UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRANCUSI” DIN TARGU-JIU

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

Domeniul: Management

Specializarea: MDA

PREMIILE NOBEL

PREMIILE NOBEL
 Premiile Nobel au fost create de savantul şi omul de afaceri suedez Alfred
Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, în anul 1867, şi deţinătorul a nu mai
puţin de 355 de brevete de invenţii, care, în testamentul său, a precizat că fondurile
averiii sale să fie oferite în fiecare an „sub formă de premii celor care, în anul
precedent, au adus cele mai mari servicii umanităţii”.Potrivit Comitetului Nobel,
această descoperire a schimbat felul în care oamenii înţeleg procesele ce au loc la
cele mai mici niveluri ale materiei şi care se pot dovedi cruciale pentru înţelegerea
Universului.
Alfred Nobel s-a născut la Stockholm la 21 octombrie 1833, tatăl sau,
Immanuel Nobel, fiind inginer de profesie, iar mama sa, Andrietta Ahlsell,
provenea dintr-o familie bogată.După falimentul firmei tatălui său din anul 1833,
acesta pleacă în Finlanda şi, mai apoi în Rusia, unde pune pe picioare o afacere la
St. Petersburg, unde furniza echipament militar armatei ruseşti.În anul 1842
Immanuel îşi poate permite să-şi aducă familia la St. Petersburg, unde fiii săi
primesc educaţie intensivă în ştiinţele naturii, limbi străine şi literatură.Astfel, la
vârsta de 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana,
fiind atras şi de literatura engleză şi ştiinţele exacte – fizica şi chimia.
După împlinirea vârstei de 18 ani, Alfred a călătorit în Statele Unite unde,
pentru o perioadă de 4 ani, şi-a aprofundat studiile de chimie sub îndrumarea
profesorului John Ericsson, cel care, printre altele, a conceput şi proiectat nava
blindată USS Ironclad, devenită faimoasă cu ocazia Războiului Civil American.
Apoi, Alfred a vizitat Suedia, Germania şi Franţa, iar la Paris are şansa să lucreze
în laboratorul unui chimist renumit în epocă.
După întâlnirea cu chimistul italian Ascanio Sobrero, care inventase
nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic şi de instabil, Alfred devine
interesat de posibilitatea folosirii ei în construcţii şi începe să lucreze la elaborarea
unor metode de controlare a exploziei.
În anul 1852 Alfred este chemat să lucreze pentru compania tatălui său care
cunoştea o dezvoltare continuă, însă întâmplări neprevăzute aveau să aducă, mai
târziu, un alt faliment în afacerile tatălui.
În aceste condiţii, doi dintre fii, Alfred şi Emil, alături de tatăl lor, revin la
Stockholm, unde Alfred a continuat cercetările prin care încearca să folosească
nitroglicerina ca exploziv controlabil. Experimentele sale au avut un episod tragic,
soldat cu moartea fratelui său şi interdicţia impusă de autorităţi a experimentelor în
interiorul oraşului. Alfred se mută astfel pe un vas ancorat pe Lacul Malaren şi, la
scurt timp, avea să demonstreze că prin amestecarea nitroglicerinei cu cuarţ se
formează o pastă care putea fi modelata în diferite forme şi dimensiuni.
Astfel, în anul 1867 acesta își brevetează invenția sub denumirea de dinamită,
iar pentru declanşarea exploziei brevetează o altă invenție, un detonator bazat pe
aprinderea unui fitil.
Pornind de la această remarcabilă invenţie, Alfred îşi deschide o fabrică de
dinamită, Germania, care la scurtă vreme începe să exporte produsele în alte țări
din Europa și chiar în America și Australia.
Ca urmare a succesului înfloritor al afacerii, Alfred și-a deschis fabrici și
laboratoare în peste 20 de țări, iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele
sale.
Cu toate că a rămas necăsătorit până la sfârşitul vieţii, genialul om de ştiinţă
nu a rămas indifenent la farmecul sexului frumos, având cel puţin 3 iubiri
memorabile, dintre care una, în Rusia, cu o tânără pe nume Alexandra, care i-a
respins însă cererile insistente şi repetate de căsătorie.
Apoi savantul a dat un anunţ într-un ziar local în care anunţa: „Gentleman
bogat şi foarte educat, caut o doamnă de vârstă medie, cunoscătoarea mai multor
limbi de circulaţie, în rol de secretară şi cameristă… „. Singura care a corespuns
