O MIE NOUĂ SUTE OPTZECI ȘI PATRU

GEORGE ORWELL

,,Războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere”. Acesta era sloganul noii societăți
în care trăia Winston Smith, o societate în care gândurile, sentimentele sau opiniile nu erau permise.Orice
persoană care iubea era prins de Ministerul Iubirii și orice om care gândea era acuzat de așa-zisa
crimăgândit și era cercetat de către Ministerul Adevărului.Un paradox incredibil este faptul că Ministerul
Iubirii se ocupa cu anihilarea oricărei fărâme de iubire, iar Ministerul Adevărului cu îngroparea oricărui
adevăr pur care ar fi putut exista. De fapt, lumea în care Winston trăia era un paradox întru totul, sub
conducerea Fratelui Cel Mare, care reprezenta umbra partidului absorbit de putere.

Încă de la inceput omul a căutat peste tot putere. De ce? Pentru a supraviețui. Cu cât avea mai multă
putere cu atât avea o șansă de supraviețuire mai mare, deoarece deținea controlul nu numai asupra vieții
sale, ci și asupra altor vieți. Ceea ce nu știu mulți este modul în care ar trebui gestionată puterea pe care o
dețin. Am putere, o folosesc și pentru binele celorlalți, pentru că, odată eram și eu precum ei, slab și
neputinicios și pot să devin într-o secundă la fel, dacă Dumnezeu acest lucru vrea. Dar nu. S-a ajuns la o
societate în care dacă tu crezi în Dumnezeu ești omorât. De ce? Pentru că Fratele Cel Mare este forța
supremă, puterea întruchipată de către partid care îți ține viața cu două degete.Puterea este împărțită în
trei: Oceania, Estasia și Eurasia.Teoretic, două sunt aliate fiind în război cu a treia, dar practic toate sunt
în război.De ce ? Pentru că se punea problema așa:,,cum să faci ca mașinăria industriei să funcționeze,
fără a spori avuția reală a omenirii, adică mărfurile să fie produse, dar sa nu fie circulate.În practică,
singura modalitate de a atinge acest dublu scop a fost menținerea neîntreruptă a unei stări de război.”Și de
aici se înțelege afirmația ,,Războiul este pace”. Războaiele sunt crize economice care sunt puse pe umerii
oamenilor, iar marile puteri țin oamenii într-o continuă criză economică, crescănd salariile, dar ridicând
prețurile, deoarece era război.Și atunci ce trebuiau să facă oamenii?Să se roage Fratelui cel Mare precum
lui Dumnezeu,dar acesta ce le oferea?De fapt era mai important ce le lua.Libertatea.Libertatea era sclavie,
era un concept inexistent, iar dacă cineva tânjea după ea era șters din istorie, atât la propriu, cât și la
figurat.Astfel, oamenii erau manipulați, dar o manipulare atât de inteligentă, încât dacă tu te gândeai
pentru un minut că ar putea fi altfel, erai considerat bolnav, nebun.Se jucau cu tine și iți modelau
mentalitatea după voia lor de la convingerea că doi cu doi fac 5 până la a te face să crezi cu adevărat că
ești bolnav pentru că tu gândești diferit de cum spun ei.Nu îți dădeau dreptul să ai o opinie, pentru că asta
însemna un pericol pentru puterea pe care o aveau.Dacă nu făceai parte din acea emblemă a societății care
îți era impusă de către ei, dacă nu strigai cât îl adori pe Fratele cel Mare te făceau ei să faci parte din acea
populație abrutizată din punct de vedere intelectual și moral, se foloseau de frică și durere pentru a-ți
distruge mentalitatea logică ,,A câștigat bătălia cu el însuși.Îl iubea pe Fratele cel Mare” și apoi te
omorau.

