, faptul ca unii indivizi ca tine con-
sidera ca o cafea incredibil de amara e o expe-
rienja nemaipomenita nu inseamna ca trebuie sa
fie §i adevarat.
 Toji pentru Quinn )— n

- Cafeaua e amara? intreba chelnerija nelini§-

tita. Imi pare foarte rau.
Morgan ti arunca o privire absenta, dar imediat
t§i dadu seama ca acea ro§cata atragatoare a§-
tepta sa le ia comanda.
- Pot face alta proaspata...
- Nu, e tn regula, spuse Morgan uitindu-se la
Quinn, care studia meniul cu unui din acele zim-
bete enervante ale sale, dupa care i§i ridica privi­
rea spre chelnerija. Pe cuvtnt. Discutam... despre
altceva, adauga ea §i puse repede mina pe pro-
priul ei meniu.
Peste doua minute, dupa ce comanda lor §i
chelnerija disparura spre bucatarie, Morgan t§i
privi tnsojitorul incruntata.
- N-a mers.
- Ce anume?
- Tentativa ta de a-mi distrage atenjia. Poate
ca ar trebui sa tncerc sa ghicesc pe cine urma-
re§ti.
- §i eu sa-Ji spun daca e cald sau rece? in­
treba Quinn §i clatina din cap. Imi pare rau, Mor­
gan - nu sint de acord.
Ea se simji frustrate, dar nu foarte surprinsa §i,
dat fiind faptul ca era un jucator de poker mai
bun decit ea, §tia ca nu are sens sa spere ca-i va
spune ceva ce nu voia sa-i dezvaluie.
- La naiba, spuse ea atunci dezgustata.
v - 89 V J
 K ay Hooper

Quinn zimbi, dar ochii ii devenira dintr-odata

gravi.
- Sa zicem ca a§ crede ca cineva din cei pe
care-i cuno§ti este un hoj §i un criminal de talie
mondiala. L-ai mai putea privi, i-ai mai putea vorbi
cu aceea§i u§urinja cu care ai facut-o inainte? Ai fi
sigura ca nu te-ai trada fara sa vrei sau nu l-ai
pune in garda cumva - ceea ce ne-ar distruge
planurile §i te-ar putea pune in primejdie? Ai
putea, Morgan?
Dupa o clipa, ea ofta.
- Nu, nu cred. Nu sint o actrija atit de buna.
- Daca asta te face sa te simji mai bine, sa §tii
ca de aceea nu le-am spus nici celorlalji. Pentru
ca e nevoie de o anumita stapinire de sine -
sau de o fire dedublata, banuiesc - pentru a
minji convingator chiar §i in situajia cind §tii
ca ai in faja un uciga§. Pe mine ma cunosc;
§tiu ca pot face asta. Dar, din moment ce nu
pot fi sigur de nimeni altcineva, prefer sa nu-mi
asum riscul.
- Acest Nightshade e cineva pe care-1 cu­
nosc?
- Cineva pe care-1 cuno§ti... daca nu ma-n-
§el.
Morgan il privi grav.
- Am senzajia ca, indiferent ce-ai spune, nu ai
nici o indoiala.

1 90 >
 Toji pentru Quinn J— >

Gura lui schija un zimbet slab.

- Asta ar trebui sa ma fnveje minte. E clar ca
nu sint jucatorul de poker care ma cred.
- Nu fa{a te-a dat de gol. §i nici ce-ai spus,
zise Morgan absenta. Ci doar ceva ce am sim-
Jit eu. E§ti sigur, nu-i a§a? §tii cine e Night­
shade?
- Nu-|i pot raspunde.
- Adica, nu vrei.
- Bine, nu vreau, spuse Quinn §i ofta. Morgan,
ce-ar fi daca am ajunge la o injelegere spre
binele relajiei noastre?
- Cum ar fi, de exemplu?
- Sa zicem ca... de fiecare data cind sintem
impreuna, putem discuta afaceri doar in cursul
primei ore. Dupa aceea, ne concentram numai
asupra noastra. Corect?
- Asupra noastra? Adica, un baiat intilne§te o
fata, chestii din astea?
Cind el incuviinja, Morgan il privi ginditoare,
dar de data aceasta nu mai cauta nici un alt sens
al cuvintelor lui. Trebuia sa le accepte a§a cum
erau, cel pujin deocamdata.
- Ei bine?
- Mi se pare destul de corect. Pre&upunind,
bineinjeles, ca nimic palpitant nu se intimpla in
jurul nostru. De exemplu, spargerea muzeului, in-
chiderea noastra intr-o cladire parasita sau im-
,— I Kay Hooper )—

pu§carea noastra.
El^accepta grav.
- In afara de astfel de imprejurari, bineinjeles.
- In cazul asta, sint de acord, spuse ea
oftind. Cred ca am fost manipulate, dar sint de
acord.
Quinn nu facu nici un comentariu asupra re-
zervelor ei, ci doar incuviinja cu gravitate.
- Bun. Atunci avem o seara intreaga inaintea
noastra. Pina la miezul nopfii.
- Cred ca eu ar fi trebuit sa spun asta.
El zimbi.
- In aceasta versiune a povestirii, caii nu se
transforma in §oareci, nici trasura intr-un dovleac
§i nici rochia ta in zdrenje.
- Doar tu te transformi in Quinn, spuse ea
incet, de§i nu era nimeni pe aproape.
- Sa §tii ca a§ putea fi mult mai rau, spuse el
pe un ton lini§titor. A§ putea fi plictisitor.
Se intinse peste masa §i ii atinse u§or dosul
miinii, trasind cu degetul aratator un desen com-
plicat.
0 clipa, Morgan urmari ce facea el, folosin-
du-§i fiecare farima de stapinire de sine pentru
a-§i pastra aerul deta§at, de§i avea impresia ca
toate oasele i se topeau. Trebui sa-§i traga mina
inainte sa-i intilneasca privirea §i fu foarte mindra
de faptul ca vocea ii era ferma.

-------------- 92 -------------
 Toti pentru Quinn )— ^

- Alex, §tii ce-i acela un ticalos?

Ochii lui verzi erau extrem de amuzaji.
- Un §mecher zimbitor?
- Destul de aproape, spuse Morgan oftind §i
se lasa pe spate dind voie chelnerijei sa a§eze
farfuriile cu mincare.

v
< 93 y
 K a y Hooper

Capitohdpatru

Era aproape doua dimineaja cind Quinn se

furi§a ca o umbra pe linga cladirea intunecata §i
tacuta, pina cind ajunse in dreptul unei u§i late-
rale. Nu exista nici o incuietoare care sa-l impie-
dice, a§a ca, peste citeva secunde, strabatea
un hoi slab luminat, fara sa faca mai mult zgo-
mot decit o umbra. Se opri in faja unor u§i duble
sculptate §i privi firul de lumina care se strecura
pe dedesubt, dupa care zimbi §i intra.
Lumina aceea slaba provenea doar de la doua
surse: un foe vesel care ardea intr-un §emineu de

V.
 Toti pentru Quinn

piatra §i o lampa de citit ce se afla in partea cea-

lalta a biroului. Cu toate acestea, lui Quinn nu-i fu
greu sa-l vada pe ocupantul incaperii, care a§-
tepta.
- Ai intirziat, spuse acesta departindu-se pujin
de fereastra inalta §i privindu-l incruntat. -
Quinn i§i scoase masca neagra §i manu§ile,
prinzindu-le la cingatoare.
- Sint o muljime de sisteme de alarma pe aici,
a§a ca atrebuit sa fiu foarte atent, spuse el calm.
Celalalt nu traversa incaperea §i nici nu se
departa prea mult de fereastra, ci ramase locului,
cu o mina sprijinita pe spatarul fotoliului de linga
el privindu-l pe Quinn.
- Le ai?
Incet, Quinn deschise o punguja din piele de
caprioara de la cingatoare §i scoase un saculej
mai mic din catifea, pe care i-l arunca.
- A§a cum spunefi voi, yankeii, a fost o nimica
toata.
U§or diferita de cea pe care era obi§nuita Mor­
gan s-o auda, vocea lui era mai rapida, cuvintele
mai retezate, pronunjia mai degraba engleza
decit americana.
0 cascada sclipitoare de diamante se revarsa
in mina omului cind acesta rasturna saculejul §i
privi colierul citeva secunde fara sa clipeasca.
- Diamantele Carstairs, spuse el dupa aceea

V. -( 95 y
,— K ay Hooper I—

in §oapta.
- la lupa §i convinge-te ca sint veritabile, il
sfatui Quinn. N-a§ vrea sa existe discujii.
Omul se departa, in sfir§it, de fereastra §i tra-
versa incaperea spre un birou vechi, din al carui
sertar scoase o lupa de bijutier. Dupa aceea
aprinse lampa de birou pentru a avea mai multa
lumina §i studie colierul cu mare atenjie.
- Ei? intreba Quinn cind omul se indrepta.
- E veritabil.
- Grozav.
Vocea groasa a lui Quinn conjinea o u§oara
ironie, de parea incordarea celuilalt l-ar fi amuzat.
- Eh, acum putem discuta despre colecjia
Bannister?
- Ji-arn mai spus doar, nu-mi place sistemul
de siguranja.
- Nici mie.
Quinn se a§eza non§alant pe brajul unui fo-
toliu din piele §i ii arunca omului o privire foarte
directa.
- Expozijia are cel mai bun sistem de sigu­
ranja - ceea ce n-ar trebui sa surprinda pe nici
unui din noi. Dar amindoi §tim ca §i cel mai bun
sistem de alarma este pujin mai mult decit o iluzie
menita sa-i faca pe proprietari §i companiile de
asigurari sa doarma noaptea. Nici un sistem nu e
de neinvins.
v ^ 96 l-
, Toji pentru Quinn I—

Ochii celuilalt devenira deodata duri §i stra-

lucitori.
- Ai gasit vreo cale de acces?
Quinn zimbi.
- Am gasit doua cai de acces.

- ...dupa aceea m-a condus acasa, ii spuse

Morgan lui Storm incheind o descriere lunga a
intilnirii din seara precedents. §i nici macar n-a
intrebat daca poate sa intre sa bea o cafea.
- Badaranul, spuse Storm.
Morgan i§i privi prietena o clipa, apoi chicoti.
- Am parut cumva suparata?
- Numai pujin.
- Ei da, cred ca sint pujin.
Stind pe marginea biroului lui Storm, Morgan
se incrunta in timp ce o mingiia pe Bear sub bar-
bia ridicata.
- Dupa ce am ajuns, in sfir§it, la concluzia ca
ar trebui sa fiu nebuna sa am incredere in el, s-a
purtat ca un domn toata seara. La cina, la con­
cert, in ma§ina. A fost fermecator, un insojitor mi­
nunat §i n-a facut nici macar un gest gre§it.
Stind in pozijia ei obi§nuita, rezemata §i cu
picioarele pe birou, Storm o privi pe bruneta zim-

— --- =
-----------(~ 9 7 ~ )---------------- J
 K ay Hooper )—

bind u§or.
- Te-a mai invitat?
Morgan incuviinja.
- In seara asta. Cind i-am spus ca am hotarit
cu citeva saptamini in urma sa nu merg la petre-
cerea pentru stringerea de fonduri pe care a
organizat-o Ken, m-a intrebat daca nu m-am
razgindit §i nu vreau sa merg cu el. M-am auzit
spunind "da" inainte sa apuc sa gindesc macar,
zise ea §i clatina din cap. §tii, pentru cineva care
se afla la San Francisco doar de miercuri, §tie
prea multe lucruri.
- E un tip care planuie§te cu mult timp inainte.
- Da, §i ma face sa fiu foarte nervoasa.
Morgan ofta apoi §i cobori de pe birou. Porni
spre u§a, dar se opri in prag pentru a-§i privi
prietena pujin uluita.
- §tii ce vrea sa facem miine? Sa mergem la
gradina zoologica §i sa mincam la iarba verde.
- Pare un mod foarte frumos de a petrfece o zi
de duminica, spuse Storm cu un glas grav.
- Pare un mod normal de a petrece o du­
minica. Oare sint singura persoana care gase§te
asta bizar?
- Nu-i deloc bizar pentru un tip ca Alex
Brandon. Dar acelui barbat pe care l-ai cunoscut
intr-o seara, intr-un m uzeu intunecat, o duminica
normala i s-ar putea parea pujin... ciudata.
v
—i Toti pentru Quinn \-—

Morgan incuviinja incet, serioasa.

- Parea ar fi doi barbafi absolut diferiji.
- §i te simji disponibila pentru unui din ei?
- Ah, nu, nu, asta-i problema, spuse' Morgan
sigura. Ii gasesc pe amindoi prea fascinanji
pentru lini§tea.mea. Ceea ce ma deranjeaza, de
fapt, e ca acela in care am incredere... e cel care
poarta masca.
- Asta-i foarte interesant, spuse Storm.
- E enervant, asta e, zise Morgan §i, dupa ce
ofta, adauga: Trebuie sa ma due sa arunc o pri­
vire prin expozijie. Ne vedem mai tirziu.
Un barbat din muljimea de vizitatori ai muze-
ului fluiera u§or cind Morgan trecu pe linga el in
drum spre expozijie, iar ea ii arunca o privire u§or
surprinsa. Era imbracata mai simplu decit in ziua
precedenta, dar tot elegant, intr-o pereche de
pantaloni negri de matase §i un pulover auriu cu
guler larg, iar parul lung §i-l strinsese intr-o coada
impletita. Dupa parerea ei, era o costumajie co-
moda §i prezentabila fara sa fie deosebit de sexy
§i faptul ca atrasese atenjia unui necunoscut o
mira.
fi intoarse zimbetul politicoasa §i i§i continua
drumul - de§i el o aborda peste cinci minute sco-
Jind binecunoscutele cuvinte "hai-sa-ne-cunoa§-
tem-mai-bine." Invafata cu astfel de situajii, ea
izbuti sa scape de el fara sa fie nevoita sa ridice

V
 Kay Hooper i—

glasul sau sa cheme vreun paznic, de§i necunos-

cutul se retrase cu o expresie cam nedumerita.
Era ceva ciudat, dar Morgan observase ca se
intimpla mai des sa fie invitata de necunoscuji
decit de cei care o cuno§teau. Era un lucru de-
scurajant pe care nu §i-l putuse explica niciodata.
Nu-i venea sa creada ca barbajii erau indepartaji
de personalitatea ei; credea ca erau indu§i in
eroare de infa|i§area ei.
Cind o femeie arata ca o pisicuja sexy, desco-
perise acest lucru demult, barbajii se a§teptau
rareori la o fire deschisa §i sarcastica §i niciodata
la inteligenja. A§a ca, in timp ce un numar stin-
jenitor de straini o abordasera in public plini de
speranja, cei care o cuno§teau aveau nevoie de
timp pentru a impaca infap§area superba cu min­
tea ascujita §i cu personalitatea bine definite.
Cel putin, aceea era explicajia pe care o ga-
sise ea §i parea destul de logica. §i era mult mai
bine sa creada acest lucru decit ca trebuia doar
sa deschida gura ca sa-i sperie pe-toji...
Restul diminetii de simbata fu foarte lini§tit,
fara probleme nea§teptate, in afara de un singur
incident minor, care s-a rezolvat foarte u§or prin-
tr-o modificare a direcjiei de circulate prin expo-
zijie. Dupa aceea, Morgan nu a mai avut nimic de
facut decit sa fie la dispozijia oamenilor §i sa le
raspunda din cind in cind la intrebari.
v
—C 1 0 0 >
 ToJi pentru Quinn )— *

Se duse tn birou chiar tnainte de prtnz sa-§i

lase mapa, pregatindu-se sa ia o masa a§a cum ti
promisese lui Max. Ctnd se tntoarse, se opri tn
dreptul u§ii camerei computerelor, unde Wolfe
statea de vorba cu Storm.
- Buna, spuse ea privindu-l pe Wolfe u§or tn-
cruntata. Voiai sa-mi spui ceva? A§a am crezut
ieri in hoi.
Wolfe clatina din cap.
- Nu, voiam doar sa-fi sugerez sa punem mai
multe placuje pe care sa scriem sa nu se atin-
ga vitrinele, dar cind ai redirecjionat circulajia
azi-dimineaja, asta a parut sa creeze mai mult
spajiu tntre oameni §i vitrine.
Morgan tncuviinja, dar privirea i se muta de pe
chipul lui la Storm §i apoi iar la el.
- Bine, ce s-a mai tnttmplat? Arata|i cam
sumbri.
- Eu niciodata nu sint sumbra, obiecta Storm.
Doar... tngrijorata.
- De ce? intreba Morgan.
Wolfe fu cel care raspunse.
- Tocmai a sunat Keane Tyler. Diamantele
Carstairs au fost furate azi-noapte.
Morgan se rezem a de tocul u§ii §i t§i tncruci§a
brajele continutnd sa-l priveasca tncruntata pe
Wolfe.
- PacatKdar de ce v-a sunat pe voi?
,— Ka y Hooper I—

- S-a gtndit ca ar fi bine sa §tim §i ne-a mai

spus ca furtul nu se va face public, pentru ca a§a
dore§te familia Carstairs. Colierul se afla intr-un
self Trl casa Carstairs, al carei sistem de alarma
este excelent, poate chiar mai bun decit tot ce
avem noi aici - §i hojul s- a mi§cat foarte bine fara
sa atinga macar o singura alarma. Pe afara erau
chiar §i dini polijifti, care n-au scos nici cel mai
mic sunet.
- Nu £ se pare ceva cunoscut? murmura Storm.
- Doar nu credeji ca a fost Quinn? spuse
Morgan.
- Nu, raspunse Wolfe imediat, dar fara sa se
uite la ea §i incruntindu-se.
Pe un ton lini§tit, Storm zise:
- §tim cu tojii ca exista o muljime de hoji in
San Francisco. Mai ales in perioada asta. Numai
simplul fapt ca acest hoj a invins un sistem de
alarma nemaipomenit nu inseamna ca a fost
Quinn.
- Sigur ca nu, spuse Morgan, dar sesiza o
nota de artificialitate tn propriul glas.
Wolfe o privi, tot Tncruntat.
- Haideji sa nu tragem concluzii pripite. Co­
lierul acela era de ani de zile o prima Jinta, iar
sistemul de alarma e vechi de citeva luni, timp
destul pentru ca individul sa fi pus mina pe sche­
me §i sa fi gasit un punct slab.
v
 Toti pentru Quinn )-------"N

- A§a e, aproba Storm.

Morgan se uita la afnindoi, dupa care spuse:
- Da, bine, anunjaji-ma §i pe mine daca aflaji
ceva de la Keane. Ma intorc peste vreo doua ore.
Wolfe dadu sa-i replice, dar Storm ii surprinse
privirea §i clatina u§or din cap. Cind ramasera
singuri, un minut mai tirziu, el ii spuse:
- Voiam doar s-o invit sa ia masa cu noi.
- §tiu, zise Storm zimbindu-i. Intenfiile erau
excelente, dar momentul nepotrivit, adauga ea
aratind spre monitorul din incapere, iar cind Wolfe
se intoarse sa se uite, i§i dadu seama ce voise sa
spuna.
Quinn se afla in hoi.

Morgan fu atit de surprinsa cind il vazu, incit

pentru o clipa uita de vestea suparatoare pe care
tocmai o primise.
- Ce cauji aici? E abia prinzul.
Amintind vag de un spargator a§a cum era
imbracat cu un pulover negru §i pantaloni de
aceea§i culoare, el zimbi §i ridica din umeri.
- N-am putut sa dorm, a§a ca m-am gindit sa
vin sa vad daca te pot invita la masa.
„Macar o data, a§ vrea ca macar o data sa-i
 K ay Hooper |—

pot spune nu. Macar o data."

- Sigur, zise ea.
Doua minute mai tirziu, se afia inm icuja lui
ma§ina sport §i atunci i§i aminti vestea pe care
i-o daduse Wolfe. Nu voia sa admita farima de
Tndoiala care o stapinea, dar nu se putu abjine sa
nu se intoarca pujin pentru a vedea chipul lui
Quinn cind ii spuse cu non§alanJa:
- Ai auzit vreodata de colierul Carstairs?
El raspunse pujin cam sec:
- La fel cum am auzit §i de diamantul Hope.
Cine n-a auzit? De ce?
- A fost furat azi-noapte.
El scoase un fluierat u§or §i singurul lucru care
se putea citi pe chipul lui era pufina curiozitate.
- Tare a§ vrea sa §tiu cine a izbutit s-o faca.
- N-ai... fost tu, spuse ea incercind sa nu faca
sa sune a intrebare, de§i a§a ceva era.
Quinn intoarse capul numai pujin, dupa care
i§i ajinti din nou privirea asupra drumului.
- Nu. N-am fost eu.
Morgan avu sentimentul neplacut ca il jignise.
- Trebuia sa te intreb.
- £tiu.
- Imi pare rau.
El o privi din nou, de data aceasta zimbind
u§or.
- De ce? Amindoi §tim ce sint eu. Ar trebui sa
V -{ 104 >
 Toji pentru Quinn I— ^

fii proasta sa nu masuspectezi, Morgan, iar tu nu

e§ti deloc proasta. In plus, tncrederea e cea pe
care o cautam, ai uitat?
- A§ vrea doar...
- Ce anume?
- Ei bine, a§ vrea ca Nightshade sa acjioneze
§i sa se termine odata totul. Nu cred ca o sa pot
rezista inca doua luni.
- Intr-un fel, ma-ndoiesc ca va a§tepta atit de
mult. Ii va fi imposibil sa reziste in faja colecfiei
Bannister, te rog sa ma crezi. M-ar mira foarte
mult daca va a§tepta chiar §i doua saptamini.
- Intuijie? Sau experienja?
- Pujin din fiecare, banuiesc. spuse Quinn
zimbindu-i din nou. De asta ma aflu aici, ai uitat?
Sa ofer punctul de vedere al unui expert. Un hoj
pus sa prinda un alt hoj.
Ea ofta.
- A§ vrea sa nu pari atit de inclntat de asta.
- N-are important, spuse el rizfnd u§or. O sa
te simji mai bine dupa masa.
Morgan tncuviinja §i apoi privi in jur pentru a-§i
da seama unde mergeau.
- La Tony’s?
- A§a m-am gtndit, daca n-ai alta preferinja.
- Nu, e bine. Alex?
- Hm? '
- In seara cind ne-am cunoscut - ai furat un
 I

s— ! Kay Hooper )— v

pumnal din acel muzeu.

- A§a e, aproba el calm.
- Banuiesc ca nu l-ai inapoiat mai tirziu.
- Nu.
Parea pujin amuzat, observa Morgan, ceea ce
o facu sa se intrebe daca ii parea, oare, incredibil
de naiva. Dar trebuia sa intrebe.
- §i de atunci? Daca ai mai fura ceva... mi-ai
spune?
Quinn intoarse ma§ina in parcarea din faja
restaurantului Tony’s §i zise foarte lini§tit:
- Nu, Morgan, nu Ji-a§ spune.
Strecura ma§ina intr-un spajiu liber, dar a§-
tepta pujin inainte de a opri motorul, pentru a o
privi zimbind u§or.
- Mai vrei sa iei masa cu mine?
Uitindu-se in ochii aceia verzi, Morgan se trezi
oftind §i apoi spunind:
- Sigur.
Nu era surprinsa. §i nici Quinn.
Naiba sa-l ia.

Pina cind s-au intilnit din nou, in seara aceea,

ca sa mearga la petrecerea pentru stringerea de
fonduri, Morgan §i-a spus tot timpul ca nu era

v_ 1 106 }■
 Toji pentru Quinn )— s

bine deloc sa se incurce cu Quinn. Se tot gindea

la asta chiar din seara cind il cunoscuse. Dar
sfaturile pe care §i le dadea nu au fost urmate
mai bine acum decit in ultimele citeva saptamini.
In cele din urma, in timp ce se imbraca pentru
petrecere, i§i dadu seama ca toate protestele
§i indoielile erau de ordin intelectual, nu emo-
fional. Emotional se hotarise'in privinfa lui Quinn
cu multa vreme in urma.
Atita timp cit se lua dupa instincte §i emojii, nu
avea nici o ezitare in a se increde in Quinn. To-
tu§i, nu era la fel de sigura §i in privinja lui Alex
Brandon, deoarece inca nu se convinsese ca
acesta era o persoana reala. Un psihiatru ar fi
gasit acest lucru la fel de interesant ca Storm, dar
adevarul era ca, dupa ce auzise atitea lucruri spu-
nindu-se despre el de-a lungul anilor §i dupa ce
avusese citeva intilniri nocturne cu el, Quinn era
cel mai real barbat pe care-1 cunoscuse vreodata.
In orice caz, din moment ce grijile in aceasta
privinja nu-i serveau la nimic, Morgan se hotari sa
se conduca dupa instinct. Ceea ce se putea
dovedi ulterior a fi un act de nebunie nesabuita,
dar daca toata lumea merita una, poate era
timpul sa §i-o traiasca §i ea pe a ei. Pina cind
daduse peste Quinn intr-un muzeu intunecat cu
mai mult de doua luni in urma, alegerile ei
fusesera pe cit de practice, pe atit de inteligente.

v 4 107
,— I K ay Hooper )— ^

Nu se plingea. Totu§i, se simjea parea mai

plina de viaja de ctnd II cuno§tea pe el. §i, chiar
daca relajia lor avea sa fina doar cit dura
expozijia, promitea sa fie la fel de memorabila ca
§i el insu§i.
A § a c a , d e c e s a n u s e s im ta b in e ?

Cu alte ocazii, Morgan observase ca petre-

cerile pentru stringeri de fonduri la care mai luase
parte erau fie placute, fie incredibil de plictisi-
toare; din moment ce unicul lor scop era aduna-
rea de ban! pentru vreo cauza nobila - in acest
caz pentru a ajuta citeva muzee particulare care
fusesera jefuite in ultimele saptamini - un lucru
logic era sa se cheltuiasca cit mai pujin. Deci,
mincarea avea tendinja sa fie frugala, iar ospi-
talitatea mai degraba adecvata decit insufle-
Jitoare. A§a incit, pentru a avea o seara placuta
trebuia ca evenimentul sa fie considerat un
succes.
Acea petrecere fusese organizata de cifiva
curatori de muzee - domni care nu erau renumiji
pentru spiritul lor de aventura sau pentru dragos-
tea de absurd - iar gustul lor pentru distracjie era
neobi§nuit, pentru a nu spune mai mult.

V 108 J
 Toti pentru Quinn )— ^

- Are ceva, spuse Quinn aplecindu-se spre

Morgan, pentru ca ea sa-l poata auzi in zgomotul
care umplea incaperea.
Expresia lui era grava.
Ea se strimba pujin din cauza notelor discor-
dante scoase de o orchestra, care parea sa fi fost
adusa din vreo zona crepusculara a amatorilor.
- Ah, da, are ceva. Are ritm §i poji dansa dupa
ea, dar te rog sa nu ma invijti cumva.
El rise.
- Bine, noi ne-am facut datoria. Am ascultat
discursurile, am mincat, am facut conversajie
inteligenta cu tovara§ii de masa.
I§i arunca privirea in jurul mesei lor, care, la fel
ca toate celelalte din incapere putea gazdui
douasprezece persoane §i, care era goala in afa­
ra de ei §i o pereche de tineri, aflaji in partea
cealalta, §i complet absorbiji unui de altul.
- Majoritatea au plecat de vreo jumatate de
ora, spuse Morgan, inchizind ochii pe jumatate
cind entuziastul baterist incepu sa-§i arate ta-
lentele.
Quinn se apleca §i mai mult spre ea, rasu-
flarea lui calda mingiindu-i gitul.
- Cred ca au facut un lucru foarte injelept,
spuse el. Ce-ar fi sa le urmam §i noi exemplul? E
o seara frumoasa §i se intimpla sa §tiu o cafenea
pu|in mai departe de aici. Ce zici? Putem merge

<J09>
 K ay Hooper )— v

pe jos ca sa se a§eze puiul pe care l-am mincat,

sa luam aer §i sa bem o cafea buna.
Morgan era perfect de acord, de§i se simjea
pujin vinovata alaturindu-se celor care plecasera.
- Ar trebui sa-l caut pe Ken sa-i spun ca
ne-am simjit foarte bine, zise ea.
- ?i spui luni la muzeu, ii sugera el. O sa ai
destul timp pentru a-Ji crea o faja cit mai sincera.
Ea nu se putu abjine sa nu rida cind se
ridicara.
- N-ai respect chiar faja de nimic?
Conducind-o prin jungla de scaune §i printre
pujinii - §i inexplicabilii - dansatori, Quinn spuse:
- In domeniul manierelor §i moravurilor, vrei sa
spui? Sigur. Tocmai se intimpla sa cred ca ar
trebui sa fim cu tojii sinceri cu noi in§ine - mai
ales cind trebuie sa minjim pentru a fi politico§i.
Morgan se gindi la acest lucru in timp ce
ie§eau din hotelul care gazduia petrecerea. Din
moment ce nici unui din ei nu purta haina - Quinn
avea smoching, iar Morgan era imbracata intr-o
pereche de pantaloni negri §i o bluza aurie
asortata cu o jacheta potrivita - nu au fost nevoiji
sa stea la rind la garderoba, a§a ca, in citeva
minute se aflau pe trotuarul din faja hotelului.
- Poji sa mergi cu tocurile astea sau aduc
ma§ina? intreba Quinn.
- In ce parte mergem?
v H 110 > J
 Toji pentru Quinn I— n

Hotelul era situat pe una din numeroasele

coline ale ora§ului, dar nu una deosebit de
abrupta, iar ctnd ei ti arata, tnjelese ca aveau sa
coboare.
- Ma descurc citeva sute de metri, tl asigura
ea §i lua brajul care i se oferi.
Plimbtndu-se pe trotuar, Morgan t§i spuse tn
sinea ei ca era, tntr-adevar, o seara frumoasa. Nu
ploua, nu era ceaja §i nu batea decit un vtnt slab.
Era racoare, nu frig, iar ora§ul arata sclipitor §i
vesel. O seara perfecta pentru o plimbare lini§tita.
- E§ti foarte tacuta, Morgan. S-a tnttmplat
ceva?
Ea t§i privi mtna care se odihnea u§or pe
brajul lui, dupa care trase adtnc tn piept aerul
curat ai serii §i t§i tndrepta din nou privirea.
- Ma gtndeam doar. Totdeauna e§ti sincer cu
tine tnsufi, Alex?
- Oricine joaca... jocuri de-a identitatea trebuie
sa fie.
- Jocuri de-a identitatea, repeta ea incet. Asta
faci tu?
El tacu o clipa, dupa care vorbi pe un ton
neobi§nuit de serios:
- A§ putea spune ca, pe vremea ctnd eram
mic, nu ma puteam hotari ce vreau sa fac ctnd voi
cre§te, dar n-ar fi adevarat. Adevarul e ca aveam
anumite... talente care nu erau tocmai potrivite

------ :------- C u D -------:------

^— f K ay Hooper I— >

pentru o cariera obi§nuita.

