Prim Ajutor Medical

CURS IMO Rev.
5
"MEDICAL FIRST AID" 10/07/2016
CERONAV
(PRIMUL AJUTOR MEDICAL) Ediţia 1
01/04/2003
PERSONAL BREVETAT MARITIM
Cod: MFA Pag 1 din 32
SUPORT DE CURS
Dr. CONSTANTIN MIHALACHE
CURS IMO
"MEDICAL FIRST AID"
(PRIMUL AJUTOR MEDICAL)
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
PRIMUL AJUTOR
Primul ajutor (B.L.S.) constă în evaluarea corectă a

conştienţei, respiraţiei şi pulsului şi acordarea primelor
îngrijiri fără a avea la dispoziţie materiale sanitare (cu
mâinile goale).
Scopul primului ajutor este de a asigura necesarul de oxigen
pentru creier până soseşte echipa medicalizată. Creierul
consumă 21% din cantitatea de oxigen a organismului în
condiţiile în care nu are rezerva proprie de oxigen. În
condiţii de oprire cardiacă, creierul nu mai este oxigenat şi
în decurs de câteva minute apare suferinţa cerebrală. Această suferinţă este compensată, de către
inimă şi plămâni (din rezerva proprie de oxigen) pentru o perioada de 7 minute. După aproximativ
10 minute se instalează moartea cerebrală. De aceea aplicăm BLS, asigurând prin respiraţie
artificială şi compresii toracice necesarul de oxigen pentru creier până soseşte echipa medicală.
SUPORTUL DE BAZĂ AL VIEŢII
OBIECTIVE
• previne insuficienţa, respectiv stopul cardio-respirator printr-o intervenţie promptă;
• asigură respiraţia prin respiraţie artificială;
• asigură circulaţia prin compresii toracice;
• asigură oxigenarea creierului până la sosirea echipei medicalizate.
STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
Pacientul care nu respiră şi nu are puls se află în stop respirator şi cardiac.
STOPUL RESPIRATOR
Stopul respirator reprezintă o alterare majora a respiraţiei - pacientul nu respiră.

Stopul respirator este însoţit de următoarele simptome asociate:
• dispnee severă până la apnee;
• bradicardie sub 40 bătăi /minut;
• insuficienţă musculară majoră;
• comă. Cauzele cele mai frecvente de stop respirator sunt;
• corpul străin de diverse etiologii (alimentare, non alimentare);
• apă - înecatul;
• fumul;
• medicamentele (droguri în supradoza, benzodiazepine asociate cu alcool, antidepresive
triciclice);
• epiglotita;
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
• AVC;
• IMA;
• comele de diverse etiologii;
STOPUL CARDIAC
Stopul cardiac reprezintă oprirea mecanică a inimii-pacientul nu are puls.

Stopul cardiac survine în acelaşi timp sau după oprirea respiraţiei.
Cauzele de stop cardiac sunt:
• fibrilaţia ventriculară (FV)
• tahicardia ventriculară fără puls (TV fără puls)
• asistola (A)
• disociaţia electromecanică (DEM)
EVALUAREA PACIENTULUI
ASIGURAREA ZONEI
Asigurarea zonei constă în luarea tuturor măsurilor de siguranţă astfel încât atât pacient cât
şi salvatorul să se afle în deplină siguranţă. Pacientul trebuie dus într-o zona sigură unde nu este
expus unor pericole suplimentare şi unde echipa medicală are spaţiu de desfăşurare. Salvatorul
trebuie să poarte echipament de protecţie (mănuşi, ochelari, încălţăminte corespunzătoare, cască) şi
să-şi ia masuri suplimentare de siguranţă atunci când acordă asistenţă medicală. Astfel:
• la electrocutat opreşte sursa de curent înainte de a atinge victima. Verifică-i marca întrare
şi ieşire. Atenţie la curentul de înaltă tensiune care se transmite prin pământ.
• la intoxicatul cu CO pune-ţi masca de protecţie, opreşte sursa, aeriseşte camera, scoate
victima la aer;
• la înecat nu sări în apă dacă nu şti să înoţi. După ce victima este scoasă din apă se şterge cu
un prosop după care i se acordă asistenţă medicală;
• hipotermicul se duce întru-un loc încălzit, se dezbracă de hainele ude, se şterge cu un
prosop, se protejează termic cu haine sau pături calde şi apoi-i se acordă asistenţă medicală;
• în cazul unui accident rutier izolează cu propriul autoturism zona de acţiune;
• nu intra într-o zonă calamitată (după cutremur, inundaţii, radiaţii etc.) decât împreună cu
echipe specializate şi cu echipament de protecţie adecvat.
Legea nr .1 a medicinei de urgenţă şi catastrofa spune: „Protejează-te pe tine însăţi!"
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
EVALUAREA CONŞTIENTEI
Evaluarea stării de conştienţă se face prin scuturarea uşoară a umerilor victimei şi

