Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3L AN MEFCN C01a S1
3L AN MEFCN C01a S1
3L AN MEFCN C01a S1
INTRODUCERE
1.1.Generalităţi
Metoda elementului finit a fost iniţial aplicată la construcţia avioanelor, structurile
fiind idealizate prin modele simple de reţele de bare. Termenul de element finit a fost introdus
de Clough în 1960. Metoda elementului finit a cunoscut o dezvoltare rapidă în tandem cu
creşterea capacităţilor tehnicii de calcul şi s-a impus ca o metodă numerică generală de
rezolvare a problemelor inginereşti din domenii diverse, inclusiv domeniul naval.
În general o analiză structurală are următoarele etape:
stabilirea obiectivelor, tipului şi dimensiunea analizei;
modelarea structurii şi a condiţiilor de margine;
stabilirea şi modelarea sarcinilor;
efectuarea analizei şi evaluarea rezultatelor.
Tipul şi dimensiunea analizei depind de natura răspunsului structural ce urmează să se
obţină. În general la analizele structurale se pot obţine următoarele categorii de răspunsuri:
tensiuni şi deformaţii pentru un caz de încărcare;
moduri proprii de vibraţie;
comportarea elementelor structurale la pierderea stabilităţii.
Încărcările la analiza structurilor navale includ: forţe şi presiuni externe, forţe ce
rezultă din masa proprie a navei şi a încărcăturii din magaziile navei, sarcini termice la navele
ce transportă marfă încălzită, suprapresiuni la navele tancuri de gaze, etc.
Răspunsul structural poate depinde de intensitatea solicitărilor, liniar sau neliniar. În
cazul structurilor navale analizele liniare sunt de cele mai multe ori suficiente. Efectele
neliniare devin semnificative în următoarele cazuri:
la structuri relativ elastice cu deformaţii mari (neliniarităţi geometrice);
la analiza stabilităţii elementelor structurale;
în cazul apariţiei deformaţiilor în domeniul plastic (neliniarităţi de material).
La structurile navale deformaţiile şi tensiunile pot fi împărţite în următoarele categorii
funcţie de problema analizată:
deformaţii şi tensiuni globale ale grinzii navă şi a elementelor structurale principale;
deformaţii şi tensiuni locale ale elementelor structurale principale şi secundare;
concentrări de tensiuni în componentele structurale.
Modelele cu elemente finite ce includ o parte din magaziile navei (fig.1.2) se folosesc
pentru analiza globală şi locală a structurii navei, în general din zona cilindrică a navei. La
anexa 1 în fig.A.13 şi fig.A.14 se prezintă exemple privind modelele cu elemente finite extinse
parţial pe lungimea navei.
2
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
3
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
În urma analizei prin metoda elementului finit se vor obţine: deformaţiile structurii,
distribuţia de tensiuni şi se vor evidenţia elementele structurale care îşi pierd stabilitatea.
Valorile maxime obţinute pentru câmpul de tensiuni şi deformaţii vor fi comparate cu valorile
admisibile prescrise prin normele Registrelor Navale de Clasificare.
Începând din noiembrie 1997, metoda elementului finit, bazată pe modele cu elemente
finite tridimensionale (FEM-3D) de analiză locală şi globală a structurilor navale, a fost
impusă ca obligatorie în toate Registrele Navale de Clasificare. Noile reguli de registru au
apărut datorită cerinţelor actuale ridicate de siguranţă în exploatarea navelor şi sunt susţinute
practic de dezvoltarea tehnicii de calcul din domeniu analizei numerice structurale (FEM).
Obs. În anexa 1 sunt prezentate 15 exemple de analiză prin metoda elementului finit a
structurilor navale, acestea fiind grupate după tipul modelării folosite.