- De exemplu?
Crezu ca avea sa spuna ceva despre deschi-
derea de incuietori sau confundarea cu intune-
ricul, dar raspunsul lui fu mult mai complex.
- Abilitatea de a ma reinventa ori de cite ori
era nevoie. Abilitatea de a funcjiona bine... in con-
dijii neobi§nuite. Abilitatea de a lucra complet sin­
gur §i placerea de a o face, spuse el ridicind din
umeri. Nu §tiu ce a§ fi putut face, dar in colegiu,
un prieten m-a provocat sa... iau ceva din casa
decanului intr-o seara. Am facut-o. §i mi-a placut.
Morgan il privi curioasa.
- O pozna din colegiu e departe de o spar-
gere profesionista.
El zimbi.
- E foarte adevarat.
- A existat ceva care... Ji-a servit drept punte?
Adica, ceva care sa Ji se fi intimplat Jie?
- Vreo tragedie care sa ma fi aruncat intr-o
viaja de delincvent?
Ea nu putu sa nu zimbeasca,
- Eu am spus asta odata, nu?
- Da. §i aveai dreptate sa te indoie§ti,
Ajunsesera la caferiea §i Quinn se opri pentru
a o privi cu un zimbet stins §i trist.
- N-a fost nimic atit de... romantic sau don-
quijotesc, scumpo, n-a fost o hotarire luata dato-
 Toti pentru Q uinn —

rita unei dureri foarte mari. Am facut o aiegere

con§tienta, atenta §i cu singe rece. Nu am de ce
sa-mi cer scuze. Nu am regrete. '
Morgan ofta §i i§i lua mina de pe brajul lui.
- Simt nevoia sa beau o cafea.
Zimbetul lui se strimba §i mai mult.
- Nu ma port deloc cu menajamente, nu?
- Nu, dar... nici n-ai spus vreodata ca ai
face-o, zise ea incercind sa para indiferenta.
Quinn ii privi chipul o clipa, dupa care se
apleca §i o saruta. Era un sarut scurt, dar deloc
fugar, iar Morgan s-ar fi lipit de el, daca miinile lui
nu i s-ar fi aflat pe umeri Jinind-o nemi§cata. Cind
el i§i inalja capul pujin cam brusc, ea avu
impresia ca-l aude spunind ceva printre dinji, dar
nu injelese bine.
0 intoarse repede spre intrarea in cafenea §i
spuse:
- Poate nu Ji-ai dat seama, dar e aproape
unsprezece.
Morgan se lasa intoarsa, dar cind vorbi, sesiza
frustrare in propriul glas.
- Nu-ti poji lua o noapte libera?
- Noaptea asta, nu, dar o sa vad ce pot face
pe viitor. «
Dupa ce intrara §i se a§ezara la o masuja,
Morgan nu era prea sigura in ce direcjie avea sa
se indrepte conversajia, dar Quinn era hotarit.

- T m )-
^ K ay Hooper >
—s

Spre surprinderea ei, voia sa vorbeasca despre

ea.
- Familia mea? facu ea pufin uluita. De ce
intrebi?
- Face parte din chestia aia cu un baiat
cunoa§te o fata, ti spuse ei pe un ton grav. Mi-am
dat seama ca nu §tiu nimic despre tine.
Astfel tnctt, pujin surprinsa, Morgan ti descrise
pe scurt o viaja, care ei i se paruse tntotdea-
una foarte obi§nuita: unic copil, parinjii decedaji
tntr-un accident de ma§ina ctnd ea avea optspre-
zece ani, modesta mo§tenire care a ajutat-o sa
urmeze colegiul ptna la capat, sapaturi arheo-
logice vara tn diverse coljuri ale lumii, slujbele §i
funcjiile avute de-a lungul anilor.
- Ai fost singura multa vreme, observa el.
Ea incuviinja.
- Cred ca da - stnt §ase ani de ctnd am ab-
solvit colegiul.
Privindu-l fix, adauga pe un ton non§alant:
- Am fost logodita o perioada foarte scurta, tn
vara dinainte de absolvire.
- Ce s-a inttmplat?
Morgan nu mai spusese nimanui acest lucru,
dar acum descoperi ca vorbea cu o u§urinja care
o uimea.
- Era tot student la arheologie §i se parea ca
avem foarte multe tn comun. Cel pujin eu cre-

( ^14 y j
 Toti pentru Quinn )—

deam asta. Dar erau unele lucruri... carora ar fi

trebuit sa le acord atenjie.
- Ce fel de lucruri?
- Hmm. Voia sa ma vada fmbracata Intr-un
anume fel - de exemplu, in pulovere strinse pe
corp §i fuste scurte. Gindurile §i opiniile lui pareau
sa fie mult mai importante decit ale mele. De fapt,
nu voia sa vorbim despre nimic ce ar fi avut im­
portant pentru mine - nici chiar despre arheo-
logie. Tot timpul tmi spunea ca ar trebui sa port
parul ridicat sau sa-mi fardez ochii mai mult sau
sa folosesc alt parfum.
Clatina din cap §i izbuti sa zimbeasca.
- In cele din urma, mi-am dat seama ca pentru
el nu conta ce eram, ci doar cum aratam. §i,
indeosebi, cum aratam la brajul lui. Credea ca toji
prietenii il invidiau pentru ca paream...
- Sexy? spuse Quinn incet.
- Cred ca da. Era ceva ce nu voiam sa cred
despre el, ca putea sa fie atit de... superficial. Dar
cind ne-am Tntors la §coala la inceputul ultimului
an, ne-au dat un test de inteligenja.
- §i tu ai insumat mai multe puncte ca el? ghici
Quinn.
Morgan \§\ privi cea§ca de cafea, incruntin-
du-se pujin.
- Cu douazeci de puncte mai mult. La inceput,
nu i-a venit sa creada. Zicea tot timpul ca cineva

■i. 1 1 5 )■
s— ( K ay Hooper

modificase testul. Pina la urma, m-am enervat §i

i-am spus ca §i cu alte ocazii insumasem multe
puncte §i ca rezultatele erau corecte. Atunci...
m-a privit §ocat. Ma masura din cap pina-n pi-
cioare nevenindu-i sa creada §i nu putea sa mai
spuna nici macar un singur cuvint. A§a ca am
spus eu. l-am dat inapoi inelul §i i-am spus adio.
- Morgan?
Ea tl privi peste masa.
- Orice barbat care se uita la tine §i nu-Ji ob­
serva inteligenja §i vitalitatea din ochi e ori orb, ori
teribil de prost.
Propriii lui ochi incepura sa rida deodata.
- Bine, ar trebui sa fie orb sau din piatra sa nu
observe ca araji splendid in pulovere strinse pe
corp.
Morgana nu putu sa nu zimbeasca, dar ra-
spunse cu seriozitate la ceea ce simjea ca el spu-
sese la fel.
- Aceasta experienfa m-a facut sa devin pru-
denta. A observa infa|i§area celorlalji e ceva au­
tomat, in fond, a§a ca nu-i pot condamna pe
oameni ca ma observa. Este, intr-adevar, o pro-
blema atunci cind ei nu pot trece de aparenje,
spuse ea §i facu o pauza, dupa care adauga:
Numai ca trebuie sa recuno§ti ca in mine... femeia
interioara §i cea exterioara sint mai contradictorii
decit e normal.
 Toti pentru Quinn )— ^

Quinn paru ginditor.

- La prima vedere, e adevarat. Dar m intea ta,
Morgan, este unui din cele mai fascinante lucruri
la tine. §i, cu cit te vad mai mult, cu atit... ima-
ginea e mai completa.
- Cred ca a fost un compliment, spu se ea cu
prudenja.
E l zim bi.
- A fost.
- Atunci iji m ulium esc.
Pentru prima oara, Morgan se simjea pujin
timida.
- N-ar trebui sa plecam? Trebuie sa fi trecut
de u n sprezece §i, daca trebuie sa... mergi la
lucru... la miezul nopjii...
Peste citeva minute, in timp ce se indreptau
spre ma§ina, Quinn spuse:
- Vin sa te iau pe la zece miine, e bine? Mai
intii gradina zoologica §i apoi picnicul. La mine la
hotel se ofera mese de prinz pregatite, a§a ca o
sa vad de ce sint in stare in privinja unui co§.
- La zece? Inseamna ca n-o sa dormi prea
mult, protesta ea.
- 0 sa fie bine, nu-Ji face griji.
Descuie ma§ina §i ii deschise portiera lui
Morgan, dupa care urea la volan.
- N-am nevoie de prea mult somn.
Morgan se gindi la acest lucru cind o lasa
j
f ---- ( K a y Hooper I
—
singura tn faja u§ii ei, dupa ce-i daduse un sarut
atit de u§or,jncit nu era sigura daca nu cumva §i-l
imaginase. I§i dezbraca haineie elegante §i i§i lua
una din cama§ile cu care dormea, se demachie,
i§i lasa parul liber §i apoi se ghemui pe canapea
in faja televizorului care transmitea un film la care
se uita fara sa vada, insa, nimic.
Quinn sta de veghe la muzeu, i§i spuse ea.
Imbracat complet in negru §i cu masca lui de
aceeafi culoare. Neinarmat, pentru ca nu purta
niciodata arma asupra lui - cel pujin, conform
celor ce citise §i4§i propuse sa-l intrebe in lega­
tura cu^acest lucru -, singur, pentru ca a§a ii
placea. In noaptea lunga §i rece.
Cite nopji mai aveau sa treaca pina cind
capcana va reu§i sau va e§ua? §i ce se va in-
timpla dupa aceea? Inca nu-l intrebase §i nici nu
era sigura ca o va face. Poate ca era mai bine sa
a§tepte sa vada ce rezerva viitorul.
Rabdarea nu era, insa, unui din punctele ei tari.
§i nimeni nu §tia acest lucru mai bine decit ea.

La citva timp dupa ce Morgan se gindise la

toate aceste lucruri, dupa miezul nopfii §i departe
de muzeul pe care se presupunea ca ar fi trebuit

v 118 J
f Toji pentru Quinn

sa-l pazeasca, Quinn se apleca in fotoliul sau

confortabil §i arata un anume punct pe schemele
intinse pe masuja joasa de cafea.
- Asta-i punctul slab - aceasta u§a incuiata §i
nefolosita din vecinatatea magaziilor de la subsol.
Dar e atit de departe de expozijie, incit ar trebui
sa te impiedici de o duzina de alarme pe drum.
Gazda, care statea linga fotoliul lui, incuviinja.
- Da, §tiu. Ziceai ca mai exista o cale?
Quinn batu in diagrame cu un deget, aratind,
de data aceasta, sistemul de aer condijionat al
cladirii.
- Aici e un punct vulnerabil. Cu pregatirile ne-
cesare, l-ai putea folosi in avantajul tau.
Dupa o clipa, omul incuviinja din nou.
- Da, cred ca injeleg ce vrei sa spui.
- In realitate, e foarte simplu, spuse Quinn.
Sistemul e aproape de neinvins. Cu atijia oameni
- paznici care patruleaza, plus cei din hoi §i din
camera de paza - care Jin sub observajie o mare
parte a muzeului, ar fi imposibil sa inaintezi cijiva
metri pe culoar fara sa fii observat. Dar daca i-ai
putea imobiliza pe toji paznicii inainte sa intri in
cladire, ar fi u§or sa ajungi la subsol §i sa intrerupi
curentul electric, facind astfel inutile toate apa-
ratele lor electronice.
- Trebuie sa existe vreo alarma care sa se
declan§eze automat in clipa cind se opre§te
V,
' 119
x— ( K a y Hooper )— .

curentul, spuse celalalt.

Quinn zimbi.
- Exista. A§a ca vei avea un telefon portabil §i
vei suna compania care se ocupa de siguranja -
A c e S ecurity - anunjind o defecjiune a instalajiei
electrice. Din moment ce vei cunoa§te codul se­
cret, nu-§i vor face probleme decit dupa vreo ora
§i ceva de la intreruperea curentului. Dar, pina
atunci, vei fi plecat de mult.
- Ai codul?
- Codul, numele §efului paznicilor de noapte §i
numarul de identificare, plus o diagrama precisa
a instalajiei electrice din intreaga cladire.
Celalalt il privi zimbind rece.
- Felicitari. A§ fi putut sa jur ca Morgan n-ar fi
spus nimic din toate astea nici macar iubitului ei.
- Totdeauna am mai multe surse de informare,
spuse Quinn calm.
- Dar Morgan este una din ele, nu?
Quinn se lasa pe spate in fotoliu §i i§i incruci§a
picioarele lini§tit. Zimbea.
- Morgan mi-a fost de ajutor intr-un fel pe care
nici nu §i-l poate imagina, spuse el cu un calm
rece.
 Toji pentru Quinn

CapitoCul cinci

Luni, Morgan era pe jumatate convinsa^ca uni-

cul fel al lui Quinn era acela de a o chinui. In afara
de colecjia Bannister sau vinarea unui hoj, nu
dorea decit sa-i provoace insomnii, s-o faca sa-§i
roada unghiile §i sa-i creasca tensiunea, pentru a
nu mai vorbi de distrugerea treptata a sanatajii ei.
Ziua de duminica fusese un exemplu in acest
sens. Mai intii, gradina zoologica, unde aratase o
dragoste de animale care ii slabise §i mai mult
apararea §i, apoi, picnicul. Picnicul...
Hotelul lui pregatise un adevarat festin, el

v.
>— ! K a y Hooper

adusese o patura groasa, iar vremea cooperase

oferindu-le o zi uscata, cu mult soare §i o adiere
u§oara. Parcul pe care-1 alesesera nu era aglo-
merat, nici chiar tntr-o zi atit de frumoasa, a§a
tnctt se bucurara de multa intimitate - Jintnd cont
de faptu! ca se aflau in aer liber - §i«3in moment
ce ceilalji se plimbau sau luau masa ei in§i§i la
iarba verde, era foarte multa lini§te.
Ca intotdeauna, Morgan se simjise foarte bine
alaturi de Quinn. Conversajia (or fusese relaxata
§i obi§nuita, el concentrtndu-se asupra ei tn tim­
pul mesei, punindu-i mai multe intrebari despre
viaja §i familia ei. Dupa prinz, Insa, se dedica unei
alte explorari.
Chiar §i luni dimineaja, Morgan i§i mai simjea
tnca genunchii slabiji §i mai era amejita ctnd t§i
am intea. Nu-i descheiase mai mult de un nasture
de la bluza, iar miinile lui nu se aventurasera tn
nici un loc care sa-i fi atras priviri tncruntate §i
dezaprobatoare tn biserica, §i, cu toate acestea,
izbutise sa o seduca numai cu sarutari. Nu mai
simjise niciodata tn viaja ei ceva asemanator cu
dorinja puternica pe care i-o provoca el. Era ceva
atit emofional, ctt §i fizic, attt de absolut, tnctt se
simjea posedata de acel sentiment. §i de el.
- Faci asta intenjionat, il acuzase ea slab cind
el incetase sa o mai sarute.
Statea intinsa pe spate pe patura, ceea ce era

------------- -■ 122 ------------------

 Toji pentru Quinn

foarte bine, caci, altfel, picioarele nu ar fi |inut-o.

Zimbind, in timp ce ii mingiia obrazul fierbinte
cu degete sigure, dar cu ochii intunecaji §i cu
glasul pujin ragu§it, Quinn murmurase:
- Bineinjeles ca o fac intenjionat. Vreau sa ma
dore§ti, scumpa mea.
Ea scoase un sunet care dadea de injeles ca
nu il crede cind ii auzi raspunsul, dar nu se simji
deloc stinjenita. Era bucuroasa ca ie§ise neinsojit
de cuvinte, caci, daca ar fi spus ce gindea in clipa
aceea, ar mai fi ro§it §i luni.
„Te vreau! Cind te pot avea?“
De§i, daca i-ar fi pus o asemenea intrebare,
poate n-ar fi lasat-o in faja u§ii, duminica dupa-
amiaza tirziu, sarutind-o scurt doar. Sau, poate ar
fi lasat-o.
- Am multe de facut in seara asta, ii spusese
el, inainte ca ea sa apuce sa-l invite inauntru. Dar
s-ar putea sa ne vedem miine la muzeu.
Ceea ce nu era tocmai o intilnire, i§i spuse
Morgan luni. Se gindi la acest lucru - §j la e! -
toata dimineaja, innebunind numai cind i§i adu-
cea aminte de ziua precedenta. I§i amina pleca-
rea la masa de prinz doar-doar va aparea el, dar
pina la urma minca singura la o cafenea de linga
muzeu. „Probabil recupera somnul pierdut. Cu si­
guranja ca asta facea.“ Cind se intoarse la lucru,
gasi muzeul aglomerat §i o muljime de probleme

'--------------- 123 ^------------------ -

 K a y Hooper (—

care ii solicitau aten|ia, dar nici urma de Quinn.

Pe la patru, cind i§i facea din nou rondul prin
expozi£ie, era atit de cufundata in ginduri, incit nici
nu-§i dadu seama ca era chemata prin sistemul
de adresare catre public.
- Morgan?
I§i dezlipi privirea de la vitrina in care se afla
diamantul Bolling §i il vazu pe Max linga ea.
- Ah, buna, Max.
El zimbea slab, dar ochii sai cenu§ii exprimau
ingrijorare.
- Te sim|i bine?
Ea clipi.
- Bineinjeles. De ce?
- Te chemam de vreo zece minute.
Morgan se for|a sa zimbeasca.
- larta-ma. Banuiesc ca mintea mi-o luase
pujin razna. S-a intimplat ceva?
- Nu. Am vorbit cu o reportera de la C hronicle
despre expozijie §i a adus un fotograf sa ne
fotografieze §i pe noi §i expozijia. Pina acum ne
bucuram de un succes atit de mare, incit au ince­
put sa scrie ziarele despre noi. ,
Fotografii... in ziua aceea, i§i lasase parul liber,
ceea ce nu prea era potrivit pentru afaceri, i§i
spuse Morgan. Privi in jos la hainele pe care le
purta, raminind u§or surprinsa cind vazu ca avea
o fusta scurta neagra §i un pulover lung purpuriu.
v < J2 i>
 I (i pentru Quinn

§i pantofi cu toe inalt. Purpurii? Straniu. Nu-§i

amintea sa aiba pantofi purpurii. De unde-i avea,
oare? Arata prezentabila pentru un ziar? Banuia
ca da.
- Morgan?
\§\ ridica din nou privirea spre Max §i fu teribil
de uluita cind se auzi intrebindu-l cu foarte mare
seriozitate:
- E potrivit sa port pantofi purpurii?
Max, un om deosebit care, nu numai ca nu era
niciodata luat prin surprindere, dar se §i pricepea
foarte bine la oameni, raspunse fara sa clipeasca
macar;
| - Imi plac.
Morgan simji cum ro§e§te.
- Hm. Bine.
El zimbi.
- Ai vrea sa vorbim despre ceva anume?
Ea ridica mina pentru a se freca iute intre
sprincene §i descoperi ca era incruntata. Oare
fusese a§a toata ziua?
- Nu, nu cred... nu. Hai sa m ergem sa facem
fotografiile.
Max nu intreba mai mult. Dar Storm a fost
pujin mai curioasa cind Morgan a raspuns aiurea
la o intrebare mai tirziu, cu pujin inainte de
| inchidere.
- O sa Jin minte daca va fi nevoie, ii spuse ea
V.
< J2 5 >
 h Kay Hooper )—

lui Morgan ca raspuns.

- Ce anume sa Jii minte?
Nici s-o fi taiat, Morgan nu-§i mai amintea ce
spusese. Sau despre ce vorbeau.
- De unde se pot cumpara ni§te pantofi pur­
purii comozi.
Morgan o privi fix.
- Banuiesc ca nu m-ai intrebat nimic de
pantofi, nu?
- Nu. Te-am intrebat daca Ji-a spus cineva ca
vom avea un paznic lipsa in seara asta.
Sprijinindu-se pujin slabita de tocul u§ii came-
rei computerelor, Morgan murmura:
- Doamne, simt ca innebunesc.
- Pari intr-adevar pujin distrata, spuse Storm.
- Distrata? Sint absenta. Habar n-am ce s-a
intimplat azi aici. Ar fi putut oricine sa piece cu
toata colecjia Bannister §i eu sa nu observ nimic,
zise ea §i se incrunta. De ce o sa avem lipsa un
paznic?
- Din cauza epidemiei de gripa stomacala.
Steve a crezut ca o sa reu§easca sa vina, dar
tocmai a sunat sojia lui ca sa ne spuna ca e in
pat §i ca n-o sa iasa din casa cel pujin doua zile.
Morgan se incrunta §i mai mult.
- Nu exista nici o §ansa sa vina altcineva de
la-Ace?
- Nu. §i ei au probleme cu gripa. Max zice ca
V
126
,— ( Toti nentru Quinn I— x

un paznic in plus sau in minus n-are important §i

Wolfe a fost de acord. Nici unui din ei nu vrea sa
ri§te aducind pe cineva nou in muzeu, mai ales
cind n-avem timp pentru verificari. Voiam numai
sa fiu sigura ca §tii.
- Muljumesc, spuse Morgan §i se uita la ceas
oftind. Cred ca o sa-mi iau pantofii purpurii §i o sa
plec acasa.
- Poate ar fi mai bine. ...Cum a fost la picnic
ieri?
Morgan i§i simji pur §i simplu ochii incejo-
§indu-i;se, iar despre genunchi nici nu se putea
vorbi. Inchise ochii §i clatina u§or din cap, incer-
cind sa-§i alunge senzajiile tulburatoare.
- Dumnezeule, murmura Storm.
Deschizind ochii cu prudenja, Morgan facu
eforturi pentru a-§i vedea prietena limpede.
- Nu-i drept ca un barbat sa aiba un aseme-
nea efect asupra mea. Nu cred ca-i posibil sa am
§i eu o gripa stomacala, nu?
- Nu cred. Ce ai tu nu va trece dupa patruzeci
§i opt de ore.
Morgan se desprinse de tocul u§ii, bucuroasa
ca se putea Jine din nou pe picioare §i izbuti sa
zimbeasca.
- Nu, dar poate invaj sa-i fac faja mai bine -
cel pu{in sa nu mai... sa nu-mi mai pierd astfel
controlul. Un somn bun n-o sa-mi strice. Deci,

4 127 ;
 Kay Hooper

cum am mai spus, imi iau pantofii purpurii §i ma

due acasa.
- Pe miine.
Morgan se duse acasa pe jos, ca de obicei.
Citeva sute de metri. Cu tocuri inalte. Se descalja
cind ajunse in holul de la intrare al cladirii §i-§i lua
pantofii in mina urcind scarile - liftul aflindu-se in
repara|ie - pina la apartamentul ei de la etajul trei.
Odata intrata in casa, azvirli pantofii in direcjia
dormitorului, dadu drumul la televizor pentru a
auzi §tirile §i se duse in bucatarie pentru a-§i pune
o cafea.
Nu se gindea la ce facea, mi§cindu-se pur §i
simplu ca un robot. Incalzi friptura care ramasese
din seara precedents insojita de salata §i minca
fara ca macar sa simta vreun gust. Dupa aceea,
facu ordine in bucatarie, i§i mai puse o cea§ca de
cafea §i se duse in living-room.
Abia pe la unsprezece §i jumatate in seara
aceea, mintea incepu sa-i funcjioneze cu o clari-
tate apropiata de normal, cind se gindi la cuvin-
tele pe care i le spusese Storm mai devreme.
„Pari cam distrata azi.“
Statea acolo, pe canapeaua ei confortabila,
purtind inca fusta §i puloverul, dar fara pantofi, cu
picioarele strinse sub ea pe perne §i incruntin-
du-se la televizor. Incet, dar inexorabii, o furie
pura cre§tea in interiorul ei, invadind-o. Era mi-

-----------128 )------------------ -
 Toji pentru Quinn I— x

nunat. Mintea ti era limpede, simjurile ascujite §i,

pentru prima oara dupa citeva zile, §tiu ca vede
clar ceva de la care el facuse tot posibilul sa-i
distraga atenjia.
Sa-l ia naiba! Acel ho| afurisit, care nu era bun
de nimic, i-o facuse din nou. Cu priceperea unui
magician, o convinsese ca o iluzie era reala;
fusese atit de intrigata - §i sedusa - de Alex, incit
nu mai daduse atenjie activitajilor nocturne ale \u\
Q uinn.
Ah, ii pusese din cind in cind cite o intrebare,
dar nu se gindise prea mult la problema in sine.
§i ar fi trebuit s-o faca. Ar fi trebuit s-o faca,
intr-adevar.
In mod normal, cind era stapinita de furie,
Morgan nu statea sa se mai gindeasca la ce face.
I§i puse o pereche de Reeboks, carora le strinse
§ireturile, i§i lua po§eta §i pleca uitind chiar sa
inchida televizorul.
In loc sa dea fuga direct ia muzeu, traversa
strada §i se Jinu in umbra, mi§cindu-se cit putea
de u§or. \§\ petrecu pe dupa git cureaua po§etei
pentru a-§i pastra miinile libere, dar era atit de
concentrata sa-l gaseasca pe Quinn, incit uita de
obiceiul ei de a |ine intr-o mina spray-ul para-
lizant.
Fu destul de u§or sa se apropie de muzeu
fara sa-§i faca simjita prezen|a, dar odata ajunsa
v 129 '
 - ' K a y Hooper I— .

acolo, trebui sa se gindeasca unde ar fi stat

Quinn de paza. Nu se putea baza decit pe ra-
Jiune. /
Trebuia sa fie undeva sus, bineinjeles, de
unde sa poata observa foarte bine muzeul - dar
nici chiar atit de sus incit sa nu poata cobori re­
pede daca era nevoie, i§i spuse Morgan. Studie
cladirile din jurul muzeului §i, in cele din urma, se
decise asupra uneia care avea numai doua etaje
mai mult §i se afla destul de aproape. Cind ajunse
acolo, i§i dadu seama ca era o alegere perfecta.
O cladire cu apartamente §i cu o scara de incen-
diu la indemina era in renovare; deci, nelocuita §i
fara paznici curio§i.
Cinci etaje. Morgan scri§ni din din|i §i urea,
incercind sa nu faca zgomot §i bombanind ca
nu-§i luase o lanterna. Luna oferea pujina lumina,
dar scara de incendiu o fmea ,mai tot timpul in
intuneric. De aceea, i§i spuse ea mai tirziu, a
putut fi luata prin surprindere.
S-a intimplat atit de repede, incit nici n-a avut
timp sa |ipe. A fost trasa deodata §i lipita de un
trup tare, cu brajele Jinute fix, in timp ce o pinza
care mirosea a ceva ingrozitor de dulce ii acoperi
nasul §i gura. Incerca sa se opuna in timp ce
cauta sa-§i fina rasuflarea §i f§i dadu seama vag
ca po§eta ei grea lovi partea de metal a scarii de
incendiu facind un zgomot care paru incredibil de
v
< 130 V
,— ( Toji pentru Quinn s

tare.
Plaminii tinjeau dupa aer, iar unghiile cautau
sa a puce orice parte din trupul atacatorului, cind,
deodata, o durere surda in glezna ii spuse ca *
izbise scara §i fusese pedepsita pentru acest
lucru. O cuprinse amejeala §i, pe masura ce forja
ii parasea trupul, fu con§tienta de un lucru extrem
de suparator.
In toate pove§tile vechi de dragoste, i§i aminti
ea, eroina ie§ea totdeauna noaptea singura §i ne-
inarmata, pentru ca auzea vreun zgomot dubios
sau ii venea vreo idee. Nu numai ca dadea tot­
deauna de bucluc, dar era in mod invariabil im-
bracata intr-o cama§a de noapte transparenta sau
ceva total nepotrivit pentru hoinareli nocturne.
Morgan risese mereu de acele eroine, pro-
mijindu-§i ca nu se va aventura niciodata in ceva
primejdios fara sa fie pregatita. §i, pina atunci,
putea spune ca avusese noroc, cel pujin in parte.
In fond, cind se dusese, singura §i neinarmata, in
ajutorul lui Quinn atunci cind il prinsesera baiejii
rai, fusese imbracata adecvat.
De data aceasta, i§i spuse ea nervoasa, nu
numai ca ie§ise fara nici un mijloc de aparare, dar
nici macar nu se gindise sa-§i puna mai intii o
pereche de blugi.
Simjea trupul impresionant al atacatorului ei in
spate, puterea nemiloasa a unui bra| care parea

C 131
r -k K ay Hooper

sa o taie in doua §i avu senzajia - o certitudine

ciudata, dar lini§titoare - ea nu Quinn era cel care
ii facea acest lucru. Atunci, cloroformul incepu
sa-§i faca efectul §i, in timp ce se prabu§ea linga
el, i§i simji fusta ridicindu-i-se pe pulpe.
„Fir-ar sa fie, ar fi trebuit sa-mi iau blugii...“

Auzi glasuri. Doua, amindoua barbate§ti §i

amindoua cunoscute. Era intinsa pe ceva tare,
rece §i incomod, dar parea sa fie infa§urata in
ceva ce semana a patura §i se simjea in mod
straniu in siguranja. Nu putea sa-§i deschida ochii
§i nici sa se mi§te, dar auzea excelent.
- Va fi bine?
- Da, a§a cred. A fost cloroform; pinza era pe
jos linga ea,
- Ce naiba cauta aici?
- Din moment ce era lipsita de cuno§tinJa cind
am gasit-o, inainte sa te sun, n-am avut cum s-o
intreb.
- Bine, atunci sa incercam altfel. Ce s-a in­
timplat? r
- Uite ce e, nu pot decit sa ghicesc. Poate ca
el a inceput sa devina banuitor in privinja mea §i a
venit sa ma caute - ori sa ma urmareasca, ori sa
 1 Toji pentru Q uinn I— n

scape de mine. Avea cloroformul la el §i ma-ndo-

iesc ca-l ia ori de cite ori iese; e clar ca avea de
gind sa adoarma pe cineva. Morgan trebuie sa-l fi
surprins. N-a putut sa fuga, a§a ca a trebuit sa
scape de ea. Daca n-a§ fi auzit ceva §i n-a§ fi
venit repede, poate §i-ar fi terminat treaba. A avut
un noroc nemaipomenit ca n-a azvirlit-o peste ba-
lustrada, tn alee.
- Bine, bine - lini§te§te-te.
- Stnt ctt se poate de lini§tit, spuse Quinn cu
un glas atit de taios, incit i se simjeau muchiile.
Jared scoase un sunet ca un oftat.
- Da, bine, o sa mai vorbim despre asta mai
tirziu. Banuiesc ca ma aflu aici ca sa te inlocuiesc;
nu?
- Daca nu te superi.
Quinn ofta §i el, de§i sunase pujin cam aspru.
- Nu ma a§tept sa se mai intimple ceva in
noaptea asta, dar nu sint destul de sigur ca sa las
locul complet nesupravegheat. Trebuie s-o due
pe Morgan inapoi acasa §i sa ma conving ca e
teafara.
- Nu-i nici o problema, i-am spus lui Dani sa
nu ma a§tepte pina miine dimineaja.
- Iji muljumesc. Ah, ar fi bine sa pastrezi te-
lefonul.
~ Da.
Deodata, Jared paru amuzat.
v
■
i 133 >
■
 K ay Hooper I—

- Cum o s-o duci acasa?