Puterea lor venea din frică și durere.Două arme pe care le utilizau pentru a distruge orice judecată
corectă a unei persoane, dar nu numai.Ei ruinau umanitatea.Nimiceau orice sentiment posibil și îi
transformau pe oameni în roboți, care nu gândesc, nu simt și nu visează, doar execută ce le este
programat.Frica era sentimentul care le distrugea emoțiile și sentimentele ,,Cel mai rău lucru din lume,
continuă O’ Brien, diferă de la individ a individ.Poate fi îngropatul de viu, moartea prin ardere sau prin
înecare[…]În unele cazuri, cel mai rău lucru din lume este câte ceva absolut banal, care nu provoacă
moartea sau nu neapărat.[…]În cazul tău, zice O’ Brien cel mai rău lucru din lume se întâmplă să fie
șobolanii.’’.Astfel, se jucau cu emoțiile tale, aducându-te în pragul disperării, până în momentul în care
preferai sa ți se ia cea mai dragă ființă ,,Pe Julia!!Pe Julia!!Nu pe mine!Pe Julia!Nu-mi pasă ce-i faceți!
Să-i sfâșie fața, s-o roadă pîn’ la os!’’.Deobicei, după o iubire profundă, oricât de dureroasă a fost
despărțirea, amintirile rămân precum niște valuri care prima dată par reci și te sperie, dar în timp te
obișnuiesti cu temperatura apei la fel cum te acomodezi cu gândul că tu totuși ai trăit ceva frumos.Acest
lucru se întâmplă pentru că tu ai libertatea de a gândi și a simți, dar din păcate Winston și Julia nu aveau
aceiași libertate.Amintirile le-au rămas, dar judecata și emoția s-au dus ,,Nu a încercat să o sărute, și nici
nu au vorbit.Când au pornit înapoi peste pajiște, ea l-a privit direct în ochi pentru prima oară.O privire de-
o clipă, dar plină de dispreț și scârbă.’’.Emoția specifică omului a fost distrusă de către partid.Dacă
oamenii aveau iubire între ei observau limitele care le erau impuse și atunci apărea ura față de Fratele cel
Mare, se ivea pericolul de a pierde puterea din nou.Oamenii partidului repetau încontinuu ,,Noi nu
repetăm greșelile trecutului’’, ei se refereau la faptul că în trecut, în perioada nazistă, de exemplu, evreii
erau sacrficați, deoarece ,,nu erau puri”.Exista o masă mare de oameni care considera corectă această
idee, dar exista, de asemenea, o masă mare de oameni care considera că și evreii sunt oameni ca toți
ceilalți, îi ajutau sau pur și simplu erau neutri.Tuturor le era frică să se revolte, pentru că Hitler era totul
pentru germani, dar diferența este că acești oameni aveau mentalitatea lor, trăirile lor, știau că ceea ce se
întâmplă nu e corect și înțelegeau firul epic al poveștii, spre deosebire de oamenii din această nouă
societate sumbră, care erau setați să perceapă o anumită informație.Nu erau obligați, erau programați,
pentru că pshicul lor fusese răvășit, dar rearanjat de către un partid, precum un puzzle aranjat corect, care
mai apoi este distrus, dar reconstruit într-un mod în care este evident că nici o piesă nu se potrivește cu
alta, dar nimeni nu observă asta.

Așadar, această societate mi-a dat de gândit.Am putut observa inteligența nemăsurată a oamenilor, dar
și inepția lor.Ești capabil să schimbi lumea cu toate cunoștiințele tale, să îți investești talentul în binele
oamenilor și cred că de fapt acesta este scopul tău la început, dar pe parcurs te lași cuprins de mândrie și
putere și te pierzi.Aici pot observa cât de slab poate fi un om, care pare atât de sigur pe el și încrezător în
propria persoană, dar atât de bulversat în interior.Acești oameni ai înaltei societăți, ai partidului, sunt de
fapt cei mai răniți, din punct de vedere pshic, deoarece, ei devin bolnavi de putere, își pierd esența și
oamenii nevinovați ai poporului au de suferit, oameni care sunt răniți din toate punctele de vedere, care
sunt doar inocenți, dar viitorul cărora a fost pus în mâinile cui nu trebuie.

Nu totul se rezumă la ceea ce vrem noi, uneori putem fi copleșiți de emoții și chiar conduși de
sentimente, dar totul trebuie sa meargă de mână cu inteligența noastră.Inteligența este un cuvânt intersant,
pe care îl putem percepe diferit, dar ea are sens atunci când tu o dezvolți în ceva anume care va fi de
ajutor și altora, pentru că de aceea ți-a fost dată, să o fructifici în ceva productiv.Majoritatea gândește așa
la început, dar în timp o ia pe căi greșite care pot deveni periculoase.În acel moment se observă diferența
între un om inteligent, dar slab din punct de vedere emoțional, orbit de putere și un om inteligent, care își
lucrează emoțiile si psihicul, nu ele il lucreaza pe el.

Această carte mi-a arătat că dacă oamenii s-ar înțelege mai mult pe ei, ar avea răbdare să își cunoască
propria persoană și să își valorifice capacitățile, lumea ar fi altfel, ar îmbogăți constant, și ar arăta precum
o floare care se bucură constant de ploaie și radiază în lumina soarelui.De asemenea, cartea mi-a înfățișat
și un oarecare viitor sinistru pe care eu sper să nu apuc să îl descopăr.

SÂMBOTELECAN PETRUȚA MARIA CLASA A IX A