întrebarea:
„Vă simţiţi bine ?“

Se poate face o presiune cu un obiect dur la nivelul patului unghial. Dacă
pacientul răspunde - pacient conştient căruia i se face interogatoriul, i se acordă
primul ajutor şi se cheamă ambulanţa. Pacientul se supraveghează până la
sosirea ambulanţei.
Dacă pacientul nu răspunde - pacient inconştient, care trebuie evaluat.
EVALUAREA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE - A - air
Deschiderea căilor aeriene superioare se face prin hiperextensia capului cu

palma fixată pe fruntea pacientului şi ridicarea bărbiei cu două degete.
Dacă există corpi străini se dezobturează căile aeriene superioare (c.a.s.) = cu

"cârlig".
Atenţie! Dacă suspicionăm leziune de coloană vertebrală cervicală deschiderea c.a.s. se face
prin manevra de subluxaţie a mandibulei - presiune la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare şi
ridicarea maxilarului.
EVALUAREA RESPIRAŢIEI - B - breathing
Evaluarea respiraţiei se face prin metoda:

- Privesc mişcările toracelui pacientului
- Ascult respiraţia pacientului
- Simt respiraţia pacientului
Timpul de evaluare este de: 10 secunde.
EVALUAREA CIRCULAŢIEI - C - circulation
Evaluarea circulaţiei se face prin palparea pulsului central la artera

carotidă-se reperează cartilajul cricotiroidian cu două degete şi se alunecă până
în şanţul format de trahee şi muşchiul sternocleidomastoidian, la nivelul regiunii
latero-cervicale.
Dacă nu avem acces la artera carotidă pulsul central se poate evalua la nivelul arterei
femurale - la mijlocul distanţei pe linia ce uneşte creasta iliacă şi pubele, la nivelul regiunii
inghinale.
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
Timpul de evaluare este de: 10 secunde
Poziţia laterală de siguranţă (P.L.S.)

• se aşează pacientul în decubit dorsal cu membrele superioare şi inferioare în ax.
• salvatorul se aşează în genunchi lângă victimă.
• mâna dinspre salvator se aşează în unghi drept cu palma în sus.
• mâna contralaterală a pacientului se aşează pe umărul de

aceeaşi parte cu salvatorul.
• piciorul contralateral al pacientului se ridică astfel încât

planta să fie fixată pe podea şi se roteşte pacientul spre
salvator.
• în final pacientul va fi în decubit lateral cu un picior fixat