-In braje.
- Cinci etaje, citeva sute de metri §i din nou
trei etaje?
- Nu-i prea solida, spuse Quinn pujin absent,
vocea auzindu-i-se mai clar acum, caci ingenun-
chease linga ea.
In clipa aceea, chiar daca ar fi putut, Morgan
n-ar fi deschis ochii. Complet con§tienta, dar lipsi-
ta de putere, se simji luata in braje pe care trupul
ei le recunoscu imediat - numai dupa atingerea
lor. Auzi un sunet ciudat care-i sqapa, ceva ce
paru stinjenitor de senzual, chiar primitiv, §i se
intreba daca il auzise §i Jared. Era destul de grav
daca-l auzise Quinn...
Avu senzajia de coborire, de§i nu auzea nimic,
§i i§i dadu seama ca el reu§ise sa coboare incet
chiar §i pe o scara de incendiu §i cu ea in braje.
Se simji foarte ciudat a§a purtata fara nici un efort
§i acest lucru probabil ca i-a intirziat cu vreo cinci
minute revenirea de pe urma cloroformului.
Cind reu§i sa-§i ridice pleoapele grele, scara
de incendiu era undeva in spate, iar Quinn mer-
gea pe trotuar. Se concentra cit putu §i izbuti
sa-§i ridice capul de pe umarul lui §i, de§i avea o
stare de greaja oribila, reu§i sa nu verse.
- Cred... cred ca pot sa merg, ii spuse ea
glasul sunindu-i stins, chiar §i in propriile urechi.
 T oji pentru Quinn —x

Quinn o privi fara sa se opreasca. Chipul ii era

complet inexpresiv tn lumina becurilor de pe stra-
da, iar vocea neobi§nuit de monotona.
- Ma-ndoiesc. Glezna dreapta Ji-e lovita
zdravan.
Fiindca era infa§urata in patura, Morgan nu-§i
putea vedea picioarele. Incerca sa-l mi§te pe
dreptul §i i§i rejinu un Jipat de durere. Amin-
tindu-§i, i§i dadu seama ca trebuie sa-§i fi lovit
glezna de scara in eforturile ei de a scapa de
atacator.
Cuibarita in brajele lui Quinn, ii privi profilul §i
i§i dori teribil de mult ca furia aceea oarba sa n-o
fi facut sa se aventureze dupa el. Avusese tot
dreptul sa fie furioasa, fir-ar sa fie, dar acum totul
era de domeniul trecutului, iar el o ducea in braje
acasa. Se simjea ridicol de vinovata. Dar atunci,
chiar cind sentimentele incepura sa iasa la iveala,
altceva o facu sa se simta pujin mai bine.
Daca ea n-ar fi dat peste individul de pe scara
de incendiu, acesta ar fi ajuns probabil la Quinn -
§i poate ca nu l-ar fi adormit doar. ...“ori sa ma
urmareasca, ori sa scape de mine.“
Morgan se cutremura §i ii simji brajele Jinind-o
mai strins.
- Aproape ca am ajuns, spuse el.
Ea i§i lasa capul din nou pe umarul lui §i in-
chise ochii pentru a se impotrivi valurilor de
v .
35
 K ay Hooper

greaja. Se parea ca acea stare nu era singurul ]

efect al cloroformului, caci ajipi din nou - numai
cateva minute de asta data. Ctnd deschise ochii,
Quinn descuia u§a. Probabil ca, la un moment
dat, ii luase cheile din po§eta, i§i spuse ea
amejita.
Ajungind inauntru, o a§eza pe canapea, cu
picioarele urcate pe perne. Era destul de blind, :
dar ea^ tot i§i Jinu rasuflarea cind glezna lovita |
atinse perna. Durerea nu era chiar oribila, dar
devenea ascujita ori de cite ori incerca sa-§i mi§te
piciorul sau cind atingea ceva.
Quinn se indrepta §i o privi cu o expresie
ciudat de aspra. in lumina slaba oferita de lampile
din living-room, ochii lui verzi erau intunecaji. Era
imbracat in costumul "Quinn," in negru din cap
pina-n picioare, iar cind i§i ridica privirea spre el il
vazu trintind cheile pe masuja de cafea §i desfa-
cindu-§i Centura pentru unelte pe care o lasa sa
cada.
Arunca o privire televizorului care era tot in
funcjiune §i uitindu-se din nou la ea, spuse doar:
- Ma due sa aduc ni§te gheaja pentru glezna.
Raminind singura in incapere, Morgan reu§i
sa-§i scoata brajele din patura. Descoperi ca inca
mai avea po§eta pe umar. §i se chinui sa §i-o
scoata pe dupa cap; dupa greutate, i§i dadu sea­
ma ca dinauntru nu lipseau decit cheile, deci era
 Toji pentru Quinn 1— s

evident ca atacatoru) nu incercase sa o jefuiasca.

Arunca po§eta pe masuja peste Centura lui
Quinn.
Se uita la ceasui video-ului §i, cind vazu ca nu
era decit ora unu, ramase surprinsa. Cum se
puteau intimpla atitea lucruri intr-un timp atit de
scurt?
Ascultind zgomotul facut de cuburi in bu­
catarie, se apleca atent §i dadu patura la o parte
de pe picioare, strimbindu-se cind vazu cum ii
arata glezna dreapta. Umflatura §\ vinataia se pu­
teau vedea chiar §i prin ciorap. Cind il mi§ca
foarte incet simji o durere fierbinte §i ascujita dar,
cel pujin, il putea mi§ca, deci nu era nimic grav.
Mintea ii era din nou limpede §i nu-i mai era atit
de greaja, ceea ce era o mare u§urare.
Quinn se intoarse Jinind punga cu gheaja
intr-o mina §i o cea§ca de cafea in cealalta.
- Ai lasat filtrul de cafea in funcjiune, ii spuse
el dindu-i cea§ca.
- Eram furioasa, recunoscu ea ocolindu-i pri­
virea.
Vocea era din nou a ei, un alt lucru de care se
bucura, fiindca nu suporta sa se vaicareasca.
Fara sa faca vreun comentariu referitor la ce
spusese ea, el lua o perna dintr-un capat al ca-
napelei §i ii ridica piciorul u§or, in a§a fel incit
glezna sa-i stea proptita. Puse punga cu gheaja

v 137
r— f K a y Hooper )— s

pe glezna umflata §i ie§i din nou din camera, dar

numai pentru a aduce inca o cea§ca de cafea din
bucatarie.
Cind se intoarse, o uimi a§ezindu-se linga
pulpa ei, astfel ca se aflau faja-n faja. Statea
intr-un fel aplecat peste picioarele ei, cu cotul §i
cu brajul sprijinite pe spatarul canapelei - blo-
cind-o fie intenjionat, fie intimplator. §oldul lui lipit
de pulpa ii distrase atenjia de la sentimentul de
u§urare pe care i-l provoca gheaja §i se intreba
ce vraja folosise, oare, pentru a-i face trupul sa-i
raspunda cu atita dorinja.
Quinn sorbi pujin din cafea, dupa care puse
cea§ca pe masuja §i se uita la ea.
- Vrei sa-mi spui ce naiba cautai acolo? §i
daca-Ji dai seama ca era cit pe-aci sa fii ucisa?
- Nu asta era planul.
- Ah, ai avut §i un plan?
- Nu fi sarcastic, Alex, nu-Ji sta bine.
- Nici Jie nu-Ji sta bine cazuta gramada pe o
scara de incendiu.
Vocea lui i§i pierdu precizia §i acum era mai
aspra §i mai dura.
- De ce-ai facut asta, Morgan? Ce naiba cau­
tai pe scara aia de incendiu?
- E clar ca te cautam. Nu §tiu cine altcineva
mai putea fi gasit pe acoperi§ul unei cladiri para­
site in toiul nopjii.

V— --------------------- !------ r 138 -------------------------------- y

 Toji pentru Quinn

Quinn refuza sa recunoasca injepatura.

- De ce ma cautai? Pentru ca n-am venit la
muzeu astazi?
- Nu, bineinjeles ca nu.
- Atunci de ce?
- Ji-am spus doar, eram furioasa.
- De ce?
- Din cauza ta!
El se incrunta.
- Din cauza mea? De ce? Ce-am facut?
Morgan se refugie in cea§ca de cafea. Nu se
putea ascunde, dar cel pujin ci§tiga o clipa de
gindire. Nu-i servi la nimic; cind ii raspunse, cu-
vintele ie§ira cu foarte pujina grajie §i prea multa
durere.
- Ai jurat ca n-o sa te mai folose§ti de mine. Ai
spus ca nu-mi promiji ca nu o sa ma mai minji,
dar ai jurat ca n-o sa mai incerci sa te folose§ti de
mine sau - sau de orice ar fi intre noi - pentru a-Ji
atinge scopurile. §i astea sint aproape cuvintele
tale, ffr-ar sa fie.
El continua sa o priveasca incruntat.
- Morgan, n-am incercat sa ma folosesc de
tine.
- Ah, nu? Poji sa ma prive§ti in ochi §i sa-mi
spui ca nu mi-ai distras atenjia intenjionat inca
din seara cind ai aparut la Leo in persoana lui
Alex Brandon? Ca nu te-ai folosit de acest Alex -
y ■ K a y Hooper ^

de tot farmecul §i de toata puterea lui de seducjie

- pentru a fi sigur ca nu te Intreb prea mult in
legatura cu activitatea lui Quinn din fiecare
noapte?
- Vorbe§ti de parea a§ fi doua persoane.
Tonul lui era ciudat, aproape §ovaitor.
- Ai putea foarte bine sa spui ca e§ti, i-o reteza
ea imediat. Cu o linie subjire care va separa.
Noapte §i zi, negru §i alb, Quinn §i Alex. Doi bar-
baji total diferiji. Numai ca nu-i atit de simplu. Nu
ai o dubla personalitate §i nici nu intruchipezi doi
barbaji. E§ti doar un actor al naibii de bun.
- Zau?
Ea incuviinja.
- Ah, da. Unui foarte talentat. Vrei sa-Ji spun
cum te-ai gindit?
- Da-i drumul, spuse el cu o voce pujin trista.
- Am stat aici citeva ore in seara asta §i m-am
gindit, incercind sa pricep ce faci §i de ce ma faci
sa ma simt atit de derutata - pina'cind mi-am dat
seama, pina la urma.
El a§tepta, tacut §i inexpresiv, cu privirea
ajintita pe chipul ei.
- Cred ca atunci cind te-ai hotarit sa te araji in
public, a existat o mica problema la,care nu te-ai
gindit. Eu.
Ii susjinu privirea, hotarita sa spuna tot ce
avea de spus.
—I Toji pentru Quinn — K

- Intre noi era ceva ce nu puteai ignora, nu?

Ceva real.
Quinn trebuie sa fi sesizat intrebarea, pentru
ca incuviinja §i spuse grav: .
- Da, era.
Morgan incerca sa-§i ascunda u§urarea; fu­
sese aproape sigura ca/ nu simulase dorinja.
Aproape.
- De aceea, §tiind ca vom fi adesea impreuna,
te-ai temut sa nu aflu unele lucruri pe care nu
voiai sa le §tiu. Pentru un anume motiv.
- Poate pentru binele tau? sugera el spunin-
du-i mai mult sau mai pujin ca era pe drumul cel
buh.
- Despre asta o sa vorbim mai tirziu, zise ea
nevrind sa schimbe subiectul. Principalul e ca ai
hotarit ca ar fi bine sa-mi distragi atenjia in a§a fel
incit sa nu ma mai gindesc prea mult la rolul pe
care Quinn il juca noaptea. Fiind un actor exce-
lent, l-ai transformat pe Alex intr-un iubit irezistibil.
- Nu chiar, murmura el.
- Asta facea parte din plan, spuse ea aratin-
du-se frustrata. §i, de§i, pot ierta multe, nu sint
sigura ca te voi ierta pentru asta.
- Morgan...
- A§teapta. Apararea are cuvintul mai tirziu.
El zimbi u§or §i incuviinja.
Morgan ofta.
v
s— -I K ay Hooper !— v

- Poate ca, de fapt, nu te g!nde§ti ca ma folo-

se§ti impreuna cu sentimentele mele, dar asta
faci. Nu §tiu daca motivele au vreo importanja. Nu
§tiu daca motivele tale sint destul de tntemeiate
pentru a scuza tot ce-ai facut. Nu §tiu decrt ca
te-ai folosit de sentimentele mele pentru a as-
cunde ceea ce faci in realitate.
- Ceea ce fac in realitate?
- Ai spus ceva odata - ca exista momente
ctnd trebuie sa minji pe toata lumea. Cred ca
asta-i unui din momentele la care te-ai referit.
Acest plan inteligent de a-l prinde pe Nightshade
nu-i nici pe departe attt de cinstit cum ne-ai facut
sa credem. Ai minjit tn legatura cu el, tntr-un fel.
Poate pe Jared, poate pe Max §i pe Wolfe §i, cu
siguranja, pe mine.
- Crezi ca ma intereseaza colecjia, spuse el
simplu.
-Nu.
- Nu?
Ea ztmbi u§or vaztndu-i netncrederea.
- Nu. In ciuda tuturor aparenjelor, inclusiv a
propriei mele rajiuni, nu cred asta. Nu pot §ti cu
certitudine ce anume tncerci sa faci §i cum, dar
stnt gata sa pun pariu ca ultimul tau Jel este,
tntr-adevar, acela de a pune mtna pe Night­
shade. Se simte in glasul tau de fiecare data ctnd
vorbe§ti despre el. 1) vrei cu adevarat §i foarte

V-----------------------< T 4 F ) ----------------------------- ^
, I To|i pentru Quinn I— s

mult, cred. Atit de mult, incit nu vrei sa la§i pe

nimeni §i himic sa-ji stea in cale.
- Asta crezi?
- Asta sim t. Poate ca (nterpolul a crezut ca-l
po|i prinde pe Nightshade, dar nu de asta te afli
aici. Joci dupa cum iji cinta ei, dar o faci numai
pentru ca a§a vrei. Nimeni nu te obliga sa faci
nimic, Alex. Absolut nimeni. Toate astea, acest
plan de a intinde o capcana, a fost ideea ta, nu-i
a§a?
Quinn o privi un moment indelung, dupa care
trase adinc aer in piept §i il expira incet,
- Ginde§ti prea mult, murmura el, apoi zimbi §i
adauga: §i ginde^ti prea bine.
- Deci am dreptate.
El ezita, dar dupa aceea incuviinja.
- Capcana a fost ideea mea. Jared n-a fost
prea incintat, dar §ansa de a-l prinde pe Night­
shade ii suridea prea mult. Superiorii lui de la
Interpol habar n-au ce facem aici.
Aceasta era, intr-adevar, o surpriza §i Morgan
§tiu ca i se cite§te pe fa|a.
- Habar n-au? Vrei sa spui ca totul e neoficial?
Quinn i§i freca ceafa §i o privi obosit.
- Morgan, Interpolul nu pune ca momeala
colecjii de pietre prepoase extrem de valoroase.
De fapt, §i Jared, §i eu putem sa ajungem la inchi-
soare daca se afla cumva ce facem. Numai daca
v
4 143 >
 —I K a y Hooper H^

nu reu§im, bineinjeles. Pentru ca, daca vom reu§i,

nimeni, in afara de noi, cei implica# direct, nu va
§ti vreodata ca a fost o capcana.
- Daca Interpolul nu §tie ce face#, cum de e§ti
liber? Adica...
- §tiu ce vrei sa spui. Sa zicem doar... ca
Jared a mizat pe fratele sau mai mic. Superiorii lui
cred ca e aici in concediu facind o munca de
consultant; iar eu ma aflu aici ca sa ajut. Jared e
raspunzator pentru mine.
Morgan il privi ginditoare.
- Aveam impresia ca abia va vorbiji. A fost
ceva intenjionat?
Quinn paru pujin timid.
- Ji-am spus ca ma prefac foarte mult. Jared
este, intr-adevar, furios pe mine jumatate din timp
- crede ca sint nesabuit §i ca rise prea mult
aiurea.
- Nu mai spune.
- Nu-|i sta bine sa fii sarcastica, Morgan.
Ea se incrunta.
- Hm. Deci, tu ai fost cel care s-a dus la Max §i
I-a rugat sa-§i ri§te colecjia.
- Eu am fost acela.
- Ei bine, trebuie sa-Ji spun ca sint impre-
sionata. §tiam ca ar fi in stare de orice pentru un
prieten, dar tu trebuie sa fii ceva cu totul deosebit.
El se arata jignit.
v
 T o ji pentru Quinn )— s

- Nu mai spune?
- Inceteaza. §tii foarte bine ce vreau sa spun.
Quinn zimbi.
- Da, §tiu. §i adevarul e ca... Max §i cu mine
ne cunoa§tem demult, in plus, cind a auzit de
activitatea lui Nightshade din tr'ecut, ideea de a-l
prinde pe ticalos i s-a parut excelenta.
Morgan continua sa stea incruntata. Era
sigura ca Quinn era sincer acum, dar asta nu
insemna ca-i spusese tot. Avea un talent nemai-
pomenit de a spune doar atit cit s§ para ca totul
este in ordine fara sa dea in vileag ceva ce nu
voia sa §tie altcineva.
Era un talent nelini§titor - care nu o ajuta sa-l
infeleaga a§a cum ar fi vrut. Trebuia sa-§i mai dea
seama ce anume il facea pe acel om sa fie ce
era. Fiecare avea o anumita motivate, o forja
interioara care il conducea in viaja, facindu-l sa ia
decizii §i sa aleaga; a lui care era? Credea ca
totul se va lamuri daca va afla acest lucru.
incet, cautind raspunsul la intrebare, ea
spuse:
- Cred ca am spus odata ca banuiesc ca il
cauji pe Nightshade dintr-un motiv personal.
Acum sint sigura. §i nu pentru ca a tras in tine.
De ce, Alex? Ce-a facut de e§ti atit de hotarit?
Cum de vi s-au incruci§at drumurile?
Quinn nu spuse absolut nimic o clipa. Chipjjl ii
v .
\ 145 >
-
/— ( K a y Hooper )— x

era nemi§cat, golit de orlce expresie, iar cind

vorbi, glasul ii era scazut §i incordat.
- Acum doi ani, Nightshade a ucis pe cineva
care s-a intimplat sa se afie in locul nepotrivit la
momentul nepotrivit - o intimplare obi§nuita in
timpul uneia din spargerile lui. Numai ca de data
asta era victima cineva la care Jineam.
- Cine?
- Se numea Joanne. Joanne Brent. Se afla la
o petrecere intr-o casa din Londra §i se pare ca a
intrat in biblioteca gazdei sa caute ceva de citit.
L-a susprins pe Nightshade in plina activitate, iar
el a ucis-o. A lasat un trandafir ofilit pe cadavrul ei.
- Ingrozitor, §opti Morgan.
- Da, zise el cu un glas impietrit. Avea doua-
zeci §i doi de ani.
Morgan ii cerceta chipul aspru §i frumos,
temindu-se, deodata, de o fantoma.
- Ai... iubit-o.
Nu era o intrebare.
El clatina u§or din cap, acel control rigid
cedind pujin.
- Nu a§a cum crezi tu. N-am avut niciodata
sora, dar Joanna era cel mai aproape de aceasta
nojiune. Pina sa vin aici in State la colegiu, am
fost vecini in Anglia. Era inca o copila cind am
terminat eu colegiul - cu opt ani mai mica - iar
dupa aceea, am calatorit destul de mult §i nu
 Toji pentru Quinn

ne-am vazut prea des. Cind a murit, nu o mai

vazusem de aproape §ase luni.
- §tia ca e§ti Quinn?
- Nu. Aveam incredere in ea, dar...
- Nu i-ai spus ca sa nu se ingrijoreze? zise
Morgan.
- Cam a§a ceva.
Dupa o clipa, Morgan incuviinja §i spuse
incet:
- Nu trebuie sa-Ji spun eu ca razbunarea tinde
sa-l pedepseasca mai mult pe cel care cauta
decit pe cel ce este Jinta.
Quinn zimbi, dar ochii i se racira deodata ca
ni§te smaralde.
- Eu nu vreau razbunare, Morgan, ci dreptate.
- Ce fel de dreptate? ^
- Cea mai buna. Un om ca Nightshade §i-a
petrecut via£a adunind lucruri frumoase, •ascun-
zindu-le pe majoritatea, a§a incit numai ochii lui
sa le vada. Sta in mijlocul comorilor lui §i e incintat
ca are ceva ce nu mai are nimeni, zise Quinn §i
zimbi din nou. Iar eu ii voi lua tot. Am de gind sa-l
bag in pu§carie, unde o sa fie inconjurat doar de
ni§te ziduri goale §i de ni§te indivizi care nu prea
§tiu sa aprecieze frumosul. §i mai am de gind sa
fiu sigur ca va putrezi acolo.
Morgan nu putu sa nu se infioare pujin, dar
incerca sa insenineze atmosfera.

< w > J
 K a y Hooper

- Suna ca un plan. .-
O privi cu duritate o clipa, dupa care zimbi.
-A§ae.
Ea se uita la cea§ca de cafea pe care o Jinea
in mina, con§tienta in mod vag ca lichidul se
racea, dupa care il privi din nou.
- Planul ta'u. Ai hotarit ca-l poji prinde pe
Nightshade §i i-ai convins pe toji - Jared, Max §i
Wolfe - sa Ji se alature.
- Cred pa Max I-a convins pe Wolfe, spuse
Quinn ginditor. Eu n-am fost niciodata in relajii
prea bune cu el. Totdeauna am avut... dificultaji
de comunicare.
- Nu-i plac hojii, ii aminti Morgan sec.
- Asta pe de o parte, bineinjeles. Dar mai e §i
incuiat la minte in privinja celor care mai modifica
legea din cind in cind. Totdeauna am crezut ca §i
Max e la fel, dar m-a surprins.
- E§ti un om periculos, spuse Morgan. Ai un
talent nemaipomenit de a spune ni§te tucruri
§ocante facindu-le sa para cit se poate de logice.
- Un talent innascut §i foarte multa practica,
spuse Quinn solemn.
- Hmm. Nu-i singurul tau talent.
El i§i drese glasul.
- Banuiesc ca acum e rindul apararii sa-§i
spuna cuvintul?
- Daca ai crezut ca poji pleca de aici fara
V
,— I Toji pentru Quinn

sa-mi explici, ar trebui sa te ginde§ti mai bine.

Morgan i§i menjinu vocea limpede, dar era
suparata §i amindoi §tiau acest lucru. Se folosise
intenjionat de dorinja ei faja de el pentru a-i
distrage atenjia §i nu era deloc sigura ca-l putea
ierta.
Totu§i, inainte ca el sa inceapa, ea spuse:
- Cind ascult trebuie sa fiu cu mintea limpede,
ceea ce inseamna ca am nevoie de un du§
fierbinte pentru a indeparta §i ultimele efecte ale
cloroformului. Cit e ceasul?
- In jur de unu §i jumatate.
Ea ii susjinu privirea.
- Din moment ce tot n-ai fi dormit in noaptea
asta §i eu sint perfect treaza, cred ca e momentul
potrivit sa punem lucrurile la punct. Ce zici?
Daca ezitase, aceasta nu dura decit o clipa.
- Da. A§a ca o sa mai fac ni§te cafea pina
termini tu du§ul.
Ii lua cea§ca §i i-o puse pe masa, dupa care
se ridica.
- Ce-Ji mai face glezna?
- Intreaba-ma cind o sa ma ridic.
Quinn o ajuta, Jinind-o cu-puteree de braj pina
cind vazu ca glezna ii putea susjine greutatea,
dupa care ii dadu drumul, dar ramase atent.
Morgan se duse §chiopatind spre baie, bucu-
roasa ca nici nu o durea foarte tare.
><-( » K a y Hooper I—

- Ma intorc peste citeva minute, ii spuse apoi

peste umar.
- Voi fi aici, zise el.
Macar atunci, ea §tiu ca spune adevarul.
 i Toji pentru Quinn I— -x

Capitolul$ase

Ctnd se intoarse in living-room, un sfert de ora

mai tirziu, Morgan se simjea mult mai bine din
punct de vedere fizic. Indepartase murdaria lasa-
ta de scara de incendiu §i amintirea clorofor-
mului, i§i frecase cu grija glezna umflata - pielea
nu era crapata, dar vinataia era foarte urita - §i
se gindise la tot ce-i spusese el.
Singura concluzie la care ajunsese era ideea
trista de a se fi indragostit de un barbat extrem
de complex, pe care nu l-ar fi putut injelege total
nici dupa o viaja intreaga. Pe de alta parte, era,

V.
, -i K a y Hooper !— -

de asemenea, cel mai interesant, mai uluitor, mai

innebunitor §i mai tulburator barbat pe care-1
cunoscuse vreodata §i, inimaginabil de sexy.
Nimic din toate acestea nu erau o noutate,
bineinjeles, in afara de faptul ca i§i accepta pro-
priile sentimente. §i, fiindca era Morgan, odata ce
le accepta, acea lupta deosebita lua sfir§it. In
fond, ce rost avea sa se agite pentru ceva ce nu-i
statea in putere sa schimbe? Putea sa fie ultima
femeie din lume indragostita de un hoj renumit,
ca realitatea raminea aceea§i, o facuse.
Problema era cum avea sa se descurce.
Dupa ce se gindi mult, Morgan se imbraca
intr-un trening larg §i comod, i§i puse singura ei
pereche de papuci, ridicol de pufo§i. 0 costu-
majtie deloc sexy. Nu avea de gind sa i se ofere
din nou §i banuia ca el avea sa deduca acest
lucru.
Din moment ce era Quinn, el injelese, desigur.
- De unde ai luat patura? il intreba ea cal
intorcindu-se §chiopatind u§or in living-room.
Patura fusese strinsa §i a§ezata pe spatarul
unui fotoliu, atragindu-i atenjia in clipa cind ea
intra in camera.
El se afla pe canapea uitindu-se visator la un
film vechi, alb-negru, dar se ridica imediat cind o
auzi vorbind. O masura din cap pina-n picioare §i
o stralucire vaga ii aparu in ochii verzi.

v
h 15 2 )■
 Toji pentru Quinn I— n

- A adus-o Jared ctnd l-am sunat pentru a-l

chema sa ma inlocuiasca, spuse el, dupa care
adauga explicativ: Avem un telefon celular pe
care-1 folosim tn caz de urgenja.
- Aha, tocmai ma tntrebam.
- Te sim|i mai bine?
- Mult mai bine. Nu se vede?
- Pescuie§ti laude, Morgan?
- Sint curioasa.
El^zimbi.
- Injeleg, daca la asta te ginde§ti. Dar cred ca
ar trebui sa-Ji spun ca ai arata sexy §i imbracata
tntr-o pinza de sac.
Ea se a§eza la celalalt capat al canapelei §i tl
privi inexpresiv.
- Totdeauna m-am intrebat ce-i asta. La pinza
de sac ma refer.
- 0 pinza foarte aspra.
- A§a mi-am inchipuit §i eu. Dar nu eram
sigura. Ai vreo diploma in istoria modei?
-Nu.
Morgan a§tepta, cu o sprtnceana ridicata, dar
Quinn izbucni deodata in ris.
- De fapt, am o diploma in drept.
O clipa ei ii veni sa rida, dar reu§i, totu§i, sa se
abjina.
- Aha, eh, cel pujin injelegeai complet legile
pe care le incalcai.

-------------- 153 -------------

x— f K ay Hooper

- Ma due sa aduc cafeaua, se oferi Quinn.

Morgan zimbi in sinea ei §i cauta printre perne
telecomanda inchizind televizorul. Cind el veni cu
cafeaua, ea accepta, lua cea§ca §i sorbi cu grija
din lichidu! fierbinte.
- N-o sa fiu buna de nimic miine, spuse ea
cind el se a§eza la cijiva centimetri distanja.
- Adica azi, zise el privind-o, dupa care adau­
ga: L-am... sunat pe Jared in timp ce faceai du§ §i
l-am rugat sa-i anunje pe ceilalji miine dimineaja.
A§a ca, probabil, nu se vor a§tepta sa fii acolo la
program. Poate o sa te duci pina la urma.
- Banuiesc ca trebuiau sa §tie, nu?
- Cred ca da.
Quinn se uita in cea§ca lui de parca inauntru
s-ar fi aflat secretele intregului univers.
- Daca Nightshade a fost cel care te-a
adormit, inseamna ca a devenit ori nervos ori
suspicios - §i, indiferent care ipoteza e corecta, e
foarte probabil sa acjioneze curind.
Mai erau multe intrebari pe care Morgan ar fi
vrut sa i le puna in legatura cu aceasta - ama-
nunte care o deranjau intr-un fel foarte vag §i
neclar -, dar se hotari sa nu-l intrebe chiar atunci
din doua motive. Primul, pentru ca ea era mai
mult decit pregatita sa se concentreze asupra re-
lajiei lor §i, al doilea, pentru ca avea o presimjire
ca-i va spune mai multe, daca-l va lasa s-o faca
 Toji pentru Quinn

singur.
In timp ce toate acestea ii treceau prin minte,
el se apleca sa-§i puna cea§ca pe masuja §i cind
se lasa inapoi pe spate, se intoarse pe jumatate
spreea.
- Morgan?
Ea il privi §i vazu ca era cit se poate de serios.
- E§ti foarte suparata pe mine, nu-i a§a?
- Furioasa, confirma ea incet.
- N-am vrut niciodata sa te jignesc.
- Nu? Cum credeai ca o sa ma simt cind - sau
daca - aveam sa-mi dau seama ce faci? Nu Ji-a
trecut prin cap ca o sa fiu suparata odata ce
aveam sa injeleg ca, in tot acest timp cind
vorbesp de ci§tigarea increderii mele, apasai in
mod intenjionat §i cu singe rece pe butoanele
potrivite?
- Nu am facut a§a ceva, protesta el imediat §i
foarte categoric. Poate ca am inten|ionat sa te fac
sa ma dore§ti - imi amintesc ca Ji-am spus asta -
dar n-a fost nimic cu singe rece. Te rog sa ma
crezi. Am pierdut cinci kilograme, nenumarate ore
de somn - §i ieri mi-am descoperit primul fir de
par alb.
- Ai incercat sa-mi distragi atenjia, insista ea
ferm hotarrta sa nu-l lase sa faca acela§i lucru §i
acum.
- Asta a facut parte din plan, da, recunosc.
 K a y Hooper. )—

Erau lucruri pe care n-a§ fi vrut sa fiu nevoit sa !e

expiic - nu inca, cel pujin - § i §tiam al naibii de
bine ca daca-Ji concentrezi mintea aia a ta
ascujita asupra activitajii mele nocturne, vei afla
mai mult decit a§ fi vrut eu sa §tii.,
- Muljumesc pentru compliment, spuse ea
sec. Dar am presimjirea ca planul tau e atit de
intortocheat, incit nu l-a§ fi deslu§it nici cu o harta.
- El zimbi u§or.
- Poate ca nu. Cred ca §i eu insumi am facut
ni§te mi§cari la intimplare. A§a se intimpla cind
trebuie sa improvizezi.
- Ne indepartam de subject, spuse ea pe
tonul cel mai sever cu putinja. Care este...
- §tiu care este, spuse el oftind. Incerc doar
sa-l evit.
Sinceritatea lui era, pur §i simplu, dezarmanta,
dar Morgan i§i pastra armele.
- De ce?
Quinn ii lua cea§ca din mina §i o puse linga a
sa pe masuja, dupa care ii lua amindoua miinile
intr-ale sale §i i le Jinu ferm.
- Morgan, ai avut dreptate cind ai spus ca nu
m-am gindit la tine. A§a e, n-am facut-o. Erai...
imprevizibila in mai multe feluri. Dar am crezut ca
ma voi putea descurca. Am crezut ca pot face
faja sentimentelor faja de tine fara sa ma deta§ez
prea mult de ceea ce trebuia sa fac. La inceput.