criteriilor savantului s-a dovedit a fi Bertha Kinsky, o contesă austriacă, de care
Nobel s-a îndrăgostit lulea, însă după o relaţie de scurtă durată, contesa l-a părăsit
pentru a se mărita cu fostul ei iubit. În ciuda despărţirii, contesa a ţinut o
corespondenţă neîntreruptă cu Nobel până la moartea savantului, şi se crede că
aceasta a avut o influenţă majoră în ceea ce priveşte ideea acordării unor premii
după ce Alfred avea să părăsească această lume.
Cea mai lungă relaţie sentimentală a lui Nobel a fost cu o simplă florăreasă
din Viena ce a durat peste 18 ani.
Alfred a ajuns să breveteze peste 355 de invenții, printre care cauciucul
sintetic, pielea artificială și mătasea sintetică. În aceeaşi perioadă istorică, au fost
inventate şi ciocanul perforator pneumatic, alături de burghiul cu cap de diamant
artficial, astfel că industria mineritului a căpătat noi proporţii, căci, cu ajutorul
ciocanului penumatic şi al burghiului special, se puteau face orificii în cele mai
dure roci, iar în orificiile create erau introduse batoanele explozive de dinamită
create de inventatorul suedez.
Primele demonstraţii practice au avut loc în mina Redhill din Surrey, Anglia.
Conform istoricilor şi biografilor, evenimentul care a stat la baza creării
Premiilor Nobel de astăzi a fost unul tragic şi personal, în egală măsură, pentru
inventator. La decesul fratelui său, în anul 1888, un jurnal franţuzesc de scandal a
publicat, din greşeală, un necrolog din care reieşea că cel care murise era Alfred
Nobel, pe care publicaţia îl condamna pentru invenţiile sale, numindu-l
„Negustorul morţii”.
Ca urmare, la 27 noiembrie 1895, la Clubului Suedez-Norvegian din Paris,
marele inventator avea să anunţe public crearea premiului care-i va purta numele
precum şi conţinutul testamentului său, care menţiona faptul că întreaga sa avere
va fi transformată într-un fond de lichidităţi din care, anual, să fie răsplătite mari
realizări în ştiinţă, precum şi eforturile făcute de o persoană pentru instalarea păcii
pe planetă – indiferent de religia, naţionalitatea, rasa ori sexul celor ce înfăptuiseră
aceste realizări.
Astfel întreaga sa avere – circa 31.225.000 coroane suedeze – aproximativ
250 milioane USD la nivelul actual, au fost alocaţi decernării acestor premii.
Alfred Nobel a trecut la cele veşnice la 10 decembrie 1896, în Italia, iar la această
dată a rămas fixată, anual, ceremonia decernării prestigioaselor premii care îi
poartă numele, începând cu anul 1901.
Ulterior, premiul avea să fie divizat pe domenii precum literatură, fizică,
chimie, economie şi medicină, iar premiul pentru pace urma să fie acordat
persoanei sau societăţii care, în decursul unui an, întreprinde cele mai multe
eforturi pentru dezvoltarea fraternităţii între oameni, luptă pentru reducerea cursei
înarmărilor sau acţionează ca mediatori eficienţi în cadrul conflictelor armate.
În continuare vă prezentăm câteva elemente inedite legate de decernarea
Premiilor Nobel, de-a lungul anilor.
În primul rând, să spunem un lucru mai puţin cunoscut, acela că în afara
laureaţilor, numele tuturor candidaţilor sunt dezvăluite abia după 50 de ani,
socotind din anul în care ei au fost nominalizaţi, conform regulilor impuse de
Alfred Nobel.
Această regulă a făcut să se afle că Stalin, spre exemplu, a candidat la Premiul
pentru Pace, iar Gandhi să nu primiească niciodată această distincţie, deşi a fost
nominalizat de cinci ori. De asemenea în anul 1939, Adolf Hitler a fost nominalizat
pentru Premiul Nobel pentru Pace de către un parlamentar suedez, o propunere
retrasă ulterior.
Comitetul care deliberează acordarea premiilor ar trebui să aibă ceva mustrări
de conştiinţă în acest sens, Stalin şi Hitler fiind numiţi de către organizatori „două
mici erori comise din cauza statutului pe care cei doi îl aveau în perioada
respectivă în Europa”.
De asemenea, conform aceleiaşi reguli de 50 de ani, s-a aflat că Thomas
Edison şi Nikola Tesla au fost menţionaţi ca potenţiali câştigători în anul 1915, dar
din pricina animozităţilor dintre ei, niciunul nu a mai primit distincţia.