pe podea şi cu capul pe o mână, în hiperextensie.
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
MIC GLOSAR DE TERMENI
Agonie = stare terminală în care inima continuă să bată, pulsul periferic se simte numai la
nivelul arterelor mari ale gâtului (carotide), tensiunea arterială este prăbuşită, respiraţia abolită
(suprimată) sau foarte neregulată.
Anoxemie = scăderea oxigenului din sânge.
Anoxie = lipsă de oxigen la nivelul ţesuturilor.
Apnee expiratorie = oprirea respiraţiei în expiraţie (după expulsia voită a aerului din
plămâni).
Apnee inspiratorie = oprirea respiraţiei în inspiraţie (după introducerea aerului în plămâni).
Apnee voluntară = oprirea voită a respiraţiei.
Asfixie = stare caracterizată prin greutate sau oprire completă a respiraţiei, datorită unor cauze
mecanice.
Buiotă = recipient (pungă, bidon) pentru apă caldă sau rece, care se aplică pe diferite porţiuni
ale corpului.
Cârcel = vezi crampă musculari.
Colaps circulator = prăbuşirea tensiunii arteriale, prin pierderea tonusului vascular.
Crampă musculară = contracţie musculară bruscă şi dureroasă a unor fibre sau grupe
musculare, ca rezultat al supraefortului localizat, al lipsei de antrenament, al apei prea reci ş.a.m.d.
Curara = substanţă toxică al cărei efect este de a paraliza musculatura scheletică, antrenând
stopul respirator. Pe vremuri era folosită pentru otrăvirea săgeţilor. Astăzi se utilizează în anestezie
pentru a obţine o relaxare musculară mai bună şi un consum mai mic de anestezic.
Deglutiţie = înghiţire.
Desincopare = acţiune de scoatere din sincopă.
Edem = acumulare patologică de lichid în ţesuturi.
Edem pulmonar = acumulare de lichid în alveolele pulmonare.
Fibrilaţie ventriculară = contracţii necoordonate ale inimii, fără eficacitate hemodinamică
(de pompare a sângelui în corp), fenomen care se produce uneori la înecatul în apă dulce.
Fiziopatologie = ramură a medicinii care se ocupă cu modificările funcţionale mai importante
ale organismului în stări de boală.
Heparinizat = aflat sub acţiunea heparinei, substanţă care face să scadă coagulabilitatea
sângelui.
Imersie sau imersiune = cufundarea unui corp într-un lichid.
Infarct miocardic = lezarea unui părţi a miocardului (muşchiului cardiac), provocată de
oprirea alimentării cu sânge.
Insolaţie = stare de rău provocată de expunerea îndelungată la razele solare. Se manifestă
prin: dureri de cap, vărsături, febră, leşin; poate duce şi la moarte.
Insuficienţă respiratorie acută = reducerea bruscă a schimburilor de oxigen la nivelul
plămânilor.
Intubare = introducerea unei sonde (tub special) prin gură în trahee, în vederea uşurării
pătrunderii aerului atmosferic în plămâni.
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
Înec = proces care poate duce la moarte, caracterizat printr-o anoxie deosebită. Poate duce la
moarte, în primul rând prin astuparea căilor respiratorii superioare produsă de apă sau de un alt
lichid, de un corp semisolid sau chiar solid.
Înecat = starea în care se află o persoană după terminarea înecului; poate fi vorba de moarte,
de stări grave terminale sau de stări uşoare (spaimă, apă înghiţită, cunoştinţa păstrată -
pseudoînecaţi).
Înecat alb = înecat cu tegumentele palide (în stop cardiac).
Înecat albastru = înecat cu tegumentele cianotice (vinete), asfixiat, aflat în stop respirator.
Moarte adevărată = sinonim biologică, reală, elementară, stare in care leziunile existente, în
primul rând la nivelul creierului, nu mai permit recuperarea, fiind ireversibile.
Moarte aparentă = sinonimă cu moartea clinică sau starea de viată latentă, stare în care se
află organismul după ce s-au oprit respiraţia şi circulaţia, până la apariţia leziunilor din creier, care
marchează trecerea la moartea adevărată. Funcţiile vitale sunt dispărute şi restabilirea lor în unele
cazuri este în funcţie de promptitudinea intervenţiei, de competenţa operatorului-salvator, de
vitalitatea victimei etc.
Moarte otică = moarte produsă dintr-un reflex plecat de la nivelul urechii.
Nistagmus = mişcare involuntară, anormală a globilor oculari în plan frontal (de la dreapta la
stânga şi invers) în jur, care se poate produce în caz de înec sau în unele boli.
Obnubilare = slăbire a capacităţii de înţelegere şi de percepere a lucrurilor şi fenomenelor.
Opresiune toracică = senzaţie dureroasă de apăsare la nivelul toracelui.
Osmoză = trecerea unei substanţe prin porii unei membrane permeabile sau semipermeabile.
Otită = termen prin care se denumesc în general afecţiunile inflamatorii ale urechii.
Paradă = anumite mişcări prin care salvatorul se apără de apucarea disperată a înecatului.
Pensare digitală = strângerea cu degetele, care înlocuiesc pensa.
Police = degetul mare de la mână.
Poziţie proclivă = capul şi toracele sunt situate mai jos decât restul corpului.
Preagonie = stare terminală în care inima încă bate, pulsul periferic se simte, tensiunea
arterială se poate măsura, respiraţia este încă prezentă, dar toate funcţiile vitale sunt extrem de
slăbite.
Priză = mişcare de salvare prin care victima este prinsă şi remorcată.