_156>
,— I l o t i pentru Quinn

Dupa aceea, cind am venit la tine, dupa ce am

fost impu§cat, neluindu-ma dupa rajiune sau
logica, ci doar pentru ca... pentru ca simjeam o
dorinja extraordinara de a fi linga tine, mi-am dat
seama ca am dat de necazuri. §i mi-am dat
seama ca nu puteam spera sa te pastrez intr-un
compartiment frumos §i nesigur al viejii mele -
nici chiar sa te apar.
Morgan se abjinu sa-l roage sa defineasca
mai clar sentimentele pe care le avea, faja de ea;
era decisa sa nu-l oblige sa spuna ceva ce el nu
era pregatit inca sa dezvaluie singur.
- Sa ma aperi de ce anume?
- De toate riscurile pe care le implica activi-
tatea mea, spuse el parind frustrat. La naiba,
Nightshade u c id e oameni, nu injelegi? Fara sa
stea vreo clipa pe ginduri §i fara nici cea mai mica
ezitare, omoara pe oricine-i sta in cale. Nu vreau
ca tu sa-i stai in cale, Morgan. Nu vreau nici sa-§i
inchipuie ca ai putea reprezenta o problema. E
destul de grav ca e§ti in legatura cu mine; cu cit
e§ti mai aproape de mine, cu atit e§ti mai
aproape §i de el - in raza lui vizuala, atragindu-i
atenjia. §i, in plus, {inind cont de cite ori te-ai
implicat deja in situajii periculoase...
- Numai atunci cind i-am urmarit pe indiyizii
aceia care te prinsesera, obiecta ea. Nu poji sa
pui la socoteala §i prima oara, pentru ca ma
V
( K a y Hooper I—

aflam acolo din pura fntimplare; tipul cu care ma

intilnisem m-a dus la acel muzeu din ignoranja.
Seincrunta.
- Bine, poate nu chiar ignoranja - dar §tii ce
vreau sa spun.
- §i in seara asta?
- Nu se intimplase inca nimic.
El rise, scojind un sunet care, mai degraba,
parea de disperare.
- Bine, dar tot timpul a fost evident ca e§ti
prea impulsiva pentru a fi tn siguranja, iar eu nu
pot conta pe luciditatea mea cind e vorba de tine;
§tiam ca nu ma voi putea Jine departe, a§a ca
lucrul cel mai bun parea acela de a te tnttlni in
persoana lui Alex Brandon. Dar asta insemna ca
Nightshade trebuia sa §tie ca ma interesezi §i
acest lucru era in sinea lui destul de riscant. Nu
voiam sa te implic In activitajile mele nocturne.
Deci mi-am zis ca, daca sfnt Alex in timpul zilei
§i-Ji fac o curte normala, acest lucru va face sa-i
pari inofensiva lui Nightshade §i-Ji va distrage
atenjia de la ceea ce faceam nopjile.
Morgan clipi. Erau citeva lucruri care o de-
ranjau, dar ceva era foarte limpede.
- Stai pujin. Vrei sa spui ca te-ai aratat in
public din cauza mea? Nu facea parte din planul
tau de a-l prinde pe Nightshade?
- L-am gasit deja pe Nightshade, recunoscu el
V
 Toji pentru Quinn )— s

§ovaitor. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu

cumva sa-i spui lui Jared, ca ma-mpu§ca.
Era pujin amejita.
- L-ai gasit deja pe Nightshade. §i, daca e§ti
Alex nu-l atragi tn capcana?
- De fapt, ideea de a ma da drept Alex a fost
una din acele mi§cari impovizate de care Ji-am
pomenit - §i a complicat situajia extrem de mult.
Morgan il Jintui cu privirea.
- Sa §tii ca, daca aflu ca numele tau adevarat
nu este Alex, o sa...
El nu mai a§tepta sa auda ce va face.
- Ifi dau cuvtntul meu de onoare ca mama m-a
botezat Alexander. E§ti muljumita?
- In privinja asta. Dar sint foarte nelamurita tn
legatura cu restul, spuse ea. §i am o presimjire
ciudata ca mi-ai distras atenjia din nou.
- Se pare ca acoperim foarte mult teren ori de
cite ori stam de vorba, nu? spuse el grav. Dar
cred ca intrebarea ta inijiala se referea la com-
portamentul meu reprobabil pentru... a te face sa
ma dore§ti, nu-i a§a?
Ea scutura din cap.
- Incercarea de a-Ji distrage atenjia facindu-te
sa ma dore§ti?
- In parte. A fost, intr-adevar, reprobabil din
partea ta.
- §tiu. Imi pare rau.
V------ -------------------------------- :--------- . ' 1 5 9 ' )------------------------------------------------ J
 K a y Hooper \— ^

Morgan se gindi pujin, dar, in cele din urma,

renunja §i spuse:
- Nu e vorba numai de ce-ai facut - ci de felul
cum ai facut. §tii ca m-am facut complet de ris la
serviciu azi - adica ieri? M-ai innebunit atit de
mult, incit nici nu mai §tiam ce fac. Toata lumea
§i-a dat seama ce aveam. Foarte u§or. Nu-mi
purtam doar inima pe mineca, ci aveam chiar o
mare pancarta deasupra capului.
Miinile lui i le strinsera pe aie ei, dar chipul ii
ramase grav.
- Nu mi-am dat seama ca am un efect atit de
puternic asupra ta.
Ea ii privi cu multa amaraciune.
- Ah, ba da, Ji-ai dat seama foarte bine. Nu
e§ti nici orb, nici prost, iar eu am fost destul de
subtila. Dar ceea ce-mi vine extrem de greu sa
iert este cruzimea ta.
- Cru...
- Da, cruzimea ta! spuse ea privindu-l furj-
oasa. De ce naiba ai ales o asemenea cale de
a-mi distrage atenjia, cind n-aveai nici o intense
de punere in aplicare?
Dupa o clipa, el spuse incet:
- Morgan, ce Ji-am spus la petrecerea lui Leo
a fost adevarat. Fara incredere intre doi oameni
care se iubesc...
Ea paru neincrezatoare.
V. { ' 160 ~
Y
 Toji pentru Quinn —n

- incredere? Alex, ginde§te-te pujin. Eu sint o

femeie rajionala, care respecta legea §i care n-a
in§elat nici macar un contor de parcare inainte sa
te cunoasca. §i ce s-a intimplat in seara cind
ne-am intilnit? l-am minjit pe poliJi§ti cind nu le-am
spus ca tu furase§i pumnaiul. §i ce s-a intimplat in
seara cind te-au prins tipii aia? Nu numai ca mi-
am riscat viaja incercind sa te ajut, dar mi-am
tradat bunui prieten §i §eful, pe Max - credeam
eu - avertizindu-te ca M isterele tre cu tulu i era o
capcana. §i n-am chemat polijia cind zaceai plin
de singe pe podeaua mea. Toate astea iji su-
gereaza ceva? Ca de exemplu ca nu mai dau
dovada de nici un pic de luciditate cind e vorba
de tine?
Ochii lui erau mai vii ca de obicei, iar gura ii
schija un zimbet slab.
- Dar ai incredere in mine?
Morgan ofta §i renunja §i la ultima farima de
demnitate.
- Te iubesc §i asta ar trebui sa fie de ajuns.
Cel pujin avu satisfacjia de a-l fi luat prin sur-
prindere, dar nu intrezari nimic altceva pe chipul
lui impietrit dintr-odata §i in ochii lui stralucitori.
- Mai spune o data, murmura el.
- Te iubesc, zise ea incet §i fara dramatism,
dar cu certitudine. §tiu asta de citeva saptamini.
Quinn se apleca incet, dindu-i drumul miinilor
J
 K a y Hooper

pentru a o putea cuprinde in braje §i tragind-o

spre el in timp ce i§i inclina capul §i gura lui fier-
binte o gasi pe a ei. Morgan scoase un sunet
slab, la fel ca atunci cind o luase in brajte §i ii
inconjura gitul nerabdatore. Nu-§i mai putea re­
tine raspunsul aprig faja de el, tot a§a cum nu-§i
putea domoli bataile nebune§ti ale inimii.
Trupul parea sa-i depinda de al lui, de atin-
gerea lui, a§a cum nu mai simjise vreodata. Nu
era ceva simplu ca pasiunea; ceea ce el ii stirnea
in interior era o dorinta atit de primitiva §i abso­
lute, incit se asemana cu nevoia pe care o avea
trupul ei de a fi hranit. Avea senzajia vaga ca o
anumita parte din ea va muri fara el.
El i§i ridica, in sfir§it, capul §i o privi cu ni§te
ochi atit de intunecaji, incit nu se vedea decit
foarte pujin verde.
- Mi-am jurat sa nu las sa se intimple intre noi
ceva irevocabil pina voi putea fi complet sincer cu
tine, spuse el ragu§it. Pina nu vei putea §ti ade­
varul. Morgan...
Ea i§i strecura degetele prin parul lui des §i
argintiu §i ii trase capul in jos pentru a-l saruta. Cu
gura lipita de a lui, ea murmura:
- Aiex, te vreau... §i asta-i singurul adevar de
care-mi pasa acum.
Quinn ezita inca o clipa, avind tot trupul in-
cordat, dar dupa aceea scoase un sunet aspru §i
v.
^— I T oti pentru Q uin n j— s

o saruta lacom. I§i plimba miinile pe spatele ei,

cercetind prin materialul treningului in timp ce
virful limbii ii mingiia interiorul sensibil al buzelor.
Morgan se auzi scojind din nou unui din acele
sunete primitive, fara cuvinte, dar arzind de dorin-
Ja, §i toate simjurile i-o luara razna sub atingerea
carnala a limbii lui.
Ca §i mai inainte, dorinja infinita pe care Mor­
gan o simjea faja de el, era uluitoare - dar de data
aceasta era convinsa ca §i el era total implicat in
ceea ce se intirripla. Nu se retinea, nu era deta§at
§i nici nu incerca sa o zapaceasca. §i nici nu
trebuia sa incerce sa o faca sa-l doreasca.
Morgan nu intenjionase ca a§a ceva sa se in-
timple in seara aceea, dar singura ezitare emo-
Jionala pe care o simjea era nevoia de a fi sigura
ca el nu va pleca, a§a cum mai facuse §i alta
data.
- Ramii cu mine, il spuse ea infiorata cind bu-
zele lui ii alunecau pe obraji §i ii conturau maxi-
larul. Ramii cu mine in noaptea asta.
- E§ti sigura, scumpa mea? intreba el ragu§it
dindu-se in spate doar atit cit sa o faca sa-l
priveasca.
Chipul lui frumos era incordat, iar trasaturile
exprimau o dorinja extraordinar de puternica.
- N-am venit pregatit pentru asta.
Ea injelese la ce se referea, dar din moment
V.
163
r -\ K a y Hooper

ce niciodata nu putuse sa fie realista in privinja

lui, oricum, Morgan nu vedea nici un motiv sa
renunje la tradijie tocmai acum.
- Sint convinsa. Vreau sa ramii.
Quinn o privi inca o clipa, dupa care o saruta
din nou, §i mai profund, aproape ca §i cum ar fi
fost un act de posesiune. Ii ameji toate simjuriie,
taindu-i respirafia §i crescindu-i caldura dorinjei
pina cind Morgan nu se mai gindi la altceva decit
la felul cum o facea sa se simta. Atunci el o ridica
§i ea i§i dadu seama ca o purta cu aceea§i u§u-
rinja ca mai devreme.
Datorita faptului ca locuise acolo citeva zile,
era familiarizat cu apartamentul, a§a ca gasi
drumul spre dormitor fara nici o ezitare. Ea lasase
veioza de pe noptiera aprinsa, astfel incit, acum,
o lumina calda inunda incaperea. Ea clipi pujin
nedumerita cind el o a§eza in picioare linga pat.
Ii lua chipul in miini §i o privi cu o intensitate
stranie, ca §i cum ar fi vrut sa-i memoreze trasa-
turile, in timp ce propria lui faja era inca incordata.
- In seara aceea la muzeu, murmura el, cind
m-ai privit cu o.chii tai de pisica, atit de indignata
de faptul ca te aflai in prezenja unui hoj, am §tiut
ca acest lucru se va intimpla pina la urma. §tiam
chiar de atunci.
Ea reu§i sa zimbeasca.
- Eu nu §tiam decit ca ma suparai foarte mult.
V.
,— ! Toti pentru Q uinn

§i ca incaperea aceea a parut pustie dupa ce-ai

plecat.
Degetul lui mare ii atinse buza de jos intr-o
mingiiere u§oara.
- Nu m-am dus prea departe. Am vazut cind a
venit polijia, iar cind te-au adus inapoi acasa, i-am
urmarit.
- Adevarat?
- Mmm. §i dupa aceea am fost la muzeu in
timpul zilei de vreo doua ori. Ca sa te pot vedea.
- Inainte sa §tiu cum araji... dar aveam o pre-
simjire ca te aflai prin preajma.
El scoase un sunet scazut, ca §i cum ar fi ris,
§i apoi o saruta, prima atingere u§oara devenind
din ce in ce mai profunda.
Morgan ii atinse pieptul prin puloverul negru
pentru a-i simji taria mu§chilor §i oaselor. Mirosul
vag de mosc al trupului lui ii era cunoscut §i ex­
trem de excitant, iar atingerea miinilor §i buzelor
lui, atingerea lui, jiu facea altceva decit sa ii ali-
menteze dorinja. In clipa aceea, ea era con§tienta
de .faptul ca era femeie a§a cum nu mai fusese
niciodata.
Ii ridica marginea puloverului orbe§te pentru
ca trebuia sa-i atinga pielea, deschizind ochii pe
jumatate cind el ii dadu drumul doar pentru a-§i
scoate acel articol de imbracaminte, azvirlindu-l
undeva. Privirea ei fu atrasa imediat de umarul lui

-------------- 165 ---------- —

 i Kay Hooper I— x

sting, iar degetele ei atinsera u§or cicatricea. I§i

dadu seama ca el avusese dreptate; se vindeca,
intr-adevar, repede. Era greu.de crezut ca fusese
impu§cat numai cu trei saptamini in urma.
Dar cicatricea ii amintea de acest lucru, un
semn al pericolului prin care trecea, un lucru Ja
care Morgan nu voia sa se gindeasca acum. !§i
lipi buzele de pielea lui, cu degetele explorindu-i
coastele, alunecind apoi din nou in sus pe trupul
. lui tare pentru a-i mingiia parul des §i auriu care-i
acoperea pieptul. Era o incintare senzuala sa-l
atinga, dar voia mai mult, mult mai mult - §i Quinn
parea sa simta la fel.
Ii trase bluza de trening aproape cu brutalitate,
dupa care se a§eza pe marginea patului, Jinin-
du-§i miinile pe mijlocul ei subtire §i o trase mai
aproape, a§a incit ea ii statea acum intre ge-
nunchi. Gura lui pluti u§or peste valea dintre sini
§i apoi ii atinse pielea chiar deasupra marginii
dantelate a sutienului.
Morgan se tinea de umerii lui, caci nu §tia cit
aveau s-o Jina picioarele; avea impresia ca toate
oasele i se topeau. Miinile lui alunecara incet in
sus §i ii cuprinsera sinii cu multa blindeje, atin-
gind-o cu o delicatete aproape innebunitoare.
Buzele ii ratacira lene§e peste partea de sus a
unui sin, dupa care limba ii cobori u§or prin valea
dintre ei.

— ( 166 }
 T o ji pentru Q uinn )— s

Ea se infiora instantaneu tn semn de raspuns

fierbinte, spatele arcuindu-i-se din ^iroprie voinja,
iar unghiile i se tnfipsera tn umeri. I§i simjea stnii
tnfierbtntaji §i umflaji §i o dureau dtndu-i impresia
ca va muri daca el nu-i va indeparta materialul
care ti acoperea §i daca nu-i va atinge pielea.
- Alex... murmura ea stins.
El trebuie sa fi sesizat rugamintea din glasul ei
sau sa-§i fi pierdut la rindul sau rabdarea, caci
degetele lui lungi §i tndemtnatice se ocupara de
inchizatoarea sutienului. Morgan era doar vag
con§tienta de faptul ca-i trecea bretelele peste
braje, dar t§i Jinu rasuflarea ctnd t§i dadu seama
ca sutienul disparuse §i ca era complet goata
ptna la brtu.
In timpul relajiei de ctteva luni cu logodnicul ei
din colegiu, Morgan se ru§inase totdeauna de
dimensiunile ei §i nu simjise niciodata prea mult
ctnd i se atingeau sau i se mtngtiau stnii. Acum,
insa, ctnd o atinsera miinile lui Quinn, iar buzele
lui alunecara peste pielea fierbinte spre un sfirc
intarit, placerea pe care o simjea era atit de
puternica, inctt trebui sa-§i mu§te buzele ca sa nu
Jipe.
Dupa aceea nu se mai putu abjine §i Jipa, ulu-
ita de valul de senzajii care o invaluira cind el ii
cuprinse sfircul. Gura fierbinte care sugea §i lim-
ba u§oara care §icana se combinara pentru a o
V.
,— l K ay Hooper ■
—.

aduce in pragul nebuniei. Ultima farima de pu-

tere care-i mai ramasese se scurse din picioare
imediat §i ea se prabu§i moale linga trupul lui. O
Jinu cu u§urinja, intorpind-o incet §i a§ezind-o pe
pulpa lui in timp ce ii mingiia sinii.
Fu o clipa cind Morgan i§i spuse cu foarte
multa luciditate ca Quinn voia, intr-adevar, sa o
innebuneasca, dar inainte de a putea sa-l mustre
pentru acest lucru, el o ridica §i o a§eza in mijlo-
cul patului. Ea nu i-ar fi dat drumul singura; ii
descle§ta u§or degetele de dupa gitul lui §i sin-
gurul motiv pentru care il lasa sa o faca era acela
ca, evident, nu avea de gind sa o lase singura
acolo.
Scapa de ghete §i ciorapi, dupa care se
apleca in pat pentru a-i scoate papucii. Papucii ei
pufo§i. il auzi rizind u§or cind facu acest lucru §i,
chiar, §i a§a cuprinsa de amejeala, fu con§tienta
de un lucru.
- Nu-i prea sexy, murmura ea cu glas tare
inainte sa se poata opri.
- Nu, zise el ragu§it. Dar e perfect.
Ar fi vrut sa-l roage sa explice ce a vrut sa
spuna, dar el o saruta, §i miinile lui ii scoteau
pantalonii de trening §i bikinii, a§a ca uita. Dupa
aceea veni din nou linga ea, fara nimic pe el, iar
Morgan gemu cind ii simji gura din nou pe sini.
Dinjii ii frecau u§or sfircurile intarite, limba mingiia,

v
' 168
 ~"s

Toti pentru Q uinn —.

iar miinile framintau sigure §i sensibile.

Arzind §i atit de incordata, incit avea impresia
ca va exploda, Morgan ii cerceta umerii §i spa-
tele cu degete tremuratoare incercind sa stea
nemi§cata. Dar trupul ei voia sa se mi§te, trebuia
sa se mi§te §i parea sa nu poata opri sunetele
acelea care urcau de undeva din interior.
El ii mingiie burta infiorata, mina alunecindu-i
incet in jos §i ea i§i simji picioarele departindu-se
pentru el. El ii atinse triunghiul cu blindeje, dege­
tele strecurindu-i-se printre cirlionjii negri, cerce-
tind pina cind dadura de fierbinjeala umeda §i de
dorinja care pulsa. Tot soiul de senzajii o stra-
batura, fierbinji §i intense, §i nu putea sa mai re­
spire, nu-l putea ruga sa inceteze sau nu, nu
putea face nimic decit sa indure valul cald de
senzajii.
Abia cind Morgan §tiu ca nu mai putea su-
porta nici o clipa in plus, cind era sigur ca trupul i
se va sfarima, Quinn ii departa picioarele §i alune-
ca intre ele. Ea gemu cind ii simji taria neteda
desparjindu-i carnea alunecoasa, penetrind-o
incet. Trecuse mult timp pentru ea, dar, chiar §i
a§a, era in stare sa jure ca nu mai simjise nicio­
data acea intimitate §i acel sentiment puternic de
unire.
Chipul de deasupra ei era dur, ochii inflacaraji
de dorinja §i rasuflarea lui era la fel de neregulata

---------------- - --------------------
,— ( K a y Hooper

ca a ei. AtTta vazu Morgan inainte ca el sa inceapa

sa se mi§te in ea §i se lasa furata de extaz. 0 facu
din nou sa-§i piarda controlul, dar de data
aceasta era incintata de libertatea oferita. Trupul
ei, atit de perfect combinat cu al lui, raspundea
pasiunii lui §i a ei, de parea ar fi fost amanji de
cind lumea.
Intensitatea acelei pasiuni nesfirfite crescu
pina cind Morgan... aproape... ca... ajunse sa se
teama de ceea ce i se intimpla. Dar era deja prea
tirziu, mult prea tirziu, §i scoase un Jipat salbatic
in clipa cind intensitatea atinse punctul culminant.
Valuri de placere trecura peste ea, prin ea... I§i
dadu seama vag de sunetul lui aspru de u§urare
§i de minunatul lui trup greu care se lasa pe ea §i
ar fi vrut sa nu se mai mi§te niciodata.

Morgan scoase un sunet de nemuljumire cind

el o mi§ca u§or pentru a trage patura peste ei,
dar nu deschise ochii nici cind il auzi rizind u§or.
Se simjea complet inerta §i satisfacuta, iar cind o
trase din nou linga el sub patura, i§i puse capul
pe umarul lui fericita.
- Morgan?
- Hmm?

-------- --------f 170 ')------------------ -

 To^i pentru Q uinn

- M-ai iertat?
Ea tot nu voia sa deschida ochii, de§i era
perfect treaza. Dupa o clipa spuse:
- Sa nu mai spui nimanui, dar nu pot sa fiu
suparata pe tine indiferent ce-ai face.
0 strinse mai mult §i cu o mina incepu sa-i
netezeasca parul lung.
- §tiu ca nu mai e§ti suparata, dar m-ai iertat?
Atunci Morgan i§i inalja capul §i il privi. i§i
dadu seama ca era serios. Se ridica intr-un
cot pentru a-l vedea mai bine §i raspunse se-
rioasa:
- Te-am iertat. Dar sa nu-mi mai faci a§a ceva
niciodata, Alex. Cred ca a§ suporta mai degraba
sa fiu minjita decit manipulate.
El continua sa se joace cu parul ei §i se
incrunta u§or.
- Nu vreau sa te mint, spuse el incet.
- Nu, dar nici nu e§ti pregatit sa-mi spui ade­
varul, zise ea aruncindu-i un zimbet trist.
- Am motivele mele, scumpa mea, §i cred ca
sint bine intemeiate. Accepji asta?
Ea ezita.
- A§ vrea. Dar innebunesc intrebindu-ma cite
minciuni mi-ai spus oare pina acum. Poji sa-mi
promiji macar ca, pina la urma, o sa-mi spui
adevarul?
Quinn incuviinja imediat.
v
- j t l -
 K ay Hooper

- Imediat ce capcana va fi declan§ata, jur sa-Ji

spun tot.
- Atunci, accept, spuse ea calma. Dar... sa nu
min|i in legatura cu asta, da? In legatura cu noi.
Nu vreau nici o promisiune de dormitor, Alex.
Mina lui ii aluneca pe ceafa §i ii trase capul in
jos sarutind-o incet. Cu gura lipita de buzele ei,
spuse:
- Nici o promisiune de dormitor.
Morgan se crezuse epuizata, dar cind gura lui
fierbinte se freca de a ei simfi un val de energie...
§i de dorinja. Quinn se simjea la fel de inviorat;
sarutarile lui devenira §i mai pasionate §i o lipi de
perna, dind apoi patura la o parte pentru a o
vedea.
0 clipa - chiar §i dupa tot ce se petrecuse mai
inainte - Morgan se ru§ina pujin. Felul in care o
privea, atit de direct §i atent, era pujin enervant.
Dar el se apleca pentru a-i pune un sarut u§or pe
stomac, apoi altul §i altul urcind incet printre sini,
iar cuvintele iui §optite dadura o vibrajie senzuala
mingiierilor.
- Nici o promisiune de dormitor... numai ade­
varul. Iji dai seama ce-mi faci? Ce mi-ai facut chiar
din seara cind am intins mina §i te-am prins? N-a
existat o zi sa nu ma gindesc la tine, iar nopjile...
nopjile. Nopjile nu mi s-au parut lungi nicio­
data, acum, insa, a§a imi par, lungi §i reci.

172 V
,— | T o ji pentru Q uinn

- Chiar §i noaptea asta? intreba ea ragu§ita.

- Nu, spuse el ridicind capul §i privind-o cu
ni§te ochi intunecaji. Noaptea asta, nu.
Dupa aceea se mi§ca, departindu-i picioarele
§i lunecind intre ele. Ea simji carnea fierbinte cu-
fundindu-se adinc in trupul ei §i gemu datoritS
dorinjei pe care i-o stirni brusc. Miinile ei ii cu-
prinsera spatele, in care i§i infipse degetele §i
gemu, ridicind picioarele pentru a-l primi dornica.
Cu br&Jele pe sub umerii ei, el i|i strecura de­
getele prin parul ei, Jinind-o de parea ar fi incercat
sa fuga. Gura lui o acoperi pe a ei sarutind-o
fierbinte §i apasat, in timp ce partea inferioara a
trupului abia i se mi§ca.
Morgan habar nu avea ca era in stare de un
raspuns atit de iute §i total, dar se in ap spre
culme atit de repede, inert avea impresia ca se
supune unei forje a naturii. Era in ea, umplind-o,
iar trupul ei proaspat trezit, era electrizat de
senzapi. Sinii o dureau, sfircurile intarite se frecau
de parul de pe pieptul lui; trupul i se mi§ca
frenetic.
- E§ti frumoasa, spuse el ragu§it §i ochii i se
ingustara. Mai ales a§a, atit de plina de viaja §i
dornica de mine.
Nu-i putea raspunde nici daca ar fi taiat-o
cineva. Tensiunea care o incingea in interior o
Jinea intr-o stare de placere incintatoare atit de
V. ^ 173 \
 K a y Hooper )—

acuta, incit se invecina cu durerea §i nu putea nici

macar sa geama.
Ochii lui Quinn se ingustara §i mai mult cind
incepu sa se mi§te incet §i chinuitor, unduirile
subtile transformindu-se in impingeri adinci §i
lene§e §i Morgan nu mai suporta nici macar o
secunda. Avea impresia ca fiecare nerv ii pulsa
de placere §i strigatul salbatic ii fu inabu§it cind o
saruta cu pasiune.
O urma §i el dincolo de culme, trupul puternic
cutremurindu-i-se §i scojind un sunet aspru, dar
de data aceasta, satisfacuji §i vlaguiji, adormira
amindoi.

Cerul tocmai incepea sa se faca cenu§iu cind

Quinn se dadu jos din pat, atent sa nu o tre-
zeasca pe Morgan, §i se duse sa priveasca pe
fereastra dormitorului. A§a cum observase §i ea,
era obi§nuit sa lucreze noaptea §i ajunsese sa-i
fie greu sa doarma cind era intuneric.
Daca acest lucru avea sa mai dureze mult,
chiar ca se va transforma in vampir, i§i spuse el
cu tristeje.
Statea la geam §i privea strada lini§tita din faja
cladirii, perfect con§tient de rasuflarea u§oara a

v. a 174 y
,— I T o ji pentru Q uinn !— ^

femeii din pat. Cum sa o Jina in siguranja? Acea-

sta era cea mai mare grija a lui acum. Incercase
sa nu-i arate cit de zguduit fusese tn legatura cu
ce se tnttmplase pe scara de incendiu, dar ade­
varul era ca, de fiecare data ctnd se gtndea la
primejdia prin care trecuse, simjea un cujit tn
inima.
§i acum? Nu mai avea timp, fir-ar sa fie, sim­
jea acest lucru. Dupa seara care trecuse, avea sa
mearga pe o sirma la mare tnaljime fara plasa de
siguranja §i nu era sigur ca-§i putea menjine echi-
librul. Nu mai era sigur.
- Alex?
Se tntoarse imediat, traverstnd camera slab
luminata §i revenind Itnga pat. Strecurindu-se sub
a§ternut, o lua tn bra|e tmpotrivindu-se instinctului
care-1 tndemna sa o Jina cu toata puterea.
- (mi pare rau ca te-am trezit, murmura el.
- S-a intimplat ceva? intreba ea tncet, lipin-
du-§i trupul cald de al lui.
- Nu, scumpa mea, nu s-a intimplat nimic,
minji el. Cuica-te la loc.
Peste citeva minute o §i facu, atingtndu-i pielea
cu rasuflarea ei u§oara. Foarte incet, atent sa nu
o trezeasca, el ti mtngiie spatele, bucurindu-se de
senzajia matasoasa a pielii ei §i de caldura pe
care o emana din trup.
!l iubea. l-o spusese cu convingere. II iubea

---------------- -— < 175 )------:-------------

r— ( K a y Hooper

chiar daca §tia ca este un mincinos §i un hoJ. Era

ceva remarcabil. Ea era remarcabila.
Fixind cu privirea tavanul dormitorului ei,
Quinn se intreba daca il va mai iubi §i cind va afla
adevarul.

v <j7<r> j
 T o ji pentru Q uinn

CapitoCul$apte

Incaperea era scaldata de lumina cind Morgan

deschise ochii, in sfir§it, §i o clipa ramase a§a,
intinsa pe burta, in mijlocul patului, clipind som-
noroasa, cu trupul fierbinte sub a§ternut. Se sim-
fea minunat. Alta, parea. Atit de relaxata §i
mul{umita, incit ii venea sa toarca asemeni unei
pisici intinse la soare. Fiecare particica a corpului
parea sa-i friga intr-un mod ciudat §i nou §i avea
senzajia ca-§i simte inima batind in tot trupul.
Nu voia sa se mi§te, de teama sa nu faca ceva
care sa modifice sentimentui de implinire pe ca­

v J
r— ( K ay Hooper x

re-1 simjea. Dar nu era genul de femeie care sa

stea nemi§cata prea mult timp daca nu dormea,
iar toropeala o parasi. Incet-incet, i§i concentra
privirea asupra ceasului de pe noptiera. Doua-
sprezece. Douasprezece ziua.
Incruntindu-se, se ridica in coate §i se uita din
nou la ceas. Prinzul? Nu mai dormise atit de mult
de ani de zile, de ce naiba sa fi... Apoi i§i aminti.
I§i aduse aminte totul deodata §i se rasuci
brusc pentru a privi in jur, ignorind protestele
citorva mu§chi in faja aceiei mi§cari bru§te. In
camera nu se afla decit ea. Dar... haineie acelea
de pe scrinul de-la picioarele patului nu erau ale
lui? Pulover §i pantaloni negri, strinse cu grija...
Da, credea ca erau ale lui.
Morgan se ridica in capul oaselor §i abia
atunci auzi muzica razbatind slab din partea cea-
lalta a apartamentului. Nu-I auzea pe Quinn, dar
era sigura ca e acolo. Ii simjise prezenja, cu o
stranie certitudine interioara pe care o mai ob-
servase §i inainte. Se a§eza pe marginea patului
§i o durere ascujita in glezna ii aduse aminte de
peripejiile din noaptea ce trecuse. Nu arata prea
rau, doar pujin umflata §i invinejita; ridicindu-se
cu grija, vazu ca putea merge simjind doar o
durere u§oara.
Cind intra in baie, i§i dadu seama ca el facuse
du§ doar cu pujin timp in urma; aerul era inca
V. { 178 \
^— T o ji pentru Q uinn

umed, la fel §i prosopul pe care il atirnase peste

bara perdelei. I§i spuse ca folosise probabil
aparatul de ras electric pe care ea i-l oferise cind
mai statuse acolo.
Facu du§ la rindul ei, lasind apa fierbinte sa-i
limpezeasca mintea §i sa-i mingiie trupul obosit.
Mai observase citeva vinatai u§oare care erau
rezultatul luptei de pe scara de incendiu §i, dupa
acest incident §i noaptea neobi§nuit de activa, se
simjea pujin cam amorjita.
Apa fierbinte o ajuta cu siguranja, a§a ca mai
zabovi pujin, spalindu-se pe cap §i zimbind in
sinea ei cind i§i aminti ca degetele lui se in-
curcasera printre fire. Cind ie§i din baie, in cele
din urma, cu parul infa§urat intr-un prosop, se
simjea pujin amorjita, dar mult mai bine. Cauta
prin sertarele de sub chiuveta §i gasi o sticluja cu
lojiune de corp cu^mirosul parfumului pe care il
foiosea de obicei. I§i intinse pujina pe piele. §tia
ca, mai mult din cauza masajului decit a lojiunii,
mu§chii i se mai relaxara - dar pielea moale §i
inmiresmata era un avantaj in plus pe care, orice
femeie care avea un iubit, il putea aprecia.
Se infa§ura intr-un prosop §i incepu sa-§i
usuce parul gindindu-se la asta. Un iubit. Asta
avea sa fie Quinn? Nu §tia, intr-adevar, nu §tia.
Momentul, Jinind seama de imprejurari, era total
nepotrivit §i, chiar daca ar fi fost, Quinn nu era

----------------------- 179_ ----------------------

,— K a y Hooper

ceea ce se numea previzibil.