Prin testamentul lăsat de Alfred Nobel, premiile Nobel sunt decernate de
următoarele instituţii: Academia Regală de Ştiinţă din Suedia acordă Premiul
Nobel pentru Fizică, Chimie şi Economie, Institutul Carolina din Stockholm –
Premiul Nobel pentru Medicină, Academia Suedeză – Premiul Nobel pentru
Literatură şi un comitet alcătuit din 5 persoane alese de Parlamentul Norvegiei –
Premiul Nobel Pentru Pace.
Primele premii Nobel au fost acordate la 10 decembrie 1901, după moartea
iniţiatorului lor şi erau reprezentate de o medalie, o diplomă şi o sumă de bani, care
la început a fost în valoare de 40.000 dolari SUA, iar apoi a crescut treptat,
ajungând în prezent la circa 800.000 de euro per premiu.
În perioada 1901 – 2015, Premiile Nobel au fost obţinute de 874 de persoane –
vârsta medie a acestora fiind de 59 de ani, dar şi de 26 de organizaţii.
Există şi ediţii la care anumite Premii Nobel nu au fost atribuite:
– fizică – 6 ediţii: 1916, 1931, 1934, 1940, 1941, 1942,
– chimie – 8 ediţii: 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941, 1942,
– medicină – 9 ediţii: 1915, 1916, 1917, 1918, 1921, 1925, 1940, 1941, 1942,
– literatură – 7 ediţii: 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942, 1943,
– pace – 19 ediţii: 1914, 1915, 1916, 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1939, 1940,
1941, 1942, 1943, 1948, 1955, 1956, 1966, 1967, 1972.
Raportul între femeile şi bărbaţii care obţin titlurile Nobel este net în favoarea
domnilor: 49 de femei laureate, faţă de 825 bărbaţi. În anul 2009 premiul Nobel
pentru economie a fost obţinut, în premieră de o femeie – reprezentanta SUA, 
Elinor Ostrom – iar în fizică, doar două femei au fost premiate, doar până în anul
1963, alături de 191 bărbaţi.
Conform statisticilor, pe domenii, există ramuri care obţin cu predilecţie
distincţii Nobel: astfel, cei mai mulţi laureaţi Nobel pentru literatură scriu proză,
domeniul particulelor de cei mai mulţi laureaţi în fizică, premiul pentru chimie este
obţinut de cei care activează în domeniul biochimiei, geneticienii au mai multe
şanse la Premiul Nobel pentru medicină, iar specialiştii în macroeconomie au
obţinut cele mai multe titluri Nobel pentru Economie.
În ceea ce priveşte Premiul Nobel pentru literatură, din cei 108 laureaţi de
până acum, cei mai mulţi câştigători – 27 – au creat în limba engleză, aceştia fiind
urmaţi de autorii de limbă franceză – 14, germană – 13 câştigători, şi spaniolă – 11
laureaţi. Există cîştigători pentru literatură care au scris în arabă, chineză şi chiar
occitană.
Cel mai mare număr de candidaţi la o singură categorie la o ediţie au fost
înregistraţi chiar anul trecut, nu mai puţin de 278 de candidaţi fiind înscrişi în cursa
pentru Premiul Nobel pentru pace, cifră record pentru această distincţie.
Cei mai mulţi premiaţi cu Nobel provin din SUA – 257, urmaţi de cei din Marea
Britanie – 93 şi Germania – cu 80 de premiaţi.
Să mai adăugăm că Radio România este reprezentat la evenimentele
„Săptămânii Nobel, începând din 5 şi până pe 10 decembrie, dată la care va fi
comemorat inventatorul acestor distincţii, în prezenţa familiilor regale din Suedia
şi Norvegia, Radio România va fi, pentru al 17-lea an, singurul post de radio şi TV
din România prezent la Săptămâna Nobel și la ceremonia de decernare a
prestigioaselor premii Nobel din capitala Suediei, Stockholm.
Începând din 5 și până pe 10 decembrie, data la care are loc acordarea
premiilor Nobel şi la care este comemorat şi Alfred Nobel, inventatorul acestor
distincții, Radio România, prin corespondentul său la Stockholm, Corina Negrea,
va transmite și va înregistra interviuri și conferințe cu laureaţii premiilor Nobel ai
acestui an pentru Radio România Cultural și Radio România Actualități.
În cei 17 ani de când este prezentă la evenimentele Nobel, Corina Negrea a
realizat peste 50 de interviuri-document cu laureații Nobel ai fiecărui an, a realizat
transmisii în direct de la cele mai importante momente ale Săptămânii Nobel şi a
înregistrat numeroase ediții speciale ale emisiunii Planeta Radio, transmise, în
fiecare an, pe Postul Radio România Cultural.