Această carte este divizată în patru părţi principale după cum urmează:
I. analiza liniar statică a structurilor navale prin metoda elementului finit (cap.2-11);
II. analiza dinamică a structurilor navale prin metoda elementului finit (cap.12-17);
III. elemente de analiză a stabilităţii structurilor navale prin metoda elementului finit
(cap.18);
IV. programe standard de analiză a structurilor prin metoda elementului finit (cap.19-21);
urmărindu-se o tratare graduală şi unitară a fundamentelor teoretice ce stau la baza analizei
structurilor navale prin metoda elementului finit.
4
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
EXEMPLE DE ANALIZĂ A STRUCTURILOR NAVALE
PRIN METODA ELEMENTULUI FINIT
A1.1.Analiza rezistenţei locale a structurilor navale la sarcini locale
6
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.3.b Rama gurei de magazie la o navă cargou – tensiuni echivalente von Mises
9
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
10
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
11
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.6.b Dublu fund la o navă cargou – tensiuni echivalente von Mises şi deformata
12
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.8.d Cadru întărit la tanc de produse bituminoase – tensiuni echivalente von Mises
15
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.9.d Cadru întărit la tanc de produse bituminoase – tensiuni echivalente von Mises
17
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.10.b Diafragmă separaţie grâu la navă cargou – model FEM - condiţii margine
18
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.10.c Diafragmă separaţie grâu la navă cargou – model FEM- structura adiacentă
Fig.A.10.d Diafragmă separaţie grâu la navă cargou – tensiuni echivalente von Mises
19
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
23
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
structura unei şalupe de viteză. Condiţiile de margine modelează simetria în planul
diametral, iar drept încărcări se consideră greutatea proprie, sarcinile hidrostatice şi
hidrodinamice ce sunt modelate cvasistatic pentru cazul navă în glisare. Blocarea
deplasărilor de rigid se realizează prin simple rezemări în cele două noduri auxiliare
extreme situate la intersecţia planului diametral cu învelişul punţii. Modelul FEM este
echilibrat în plan vertical, astfel încât în nodurile auxiliare de la extremitatea navei
reacţiunile sunt nule. Acest model FEM a fost primul realizat la noi în ţară care include
corpul unei nave în întregime pe lungime. În fig.A.16.a,b se prezintă modelul FEM 3D
nedeformat; în fig.A.16.c se prezintă structura deformată şi deplasările pe direcţia “z”; în
fig.A.16.d se prezintă starea de tensiuni echivalente von Mises într-o zonă de extrem.
Analiza este efectuată folosind programul FEM Marc-Mentat /K.6.2.
În fig.A.17.a-d se prezintă Modelul FEM “dock.mud” ce conţine 21966 elemente de placă
şi membrană shell-quad4 (tip 75) şi 17935 noduri. Materialul este izotropic, oţel. Acest
model este realizat pentru structura docului plutitor de 800tf. Se modelează prin condiţiile
de margine, simetria în planul diametral şi planul cuplului maestru. Încărcarea modelului
este dată de: greutatea proprie a docului, forţele concentrate la andocarea barjei de
3000tdw, eforturile secţionale la capetele docului din platformele în consolă, sarcina
hidrostatică. Se realizează echilibrul în plan vertical în apă calmă a docului. În fig.A.17.a,b
se prezintă modelul FEM 3D nedeformat şi în fig.A.17.c,d se prezintă tensiunile
echivalente von Mises extreme din zona pupa a docului. Analiza este efectuată folosind
programul FEM Marc-Mentat /K.6.2.
Fig.A.13.c Magazii de marfă vrachier 75000tdw –tensiuni von Mises -pereţi transversali
25
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.13.d Magazii de marfă vrachier 75000tdw –tensiuni von Mises -ramă longitudinală
29
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN
Fig.A.15.c Osatură dublu înveliş pentru un submarin – tensiuni echivalente von Mises
Fig.A.15.d Punte şi pereţi transversali pentru un submarin – tensiuni echivalente von Mises
30
MEFCN-3L-AN-C01a-Sem1 (Online/Y202) LD/UGAL-FAN