Sau conventional. Deoarece era cine era §i
ceea ce era, n-ar fi fost deloc de mirare ca acel
interludiu cu ea sa nu Tnsemne decit o pauza
intr-o situate incordata, care sa-i ofere o desca-
tu§are §i o descarcare a tensiunii sexuale.
Era o idee deprimanta, i§i spuse ea, dar tre­
buia sa se gindeasca logic, cel pujin. Era, in fond,
un barbat neobi§nuit de frumos §i fermecator, in
jur de treizeci de ani §i, de§i misteriosul Quinn ar
fi vrut sa nu ri§te sa fie expus datorita unei vieji
sexuale, persoana lui Alex din timpul zilei ii ofe-
rise, fara indoiala, compania multor femei dornice
de-a lungul anilor. Dovada era foarte clara; "fusese
un amant priceput §i sensibil §i pentru asta era
nevoie de experienja §i de o amanunjita cu-
noa§tere a trupului unei femei §i a lucrurilor care ii
faceau placere.
Morgan nu era §ocata de aceste ginduri. De
fapt, nu era deloc surprinsa. Era o femeie ra|io-
nala §i chibzuita §i avusese la dispozijie saptamini
intregi de cind il cunoscuse pe Quinn pentru a se
gindi. Meditase la el §i la ceea ce ar fi insemnat o
legatura cu el pina intr-atit, incit era .convinsa ca
luase in considerare fiecare posibilitate.
Numai ca nu-i era de folos. Chiar daca in ul-
timele saptamini putuse sa se deta§eze sentimen­
tal indeajufis pentru a contempla posibilele

180 y j
,— { Toti pentru Q uinn I—

consecinje ale faptului de a aduce in patul ei un

ho| foarte renumit §i foarte enigmatic, odata ce
acest lucru se intimplase, puterea ei de deta§are
disparuse. Ramasesera numai sentimentele §i
toate ii spuneau ce simjea. Il iubea. Dincolo de
orice rajiune, il iubea.
§i asta trebuia sa indure, indiferent ce ii
rezerva viitorul.
Pina cind i se usca parul, Morgan ajunse la
hotarirea de a se conduce dupa instinct. Ce
altceva avea de ales? Viaja ii era clar definita, nu
existau mistere, lucruri ascunse, nume false...
minciuna. Cine §i ce era ea era clar pentru el. Pe
de alta parte, cine §i ce era el, nu se §tia inca.
Singuru! lucru de care era sigura era acela ca
facea ceva primejdios.
A§a ca, pina cind avea sa se declan§eze cap­
cana intinsa de Quinn lui Nightshade, instinctul ei
ii spunea sa accepte orice ii oferea el §i sa aiba
cit mai multa rabdare. Dupa ce toate acestea se
terminau §i el ii spunea adevarul, poate aveau sa
vorbeasca de vreun viitor pentru ei. Sau poate
nu.
Poate ca e( se va intoarce in Europa, la viaja
care ii placea §i pe care o cuno§tea atit de bine.
Fara ea.
In orice caz, nu putea face nimic pentru ca e)
s-o iubeasca sau sa ram ina cu ea. Mai repede ar
/ Kay Hooper

fi putut prinde un fulger intr-o sticla decit pe el §i,

in plus, n-ar fi vrut sa-l oblige sa faca ceva. In­
diferent ce avea sa faca, pina la urma, trebuia sa
fie din proprie inijiativa, fara vreo presiune din
parteaei.
Se intoarse in dormitor, §i se gindi pujtin ina­
inte sa scoata un capot auriu de matase din du-
lap. Era unui din acele lucruri pe care le cumpara
o femeie singura, dar pe care nu le purta, pentru
ca erau menite sa fie privite de un barbat, ceva
elegant care mingiia trupul cu senzualitate;
Ei bine, existau presiuni... §i presiuni. In fond,
nici o femeie care i§i merita numele nu statea cu
miinile in sin, lasind barbatul pe care-1 iubea sa ia
hotariri fara sa-i atraga atenjia asupra citorva
avantaje pe care le oferea o femeie rajionala. Era
cit se poate de corect.
§tia ca arata bine in capotul acela simplu. Cu-
loarea i se potrivea, iar materialul stralucitor i se
lipea de corp exact unde trebuia. Nu putu sa nu
zimbeasca in timp ce i§i lega cordonul, amin-
tindu-§i de treningul de noaptea trecuta §i de pa­
pucii pufo§i. Asta da trecere de la ridicol la
sublim!
Descup, se duse in living-room. Era gol, iar la
televizor se transmiteau videoclipuri. I§i continua
drumul spre bucatarie, unde il gasi pe Quinn, cu
spatele la ea, pregatind ceea ce pareau a fi clatite
v
4 182 y
 T o ji pentru Q uinn )— x

cu fructe. Pentru ca o ajutase la bucatarie in timp

ce se vindeca in urma impu§caturii, Morgan nu
ramase surprinsa de priceperea lui. Era imbracat
intr-o pereche de blugi §i o cama§a alba, o parte
din lucrurile pe care le lasase acolo cu citeva
saptamini in urma.
Ea §tia foarte bine ca faptul ca se mai afla
acolo era un semn bun, Pe jumatate se a§teptase
sa piece inainte sa se trezeasca ea. Totu§i refuza
sa acorde prea multa importanja acestui lucru.
„Cite un pas odata, a§a se merge.“
- Buna, zise ea vesela.
El ii arunca o privire peste umar, deschizind
gura sa spuna ceva ce ramase, insa, nerostit. in
schimb, ochii sai verzi o masurara incepind de la
picioarele descuije §i pina la parul sclipitor; dupa
aceea rasuci butonul aragazului la minimum,
puse spatula pe dulap §i veni spre ea.
- Totdeauna uit cit de inalt e§ti §i-mi aduc
aminte doar cind stai linga mine. De ce, oare?
spuse ea dupa citeva minute cu rasuflarea taiata.
- Habar n-am, spuse el adulmecindu-i gitul §i
inhalind incet. Miro§i minunat.
Cu brajeie petrecute pe dupa gitul lui §i cu
picioarele in aer, fiindca o ridicase, Morgan scoa­
se un sunet in semn de raspuns §i se intreba vag
cum era posibil ca trupul sa-i fie atit de tare §i,
totufi, sa-l simta atit de minunat lipit de al ei. Bra-

-------------- (j8 3 _ N
; — —-----------
 K ay Hooper

Jele lui o Jineau strins, a§a tnctt era sigura ca nu

exista nici un centimetru din corpul ei care sa nu
fie lipit de al lui §i, din moment ce capotul era
extrem de subjire, avea impresia ca numai hai-
nele lui ii desparjeau.
Apoi, el i§i inal|a capul deodata, incruntat §i
Morgan se trezi din nou cu picioarele pe pamint.
- Imi piacea, protesta ea.
El zimbi u§or, dar privirea ii ramase incruntata.
Cu o mina ii dadu parul pe spate cu blindeje.
- Scumpa mea, eu am facut asta?
Ea nu simti durere cind o atinse foarte u§or
chiar sub ureche, dar §tia ca vorbe§te despre o
mica vinataie pe care o vazuse §i ea in oglinda.
- Nu, cred ca prietenul nostru de pe scara de
incendiu a facut-o. Daca n-ar fi purtat manu§i,
poate i-ai fi luat amprentele de pe mine. A fost
atunci cind mi-a pus pinza pe fata.
Quinn incuviinta incet §i in ochi ii aparu o
scinteie pe care ea nu o intelese. El se apleca §i o
saruta scurt, de§i la fel de domic ca §i inainte.
- Am auzit du§ul, a§a ca mi-am zis ca e§ti gata
pentru micul dejun.
Morgan ii zimbi.
- Mor de foame. Dar ai rasucit butonul la ma­
ximum, in loc sa-l inchizi, a§a ca s-au ars clatitele.
Injurind printre dinfi, el ii dadu drumul §i se
repezi sa ia clatitele arse. Morgan porni instalajia
V
 Toti pentru Q uinn I— v

pentru evacuarea fumului, sperind sa nu se

declan§eze detectorul de fum de linga dormitor §i
deschise §i geamul pentru a fi mai sigura. O
adiere racororasa patrunse ascultatoare §i fumul
se risipi inainte sa produca vreo paguba.
- Ma bucur ca am facut mai multa compozijie,
spuse el aruncind la gunoi clatitele arse. Trebuia
sa fi banuit ca o sa apari aici a§a cum trebuie sa fi
aratat Elena din Troia.
- Lingu§itorule, spuse Morgan.
Amestecind compozijia, Quinn ii arunca un
zimbet.
- Spune-mi, Morgan, crezi ceva din ce spun?
- Pe jumatate, recunoscu ea umplindu-§i o
cea§ca de cafea. Ar trebui sa ma consider buna
de dus la psihiatru daca a§ crede mai mult decit
atit.
El rise, dar ii arunca din nou o privire, de data
aceasta mai sobra.
- Regrete?
Amintindu-§i ce spusese el despre ce putea
rezulta cind intre d o i oam eni care se iubesc nu
exista incredere, ea scutura din cap §i zimbi.
- Nu, nu am regrete. Am §tiut ce fac.
O clipa el se concentra asupra indeletnicirii
sale, aruncind in sus cu dexteritate clatitele aurii.
- Am fost amindoi nesabuiji, spuse el incet.
§tiind ca acea discujie avea sa aiba loc la un

h 185 y
,— f K a y Hooper )—

moment dat, Morgan era pregatita, a§a ca ti

raspunse calma:
- Daca te referi la anticoncepjionale, atunci
nu-{i face griji. Medicul meu mi-a dat de acum doi
ani ni§te pastile pentru ciclu neregulat.
El o privi foarte direct.
- Nu trebuie sa-Ji faci griji in legatura cu
altceva.
- Nici tu.
Rezemindu-se de dulap, ea zimbi cu regret.
- Lumea a devenit periculoasa, nu?
Quinn se apleca §i o saruta blind de data
aceasta.
- Totdeauna a fost, scumpa mea. Singura
deosebire este ca acum pericolele nu sint atit de
evidente - §i prea adesea tind sa fie fatale.
- Da. Uneori e groaznic sa fii adult, spuse
Morgan.
Dar, fiind din fire o femeie optimista, i§i afinti
privirea asupra lui in timp ce punea clatitele pe
doua farfurii, plimbindu-§i-o peste umerii lui laji,
apoi mai jos spre mijlocul ingust, coborind pe
§olduri fi pe picioarele lungi. Arata teribil de bine
in blugi.
- Dar, de asemenea... uneori nu-i rau deloc.
Gindurile trebuie sa i se fi reflectat in, voce,
caci el zimbi fara sa o priveasca §i murmura:
- E§ti o rautate, Morgan.
v \ 186
 To$i pentru Q uinn I— s

- Nu, sint doar o fiinja omeneasca, spuse ea,

dupa care umplu ce§tile cu cafea §i il ajuta sa
duca mincarea pe masuja din bucatarie.
Abia mai tirziu, dupa ce terminara §i strinsera
masa, Morgan orienta discujia cu grija intr-o
direcjie mai serioasa.
- Alex... n-ai de gind sa-mi spui cine e
Nightshade, nu?
El o urmase in living-room, iar cind ea ii puse
intrebarea, i§i lasa miinile pe umerii ei §i o intoarse
spre el.
- Am mai vorbit despre asta, Morgan. Daca
te-ai afla faja-n faja cu cineva despre care ai §ti
ca e Nightshade, ai fi sigura ca n-ai reactions in
vreunfel?
- Banuiesc ca nu, zise ea §i ii susjinu privirea.
Dar a§ vrea sa §tiu cit de mult am stricat lucrurile
urcind pe scara aia de incendiu aseara.
El nu se facu ca nu injelege.
- Aproape deloc - daca il pot convinge pe
Nightshade ca te-ai dus acolo doar sa-l vizitezi pe
Alex Brandon, fara sa §tii ca eu sint Quinn.
- De ce a§ crede ca l-a§ gasi pe Alex pe un
acoperi? la miezul nopjii? intreba ea sec.
- Ajuta-ma sa ma gindesc la un motiv, vrei?
spuse el pe un ton pe masura. Nu vreau ca
~Nightshade sa inceapa sa se intrebe daca §tii ca
sint Quinn. Pentru ca, odata ce ar face asta, ar
V. -( 187 )■
/— I K ay Hooper I—

putea sa se fntrebe §i de ce q femeie cinstita §i

integra ca tine tine secret acest lucru.
- Mirosind astfel o capcana?
- In locul lui, eu asta a§ face.
Morgan t§i mu§ca buza de jos o clipa, dupa
care se tndeparta de el §i se a§eza pe fotoliu, nu
pe canapea. Nu putea sa gfndeasca daca o
atingea §i voia sa se gindeasca.
Quinn se a§eza la capatul canapelei de linga
fotoliul ei, urmarind-o grav.
- Alex... el §tie ca e§ti Quinn. Adica, §tie ca
Alex Brandon este una §i aceea§i persoana cu
Quinn.
Se simtea o u§oara interogajie in tonul ei, de§i
era sigura ca are dreptate.
- §tie.
- Atunci nu injeleg. El §tie ca tu e§ti Quinn, tu
§tii ca el e Nightshade... §i amindoi stnteji cautaji
de police in citeva Jari. Amindoi jintiji M isterele
tre cu tu lu i pentru ca aceasta colecfie este ceva ce
§i-ar dori orice hot - §i fiecare din voi §tie ca
celalalt e interesat. Cum poate sa ajunga la
capcana?
Quinn ezita §i apoi ofta.
- De fapt, e o in§elatorie. Vezi tu, din motive
despre care a§ prefera sa nu vorbesc, Nights­
hade nu poate da lovitura singur. Are nevoie de
un partener - §i acela sint eu.
 To |i pentru Q uinn I— ^

Morgan deschise gura, dar o inchise imediat.

Daca Quinn spunea ca „prefera sa nu“ discute
ceva, atunci nu avea sa discute, cu siguranja.
A§a ca, in loc sa-l intrebe ceva in legatura cu
asta, spuse doar:
- Bine. Dar de ce n-ar putea acjiona Quinn
singur? Adica, de ce ar avea nevoie Quinn de
Nightshade?
- Din mai multe motive, raspunse el destul de
binevoitor. Unui ar fi acela ca Statele Unite repre-
zinta... un teren necunoscut pentru Quinn. Chiar
§i un hot care Pare sa acjioneze singur, are ne­
voie de contacte: surse interioare sau informatori
pe care se poate baza, oameni de incredere care
sa-i ofere echijDamentuI necesar, un mijloc de
transport rapid §i sigur dupa ce face treaba.
Toate legaturile mele sint in Europa §i mi-ar fi
extrem de greu sa transport colecjia acolo. Dar
am venitpentru ca, a§a cum ai spus §i tu, colectia
Bannister e irezistibila. A§a ca... atunci cind dau
peste un alt hot care cerceteaza muzeul - §i su-
praviejuiesc glonjului sau - odata ce ma vindec,
ma decid sa-l fcaut. El e suparat ca l-am gasit,
birieinteles, dar eu ii spun clar ca nu-mi pasa cine
e §i ca n-am de gind sa intru pe teritoriul lui. Nu,
am de gind sa. ma intorc in Europa, dar vreau
nespus de mult sa iau cu mine o piesa din co­
lectia Bannister.

'------------------------'" .I89 ------------------------

 —
K ay Hooper

- Diamantul Bolling? intreba ea.

Quinn zimbi.
- Glume§ti? Afurisitul ala e blestemat. De
fiecare data cind a fost furat de-a lungul existenjei
sale pline de peripejii, a adus numai nenorocire
hojului.
- N-am §tiut ca asta-i blestemul, spuse ea
uluita.
- Ah, da, §i e bine atestat acest lucru. Dia­
mantul a intrat in miinile familiei Bannister in jurul
anului 1500 - in mod legitim. Un englez pe nume
Edward Bannister a descoperit diamantul brut in­
tr-un piriu din India. Zacind a§a sub cerul liber.
- Asta zic §i eu noroc, spuse Morgan.
- Da. Oricum, a dat piatra la §lefuit §i i-a oferit-
o logodnicei sale ca dar de nunta. Prima incer-
care de a fi furat a avut loc, de fapt, chiar in timpul
lunii de miere, iar hojul §i-a rupt gitul incexcind sa
sara pe fereastra. Se spune ca Edward, care sta­
tea linga cadavrul hojului fara sa aiba nimic alt-
ceva pe el decit un cearceaf, pe care a apucat
sa-l ia in graba de pe patul nuptial, a deelarat in
fa|a tuturor care erau de faja ca diamantul era,
evident, destinat sa aparjina familiei sale §i, deci,
de atunci incolo va'fi considerat o amuleta. Apoi a
numit piatra diamantul Bolling.
- De ce Bolling?
Quinn zimbi din nou.
V
 -1 T oti pentru Q uinn I— x

- Pai, nu-l putea numi diamantul Bannister,

pentru ca avea deja unui cu acel nume, a§a ca
trebuia sa se gindeasca la altceva. §i se pare ca
avea un simj al umorului foarte dezvoltat. Hojul
care §i-a rupt gitul incerdnd sa fure piatra se nu-
mea Thomas Bolling.
- §i piatra pe care n-a putut s-o fure avea sa-i
poarte numele o ve§nicie. Asta da ironie. §i e un
renume foarte ciudat.
- Thomas Bolling ar fi tndntat, probabil; se
pare ca era §i prost §i cam depravat §i ar fi trecut
prin viaja complet ne§tiut daca nu s- ar fi intflnit cu
acel frumos diamant galben.
Morgan 11privi cu atenjie.
- E§ti sigur ca nu scorne§ti totul acum? Vor-
be§ti cu prea mare u§urin|a.
- Jur ca nu. fntreaba-l pe Max.
- Hmmm. Bine, penrma ce s-a mai intimplat?
- Pai, rostind ceea ce credea el ca este un
avertisment, care avea sa-i indeparteze cel pu|in
pe hojii superstiJio§i, se pare ca batrinul Edward
a pus o baza foarte solida pentru blestem. Poate
ca destinul asculta. Sau poate ca a fost un §ir
foarte lung de hoji uimitor de ghinioni§ti. In orice
caz, diamantul Boiling a inceput sa-§i faca o
reputajie. Pe vremea aceea ctntarea probabil cel
pufin o suta de carate, poate chiar mai mult, a§a
ca era o Jinta extrem de atragatoare. Mai tirziu,
v. J
,— ( K a y Hooper I—

dupa ce a fost §lefuit §i pus pe pandantiv, era atit

de splendid, incit pujini rezistau tentajiei. In cei
patru sute de ani care au urmat, au avut loc du-
zini de incercari de a fi furat, unele chiar extrem
de ingenioase. Dar nimeni n-a reu§it sa-l ia familiei
Bannister. Toji hojii au murit, fara excepjie - majo-
ritatea tragic. Cijiva au fost prin§i §i au murit in
inchisoare, dar, oricum, tofi au murit din cauza
acelei pietre.
Morgan se infiora u§or. Nu era superstijioasa,
dar povestea aceea o inspaimintase. Fara indo-
iala, pentru ca era indragostita de un hoj de biju-
terii. I§i drese glasul §i spuse cu asprime:
- Sa nu cumva sa te apropii de el.
El zimbi §i se mi§ca deodata, alunecind de pe
canapea |i a§ezindu-se in genunchi in faja fo-
toliului ei. Inainte ca ea sa poata face ceva, miinile
lui ii atinsera genunchii, departindu-i u§or. I§i Jinu
rasuflarea cind degetele lui calde ii mingiiara par-
tea din exterior a pulpelor, apoi le simji lune-
cind in sus foarte incet, pe sub capotul de
matase, pina cind ii cuprinsera §ezutul §i o tra-
sera spre el.
- N-o sa fur diamantul Bolling, Morgan, mur-
mura el privind-o cu ochii umbriji de pleoape
grele §i foarte inten§i.
O saruta pe git cind capul ei se rezema de
speteaza fotoliului. Buzele lui coborira apoi incet
v ^ 192 >
 Tof:i pentru Q uinn

de-a lungul V-ului de piele matasoasa expus de

reverele capotului, iar vocea i se ingro§a.
- Smaraldul Talisman il vreau eu.
Morgan \§\ strecura degetele prin parul lui §i
trase u§or, incruntindu-se pujin, amejita, ctnd el o
privi. ^
- II vrei?
- Adica... Nightshade cre de ca smaraldul
Talisman este cel pe care-1 vrea. Putem sa vorbim
asta mai tirziu?
fi prinse cu delicateje buza de jos intre dinji,
o roase u§or §i apoi o saruta'cu o pofta ne-
simulata.
Ea ii simji miinile puternice pe §ezut, framin-
tind, in timp ce ii tragea trupul spre el §i gemu in
gura lui in clipa cind mijlocul ei descoperit veni in
contact cu materialul aspru al blugilor lui. Fara sa
stea pe ginduri, ea il cuprinse cu picioarele, iar
degetele incepura sa-i mingiie umerii §i partea de
sus a spatelui cu frenezie.
El i§i strecura o mina intre ei doar atit cit sa
traga de cordonul capotului, iar ea sim|i cum
acesta se desface imediat de parea ar fi fost facut
special sa alunece de pe trupuri infierbintate.
Sinii ii erau zdrobiji de pieptul lui, iar senzajia
pe care i-o dadeau hainele lui pe trupul ei gol o
innebunea.
II dorea chiar in clipa aceea, dorinfa inlaturind
v { 193 >-
 K a y Hooper

orice altceva cu o viteza aproape inspaimin-

tatoare. Nu-§i dadu seama ca miinile ei ii trageau
cama§a decit cind trebui sa se lase pujin pe
spate pentru a-i descheia nasturii §i incordarea
chipului §i dorinja care ardea in ochii lui ii spu-
neau ca este la fel de nerabdator ca §i ea.
Quinn o ajuta §i azvirli cama§a intr-un col|. Isi
descheie blugii §i ii lasa in jos doar atit cit era
necesar, dupa care ii trase §olduri!e spre el, iar
carnea lui tare ii patrunse adinc in trup. Pulpele ei
ii inconjurara strins mijlocul, iar trupul i se arcui
imediat in semn de raspuns §i Morgan se auzi
scojind un strigat incoerent de placere cind il
simji pulsind in ea.
Miinile lui ii acoperira sinii, framintind §i
mingiind, §i i§i lasa capul in jos pentru a-§i plimba
limba prin valea dintre ei. Ea ii strinse umerii, simjind
mu§chii de sub degetele ei incordindu-se §i
relaxindu-se dupa cum se mi§ca, tensiunea aceea
salbatica amplificindu-se iute in ea §i furind ce-i mai
ramasese din suflare, lasind-o intr-o suspendare
minunata.
Apogeul fu la fel de iute §i acut ca ascen-
siunea. Quinn o cuprinse in braje §i o Jinu strins,
in timp ce amindoi se cutremurau sub forfa valu-
rilor de extaz care ii stabateau... lasindu-i fara
vlaga.
Morgan ramase cu fa{a ascunsa in curbura

t- G K )
 T o ji pentru Q uinn

gitului lui, respirindu-i mirosul masculin amejitor in

timp ce inima reincepea sa-i bata normal. Nu voia
nici sa se mi§te, nici sa deschida ochii. Nu voia
decit sa-l Jina a§a cit o tinea el §i sa se lase prada
senzapor.
Cu toate acestea, i§i dadu seama treptat ca,
de§i uimitor de erotice, pozijiile lor nu erau deloc
comode acum cind pasiunea se stinsese pentru
moment. De fapt, Morgan era tentata sa rida. Un
fotoliu in living-room-ul ei, pentru numele lui Dum-
nezeu, §i in toiul zilei. Chiar daca fusese covo-
rul, probabil ca il dureau genunchii cumplit §i
niciodata nu se mai mirase atit de mult de ea
insa§i.
' El i§i ridica privirea, deodata, §i o privi zimbind,
dar cu ochi salbatici.
- Daca rizi, jur ca te string de git, ii spuse el cu
o voce care era inca ragu§ita.
Trebuie sa fi simjit ca i§i rejinuse risul. Cu si-
guranja ca nu se putea sa fi banuit...
I§i drese glasul §i incerca sa nu mai zim-
beasca.
- Imi pare rau, dar nu ma pot abjine. Nu ma
amuza faptul ca ar fi ceva caraghios, dar sint pu-
Jin... uimita. Ce s-a intimplat? Adica, purtam o
discujie cit se poate de seriosa §i, la un moment
dat...
- Da, exact. Absolut, spuse el §i o saruta,
 K a y Hooper I—

dupa care se dadu pujin la o parte §i trase fer-

moarul blugilor fara sa se osteneasca sa inchida
§i nasturele. Hai s-o facem din nou.
Morgan se trezi trasa in picioare §i i§i Jinu
rasuflarea cind sfircurile ei sensibilizate se frecara
de parul lui de pe piept. Nu era deloc sigura ca
aveau s-o |ina picioarele, iar cind miinile lui ii
cuprinsera §ezutul tragind-o spre el, fu sigura ca
nu aveau s-o {ina.
j Stai pu|in.
Incercind sa gindeasca limpede pentru ca o
deranja ceva, ea il batu cu degetul aratator in
piept pentru a-i atrage atenjia complet.
- E vorba de ce mi-ai spus despre... capcana
ta. Ai venit aici doar ca sa-l prinzi pe Nightshade?
Asta-i planul?
- Mmm, aproba el adulmecindu-i gitul.
- §i atunci..., ingaima ea cind el ii mu§ca u§or
lobul urechii. Atunci, de ce ai luat pumnalul in
seara aceea cind ne-am cunoscut?
- Pentru camuflaj, murmura el. Te-ar fi mirat
daca n-a§ fi luat nimic.
- Aha. Hmm... Alex? §tiu ca te-am mai intre­
bat, dar... tu ai furat diamantele Carstairs?
- Nu, zise el oprindu-se din explorarea gitului
ei doar atit cit s-o ia in braje.
0 saruta cu pofta §i porni spre dormitor,
adaugind vesel:

v ■< 196 y
r— i T o ji pentru Q uinn )—

- Doar le-am imprumutat.

Abia mult timp mai tirziu Morgan reu§i sa-§i
adune forjele pentru a vorbi §i vocea ii era plina
de ingrijorare.
- Le-ai imprumutat. E§ti nebun, §tiai?
El rise u§or.
- Ai riscat ingrozitor de mult furind acel colier.
Ai fi putut fi prins. Sau ucis.
- Aveam nevoie de el, Morgan. Nightshade a
cerut un... semn de buna credinja.
- L-ai furat pentru el?
- L-am imprumutat ca sa creada ca l-am furat.
Colierul va fi returnat, nu-Ji face griji.
- Daca spui tu...
Ridicindu-se intr-un cot, linga el, Morgan ii privi
chipul relaxat §i spuse uimita:
- E aproape patru dupa-amiaza §i noi sintem
in pat.
El deschise un ochi §i apoi il inchise la loc
stringind-o in braje §i oftind incintat.
- A§a-mi place sa-mi petrec dupa-amiaza.
Ea incepu sa se joace cu parul de un auriu
intunecat de pe pieptul lui.
- Da, dar eu n-am vorbit cu nimeni la muzeu.
§i, cind o sa vorbesc cu ei, ce-o sa le spun?
Mi-am luat o zi libera, ceea ce fac extrem de rar,

j
< 197 >
/■
—I K ay Hooper

§i nu pentru ca m-a§ fi ciocnit de Nightshade pe o

scara de incendiu aseara.
Quinn deschise ochii. Erau inca stralucitori §i
foarte calmi. Zimbea u§or.'
- Te-ar deranja daca ar afla ca sintem amanji?
Ea scutura din cap nerabdatoare.
- Nu, bineinjeles ca nu. Dar... faptul ca sintem
amanji... nu-Ji va crea probleme? Cu Nightshade,
vreau sa spun.
Dupa o clipa, Quinn spuse:
- Nu, daca-l conving ca te-am sedus pentru a
objine anumite informajii in legatura cu expozijia.
Foarte con§tienta de privirea iscoditoare din
ochii ei, Morgan zimbi.
- De aceea nu m-ai intrebat absolut nimic de­
spre expozi|ie? Ca sa fiu convinsa ca nu urm ar-
e§ti objinerea de informa|ii?
El ii dadu la o parte de pe faja o §uvija de par
stralucitor §i degetele ii zabovira pujin pe obrazul
ei.
- Poate. Nu obi§nuiesc sa fac a§a ceva,
Morgan. A§ vrea sa injelegi.
Ciudat, dar il credea. Cu tot farmecul §i ex-
perienja lui sexuala, nu era genul de barbat care
sa seduca o femeie numai pentru a smulge in­
form al. Nu pentru ca ar fi fost un lucru lipsit de
onoare, ci pentru ca era cel mai previzibil lucru -

—
%
 T o ji pentru Q uinn j— ^

§i Quinn alegea intotdeauna imprevizibilul.

- Scumpa mea?
Dindu-§i seama ca tacuse prea mult, ea spuse:
- Injeleg - §i te cred. Sper doar ca Nightshade
sa nu-§i dea seama ca ar fi fost inutil sa tncerci sa
objii informajii de la mine; nu injeleg absolut nimic
din sistemul de alarma.
- §tie care Ji-e sfera de activitate la fel de bine
ca oricine altcineva familiarizat cu muzeul, dar
cred ca-l pot convinge ca mi-ai furnizat o infor-
majie foarte prejioasa. Daca e§ti de acord, bine-
injeles.
- Ascult.
Quinn se incrunta pujin.
- Lasa-ma sa ma gindesc mai intii. Ce-ar fi sa
ne imbracam §i sa dam o raita pe la muzeu? §tiu
ca nu vei fi lini§tita decit cind te vei convinge ca
nu s-a prabu§it tavanul azi pentru ca n-ai fost
acolo.
- Foarte amuzant, spuse ea, zimbind. Suna ca
un plan.

Mersera pe jos citeva sute de metri de la

locuinja lui Morgan pentru a lua ma§ina lui Quinn,
care se afla exact in locul unde el o parcase cu o

V
 K ay Hooper

seara in urma, la o distanja destul de mica ce nu-i

supuse la prea mare efort glezna, care inca o mai
durea. Niciodata nu parea linga muzeu cind era
Quinn, ii explica el, pentru a evita ca ma§ina sa-i
fie observata.
- De aceea ai fost nevoit sa ma duci in braje
azi-noapte, remarca ea.
- A fost unui din motive.
Morgan nu intreba mai mult, ci incerca sa
menjina conversajia la un nivel lejer. Undeva, in
subcon§tient, asamblase incet toate farimele de
informa|ii pe care le adunase in ultimele s'apta-
mini. Eliminind unele lucruri §i reexaminindu-le
pe altele in lumina unor informafii mai recente,
incerca sa formeze un puzzle fara sa §tie cum
trebuia sa arate imaginea finala.
Era un proces lent §i suparator, dar trebuia
sa-l indure din doua motive. Deoarece Quinn nu
voia sa-i spuna tot adevarul - cel pujin, deocam­
data - §i fiindca era prea curioasa pentru a
a§tepta sa i se spuna. Avea o minte extraordinara
§i, chiar daca nu-§i facea griji pentru omul pe
care-1 iubea, tot cintarea situajia.
Numai ca multe din piesele puzzle-ului plu-
teau inca in mintea ei cind ajunsera la muzeu,
a§a ca lasa aceasta problema deoparte pentru
moment. Fiind mai pujin de o ora pina la inchi-
dere, erau mai mulji cei care ie§eau decit cei care
V.
•
. 200
 T o ji pentru Q uinn I— s

intrau; se parea ca fusesera mulji vizitatori in ziua

aceea.
- Trebuie sa tree pe la paza §i pe la camera
computerelor, ti spuse ea lui Quinn cind ajunsera
in hoi. Pentru orice eventualitate.
El incuviinja §i ii duse mina u§or la buze
mingiindu-i-o cu dragoste.
- 0 sa ma plimb pujin pe aici.
Morgan ezita, dar dupa aceea ii zimbi §i se
indrepta spre culoarul cu birouri intrebindu-se ce
anume voia sa vada oare in mod deosebit. Nu
credea nici macar o clipa ca era atit de lipsit de
interes cum paruse. Nu era c h ia r banuitoare cu
el, dar i§i formase un respect considerabil pentru
natura lui in§elatoare innascuta. Avea sentimentul
ca n-ar fi mers niciodata pe un drum drept daca
ar fi gasit un altul ocolit.
Trecu mai intii pe la camera paznicilor, vorbind
pujin cu doi dintre ace§tia care pareau foarte ne-
pasatori §i care ii spusera ca fusese o zi lini§tita,
netulburata decit de numarul obi§nuit de copii
pierduji temporar de parinji §i de vreo doua cer-
turi intre indragostiji. Morgan ramasese uluita cu
ani in urma descoperind ca un numar surprin-
zator de indragostiji alegeau muzeele ca locuri
unde sa-§i rezolve problemele - probabil crezind
ca incaperile §i coridoarele spa|ioase §i cu rezo-
nanja erau mult mai discrete decit in realitate.

v { 201 V
s— I K a y Hooper

Datorita propriilor cuno§tin{e Tn legatura cu

sistemele de siguranja care inconjurau asemenea
lucruri de valoare, Morgan era mereu con§tienta
de camerele video, de paznicii care patrulau §i de
ceilalji vizitatori, a§a ca muzeul nu era deloc ceea
ce considera ea fie romantic, fie discret.
Cu acel gind in minte, inainta pe culoar spre
camera computerelor, unde o gasi pe Storm in-
cruntindu-se in timp ce apasa tastele cu repe-
ziciune.
- Buna, zise Morgan pe un ton obi§nuit re-
zemindu-se de tocul u§ii. Ce s-a intimplat?
Micuja blonda termina de batut §i apasa pe
tasta de introducere, dupa care se lasa pe spate,
privindu-§i prietena cu un interes solemn.
- Nu prea multe. Dar cu tine ce s-a intimplat?
Fiindca nu se jena prea u§or, Morgan nu ro§i
sub privirea aceea iscoditoare.
- Pai, ma simt mai bine decit ieri.
- Aha. Chiar §i dupa cloroform?
- Nu asta a fost evenimentul important al serii.
- Sper ca nu. Quinn?
Morgan zimbi.
- Se vede?
- Doar cit se poate de bine, zise Storm zim-
bind la rindul ei. E§ti pujin zapacita, nu?
- Pujin. §i cu toate celelalte probleme... Sa
zicem ca iau lucrurile a§a cum sint.
V.
■
( 202 y
 T o ji pentru Q uinn j— n

- Probabil ca e cel mai bine, spuse Storm,

dupa care paru mai serioasa. Jared zicea ca se
crede ca Nightshade ar fi pus mina pe tine.
- Da.
Morgan nu avea chef sa ofere prea multe
amanunte tn legatura cu atacul; situajia era mult
prea complicate.
- Asta-i norocul meu. Asculta, Max a trecut azi
pe aici? Ma simt ingrozitor de vinovata ca n-am
venit.
- De fapt, e chiar aici. Prin muzeu, pe undeva.
E §i Dinah; in biroul lui Ken.
Inijial angajata pe post de custode adjunct al
muzeului, Dinah nu mai lucra oficial, dar venise de
citeva ori in decursul ultimelor saptamini sa dea o
mina de ajutor numai pentru ca-i facea placere.
Ken Dugan fusese neobi§nuit de ocupat atit cu
noua expozijie, cit §i cu ajutorarea altor muzee,
a§a incit nu gasise inca o persoana care sa o
inlocuiasca pe Dinah. Astfel stind lucrurile, ii fu­
sese mai mult decit recunoscator pentru sprijinul
acordat.
- Ma due §i eu s-o vad, ii spuse Morgan lui
Storm. Incearca sa-l gase§ti pe Max. Hm... dar
unde-i Bear?
Nu vazuse nicaieri pisicuja.
- E la Wolfe - care §i el e pe undeva prin
muzeu.
V 203
s— f K a y Hooper )— x

Computerul piui in clipa aceea atragindu-i

atenfia lui Stom vcare se indrepta sa verifice sem-
nalele electronice.
- A devenit pujin cam nervos. La Wolfe ma
refer.
Acest lucru o mira pe Morgan, pentru ca rare-
ori se intimplase sa-l vada pe expertul in securi-
tate tulburat de ceva.
- Din cauza capcanei? intreba ea.
Storm dadu o comanda scurta §i apoi f§i privi
prietena zimbind.
- Nu. Din cauza unei nunji religioase din Loui­
siana. Chiar inainte ca Jared §i Dani sa se casato-
reasca, voia sa cautam un preot care sa ne
casatoreasca imediat, dar nu putem face a§a
ceva. Dupa §ase baieji, mama a inceput sa puna
bani deoparte chiar din ziua na§terii mele §i nu-i
pot strica placerea. A§a ca, in clipa asta chiar,
acasa, treburile sint in toi. Iar Wolfe e pujin agitat
cind se ginde§te sa-mi cunoasca familia §i sa
intre in biserica.
Nu pare deosebit de fngrijorata, f§i spuse Mor­
gan amuzata. Dar nici nu avea vreun motiv sa fie.
Indiferent eft de nervos era din cauza calvarului
care fl a§tepta in Louisiana, era cit se poate de
clar ca Wolfe o iubea foarte mult pe Storm §i ca
ar fi fost nevoie de mult mai mult decit de ni§te
rude pentru a-l indeparta de ea. Ar fi fost nevoie
V < 204}
, i T o ji pentru Q uinn V—^

de ceva absolut, i§i spuse Morgan. Ca, de exem-

plu, sfir§itul lumii.
- Slujba §i reputajia lui stnt tn joc §i el t§i face
griji pentru citeva boabe de orez §i pentru florile
de lamtija, spuse ea.
- Barbajii sint tare ciudaji, nu crezi?
Rizind u§or, Morgan ii facu cu mina §i pleca
mai departe pe culoar. Se opri in biroul ei, unde
descoperi ca mapa nu era acolo unde o lasase §i
apoi i?i continua drumul spre biroul custodelui,
care se afla in capatul culoarului. 0 gasi pe Dinah
Bannister la biroul lui Ken; draguja §i delicata
ro§cata tocmai inchidea telefonul §i expresia ei
u§or nedumerita se preschimba in ingrijorare cind
i§i ridica privirea §i o vazu pe Morgan tn prag.
- Hei, te simji bine?
- Foarte bine, o lini§ti Morgan ftiind ca sotia lui
Max era la curent cu ceea ce se intimplase seara
trecuta. De fapt, acum mi se pare totul ca un
co§mar, ca §i cum n-ar fi avut loc niciodata.
- Max zice ca ai fi putut fi ucisa.
Quinn spusese ace!a§i lucru, t§i aminti Morgan.
- Eu §tiu... totul s-a intimplat atit de repede,
incit n-am avut timp sa ma sperii. Oricum, s-a
terminat.
Arunca o privire prin biroul aglomerat al lui Ken.
- Nu mi-ai vazut cumva mapa? Nu era pe
biroul meu, a§a ca m-am gindit...
V J
 K a y Hooper ^
— 'N
- Este cumva asta?
- Da, muljumesc. Probabil ca a avut Ken
nevoie de ea. Ar fi trebuit sa vin azi.
- Nu te mai simji atit de vinovata, pentru nu­
mele lui Dumnezeu, spuse Dinah amuzata. De
luni de zile lucrezi extrem de mult, a§a ca o zi
libera neprevazuta n-a facut rau nimanui. §i, in
plus, din cite §tiu, n-au fost probleme.
- Erai incruntata cind am venit, remarca
Morgan, dar Dinah clatina din cap u§or.
- Ah, tocmai vorbisem cu Stuart Atkins - par-
ca de la C ollie r M useum , nu? - §i mi-a spus ca
exista citeva muzee in zona care au probleme cu
sistemele de alarma. Se declan§eaza aiurea,
chestii din astea. Dar aid totul pare sa fie in ordine.
- Bine cunoscute cuvinte goale, spuse Mor­
gan.
- §tiu, tocmai de aceea o sa-i spun lui Max de
telefon. Pentru orice eventualitate.
Morgan incuviinja, fiind de acord ca era cel
mai bine. Mai ramase pujin acolo pentru a sta de
vorba cu Dinah, dupa care se duse iar in biroul ei
pentru a-§i lasa mapa. Apoi porni in cautarea lui
Quinn.

V
' 206 J
 ! Toti pentru Q uinn i— N

CapitoCul opt

Holul de la intrare era aproape pustiu cind

Morgan il strabatu pentru a ajunge la scari, dar la
jumatatea drumului il intilni pe Leo Cassady.
Colecjionarul zvelt §i prezentabil zimbi de cum o
vazu §i se opri cind ajunse in dreptul ei.
- Buna, Morgan. Vad ca Alex nu te-a ucis
dupa ce te-a dus acasa aseara.
Ea avu o u§oara tresarire cind i§i aminti ca
trecuse mai pujin de o saptamina de cind il cu-
noscuse oficial pe Alex Brandon, dar reu§i sa-i
zimbeasca lui Leo.

v. 1 207 V
 K ay Hooper I—

- Nu, nu m-a ucis, dar am impresia ca viaja nu

va mai fi aceea§i.
- Din vina mea?
- Pai, a fost petrecerea ta, Leo. Dar... oricum
banuiesc ca tot ne-am fi intilnit. Colecjionarii au
fost atra§i in numar mare de expozijie.
- Da, se pare ca nici eu nu m-am putut Jine
departe, zise el pufin sec. Alex e aid?
- Pe aici pe undeva, spuse Morgan. §i Max,
de asemenea.
- Am vorbit sus cu Max, dar pe Alex nu l-am
vazut. Saluta-I din partea mea, da?
- Bineinjeles. La revedere.
Morgan continua sa urce scara, in timp ce el
continua sa coboare, iar cind ajunse sus, ea se
opri pu|in pentru a se uita inapoi, urmarindu-l cu
privirea pe Leo, care se indrepta spre u§a de la
intrare. Nici chiar rhersul acela lene§ nu putea
ascunde u§urinja §i grajia care proveneau de la
mu§chii perfect controlali, ca ai unui dansator sau
ai unui atlet.
Ce spusese Quinn? „Daca te-ai afla fa{a-n faja
cu cel despre care ai §ti ca e Nightshade..."
Nightshade era cineva cunoscut ei. Probabil
cineva pe care-1 cuno§tea bine sau, cel pujin, pe
care-1 vedea in mod obi§nuit, altfel Quinn i-ar fi
spus cine era. Sa fi fost Leo?
Strinse balustrada masiva §i privi absenta de-a
V \ 208 V
 T o ji pentru Q uinn ; —n

lungul culoarului, gindurile amejindu-i-se §i facin-

du-i-se dintr-odata foarte frig. Leo? Era cu sigu-
ranja un colecjionar §i, de§i nu facuse niciodata
caz, afirma singur ca placerea lui pentru obiectele
rare §i prejioase era o obsesie. Calatorise in toata
lumea adunindu-le, platind sume incredibile pen­
tru a avea ceea ce nimeni altul nu putea sa aiba...
Leo... Nightshade?
Morgan nu voia sa creada a§a ceva. Nici
macar nu putea sa creada ca ar fi fost posibil.
Nightshade omorise oameni - inclusiv o tinara de
douazeci §i doi de ani pe care Alex Brandon o
iubise ca pe o sora. Nightshade il impu§case pe
Alex - Quinn.
Nightshade o adormise pe ea insa§i cu clo-
roform.
Oricit ar fi incercat, Morgan nu putea sa-§i
aminteasca nimic caracteristic in legatura cu cel
care o Jinuse ca intr-o menghina facind-o sa-§i
piarda cuno§tinJa. Era mai inalt decit ea, dar nu
§tia cu cit mai inalt. Puternic. lute. Nu-§i amintea
nici un alt miros in afara de cloroform §i nici un
zgomot in afara de cel al zbaterilor ei.
Ar fi putut, oare, Leo sa adoarma cu cloroform
o femeie pe care o cuno§tea bine §i a doua zi sa
o salute cu zimbetul pe buze?
Quinn spusese ceva odata in legatura cu abili-
tatea de a minji chiar §i in condijii dificile. Spu-

------------- 2Q9 ------------

r— I Kay Hooper I--
sese ca era nevoie de un anumit curaj - sau de o
fire dedublata. Poseda, oare, Leo a§a ceva?
Nu avea de unde sa §tie. Cutremurindu-se,
Morgan se intoarse §i porni spre expozijie, unde
se a§tepta sa-l gaseasca pe Quinn. Se intreba
daca i-ar fi spus adevarul in cazul in care ea l-ar fi
intrebat daca Leo era una §i aceea§i persoana cu
Nightshade. Se intreba daca putea sa faca acest
lucru.

- Nu-mi place, spuse Max.

- Nici nu ma a§teptam, zise Quinn oftind §i
privindu-l prudent. Amindoi §tim ca Morgan e im-
pulsiva; am infuriat-o §i ea a venit sa-§i verse na-
duful pe mine. A fost destul de de§teapta sa-§i
dea seama de unde supravegheam muzeul §i
destul de furioasa pentru a urea scara de in-
cendiu.
- §tiu, Alex, spuse Max mi§cind din umeri
pentru a-§i mai alunga din tensiune. Ceea ce nu
§tiu - §i tu ai fost foarte evaziv - este ce cauta
Nightshade pe acea scara de incendiu. Daca era
el, bineinjeles.
Cei doi barba{i se aflau intr-o galerie apropiata
de expozijie, intr-un loc deschis, a§a incit nimeni

210
 To$i pentru Q uinn —s

nu se putea apropia fara sa fie vazut §i vorbeau in

§oapta.
Quinn nu dorise a§a de mult acea discujie, dar
§tia ca, mai devreme sau mai tirziu, tot trebuia sa
aiba loc; Max era mult prea inteligent pentru a nu
injelege ce se intimplase cu o seara in urma.
- Nu Ji-a explicat Jared? intreba el cit de calm
putu.
- Nu. A zis ca erai prea tulburat pentru a vorbi.
Am senzajia ca are sa-Ji puna §i el ni§te intrebari.
Quinn abia se abjinu sa nu tresara. Banuia ca
Jared ii pregatise deja citeva intrebari, avind timp
destul pentru a se gindi la ceea ce el insu§i i§i
amintea ca spusese. „Poate a devenit banuitor in
legatura cu mine §i a venit sa ma caute...“
A fost singura data, in intreaga sa cariera, cind
i§i amintea sa fi fost atit de tulburat - de recenta
vizita a lui Morgan - incit vorbise fara sa se gin-
deasca. lar acum Jared ajunsese, probabil, deja
la concluzia ca identitatea lui Nightshade nu mai
constituia un mister pentru Quinn.
Lasind acest lucru pentru a fi rezolvat mai
tirziu, Quinn i§i drese glasul §i spuse pe un ton
sincer §i convingator:
- Nu-i chiar atit de complrcat, Max. Night­
shade, daca a fost, intr-adevar, el, bineinjeles,
probabil ca cerceta muzeul - de§i, nu-mi dau
seama cum de nu l-am vazut - §i trebuie sa ma fi

------------------ 211 --------------------

 K a y Hooper

zarit pe acoperi§. N-am de unde sa §tiu ce avea

de gind sa faca, fire§te, dar e clar ca Morgan i-a
aparut in cale §i a adormit-o pujin. Am auzit ceva
§i am coborit inainte sa apuce sa mai faca ceva,
dar el disparuse. Asta-i tot.
Max nu-§i lua ochii de la chipul lui nici o clipa.
- Aha. la spune-mi, Alex; tu porji dupa tine
cloroform noaptea?
- Se §tie ca da, recunoscu el candid. E un
mod eficient §i neprimejdios de a rezolva unele
probleme care se pot ivi pe nea§teptate.
- §i Nightshade face la fel?
- A facut-o seara trecuta.
Dupa un moment indelungat de tacere, Max
intreba:
- Morgan e cumva in primejdie?
Quinn raspunse cu sinceritate:
- Voi face tot ce-mi sta in putin|a sa nu fie.
Max se incrunta u§or.
- Nu mi-ai raspuns la intrebare.
- Ji-ani raspuns in singurul mod in care am
putut. Max, exista citeva lucruri pe care nu le-am
prevazut in plan, iar Morgan face parte dintre ele.
Se pare ca e... cam dificil sa prevezi ce poate sa
faca in fiecare clipa, a§a ca nu pot fi sigur ca nu
va mai urea vreo alta scara de incendiu afurisita.
Dar nu voi lasa sa i Be intimple absolut nimic.
- Detii controlul asupra situajiei atit de bine,
V
 To$i pentru Q uinn

tnctt sa poji promite asta?

- Max... tncepu Quinn, dar se opri §i ofta. Uite
ce e, dupa ce va trece seara asta, voi §ti cit de
bine dejin controlul, dar pina atunci nu-fi pot da
un raspuns. Trebuie doar sa ai tncredere in mine
pentru ca §tiu ce fac.
- Bine, zise Max incet. 0 sa a§tept... ptna
miine.
- Atit ifi cer.
Cu pu{in noroc, va gasi ceva plauzibil ptna
atunci. Ori va face in a§a fel, TncTt sa-l evite pe
Max ptna se va termina totul.
- Acum te rog sa ma scuzi, dar trebuie s-o
caut pe Morgan.
- Salut-o din partea mea.
Max a§tepta ptna ctnd celalalt se tntoarse §i
adauga:
- Alex? Tu ai furat colierul Carstairs?
Quinn nu era tntr-atit de imprudent TncTt sa
adopte o expresie jignita, dar reu§i sa dea un
raspuns sincer:
- Nu, Max, nu l-am furat.
Max nu mai spuse nimic, ci doar incuviinja §i tl
urmari cum iese din galerie. O clipa mai tirziu, nu
fu deloc uimit sa-l vada pe Wolfe aparind din ca-
patul celalalt §i venind linga el. Purttnd o geaca
neagra din piele §i fiind u§or tncruntat, Wolfe nu
prea arata a expert tn securitate, cu attt mai pujin

— — -------- 213 ------------—

✓— i K ay Hooper I—

cu cTt purta pe umar o pisicuja ro§cata.

Dar Max era obi§nuit cu imaginea, chiar §i cu
pisica, din moment ce, in ultimele zile, Wolfe fu-
sese mereu insojit de Bear. Continuind sa pri-
veasca in urma lui Quinn, spuse meditativ:
- Incep sa cred ca Alex ma minte.
- Acum §tii §i tu cum e, spuse Wolfe fara sa fie
surprins §i nu fara o oarecare satisfacfie.
- Nu te-am minjit niciodata. Am ascuns doar
parji de adevar.
- Da, sigur, zise Wolfe §i adauga pujin abatut:
Poate ca Alex face acela§i lucru. §tim amindoi ca
nu minte decit atunci cind e convins ca va ie§i
basma curata. Daca minte acum, atunci sint gata
sa pun pariu ca §tie mult mai mult decit ne spune
noua.
- §i eu sint gata sa pariez, zise Max, dupa
care ofta. §i a mai aparut o problema. A sunat
mama. E in Australia, dar vine incoace.
Chipul lui Wolfe se insenina, dar se incrunta
imediat.
- Momentul nu e tocmai potrivit, Max. N-ai
putut s-o opre§ti?
- S-o opresc pe mama? facu Max cu o nein-
credere politicoasa.
- larta-ma, am uitat, spuse Wolfe clatinind din
cap. Eh, poate o sa se termine totul pina ajunge.
Miau, facu Bear pe un ton sarcastic.

. 214
r~ \ T o ji pentru Q uinn

Max se uita la pisicufa §i ofta.

- Bear, nici eu n-a§ fi putut s-o spun mai bine.

Vazind-o tn faja unei vitrine, Quinn se opri

pujtin pentru a o privi. I§i dadu seama vag ca se
anunfase ora Tnchiderii §i ca, fara indoiala, ar fi
fost injelept sa iasa din muzeu cit mai repede §i
fara sa se intilneasca din nou cu Max, dar nu se
putea grabi.
La ce se gindea, oare? Cu frumosul ei chip
solemn §i cu ochii ei mari, atenji, statea cu rrninile
u§or tmpreunate §i se uita la diamantul Bolling.
Era imbracata simplu, intr-o pereche de blugi §i
un pulover, cu parul revarsat pe spate ca un foe
negru §i numai cind o privea i§i simjea inima
batind mai repede §i fiecare mu§chi tncordin-
du-i-se.
Se intreba daca ea §tia, oare, ce-i facuse. Era
cu siguranja con§tienta de raspunsul fizic; nu-§i
putea infrina dorinja faja de ea, dar nici nu in-
cercase. §tia ea, insa, enormitatea acestui lucru?
Avea, oare, idee ca o dorea §i ca avea nevoie de
ea extrem de mult?
Viaja, indeosebi in ultimii ani, il facuse sa de-
vina. expert in a ascunde sau a-§i masca senti-

< jF s f>
J
 K a y Hooper j— v

mentele, dar nu era sigur ca putuse sa ascunda

ceea ce simjea faja de ea. Jared aflase cu si-
guranja despre seara trecuta. Max §tia, de§i nu
spusese nimic despre acest lucru, din noaptea
cind Quinn fusese Tmpu§cat.
Dar Morgan §tia?
Se apropie de ea, furi§indu-se instinctiv,
pentru ca fusese nevoit s-o faca atit de des, dar
ea nu tresari cind o lua in braje. §tiuse ca era el.
- Uite o placa, spuse ea aproape absenta.
Spune povestea diamantului, dar nu la fel de
interesant ca tine.
- IJi muljumesc, scumpa mea.
li dadu parul la o parte cu nasul §i o saruta pe
git. Pielea ei era deosebit de moale acolo §i ii
placea nespus de mult cum se simjea pe buze.
- Mmm. Nici macar n-am citit. Adica, am ajutat
la aranjarea tuturor placujelor pentru fiecare
piesa, dar nu m-am ostenit sa le citesc.
- Erai ocupata cu alte aspecte ale expozijiei, ii
aminti el punindu-i un alt sarut sub ureche.
Piele moale... invinejita de o mina cruda.
Vinataia aceea il mai umplea inca de o furie
extraordinara, aproape criminala, adaugind-o la
§irul lung al delictelor lui Nightshade, §i i§i plimba
buzele u§or peste locul respectiv.
Morgan scoase un sunet slab, dupa care se
intoarse in brajele lui pentru a-l privi §i i§i puse
 To|i pentru Q uinn )— ^

miinile pe pieptul lui. Zimbea, dar ochii ei aurii

erau adumbriji de pleoape grele amintindu-i de
senzualitatea pe care el o iubea atita. §i vocea ii
era pujin ragu§ita cind spuse:
- Amindoi §tim cite camere video sint in-
dreptate asupra noastra chiar in clipa asta. Nu
§tiu ce vrei tu, dar eu n-am chef sa servesc drept
distracjie paznicilor.
Quinn o saruta foarte u§or.
- Nu, banuiesc ca nu.
Se dadu inapoi doar pujin, dar ii lua mina §i i-o
Jinu cu fermitate.
- IJi dai seama ca muzeul se inchide?
Ea incuviinfa, dar mai arunca o privire stra-
lucitorului diamant Bolling. Cind se indreptara
apoi spre u§a, ea spuse:
- De ce §i-l doresc hofii? Adica, de ce ar vrea
cineva intreg la minte sa fure ceva care are o
poveste ca asta?
- I n afara de valoarea uluitoare, mai e vorba §i
de un egotism total, spuse Quinn. Fiecare din cei
care au incercat sa-l fure a crezut ca va fi invin-
gator.
- §i acum? Nightshade crede in blesteme?
Quinn raspunse mai incet:
- Nightshade crede ca trebuie sa posede
ceea ce-i distruge pe alji oameni §i e de parere
ca va putea. E, intr-un fel, imun la pericole. Crede
V_
 K ay H ooper )— v

ca e dreptul lui... destinul lui... sa posede o fru-

museje neprejuita.
Morgan i§i ridica privirea spre el.
-Tu cecrezi?
El ridica din umeri.
- Ca incearca doar sa-§i umple golul din su-
flet, Morgan. E un om gol, lipsit de tot ce con-
teaza.
Con§tient de privirea ei cercetatoare, Quinn se
intimida u§or §i adauga apoi mai senin:
- Psihologie 101.
Morgan nu raspunse nimic. In schimb, amu-
zindu-l din nou cu hotarirea ei de a primi raspuns
la toate intrebarile, chiar §i in momentele cele mai
nepotrivite, dupa cum observase el, spuse:
- Am citit acum citva timp placuja smaraldului
Talisman. Vrei - mai bine - zis, Quinn - il vrea
numai pentru ca se presupune ca a aparjinut
odata lui Merlin?
- Un smarald de o suta cincizeci de carate
valoreaza mult, indiferent cui a aparjinut odata.
- §tii ce vreau sa spun.
El §tia, intr-adevar.
- De fapt, Quinn §i-a ci§tigat reputafia de a...
hm, de a lua lucruri cu origini ciudate sau asocieri
supranaturale. Nu tot timpul, doar din cind in
cind. Dar Nightshade §tia asta. l-a fost u§or sa
creada ca Quinn a facut atita drum numai pentru

\ 218 )■
 T o ji pentru Q uinn I— n

a tncerca sa puna mina pe aceasta piesa.

- Evitind diamantul Bolling?
- l-am spus ca sint superstijios §i ca ma tern
foarte mult de blesteme. M-a crezut.
Lasind expozijia in urma, se indreptara tacuji
spre scara §i incepura sa coboare. Pe la juma-
tatea drumului, Morgan vorbi din nou, cu un glas
pujin nesigur.
- Alex, daca a§ vrea sa ghicesc cine e Night­
shade... .
- Nu, Morgan, spuse el calm. Daca ai §ti cine
e n-ar folosi la nimic - ba chiar s-ar inrautaji lu-
crurile. N-ai de ce sa afli ptna la momentul potrivit.
Crede-ma.
Morgan t§i ridica privirea spre el cind ajunsera
in hoi §i incepu sa rida incet.
- Am stabilit deja ca n-am de ales, spuse ea
§i, inainte ca el sa-i poata raspunde, continua cal-
ma: E§ti liber ptna la miezul nopjii, nu-i a§a?
- Mai mult sau mai pujin, spuse el. Ma gin-
deam sa mincam ceva §i sa ne intoarcem la tine
acasa.
- Mi se pare o idee foarte buna.
Dupa aceea nu mai discutara despre Night­
shade sau despre alte probleme suparatoare §i
Quinn fu bucuros. §tia ca ar fi trebuitsa-§i men-
{ina atenjia asupra acestor lucrurf, suparatoare
sau nu, dar toata atenjia lui parea ajintita asupra
V •, 219
/—A K a y Hooper )— v

ei. II fascinase din prima seara cind se cunoscu-

sera, iar intilnirile utterioare nu facusera decit ca
acea fascinajie sa devina §i mai profunda.
O gasea magnifica. Nu numai din punct de
vedere fizic, de§i pina §i o statuie de marmura
doar cu o forma vaga de barbat §i-ar fi parasit
soclul luindu-se dupa ea cu draga inima. Nu,
Morgan avea ceva mai mult decit frumusefe. Era
neobi§nuit de plina de viaja, cu un spirit interior
atit de sclipitor §i puternic, incit razbatea prin ochii
ei aurii §i parea chiar sa-i ilumineze pielea per­
fects. Vocea ii er$ alerta §i muzicala, iar tonul in-
deajuns d e gutural pentru a face d in fiecare
cuvint o mingiiere, §i mintea ei... mintea ei.
Inteligenja era doar o parte din ea, de§i avea,
cu siguranja, destula. Avea un simj al umorului
care, uneori, era ie§it din comun §i totdeauna acut.
O intuifie extraordinara. Mai multa sensibilitate §i
sentimentalism decit ar fi vrut sa recunoasca. §i
poseda o rezerva serioasa de buna dispozijie §i
farmec.
Quinn banui ca fusese profund ranita in v/a|a
- §i nu numai de logodnicul acela prea prost pen­
tru a depa§i exteriorul ei sclipitor §i a patrunde in
aurul pur din interior. Fusese judecata superficial
de prea multe ori, i§i spuse el, §i asta o inva|ase
sa-§i pazeasca inima vulnerabila.
Ceea ce facea §i mai remarcabil faptul ca se

•,.220 ^
 H T o ji pentru Q uinn )— v

putuse indragosti de el. Tot nu-i venea sa creada.

0 parte din el se temea chiar ca, daca i§i pe-
treceau prea mult timp impreuna, ea avea sa-§i
dea seama, la un m o m ent dat, ca gre§ise in pri-
vinja sentimentelor ei, dar o alta parte din el, mai
profunda, vedea §i recuno§tea un adevar lum inos
in ochii ei. s
Marfi seara, tirziu, se ridicase fara chef din pat
pentru a se Tmbraca. Era aproape unsprezece §i
trebuia sa treaca pe la hotel inainte de a intra in
pielea lui Quinn. f§i petrecusera o mare parte din
seara in pat §i, de§i nu prea dormise in ultimele
zile, se simjea deosebit de plin de energie.
Morgan i§i strinse citeva perne la spate §i i§i
trase cearceaful peste sinii goi in timp ce-l privea,
iar in lumina veiozei, ochii ei pareau nesfir§iji. Pen­
tru prima oara de cind parasisera muzeul, aduse
vorba de Nightshade, cu un glas calm.
- Te-ai gindit la vreun motiv pe care l-a§ fi avut
crezind ca-l voi gasi pe Alex Brandon pe un aco-
peri§ la miezul nopjii?
- Unui singur, marturisi el, a§ezindu-se pe
marginea patului pentru a-§i pune cizmele. Numai
daca Alex iji spusese ca se va afla acolo. Un loc
ciudat pentru o intilnire, dar banuiesc ca e destul
de plauzibil pentru ca Nightshade sa creada. Mai
ales ca am de gind sa intru in defensiva imediat.
Morgan se gindi o clipa.

---------------- ------- 221 ----------------------- -

 K a y Hooper I— N

- Pentru ca nu avea ce cauta pe scara aceea

de incendiu?
- Exact. §i, cu atit mai pujin, cu cloroform. Eu
ma afiam acolo pentru a studia muzeul ca sa-i
gasesc lui o cale de intrare j>i el a venit fie sa ma
verifice, fie cu un alt gind. Ii voi spune ca a dat
dovada, cel pujin, de o totala lipsa de incredere
in partenerul sau. Ba cred ca o sa fiu chiar foarte
indignat. Atit de indignat, incit nu voi imparfi cu el
informajia vitala pe care am objinut-o de la tine.
- Ah, ma intrebam chiar cind o sa revenim la
acest subiect, spuse ea privindu-l ginditoare.
Daca te a§tepji sa-l atragi a§a, atunci ar trebui sa
fie o informajie foarte buna. §i, din moment ce eu
nu §tiu prea multe in legatura cu sistemul de si-
guranja, ce altceva a§ putea dezvalui?
El se apleca sa o sarute, tragind de timp, nu
pentru ca ar fi evitat sa-i raspunda, ci, pur §i sim-
plu, pentru ca ajunsese ca sarutui ei sa-i fie la fel
de necesar ca aerul. Cind se opri, in cele din
urma, fara nici un chef, trebui sa faca un efort
extraordinar pentru -a nu se dezbraca §i a nu se
strecura sub a§ternut linga ea - iar expresia
aceea somnoroasa §i senzuala din privirea ei nu-l
ajuta deloc.
I§i drese glasul, dar vocea ii era tot mai
ragu§ita.
- Pai, mi-ai spus ceva ce numai citeva per-

V----------------------------- / ' 222 ' ------ ------------------------- ^

 T oti pentru Q uinn I— ^

soane §tiu, draga mea. Mi-ai spus ca Max inten-

Jioneaza sa-§i doneze piesele din colecjie unor
muzee, chiar inainte de inchiderea acestei ex-
pozijii.
Ea fu uimita o clipa, dupa care incuviinja incet.
- Aha. Odata ce colecjia va fi impra§tiata prin
toata Jara - ba chiar in toata iumea - nu va mai
putea spera sa puna rrrina pe muite din piese.
- Exact. Cu pufin noroc, acest lucru il va pune
pe ginduri cel pujin. §i, daca il cunosc bine, il va
face chiar sa acjioneze mai repede decit a
planuit.
Morgan incuviinfa din nou, dar apoi i§i mu§ca
buza de jos §i il privi.
- Alex, ai grija. Cind Nightshade se mi§ca mai
repede e periculos.
0 saruta din nou, reu§ind sa nu se implice
prea mult de asta-data.
- Nu-{i face griji, scumpo, pot sa-mi p o rt de
grija. Doar Ji-am spus ca intotdeauna cad in
picioare.
Quinn n-ar fi vrut sa piece, dar, in acela§i timp,
era nerabdator sa-l vada pe cel cunoscut sub
numele de Nightshade §i sa-i distraga atenjia de
la Morgan; aceasta nu avea sa fie in siguranja
decit cind ochii aceia lacomi vor fi indreptaji din
nou asupra colec-jiei Bannister.
Acest gind il facu sa se ridice de pe pat §i sa

------------------ <' 223 ' I-----------------

 K ay Hooper )— \

piece, dar trebui sa se opreasca in pragul u§ii sa

o priveasca. Nu se putu abjine §i fi spuse:
- S-ar putea ca in zori sa caut un loc unde
sa-mi pun capul obosit. Ai vreo sugestie?
Ea zimbi incet §i acel adevar luminos ii juca in
ochL
- Banuiesc ca incuietoarea e u§or de deschis.
§i apoi mai e §i geamul; nici cu el nu vei avea
probleme. Ai de ales. Eu voi fi aid.
Quinn injelese ca nu va avea nici o dificultate
de a se intoarce. §tiind ca Morgan il a§tepta, nu
se mai intreba decit daca va putea sa indure
orele lungi pina dimineaja.

- E vreo problema? il intreba Quinn pe Jared

cind i se alatura la citeva minute dupa miezul
nopfii.
- N-am vazut nimic.
Banuind ca Nightshade le descoperise ascun-
zatoarea, Jared §i Quinn stabilisera la telefon mai
devreme, in cursul zilei, sa se mute intr-alt loc,
intr-o alta cladire. A§a ca se intilnira intr-un birou
de la etajul al patrulea, ale carui ferestre dadeau
spre muzeu, unui din cele citeva spa|ii neocupate
in prezent, pe care ei le inchiriasera inainte de
v_
224 h J
 To$i pentru Q uinn I— ^

deschiderea expozijiei.
Incercind sa evite o confruntare cu Jared,
Quinn ii spuse cu o voce normala:
- Bine, atunci. Salut-o pe Dani din partea mea.
- Nu atit de repede.
Jared se a§eza pe marginea unui birou uria§,
care fusese lasat acolo de fo§tii ocupanji, pozijie
care dadea de injeles ca nu avea de gind sa
piece deocamdata. Incaperea era foarte slab
luminata, dar expresia i se vedea foarte bine. Era
sumbra.
Quinn se rezema de pervazul ferestrei §i privi
peste drum prin jaluzelele venejiene. Bine lumi­
nata din toate parjile, cladirea muzeului parea cit
se poate de lini§tita. Nici un aju to r dintr-acolo, ?§i
spuse el cu tristeje aproape dorindu-§i cijiva til-
hari inarmaji care sa ia cu asalt muzeul.
- Alex?
- Da? spuse el privindu-§i fratele peste umar.
- Te-am susjinut in treaba asta de la bun in-
ceput, spuse Jared cu voce domoala. Am incal-
cat ni§te legi §i am modificat altele, pentru ca
§tiam ce inseamna pentru tine prinderea lui Night­
shade. Deocamdata nu regret.
- Ma bucur, m urm ura Quinn.
- A§teapta. Te-am lasat sa-l minji pe Max; nu
mi-a facut placere, dar motivele tale aveau sens.
Te-am lasat sa-l minji pe Wolfe, de§i §tiam prea

v. \ 225 \
 K a y Hooper )— s

bine ca ne va omori probabil pe amindoi cind va

afla adevarul. Dar, sa fiu al naibii, frajioare, daca o
sa te las sa ma minji §i pe mine.
Quinn nici nu se mi§ca, nici nu vorbi. Familia-
rizat cu sunetul primejdiei, o sesiza in glasul lui
Jared. §i, de§i era cu doi centimetri mai inalt, pu-
Jin mai plat in umeri §i mult mai putemic, nu voia
sa se puna cu Jared.
Mai ales cind §tia ca gre§ise.
- Vreau sa §tiu adevarul, Alex.
- Bine, zise Quinn incet. Ti-a§ fi spus oricum.
Poate nu in seara asta, dar... curind.
Jared trase adinc aer in piept §i il expira incet.
- Spune-mi.
§i Quinn se conforma.

In cele citeva zile care urmara, Morgan fu

neobi§nuit de lini§tita, mai ales ca se trezea in
fiecare dimineaja cu un ho| pasional in pat. Atunci
nu era calma, caci dorinja ei faja de Quinn parea
sa devina §i mai puternica pe zi ce trecea, dar
cind il lasa in patul ei dormind pentru a se duce la
muzeu in fiecare dimineaja, se infa§ura in seni-
natate ca intr-o cochilie.
De§i ceilalji observara ca, dincolo de zimbetul

v
\ 226 y J
 i To|i pentru Q uinn I— n

§i de ochii ei ginditori funcjiona o minte foarte

ascujita, nu spusera nimic. Storm o §icana in le-
patura cu efectul pe care Quinn il avea asupra ei.
Inca j se mai inmuiau picioarele §i o lua o ame-
Jeala de fiecare data cind i§i amintea de mo-
mentele lor de iubire, fir-ar sa fie! Atit Max, cit §i
Wolfe facusera miraji comentarii in legatura cu
calmul ei nou descoperit, dar Quinn nu-i spusese
niciodata ca o considera schimbata.
Lui Morgan ii convenea. Nu incerca sa ascun-
da faptul ca era indragostita de Quinn (nici n-ar fi
putut, caci pancarta de deasupra capului era
foarte clara), dar raminea calma in aceasta
privinja. Chiar fatalista. Ce-o fi, o fi.
Era ceva in§elator, bineinjeles.
El venea in fiecare zi la muzeu sa o ia - uneori
la prinz, dar invariabil la ora inchiderii - §i i§i pe-
treceau seara impreuna, pina cind el trebuia sa
piece pentru a deveni Quinn. II gasea intotdeauna
linga ea cind se trezea, de§i habar n-avea cit timp
i§i petrecea in apartamentul ei; i§i pastra aparta-
mentul de la Im perial, unde se ducea cel pujin q
data pe zi. Nu propuse sa se mute la ea, dar nici
Morgan nu abordase subiectul.
I§i petrecea timpul cu el cu injelepciune. Fa-
ceau dragoste des, fara ca dorinja sa se stinga
vreun pic. \\ lachina pina Cind incepu s-o inveje
cum sa sparga o incuietoare, de§i sus|inea ca o

( 227
face doar ca s-o impresioneze cu priceperea lui.
De fapt, chiar era impresionata. §i, ca intotdea-
una, stateau de vorba. Morgan nu-i punea prea
multe intrebari, dar cele asupra carora se oprea
erau formulate cu grija §i la momentul potrivit. §i,
poate datorita faptului ca devenea din ce in ce
mai nervos din cauza capcanei, Quinn nu baga
de seama ca, de fapt, ea culegea farime de infor­
m a l intr-un mod foarte discret, dar metodic.
Ptna vineri, Morgan avu impresia ca §tia, cel
pujin, partial, ce se petrece - §i de ce. Daca nu se
in§ela, avu impresia ca descoperise 0 motivate a
lui Quinn Alex Brandon, acea forja interioara care
il conducea in viaja §i care ii influenja alegerile §i
deciziile. Odata ce facu acest lucru, el inceta sa
mai fie Alex sau Quinn pentru ea; nu se mai refe-
rea la el folosind persoana a treia, cind discutau
despre oricare dintre cele doua personalitaji ale
lui. Credea ca-l injelege pe cel care era acum §i
Alex deveni la fel de real cum fusese Quinn din-
totdeauna.
Pina simbata ajunse, de asemenea, la con-
cluzia ca iubitul ei era in bucluc pina in git - §i nu
din cauza lui Nightshade. Evita cu mare grija sa
fie singur fie cu Max, fie cu Wolfe, iar cind Jared
aparu la muzeu din senin dupa-amiaza, la pujin
timp dupa sosirea lui Alex, fu dureros de evident
ca, intre cei doi frafi, exista o tensiune foarte mare.
 To|i pentru Q uinn

Morgan se afla in hoi, chiar la capatul culoa-

rului cu birouri, urmarind cu atenfie cum Alex sta-
tea de vorba cu Max linga biroul paznicilor, in
timp ce Jared §i Wolfe discutau la numai cijiva
pa§i de ei. Toji patru pareau neobi§nuit de gravi -
pentru a nu spune sumbri - iar Morgan avu un
sentiment ciudat... Ca §i cum mintea ei ii spunea
ca era o primejdie acolo, chiar in faja ei, trebuind
numai s-o vada...
Apoi, privirea ii fu atrasa de o mi§care dincolo
de ei §i il vazu pe Leo coborind scarile. §tia ca
fusese sus, in expozijie; o vizita in fiecare zi cu o
precizie de ceas. Ii striga ceva lui Max, ridicind
mina in semn de ramas bun §i ie§i din muzeu fara
sa para ca o vazuse.
- Morgan, ai... larta-ma. N-am vrut sa te sperii.
Se intoarse §i il vazu pe Ken Dugan pe culoar.
Izbuti sa zimbeasca.
- Nu-i nimic, Ken. Doar ca am foarte multe
lucruri in cap. Ce voiai sa ma intrebi?
Ca de obicei, custodele era u§or suparat.
- N-ai facut lista cu instalatorii pe care-i putem
chema in timpul expozijiei? Cu cei pe care i-ai
verificat?
- Ba da, raspunse ea incet. De ce?
- E vorba d e. instalajia de aer condijionat.
Morgan, n-ai observat ce cald e aici?
Din moment ce ei ii era de obicei cald cind
V
H 229 ^ J
 K ay Hooper I—

Alex se afla in apropiere Morgan nu observase.

Dar acum, cind ii spusese Ken, i§i dadu seama ca
era cam sufocant chiar §i in holul acela spajios.
- Cred ca ai dreptate.
- S-o fi blocat termostatul, spuse Ken. §i,
Jinind seama de faptul ca instalajia e la fel de
veche ca §i cladirea, cred ca ar fi bine sa veri-.
ficam imediat.
Morgan se uita la ceas §i se incrunta.
- Ma due sa dau ni§te telefoane - dar ma-ndo-
iesc ca va veni cineva pina luni, Ken. Probabil ca
va trebui sa oprim instalafia de aer condijionat de
tot pina atunci.
Ken dadu din cap aprobator, dar nu parea
prea incintat.
- Da, banuiesc ca ar fi cel mai bine. Vremea e
destul de blinda §i fiecare vitrina i§i are propriul
sistem de controlare a temperaturii, a§a ca nu se
va intimpla nimic. Fir-ar sa fie - toate muzeele din
zona par sa aiba probleme electronice.
- Vircolaci, spuse ea sec.
El incuviinja oftind §i apoi zise:
- O sa le spun §i lui Max §i lui Wolfe, ca sa
avem acoperire.
Morgan se intoarse in biroul ei pentru a da
citeva telefoane §i fu surprinsa §i incintata cind al
doilea instalator sunat accepta sa vina intr-o ora.
Bineinjeles ca avea sa dureze mai mult, dar daca
V
230 ;
,— [ Tofi pentru Q uinn —s

muzeul nu se supara...
Dupa ce inchise, i§i privi mapa incruntata. Ma-
pa aceea plina de hirtii era, mai mult sau mai
pujin, colacul ei de salvare, conjinind practic
toate informajiile necesare pentru supravegherea
expozijiei: un plan al nivelului la care se afla expo-
zijia; descrieri ale vitrinelor care adaposteau co-
lecjia Bannister; o copie dupa actul de asigurare
a colecjiei; o lista lunga a celor verificaji care pu-
teau fi chemaji pentru a face diverse reparajii in
muzeu daca era nevoie - §i tot felul de alte lu-
cruri.
Avea grija intotdeauna sa tncuie mapa in
birou, ori de ctte ori nu o purta cu ea, de§i nu
prea se gindise ca ar fi putut oferi vreo infor-
majie altcuiva.
Cu cit o privea mai mult, cu atit se simjea mai
tulburata. Mapa se aflase in biroul lui Ken mar|i,
i§i aminti ea. De ce? Uitase sa-l intrebe, dar acum,
cind se gindea la acest lucru, nu-§i dadea seama
la ce putuse sa-i foloseasca. §i... Ken fusese de
faja ori de cite ori Alex urmarise pe cineva, i§i mai
aminti ea.
Parea ridicola ideea in sine, dar nu spusese
chiar Alex ca Nightshade nu putea acjiona sin-
gur? De ce, oare, cind orice alta piesa o furase
fara nici un fel de ajutor? Oare pentru ca nu in-
draznea sa se foloseasca de propriile-i cuno§tin{e

■ 231 '
,— I K a y Hooper )— N

in legatura cu interiorul, de propria legitimate §i

propriile coduri secrete, pentru a ajunge la ex-
pozijia din propriul sau muzeu?
Dumnezeule, ce ironiel Sa aiba o asemenea
comoara sub nas §i sa §tie ca nu se putea atinge
de ea, fara sa ri§te sa dea de banuit polijiei da-
torita faptului ca lucra acolo. in acea situajie, Mor­
gan i§i dadea seama ca aparijia lui Quinn era,
intr-adevar, o minune: Sa se foloseasca de price-
perea celuilalt ho|, sa-l lase pe el sa gaseasca o
cale de intrare §i sa cada pe el vina pentru even-
tualul jaf.
Care ar fi fost riscul lui Nightshade? Quinn ii
cuno§tea identitatea, dar §i Nightshade §tia cine e
Quinn in realitate - acea cunoa§tere reciproca il
apara pe unui de celalalt.
Era posibil, i§i spuse Morgan. Era foarte po-
sibil. Nu §i-l putea imagina pe Ken bucurindu-se
in taina de comorile lui neprejuite, nici adormin-
d-o pe ea cu cloroform, nici impu§cindu-l pe
Quinn in noapte, dar nici pe Leo nu §i-l putea
inchipui astfel. De fapt, pe nimeni din cei pe care
ii cuno§tea.
Dupa citva timp, incuie mapa in birou §i ie§i,
incuind §i u§a in urma ei. Arunca o privire spre
biroul deschis al lui Ken, care se afla vizavi §i o
clipa nici un mu§chi nu i se mi§ca. Apoi porni
incet spre hoi, punindu-§i din nou masca de
V
 To$i pentru Q uinn j N

lini§te, pregatindu-se sa-i spuna lui Ken ca

instalatorul se afla in drum spre ei.
Credea ca va putea pastra pentru sine toate
gindurile §i speculate. Spera. Dar nu putu sa nu
se tntrebe daca mai vazuse cineva trandafirul ofilit
din vasul de cristal de pe biroul lui Ken.

Abia la pufin timp dupa ora unsprezece, in

seara aceea, Alex incepu sa se imbrace, dupa ce
ii spusese ca trebuia sa treaca pujin pe la hotel.
Morgan statea tacuta §i il urmarea admirativ cum
se imbraca. Il gasea frumos. Mai observa ca era
§i tensionat, chiar §i dupa ce i§i consumase o
mare parte din energie in pat.
- In seara asta? il intreba ea incet.
El se a§eza pe marginea patului privind-o
fix.
- Nu §tiu, Morgan. Poate.
- Daca ai §ti, mi-ai spune?
El se apleca sa o sarute.
- Probabil ca nu, re cun oscu apoi, zim bin d
u§or. N-ai nici un motiv de ingrijorare, scumpa
mea. Absolut nici un motiv.
Morgan il {intui cu privirea.
- Banuiesc ca m-ai auzit spunindu-i lui Ken ca
^— I K a y Hooper I— s

urma sa vina cineva sa repare instalajia de aer

condijionat, nu?
- Te-am auzit.
I§i spuse ca incepea sa-l deslu§easca din ce
in ce mai bine; zarise o sclipire in ochii lui verzi.
Deodata, fu convinsa ca avea sa se intimple ceva
in noaptea aceea.
- Alex...
El o saruta din nou §i pe urma se ridica re­
pede.
- Ma intorc pina dimineaja. Somn u§or.
Morgan nu se intinse sa stinga veioza de pe
noptiera, de§i era extrem de obosita fizic. In
schimb, ramase cu privirea ajintita asupra u§ii,
chinuitor de con§tienta de absen|a lui, §i incerca
sa-§i puna ordine in ginduri.
In noaptea aceea. Avea sa se intimple in
noaptea aceea. Totu§i, instalafia de aer condi-
Jionat a muzeului era importanta. Pentru ca se
defectase? Pentru ca fusese reparata? Banui
ca fusese reparata, pina la urma; Ken §i Wolfe
hotarisera sa ramina la muzeu pina se facea
repara|ia. Dar, daca Ken era Nightshade...
Morgan avu ingrozitoarea senzafie ca ii scapa
ceva extrem de important. O macinase inca din
dupa-amiaza aceea, dar acum sentimentul era §i
mai puternic, devenind insuportabil. Ce anume
era? i§i aminti ca incepuse pe cind se afla in ca-
v
\ 234 V
 Toti pentru Q uinn

patul culoarului privind spre hoi, con§tienta de

pericol, deodata §i intr-un mod inexplicabil, ca §i
cum instinctele sau subcon§tientul ei incercau sa
o previna.
,,Ce anume era?“
Inchise ochii concentrindu-se §i incercind. sa-
§i amintesca ce vazuse. Barbajii care stateau in
hoi. Paznicii de la birou. Leo coborind pe scari.
Ken venind in spatele ei - il simjise, oare, apro-
piindu-se?
Se uita la toti, fara sa se gindeasca la altceva
decit la cit de sumbri pareau...
tn clipa aceea, ultima piesa a puzzle-ului cazu
la locul ei incet §i Morgan se ridica in capul oase-
lor gemind. Pentru numele lui Dumnezeu. Acum
totul avea sens, toate acele lucruri vagi care o
suparasera tot timpul. Acum injelegea.
Dar, chiar in clipa cind uluirea, u§urarea §i
supararea se succedau in mintea ei, un alt
gind mult mai nelini§titor i§i facea simjita pre-
zen|a.
Daca ea vazuse adevarul, era foarte posibil
s-o mai fi facut §i altcineva. Cine nu trebuia. Pen­
tru ca §tia ce §tia §i ea. Cel pu|in, daca nu chiar
mai mult. Nu trebuia decit sa puna ni§te lucruri
cap la cap, ceea ce §i facuse, §i sa priveasca
rezultatul.
O cadere gre§ita a luminii §i Nightshade avea

v (5
/-— I K a y Hooper

sa-§i dea seama ca fusese atras intr-o capcana.

Morgan se uita la ceasul de pe noptiera §i, in
aceea§i clipa, sari din pat §i incepu sa se imbrace
repede. Nu era inca miezul nopjii, deci era posibil
ca Alex sa nu fi plecat inca de la hotel. Oare avea
sa reu§easca?
Abia in ma§ina ii trecu prin cap ca l-ar fi putut
suna, dar se afla deja la jumatatea drumului.
Trebuia sa reu§easca. Trebuia neaparat.

V
^ 236 )■
,— I Toti pentru Q uinn ■
—s

Capitoiul noua

Singurul motiv pentru care §i-a asumat riscul,

i§i spusese Morgan mai tirziu, a fost acela ca era
familiarizata cu locui. Cuno§tea chiar §i codul de
acces in gradina, caci ajutase de curind la orga-
nizarea unui spectacol de binefacere §i era cea
mai frumoasa gradina din ora§.
Binein|eles ca Morgan nu se gindi nici ca ar fi
putut schimba codul (ceea ce nu facuse), nici ca
sistemul de siguranja al casei in sine ar fi putut fi
mai^bun.
In orice caz, nu trebui sa-§i puna in aplicare

v_ j
/ K a y Hooper I— \
noile cuno§tin£e de spargere a incuietorilor. Reu-
§ise sa strabata gradina invaluita in ceaja pina
ajunse la terasa, dar cind nu mai avea decit doi
pa§i pina la u§ile franceze, despre care §tia ca
dadeau in birou, doua braje puternice o in§facara
deodata §i o trasera cu brutalitate lipind-o de un
trup foarte tare.
Incepe sa devina un obicei, i§i spuse ea cind
sentimentul de u§urare ii inmuie picioarele deo­
data Sa rasuci in bratele lui §i i se arunca de git.
Quinn o $inu o clipa, dupa care ii dezlipi bra-
Jele §i o intreba §uierator:
- Ce naiba cau];i aici?
- Frumoasa primire, §opti ea la rindu-i.
Fara masca, dar purtind restul costumului sau
de spargator, el o privi incruntat.
- Fir-ar sa fie, Morgan, trebuia sa stai lini§tita
in pat.
- Trebuia neaparat sa vin, insista ea, tot in
§oapta. Alex, tocmai mi-am dat seama...
- Sssst!
Era atit de nemi§cat §i atent, incit ea putea
auzi apa picurind de pe iedera ce se cajara pe
zidul din spatele lor. Nu auzea nici un zgomot din
casa, dar el trebuia sa fi auzit, caci deveni §i mai
tensionat. Apoi miinile lui inmanu§ate se ridicara
iute §i ii incadrara chipul privind-o cu atita in-
tensitate, incit ochii lui verzi semanau cu ai unei
v J
 To|i pentru Q uinn I— n

pisici tn intuneric, lumino§i §i atenji.

- Scumpa mea, asculta-ma. Nu-i timp - va
intra in birou din clipa-n clipa. Vreau sa ramii a id,
in locul asta §i sa nu te clinte§ti. Ai injeles?
- Bine, dar...
- Morgan, promite-mi! Indiferent ce vei vedea
sau vei auzi, indiferent ce vei crede ca se intimpla
in camera aceea, vei ramine aici §i nu vei scoate
nici un sunet ptna cind nu vei fi absolut sigura ca
a plecat. Promite-mi.
- Bine, i|i promit. Dar, Alex...
0 saruta scurt, dar cu atita dorinja incit facu
sa i se inmoaie genunchii.
- Te iubesc, ii §opti el cu buzele lipite de ale ei.
Morgan se trezi ca se reazema de iedera uda,
tulburata §i uluita, intrebindu-se daca auzise bine.
Se chinui sa gindeasca limpede, temindu-se deo­
data mai mult decit inainte, caci §tiu ca nu i-ar fi
spus a§a ceva daca nu ar fi §tiut ca nu va mai
avea o alta §ansa.
Promisiunea o facu sa taca, iar cind i§i reveni
§i i§i aduna gindurile vazli ca deschisese iute §i
cu indeminare u§ile franceze §i intrase. Lasase
u§a intredeschisa, a§a incit ea sa auda ce se
petrecea inauntru. Din locul unde se afla, il vazu
dind draperiile intr-o parte §i ridicind un deget
inmanu§at pentru a apasa pe ni§te butoane.
Sistemul de alarma, i§i spuse ea vag. Cu-

v 239
 K a y Hooper I— n

no§tea codurile? Binetnjeles ca le cuno§tea. Doar

era Quinn.
Apoi se dadu la o parte din dreptul u§ilor §i
Morgan se furi§a incet ptna ctnd reu§i sa vada -
pujin doar - tn tncapere. Datorita lampii §i tntu-
nericului de pe terasa inceJo§ata, §tia ca este in-
vizibila pentru cei care se aflau tnauntru, dar, din
prudenja, t§i ascunse trupul §i privi doar.
Quinn, perfect calm §i cu acea tensiune inte-
rioara pe care ea o simjise complet ascunsa, se
afla linga un §emineu unde focul era aproape
stins. MaF purta tnca manu§ile, iar masca ti era
prinsa la cingatoare. Privi tn partea cealalta a tn-
caperii ctnd u§a se deschise §i un alt barbat intra
tn tncapere.
- Ai tnttrziat, spuse ql cu o u§oara nerabdare.
Daca omul tau §i-a facut treaba, toji paznicii de la
muzeu vor muri tntr-o ora.
Morgan fu pujin uimita auzind acea voce, care
semana cu cea cu care se obi§nuise ea. Era mai
iute, mai taioasa, cu un accent slab §i pujin rauta-
cioasa, vocea unui om care putea fi foarte u§or
un criminal de renume mondial.
Leo Cassady, de asemenea tmbracat complet
tn negru, se duse la birou §i se apleca pentru a
studia ni§te planuri. Parea sa nu fi observat u§ile
franceze tntredeschise sau, daca o facuse, era
evident ca nu-i pasa. Chipul sau atragator era
v
 aspru §i inexpresiv.
- Avem destul timp, spuse el simplu. Recipi-
entele de gaze vor exploda la unu §i jumatate, iar
noi o sa fim acolo cu-mult inainte.
- Nu vreau sa rise, insista Quinn. Trebuie sa
intrerupem curentul electric, in caz ca vreunul din
paznici i§i da seama ca e gazat §i incearca sa
dea alarma. Chiar daca am dat peste cap toate
sistemele de alarma din ora§ timp de o sapta-
mina, n-avem nici o garanjie ca A c e va crede in
mod automat ca nu-i decit inca o defecjiune intr-
unul din sistemele lor.
Deci, de aceea aveau probleme atitea muzee,
i§i dadu seama Morgan.
- Avem destul timp, repeta Leo, dupa care,
stind tot aplecat deasupra planurilor, adauga:
Spune-mi ceva, Alex.
- Daca pot.
- De ce nu porji arma?
Quinn rise scurt.
- Din doua motive foarte intemeiate. Pentru ca
jafurile armate se pedepsesc mai rau §i pentru ca
sint un tragator prost. E§ti muljumit?
- E o slabiciune periculoasa.
- Zau? De ce?
- Pentru ca nu te pofi apara. Sa zicem, de
exemplu, ca nu-mi mai e§ti de folos. In fond, mi-ar
placea sa pastrez smaraldul Talisman pentru

' 241
 K ay Hooper ^

mine - nu-i nevoie sa descompletam colecjia. §i

acum nu mai am nevoie de ajutorul tau, din mo­
ment ce dejin toate codurile necesare pentru a
amagi compania Ace vreo ora.
- Nu \\ le-am dat inca, spuse Quinn sumbru.
- Nu, ai fost injelept §i le-ai Jinut pentru tine,
spuse Leo aruncindu-i un zimbet stins §i gol. Dar
uiji, prietene, ca fac treaba asta de foarte multa
vreme. De mai multa vreme decit tine, ca sa fim
sinceri. Am fost precaut §i mi-am procurat propria
mea sursa de informajii din interiorul muzeului -
de§i nu m-am culcat cu ea.
- Cine?
- Ken Dugan. Sa §tii ca-i un om foarte am-
bijios. Dornic sa se faca placut. Sint convins ca
nu §i-a dat seama ca face rau discutind despre
codurile de identificare, in timpul unei conversafii
obi§nuite, in legatura cu problemele specifice se-
curitajii.
Quinn facu un pas spre birou, dar se opri brusc
cind Leo scoase din sertar un pistol automat.
Morgan i§i simji inima oprindu-i-se in piept.
Arma, neagra §i stralucitoare, cu amortizor, dupa
cum i§i dadu ea seama vag, parea enorma. Ar fi
vrut sa strige, sa faca ceva. Dar avertismentul
§optit i§i gasea ecou in mintea ei. Jndiferent ce
vezi sau auzi, indiferent ce crezi ca se intimpla in
acea camera...“ ii promisese.

------------- ( 242 ')---------------------

 T o ji pentru Q uinn I— v

- Nu-i deloc o idee buna, spunea Quinn lini§tit,

cu chipul lipsit de orice expresie.
Leo ocoli, biroul, JinTnd arma indreptata term
spre celalalt.
- Da-mi voie sa fiu de alta parere, spuse el pe
un ton politicos. Nu sint extrem de incintat sa te
omor in casa mea, dar se pare ca e cel mai bun
lucru. N-am timp in seara asta sa te due in alta
parte §i n-o sa fac gre§eala prosteasca de a te
Jine inchis undeva pina voi face alte aranjamente.
- Nu-mi place sa folosesc cuvinte banale, dar
n-o sa reu§e§ti.
„§tie ce face... te rog, Doamne, §tie ce face...“
- Alex, ma dezamage§ti. Bineinjeles ca o sa
reu§esc. Am facut-o de atitea ori inainte. §i, de
data asta, din moment ce am de gind sa ma
asigur ca autoritafile vor crede ca misteriosul
Quinn a dat lovitura secolului, o sa am grija sa nu
Ji se gaseasca niciodata cadavrul.
- Nu se poate sa fiu invinuit de ceea ce n-am
facut. Leo, putem sa mai discutam.
- Asta-i gre§eala pe care tilharii o fac totdea-
una in filme, spuse Leo meditativ. (§i lasa victimele
sa vorbeasca prea mult. Adio, Alex.
II impu§ca pe Quinn de trei ori in piept.
Nu promisiunea o facu pe Morgan sa incre-
meneasca pe terasa, ci un §oc din adincul su-
fletului §i o durere acuta, paralizanta. Cele trei
v
- i 243 } J
,— I K a y Hooper I— n

impu§caturi, atit de inabu§ite, il doborira pe Quinn

la pamint cu o forjta uluitoare, facindu-l sa dispara
din raza ei vizuala, iar ea nu mai putea decit sa
priveasca amorjita locul unde se aflase el pina
atunci.
Leo, sigur de talentul sau de Jinta§, nu se os-
teni sa verifice trupul lui Quinn. Ci se uita la ceas,
lua din sertar inca un incarcator pentru automatul
sau §i parasi incaperea grabit.
Din nou, nu promisiunea fu cea care o facu
pe Morgan sa nu se mi§te pina cind nu auzi zgo-
motul ma§inii indepartindu-se de casa; dar acel
sunet o trezi deodata la realitate facind-o sa para-
seasca acel loc intunecat §i oribil. Scojind un
geamat ca un animal cuprins de agonie, inainta
impleticindu-se, deschise u§a §i dadu fuga in birou.
- Fir-ar sa fie, ce doare.
Lasindu-se in genunchi linga el, Morgan il privi
uluita cum se ridica in capul oaselor, scoJindu-§i
manu§ile §i atingindu-§i pieptul cu prudenja. Nu
era nici macar palid.
- Traie§ti, spuse ea.
- Bineinjeles ca traiesc, Morgan. Nu fac nicio-
data aceea§i gre§eala de doua ori.
?§i trase pujin in jos gulerul puloverului lasind
sa se vada o vesta antiglon{:
- Am purtat asta la fiecare intilnire cu el din
seara cind ticalosul m-a impu§cat prima oara.
v
■' 244
 T o ji pentru Q uinn J— n

- Traie§ti, spuse ea din nou.

- Parca m-ar fi lovit un catir, mormai el ridi-
cindu-se cu greu tn picioare, dupa care se apleca
pujin, ii lua mTinile reci intr-ale lui §i o trase in
brajele sale.
Lipindu-se de el, Morgan i§i dadu seama ca
plinge.
- imi pare rau, scumpa mea, spuse el ragu§it
§i Jintnd-o foarte strins. Mi-am inchipuit ca o sa
faca treaba asta, dar n-am avut timp sa te previn.
larta-ma...
Ea simjti locurile unde II izbisera gloanjele,
adinciturile oribile in blindajul vestei §i abia peste
citeva minute inceta sa mai tremure. El ii mingiia
spatele cu blindeje, murmurtnd, iar ctnd ea \§\
ridica spre el faja scaldata de lacrimi, i-o §terse
cu degetele §i o saruta. Ca de obicei, cind facea
acest lucru, ea nu simji §i nu-§i spuse decit cit de
mult tl iube§te §i il dore§te.
- Nu-mi place sa ma repet, dar ce naiba ai
cautat aici in seara asta? spuse el oftind.
Morgan i§i trase nasul §i i§i ridica privirea spre el.
- M-am gindit ca, daca eu am dedus totul,
atunci §i Leo putea face asta dindu-§i seama,
astfel, ca era o capcana.
- Ce-ai dedus?
- Cine e§ti, de fapt.
Quinn o privi zimbind u§or, dupa care clatina
v 245 '> J
 K a y Hooper I— x

din cap a mirare.

- E§ti o femeie remarcabila, Morgan.
Ea i§i trase nasul din nou §i §i-l §terse cu dosul
miinii.
- Da, a§a e.
Ii dadu batista lui.
- la asta.
- Muljumesc.
In timp ce ea i§i sufla nasul §i i§i §tergea §i
ultimele urme de lacrimi, Quinn se duse la biroul
lui Leo §i dadu un telefon.
- Se indreapta intr-acolo, Jared, spuse el. Nu,
crede ca m-a omorTt. 0 sa fiu cam obosit miine,
dar atita tot. Da. Bine, venim §i noi imediat.
Probabil ca Jared intrebase cine erau „noi“,
caci Quinn murmura:
- E §i Morgan aici.
Dupa care departa receptorul de ureche pen­
tru a auzi §i ea sunetele acelea nedeslu§ite.
Fara sa apropie receptorul de ureche, Quinn il
lasa sa cada la loc in furca §i ofta.'
- O sa ma omoare, zise el sec.
- Daca n-a facut-o ptna acum, atunci n-o va
face niciodata, ii spuse Morgan iubitului ei. Dar
i-ai pus rabdarea la incercare de multe ori, Alex.
- Zau? Vrei sa numaram de cite ori tu ai fost
aceea care s-a bagat unde era primejdia mai ma­
re, scumpo?
V
V 246 V
, -i Toti pentru Q uinn )— s

Morgan facu un gest vag cu batista.

- Ceea ce vreau eu sa §tiu este ce se va mai
intimpla acum? Leo se indreapta spre muzeu §i...?
Quinn se sprijini cu §oidui de coljul biroului lui
Leo §i-i raspunse.
- §i... va gasi ceea ce se a§teapta sa ga-
seasca. Recipientele de gaz pe care a§a-zisul lui
instalator le-a strecurat in instalajia de aer condi­
tional au doborit toji paznicii.
- Intr-adevar?
- Nu, Wolfe a scos recipientele dupa ce-a ple-
cat tipul.
- Iar paznicii doar se prefac ca sint incon-
§tien|i?
- Cei obi§nuiJi da. Cei suplimentari §i toji poli-
Ji§tii sint postaji in locuri strategice in tot muzeul.
Se pare ca au primit vreun pont cum ca cineva
are de gind sa dea o lovitura §i, dupa ce au de-
scoperit §i recipientele de gaze in instalajie, au
decis sa nu-§i asume riscuri proste§ti.
Morgan il privi fix.
-Injeleg.
- Da. A§a ca Leo - Nightshade - va intrerupe
curentul electric in muzeu, lucru care pare destul
de simplu. Dupa aceea va suna la A c e Security,
folosind toate codurile de identificare necesare §i
le va spune ca sistemul nu va funcjiona timp de
aproximativ o ora. Astfel va avea destula vreme
V
< m T>
sa fure tot Tn afara de plombele din maselele
paznicilor.
- A§a crede el.
- Exact. In realitate, nu va apuca sa se apropie
de ceva de valoare, din cauza unor paznici dt se
poate de con§tienJi §i a unui mic covora§ de bun
venit, foarte inteligent, pe care Storm l-a proiectat
jn cadrul sistemului de siguranja intern §i de
existenja caruia Leo habar n-are.
- Dar, daca se Tntrerupe curentul...
- Sistemul derivat are propria lui stajie de
alimentare cu energie, care este foarte ingenios
ascunsa la subsol §i pe care n-ar putea s-o
gaseasca nici cu ajutorul unei harji.
Morgan trase aer Tn piept.
- §i atunci Tl prindeji. Dar...
- Dar?
Amintindu-§i ce se TntTmplase cu un alt hoj cu
crteva saptamTni Tn urma, ea spuse:
- Dar daca nu se apropie de nici un lucru de
valoare, nu-l puteji acuza decTt de patrundere
ilegala, nu?
Quinn zTmbi.
- Morgan, nu vrem decTt un motiv pentru a
face perchezijie aici - ceea ce nu s-a putut face
pTna acum, pentru ca nu calcase gre§it. Patrun-
derea Tn muzeu Tn seara asta Ti va face pe po|iJi§ti
mai mult decTt curio§i sa vada daca nu are ceva

v ‘ 248
 'l oti pentru Quinn

secrete ascunse aici - ceea ce are, cu siguranja.

Undeva, jos, are un seif ascuns, plin cu lucruri de
prej. De asemenea, folose§te aceea§i arma cu
care a ucis cel pujin alte doua persoane, iar asta
se va putea dovedi in urma unui test balistic. §i,
daca toate acestea nu sint de ajuns, polijia va
mai gasi aici §i diamantele Carstairs.
Morgan se’trezi zimbind.
- Aveai de gind sa-l prinzi oricum, nu-i a§a?
- Oricum, aproba el, dar, dupa aceea, zim-
bet'ul i se stinse. A ucis o muljime de oameni, Mor­
gan. Iar ceea ce a vrut sa faca in noaptea asta va
rani profund pe cineva care il considera prietea
- Max?
Quinn incuviinja §i cobori de pe birou.
- Max. Eh, acum ce-ar fi sa plecam? Doar nu
vrem sa pierdem cortina finala.

Nu au pierdut-o, dar ca sfir§it al unei cariere

renumite, cortina finala a lui Nightshade a fost
lini§tita §i ciudat de potrivita. „Covora§ul de bun
venit“, pe care il proiectase Storm, transforma-
se un coridor scurt de la primul etaj al muzeului
intr-o adevarata cu§ca. Sistemul derivat era per­
fect obi§nuit §i inofensiv atita timp cit cel principal

V
: 249
 K ay Hooper I— s

era tn funcjiune, dar activarea sa insemna ca apa-

sarea cea mai u§oara a placufelor facea ca ni§te
porji de ojel sa cada din tavan la fiecare capat al
coridorului.
Morgan era uluita; nu §tiuse ca Storm folosise
ni§te echipamente vechi menite sa inclpida anu-
mite coridoare §i le facuse, cu ajutorul electronicii,
sa creeze o cu§ca.
In aceea cu§ca, Leo Cassady nu mai putu de­
cit sa arunce arma §i sa se predea poliJi§tilor §i
paznicilor care-1 a§teptau. Era foarte lini§tit, zicin-
du-§i, evident, ca nu prea vor avea de ce sa-l
acuze. Pina cind il zari pe Quinn, in timp ce era
condus prin holul de la intrare. Atunci probabil ca
§i-a dat seama ca era vorba de ceva mai grav,
caci se albi brusc.
Quinn, al carui costum negru §i vesta anti-
glonj fusesera inlocuite cu o pereche de panta-
loni negri §i o cama§a pe care le avusese in
ma§ina, il privea cu acea satisfacjie rece a celui
care i§i vede sarcina dificila indeplinita complet.
Leo nu declara nimic nici despre Quinn, nici
despre el, gindindu-se probabil deja la cit de bine
sa-§i construiasca apararea pentru viitorul proces
§i cum sa pastreze ceea ce §tia despre celalalt
pentru acea ocazie. Dar cind polijiftii il condusera
pe linga Max, se opri pujin sa-l priveasca.
Gura dura a lui Leo se strimba pujin, dar vo-

-------------------------------- , 250 - -------------

 Toti pentru Q uinn

cea ii era ferma §i lipsita de expresie cind spuse:

- Daca ai fi lasat colecjia in seifuri, totul ar fi
fost in regula. Dar ai vrut s-o araji.
Dupa care adauga calm:
- N-a fost ceva personal, Max.
- Te in§eli, Leo, spuse Max, a carui voce
groasa era plina de durere §i disprej. A fost - §i
este - ceva foarte personal.
Leo se uita la celelalte chipuri din jurul lui Max.
Quinn era calm; Wolfe incintat; Jared inexpresiv.
§i femeile, toate lucrasera intr-un fel la expozijia
M isterele trecutului. Dinah statea linga Max, do-
rind din tot sufletul sa-i aline durerea sojului ei;
Dani cea inalta §i fragila se afla in curbura brajului
lui Jared; Storm era linga Wolfe, cu mina ei micuja
pierduta intr-a lui §i cu chipul inviorat de interes.
§i Morgan, care il cunoscuse pe Leo cel mai
bine, statea in faja lui Quinn. Ambele lui braje
erau in jurul ei, iar ea se rezema de el susjinindu-i
privirea lui Leo cu toata fermitatea de care era in
stare. \§\ spuse ca parea, probabil, la fel de nefe-
ricita ca Max; intelectul ii spunea ca acel om era
rau, dar nu putea sa nu-§i aminteasca de cite ori
o facuse sa rida. Nu injelegea cum de putea sa
fie omul pe care-1 cunoscuse ea §i, in acela§i
timp, un hot nemilos §i un criminal.
Atunci, intr-un moment care dezvalui clar firea
lui cruda, Leo ii spuse incet lui Morgan:

V v 251 '■
 K a y Hooper

- Habar n-ai cine este el.

II simji pe Quinn incordindu-se in spatele ei,
dar nu i§i lua ochii de la omul acela cu catu§e. La
fel de incet, ea ii spuse:
- Nu, Leo. Tu habar n-ai cine este.
Max le facu un semn discret poliJi§tilor §i spuse:
- Luafi-I de aici.

Datorita faptului ca Max reu§ise sa aduca un

electrician de incredere la muzeu in toiul nopjii
pentru a reface rejeaua de curent a sistemului de
alarma, nu a fost nevoie ca ei sa mai ramina
multa vreme acolo, dar muzeul s-a inchis din nou
abia dupa ora trei dimineaja. Cum nici unuia nu ii
era somn §i majoritatea aveau intrebari de pus,
Max propuse sa mearga toji acasa la el §i la
Dinah pentru cafea §i explicajii.
Cea dintii explicate, pe care Morgan o de-
dusese singura, ii a§tepta acasa, furioasS, pe
buna dreptate, fiindca fusese convinsa de fiul ei
cel mai mare sa-i a§tepte lini§tita.
- De parca n-a§ fi fost de incredere, spuse ea
suparata.
- Mama, am mai discutat treaba asta, spuse
Max rabdator. §i i-am explicat toate motivele.

V
252 )-
 Toti pentru Q uinn

- Motivul principal fiind acela ca n-ai vrut sa fiu

vazuta, spuse Elizabeth Sabin neconvinsa.
Era o femeie delicata, inca incredibil de fru-
moasa la cei §aizeci de ani pe care-i avea, cu o
silueta pentru care o tinara ar fi invidiat-o §i cu un
par sclipitor de o nuanja intre auriu §i argintiu.
Semana, de asemenea, foarte mult cu Quinn -
ceea ce se explica in clipa ctnd el o imbraji§a cu
putere.
- Mama, de cind e§ti aici?
- De ieri, spuse ea imbraji§indu-l la rindul ei
§i sarutindu-l. l-am vazut pe Max §i pe Wolfe
aseara, dar s-au gindit ca ar fi bine sa nu va
sun nici pe tine, nici pe Jared ptna cind toata
afacerea asta in care aji fost toji implicate nu se
va sfir§i. Banuiesc ca s-a sfir§it, nu? Alex, ai mai
slabit cumva?
- Citeva kilograms, confirma el vesel §i, lutn-
d-o de mtna pe Morgan, o trase spre el. IJi prezint
motivul.
Urma o prezentare mai potrivita §i Morgan se
trezi privind in ochii verzi §i sclipitori ai mamei a
patru din cei mai remarcabili barbaji pe care-i cu­
noscuse vreodata. Datorita faptului ca i§i daduse
seama de acest lucru mai devreme in cursul ace-
lei seri, Morgan nu era surprinsa - dar era, totu§i,
pujin ame|ita.
- Fraji vitregi, toji, ii §opti ea lui Quinn peste

p 5 3 >
 K ay Hooper I—

citeva clipe cind ii facura loc lui Jared sa-§i salute

mama §i sa i-o prezinte pe Dani. Taji diferiji, nume
de familie diferite, vieji diferite. Dar aceea§i mama.
Conducind-o spre un fotoliu comod din uria§ul
living-room, Quinn o intreba: '
- Apropo, cum ai dedus treaba asta? Din cite
mi-a spus Max, nu o cunoscuse§i pe mama.
- Nu, dar o vazusem intr-o fotografie pe care
o Jine aici in birou.
Scutura apoi din cap §i se a§eza pe brajul
fotoliului dupa care adauga, §tiind ca el ar fi
preferat sa stea in alta parte:
- N-a§ putea gindi daca a§ sta in brajele tale.
Ochii lui scinteiara.
- Asta-i unui din cele mai frumoase lucruri pe
care mi le-ai spus vreodata, scumpo.
- Hmm. Oricum, Ja muzeu, astazi - adica ieri -
ma uitam la voi patru §i atunci mi-am dat seama
ca va vedeam pentru prima oara pe toji im-
preuna. Am crezut ca-mi dau seama de ceva, in
subcon§tientul meu, dar am realizat totul abia mai
tirziu.
- Ca seman mai mult cu mama lui Max
decit el?
- Cam a§a ceva. Tu vorbeai cu Max, iar Jared
vorbea cu Wolfe... §i era ceva in felul cum stateaji
sau in modul in care cadea lumina pe voi,.. Un
clopojel a rasunat in mintea mea atunci. Mai tirziu,

(. 254
 T o ji pentru Q uinn 1
—n

ctnd mi-am dat seama, mi-am adus aminte ca

am vazut fotografia lui Elizabeth aici §i m-am gin-
dit ca §i Leo s-ar fi putut s-o vada. §tiam ca Max §i
Wolfe sint fra|i vitregi §i mai §tiam, de asemenea, ca
mama lor fusese casatorita de citeva ori, deci acest
lucru era, cel pujin, posibil. Leo era de§tept, putea
sa se gindeasca. Daca o facea, ar fi fost cit se
poate de indreptafit sa aiba indoieli ca vreunul
din frajtii lui Max l-ar fi putut prada. Con§tient de
acest lucru, era firesc sa miroasa o capcana.
Mi-a fost o frica teribila.
- De aceea te furi§ai prin gradina lui Leo?
- Pai, m-am gindit ca, daca Max nu §tie ca il
urmare§ti pe Leo §i nici ca Nightshade §i Quinn
trebuiau sa para tovara§i, atunci probabil nu §tia
nici ca era important sa se asigure ca Leo nu va
afta ca sinteji fraji.
Inainte ca el sa poata spune ceva, Max zise cu
pujina amaraciune:
- Este evident ca sint foarte multe lucruri pe
care Leo nu le §tie.
Morgan arunca o privire in incapere §i vazu ca
ceilalji se a§ezasera §i ei pe fotolii §i canapele.
Dinah §i Storm, care i§i petrecusera seara pre-
cedenta cunoscind-o pe Elizabeth, ofereau ca-
fele tuturor. In incapere se aflau citeva chipuri
curioase §i priviri incruntate indreptate spre Quinn.
Pu{in grabit, acesta spuse:

V 4 255 I J
✓— I K a y Hooper )— v

- Jared, de ce nu incepi odata?

Ridicind u§or din umeri, Jared se conforma,
prezentindu-le situajia pe scurt §i explicindu-le
cum el §i Alex crezusera ca-i pot intinde o capca-
na lui Nightshade.
- Asta §tim, ii spuse Max, foarte rabdator.
Ceea ce nu §tim este cind l-a identificat Alex pe
Leo ca fiind una §i aceea§i persoana cu Night­
shade.
- Intreaba-I, spuse Jared sec.
Quinn ii arunca o privire §i murmura:
- Tradatorule.
Max, deloc amuzat de acel joc, spuse:
- Alex?
- S-a intimplat... destul de recent, spuse Quinn
privindu-§i mama, §ovaind cu privire la pomenirea
serii cind fusese impufcat §i continua repede
sperind ca Max nu va cere prea multe amanunte.
M-am gindit ca voi avea mai mult noroc daca-l voi
aborda direct, propunindu-i sa fim parteneri. In
fond, era un strain aici, nu avea nici cunoscuji de
profesie §i nici experienja in spargerea muzeelor,
pentru ca totdeauna a preferat locuinjele parti-
culare - a§a ca mi s-a parut ca o asociere ar fi
fost benefica pentru amindoi.
- Nu asta ne-ai spus §i noua, remarca Wolfe
pe un ton primejdios de scazut.
Quinn i§i drese glasul.

------------- - ( 256 V - ------------

 T o ji pentru Q uinn J— s

- §tiu... dar numai sa aranjam o capcana tn

muzeu §i sa a§teptam sa vedem daca se hota-
ra§te sa jefuiasca; mi s-a parut ceva ingrozitor de
nesigur. §i, pe urma, ar fi putut a§tepta saptamTni
tntregi pentru a acjiona §i nu cred ca vreunul din
noi voia sa bata pasul pe loc atit de mult.
- A§a ca te-ai hotarTt sa-l grabe§ti, spuse
Max.
- Mai mult sau mai pujin. Dupa ce am luat
legatura cu el, l-am asigurat ca voi gasi o cale de
intrare Tn muzeu, iar el voia atit de mult sa puna
mina pe colecjie, TncTt m-a lasat sa incerc. §i a
mers, adauga el u§or. A fost prins spargind mu-
zeul, iar polijia va gasi cu siguran{a o muljime de
dovezi cind ti vor perchezijiona locuinja.
Morgan se Tncrunta.
- Dar Leo §tie o muljime de lucruri care-Ji pot
face §i tie rau. §tie ca Alex Brandon e una §i
aceea§i persoana cu Quinn.
Ii arunca o privire fugara lui Elizabeth, temin-
du-se ca nu cumva sa fi spus prea mult, dar fe-
meia ti zimbi calrria, a§a ca Morgan t§i indrepta
din nou aten$ia asupra iubitului ei.
- Zau? facu Quinn ztmbind. El spune ca Alex
Brandon e Quinn. Dar tot ce §tie e ca eu i-am
spus ca sint Quinn §i nu poate dovedi acest
lucru; aici, In San Francisco, nu a existat nici o
spargere care sa i se atribuie lui Quinn. Daca
V.
: 257 ^
r— ( K ay Hooper

tncearca sa ma implice in vreun fel, reputajia mea

solida ma va proteja. §i, in plus, cei de la Interpol
vor anunja ca acela pe care ei i\ banuiesc a fi
Quinn nu a parasit niciodata Europa. §i, din mo­
ment ce saptamtna trecuta, de partea cealalta a
Atlanticului, au avut loc vreo doua spargeri atri-
buite lui Quinn - in timp ce nevinovatul Alex
Brandon se afla aici - ei bine, tu pe cine ai
crede?
- Ai avut noroc ca familia Carstairs nu a vrut
sa anunje furtul diamantelor, zise Max cu blindeje.
Quinn raspunse pe un ton de totala inocenja:
- Nu, noroc ca polijia va gasi acele diamante
in seiful lui Leo. Este evident ca Nightshade le-a
furat.
- Evident, spuse Wolfe incruntat.
Storm chicoti deodata §i li spuse lui Quinn:
- Alex, reu§e§ti sa-Ji pastrezi echilibrul §i la
foarte mare Inaljime.
- E chestie de exercifiu, zise el.
Pujin sec, mama lui interveni:
- Alex, nu crezi ca ar fi timpul sa le spui frajilor
tai adevarul?

V 258
 T o ji pentru Q u in n )— ^

CapitoCulzece

Quinn inchise ochii pe jumatate §i scutura din

cap.
- Ce adevar? intreba Max. Mama, ai §tiut ca
Alex e hot?
- Bineinjeles ca am §tiut, dragul meu. Mi-a
spus totul dupa ce a patruns in locuinja aceea
acum djiva ani.
Chipul lui Max, care rareori trada emotie, era
acum cit se poate de surprins.
- Ai §tiut ca e hot?
- Ah, dar n-a fost njciodata hoj, Max. Crezi ca

V
259 .■
, Kny H ooper

nu-mi cunosc baiefii? Doar a creat un ho{, a in-

ventat unui pentru a putea patrunde in locuri
unde polijia nu avea ce sa caute. Pentru ca §tia
ca avea sa reu§easca.
Morgan paru incintata de acea informajie, dar
nu era extrem de surprinsa. Quinn fusese sigur
ca ea va deduce adevarul. Max §i Wolfe erau cei
care il ingrijorau.
Fratele mai mare il privi pe cel mic un moment
indelungat, timp in care Quinn adopta o expresie
ridicol de nevinovata, dupa care se uita la Jared.
Fluierind u§or printre dinji, acesta i§i privea virful
pantofului.
- Ja red ?
- Da?
- De cind lucreaza Alex pentru Interpol?
Jared se incrunta cufundat in ginduri.
- Pai, nu prea §tiu exact. Alex, tu-ti mai amin-
te§ti cind te-ai angajat?
- Niciodata nu m-am priceput la date, mur-
mura Quinn.
Wolfe vorbi atunci cu sarcasm:
- Eu, in schimb, intotdeauna m-am priceput
sa-mi folosesc miinile. Vrea vreunul din voi, clov-
nilor, o mica demonstrable?
Jared il privi, tresari u§or §i spuse:
- Banuiesc ca... sint vreo zece ani de atunci.
Max trase adinc aer in piept, fiind intruchi-
V. • 260 "
 T o ji pentru Q uin n —n

parea unui om care face un efort extraordinar de

a nu-§i pierde cumpatul.
- Zece ani. De zece ani Alex joaca rolul unui
hot ticalos.
- Sint, intr-adevar, ticalos, spuse Quinn pu{in
abatut. Dar singurul mod in care imi puteam
proteja acoperirea era ca nimeni sa nu §tie, Max.
- Dar Jared a §tiut.
- Trebuia sa am un om de legatura. §i, pe
urma, Jared §i cu mine ne-am petrecut foarte
mult timp in Europa, in vreme ce voi doi abia
veneaji in vizita. Iar cind se intimpla sa ne intilnim
- ei bine, subiectul acesta nu se discuta nicio-
data. Daca m-aji fi intrebat, nu v-a§ fi minjit. Dar
nici unui din voi nu m-a intrebat daca lucrez pen­
tru Interpol.
I§i privi cei doi fraji mai mari, dar intilnind
fulgere primejdioase de la amindoi, lua o mina
foarte nevinovata.
- Bine, dar nu-i chiar atit de groaznic, nu?
Adica, nu s-aintimplat nici o catastrofa, a§a ca...
- Ai jefuit oameni, spuse Wolfe.
- Aaa, nu chiar, zise Quinn uitindu-se la Jared.
Nu vrei sa-mi dai 0 mina de ajutor aici?
Evitind privirea lui Max, Jared spuse:
- Primele citeva „jafuri“ au fost aranjate cu
ajutorul celor implicaji. Dupa aceea, a fost destul
de u§or sa cream o aura in jurul lui §i sa lasam
V
261 >
 K a y H ooper

presa sa amplifice totul. De fiecare data cind avea

loc un mic jaf, se striga Quinn. A§a incit §i-a creat
o adevarata reputajie, dar in acest timp, el i§i
folosea... talentul innascut pentru a objine dovezi
§i informal pentru noi.
Max se uita la Quinn.
- Deci, cind ai venit la mine cu povestea aceea
minunata despre faptul ca trebuia sa ajuji Inter-
polul sa-l prinda pe Nightshade ca sa nu intri in
pu§carie tu insuji, ai facut-o doar pentru a ma
convinge pe mine sa-mi rise colecjia?
Quinn se strimba u§or, dar ii susjinu privirea
calm.
- larta-ma, Max, dar m-am gindit ca nu vei
accepta s-o faci decit daca credeai ca ma ajuji.
Jared se incrunta.
- Eu i-am spus ca-i o idee nebuneasca.
- De ce nu mi-ai spus? intreba Max.
- Dar Ji-am spus. Adesea.
- Nu mi-ai spus ca fratele meu e in pericol de
a fi inchis, zise Max {intuindu-l cu privirea.\§i,
fiindca veni vorba, voi doi trebuie sa va fi distrat
de minune jucind rolurile a dof fraji care nu sint in
relajii prea bune. M-am simjit aproape tot timpul
ca un arbitru.
Jared ii arunca o privire taioasa.
- Hei, ia stai pujin, n-am fost singurii care au
Jinut ni§te lucruri secrete; tu insuji te-ai dovedit a fi

262
 T oji pentru Q u in n I— ^

un mincinos teribil.
Wolfe se uita la Max.
- A§a e, fir-ar sa fie. De ce naiba nu mi-ai spus
de la inceput ca voi trei ii intindeji o capcana lui
Nightshade? M-ai lasat sa cred ca il urmarea pe
Quinn.
- Doar la inceput - pentru ca nu mi-ai spus ca
§tii ca Quinn este Alex, i-o intoarse Max.
- Cind a fost impu§cat am crezut ca §tii.
- Alex! exclama Elizabeth de parca fiul ei mai
mic venise acasa cu un ochi invinejit.
Cel mai tinar fiu al ei, de§i, departe de a fi mic,
paru timid, accepta mustrarea pentru faptul ca se
lasase impu§cat.
- Imi pare rau, mama, murmura el.
Max il privi o clipa §i dupa aceea se uita la
Jared.
- In toji ace§ti ani l-ai lasat...
- Hei, stai pujin, interveni Quinn serios. Este
viaja mea, Max. §i a fost ideea mea. Lui Jared nu
i-a placut, dar a §tiut ca a§ fi facut-o singur daca
era nevoie. A avut grija sa nu fiu nevoit sa fac
asta.
- Din moment ce nu l-am putut impiedica, mi
s-a parut ca mai bine era sa fac tot posibilul sa-l
Jin in viaja. Nici nu Ji-ar veni sa crezi ce riscuri
nebune§ti i§i asuma...
- Hai sa nu mai discutam despre asta, il in-
V
 ay Hooper

trerupse Quinn repede.

Wolfe se'incrunta.
- Eu tot vreau sa §tiu de ce a trebuit sa aflu
cine e§ti - sau cine trebuia sa fii - prinzindu-te cu
miinile tntr-un seif.
- Daca ai fi stat in pat, acolo unde trebuia sa
te afli la acea ora, nu s-ar fi intimplat a§a ceva, ii
spuse Quinn. Eu de unde era sa §tiu ca e§ti unui
din oaspejii episcopului?
Wolfe §i Max vorbira in acela§i timp, nici unui
foarte clar, dar amindoi dind de injeles ca inca nu
erau gata sa-l ierte pe inocentul Quinn. Jared
contribui §i el, aparind diverse hotariri luate de-a
lungul anilor.
Morgan i§i sprijini cotul de spatarul fotoliului,
linga capul lui Quinn, §i asculta amuzata, intre-
bindu-se in treacat daca avea sa aiba loc o inca-
ierare intre fraji. Sau poate ca aveau sa iasa la
iveala ni§te pumnale in zori - daca nu hotarau
care din ei fusese cel mai mult folosit. Nevrind sa
a§tepte o posibila cearta, ea incepu sa rida deodata.
- Ce-i atit de amuzant? o intreba Quinn.
- Uf, ce pinza incurcata Jesem. Se pare ca toji
patru v-aji prins degetele in ea.

4 264' V
 ------------------------------------------
,— I T oji pentru Q uin n I—

Sch eie tocmai rasarea ctnd Alex §i Morgan se

intoarsera tn apartamentul acesteia §i, dupa d
noapte de activitate §i multe cafele, amtndoi erau
ctt se poate de treji. Nu vorbisera prea mult pe
drum §i abia ctnd intrara tn casa Morgan fu gata
sa deschida subiectul care t§i gasea ecou tn
mintea ei.
I§i pastra vocea blinda §i indiferenta, chiar
daca tntregul ei trup era tncordat.
- Te vei tntoarce tn Europa tn curtnd? Adica,
§tiu ca Jared a zis ca el §i Dani vor o luna de
miere tnainte ca el sa reinceapa serviciul, dar
acum ca Ji-ai terminat treaba aici...
O apuca de umeri §i o tntoarse cu fata spre el,
dupa care ti inalja barbia tocmai ctnd ea nu ar fi
vrut sa-i tnttlneasca privirea. Expresia lui era
grava.
- Mai am ctteva saptamini de concediu care
mi se cuvin, spuse el. M-am gtndit sa-mi petrec
acest timp ctt mai placut.
- Zaau? Facind ce anume?
- Incerctnd sa ma revan§ez faja de tine.
Ea izbuti sa ztmbeasca.
- Pentru ca ai minjit atit de mult? E in regula,’
Alex, §tiu de ce ai facut-o.
- Adevarat? intreba el §i chipul ii ramase grav.
- Sigur. Intr-un mod foarte ciudat, semeni cu
Max. Amindoi aji face tot posibilul pentru ca
, K ay H ooper I— s

persoana iubita sa nu se afle in pericol. In acest

caz, tu n-ai vrut ca frajii tai sa fie in primejdie §i i-ai
minjit in legatura cu activitatea ta. Sa §tii ca Storm
avea dreptate. Reu§e§ti sa-Ji menjii echilibrul §i la
mare inaljime. '
- Niciodata n-am vrut sa te mint, Morgan.
- §tiu. §tiu ca te-a macinat foarte mult asta,
mai ales dupa... dupa ce am devenit amanji.
El paru sa ezite pujin, dar dupa aceea spuse
incet:
- Poate ca nu e momentul potrivit, pentru ca a
fost o noapte lunga §i sintem amindoi obosiji...
dar sint unele lucruri despre care trebuie sa
vorbim.
Morgan i§i facu curaj.
- Bine.
- Mai intii, cred ca ar trebui sa discutam
despre acest obicei al tau de a te arunca in fa|a
primejdiilor. E ceva pentru care va trebui sa fiu
pregatit pe viitor?
Ea clipi de citeva ori.
- Pai...
- Adica, o faci pentru ca nu ai incredere ca a§
§ti ce fac sau de vina este, pur §i simplu, firea ta
impulsiva?
- Aceasta din urma, spuse ea cu gravitate.
Uneori nu mai stau sa ma gindesc.
- Mmm. Ciudat lucru pentru o femeie ratio-
 T oti pentru Q uin n —

nala, nu crezi?
- A§a cred, dar tu e§ti cel nesabuit, Alex. Pre-
simt ca Jared ar fi spus ni§te lucruri inspaimin-
tatoare daca l-ai fi lasat.
- Nu schimba subiectul, ii spuse el cu se-
veritate.
Morgan il privi un moment indelung, dupa
care zimbi.
- Alex, adevarul e ca, de obicei sint o femeie
rajionala §i chibzuita §i, in general, am grija sa nu
fac lucruri proste§ti sau nesabuite.
- Dar? o indemna el.
- Dar... am descoperit ca, intr-un fel, imi place
sa se intimple lucruri palpitante in jurul meu. Nu
vreau sa spun ca mi-a placut sa te vad singerind
pe podeaua mea, iar imaginea pe care am
vazut-o azi-noapte, cind ai fost impu§cat, imi va
provoca probabil citeva co§mare, cel pujin, dar
ma tem ca nici unui din aceste lucruri nu ma va
impiedica sa... ma arunc in fa|a primejdiilor din
nou. §i acum m-a§ lua dupa o banda de tilhari
pina intr-o cladire parasita sau a§ urea o scara de
incendiu pe intuneric, sau m-a§ furi§a printr-o
gradina invaluita in ceaja pentru a ajunge intr-o
casa in care §tiu ca locuie§te un uciga§ - daca tu
e§ti acolo.
- §i daca ai crede ca sint in primejdie?
- Ma tem ca da. Nu ma pot abjine.

h' 267 y
,— f K a y H ooper ■
—n

- Iji dai seama, bineinjeles, ca datorita muncii

mele, ma voi afla in astfel de situajii de multe ori.
- Imi imaginez.
- Deci, ar fi o nebunie sa cred ca ai putea fi o
lini§tita §i... ascultatoare sojie, nu?
- Pot sa fiu lini§tita daca e nevoie, zise ea, dar
abia dupa aceea i§i dadu seama ce spusese el §i
i§i ridica privirea nesigura.
El ii lua chipul in miini zimbind u§or.
- Dar niciodata ascultatoare. E§ti de§teapta,
receptiva, incapajinata, nostima §i incredibil de
pasionala - §i cred ca m-am indragostit de tine
chiar din seara aceea cind te-am prins in braje.
Morgan zimbi.
- Zau? Erai un ticalos,'Alex, plin de farmec §i
primejdios. Am fost teribil de uluita de mine in-
sami cind mi-am dat seama ce simjeam pentru
tine.
- §i acum? murmura el.
- §i acum... e§ti tot plin de farmec §i pri­
mejdios. A§a e felul tau. N-a§ schimba nimic in
legatura cu tine. Te iubesc.
El i§i lasa capul in jos §i o saruta, incet, fara
sa-§i ascunda dorinja. Pleoapele ii erau grele cind
o privi, iar vocea ragu§ita cind spuse:
- Casatore§te-te cu mine, scumpa mea.
Ca de obicei cind o saruta, genunchii ei se
inmuiara §i avu impresia ca inima ii sta in loc, dar

v - - 268
 T o ji pentru Q u in n )— n

izbuti, totu§i, sa spuna:

- Credeam ca n-o sa mi-o ceri niciodata.
Alex o saruta din nou, cu incintare §i pasiune,
dupa care o lua cu u§urin|a in braje §i porni spre
dormitor.
- Vreau sa-mi petrec toata ziua in pat cu tine, ii
spuse el pujin feroce.
- Suna ca un plan, zise Morgan aprobator §i
atit de fericita, incit ii venea amejeala.
Abia mult mai tirziu, Alex se mi§ca u§or §i o
intreba curios:
- De unde ai §tiut ca era Leo?
- N-am §tiut, spuse ea stringindu-se linga el §i
zimbind cind brajele lui o inconjurara. Trebuia sa
te gasesc... §i ceva mi-a spus unde erai. Poate ca
am un inger pazitor.'
- Sau poate ca eu am unui, murmura Alex.
Morgan se gindi ca era foarte posibil.

SFIR §IT
 Romano de
dragoste,
pe care nu le
vefi uita
niciodati,
sense
de autori
cunoscufi
ai genului.

Quinn - un tilhar fermecator, care

i-a furat inima $i i-a taint rasuflarea...
O singura femeie a reu$it sa puna
stapinire pe misteriosul Quinn, $i
asta intr-o singura seara...

Pret 1 6 0 0 lei