Reanimare = reducerea la viaţă din starea de moarte aparentă, restabilirea uneia sau mai
multor funcţii vitale ale organismului, afectate sau abolite din diverse cauze.
Resuscitare = reanimare.
Resuscitare cardiacă = reluarea contracţiilor inimii oprite, urmată de supravieţuirea normală.
Resuscitare respiratorie = reluarea mişcărilor respiratorii, urmată de supravieţuire.
Salvare = ansamblu de măsuri destinate acordării asistenţei necesare unui accidentat de către
o persoană sau echipă competentă profesional. Prin salvare în caz de înec se înţelege acţiunea de
scoatere a victimei din apă şi ulterior, dacă este cazul, şi acţiunea de readucere la viaţă (reanimare).
Schimburi respiratorii pulmonare = fenomen fizico-chimic desfăşurat la nivelul
plămânilor, care constă în oprirea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon rezultat din arderile
tisulare (de la nivelul ţesuturilor).
Securism = ansamblul măsurilor elementare de prim ajutor destinate unui accidentat (înecat).
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
Sincopă = pierderea bruscă şi completă a cunoştinţei legată de anoxia cerebrală acută, cauzată
de oprirea inimii sau, în toate cazurile, de slăbirea marcată a circulaţiei sanguine şi de suspendarea
incompletă sau completă a mişcărilor respiratorii.
Sincopă cardiacă (stop cardiac sau oprirea inimii) = dispariţia de obicei bruscă şi în
principiu reversibili; a oricărei contracţii cardiace.
Sincopă mixtă = sincopă cardio-respiratorie sau stop mixt (oprirea atât a inimii, cât şi a
respiraţiei).
Sincopă respiratorie = stop respirator, oprire bruscă şi completă a respiraţiei din cauze
multiple.
Sindrom vestibular = mănunchi de semne clinice caracterizate prin mişcări involuntare şi
dezordonate, pierderea simţului de orientare în spaţiu (victima înoată în spirală, spre fund, neştiind
unde se află suprafaţa apei), vertije, nistagmus etc.
Spaţiu mort = volumul de aer care se găseşte de obicei în otofaringe şi trahee şi nu ia parte la
schimburile respiratorii din plămâni.
Stare terminală = starea patologică legată de etapele sucombării: preagonie, agonie, moarte
clinică.
Submersie = scufundarea totală a corpului.
Şoc = stare de boală care reprezintă un răspuns al întregului organism, depăşit de posibilităţile
sale de adaptare şi compensare, cauzată de o excitaţie (stress) de durată şi intensitate nefastă venită
din mediul extern. Se dereglează în primul rând sistemul nervos central.
Şoc termic = stare de şoc datorită acţiunii unui factor termic excesiv (exces de căldură).
Tahicardie = accelerarea pulsului (peste 80 de bătăi pe minut) în stare de repaus.
Tahicardie paroxistică = accelerarea pronunţată a pulsului (peste 140 de bătăi pe minut) în
repaus, survenită în crize.
Tensiune arterială = presiunea sângelui arterial, măsurată de obicei la braţ şi exprimată în
milimetri de mercur; creşterea sau scăderea în afara limitelor normale poartă numele de
hipertensiune (hipertonie), respectiv de hipotensiune (hipotonie).
Toracotomie = operaţie prin care se pătrunde în cavitatea toracică (cu sau fără secţionarea
coastelor) pentru a se aborda inima în vederea efectuării mesajului cardiac intern. Incizia se face în
spaţiul IV intercostal stâng, iar inima se masează după secţionarea pericardului (membrana care
înveleşte inima).
Traheotomie = secţionarea traheei la nivelul gâtului şi introducerea unui tub de metal prin
care respiră bolnavul.
Trismus = contracţie prelungită a muşchiului masticator maseter, care face imposibilă
deschiderea gurii, fălcile fiind încleştate; se întâlneşte în tetanos şi în alte boli. Îngreunează
manevrele de reanimare.
Vasopresoare = medicamente sau acţiuni care produc creşterea tensiunii arteriale.
Ventilaţie pulmonară = cantitatea de aer care trece prin plămân la fiecare respiraţie.
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003
CURS IMO Rev. 5
CERONAV
01/04/2003

Prim Ajutor Medical

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prim Ajutor Medical

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS IMO Rev.

Dr. CONSTANTIN MIHALACHE

Primul ajutor (B.L.S.) constă în evaluarea corectă a

SUPORTUL DE BAZĂ AL VIEŢII

Pacientul care nu respiră şi nu are puls se află în stop respirator şi cardiac.

Stopul respirator reprezintă o alterare majora a respiraţiei - pacientul nu respiră.

Stopul cardiac reprezintă oprirea mecanică a inimii-pacientul nu are puls.

Evaluarea stării de conştienţă se face prin scuturarea uşoară a umerilor victimei şi

„Vă simţiţi bine ?“

EVALUAREA CĂILOR AERIENE SUPERIOARE - A - air

Deschiderea căilor aeriene superioare se face prin hiperextensia capului cu

Dacă există corpi străini se dezobturează căile aeriene superioare (c.a.s.) = cu

Evaluarea respiraţiei se face prin metoda:

EVALUAREA CIRCULAŢIEI - C - circulation

Evaluarea circulaţiei se face prin palparea pulsului central la artera

Timpul de evaluare este de: 10 secunde

Poziţia laterală de siguranţă (P.L.S.)

• mâna contralaterală a pacientului se aşează pe umărul de

• piciorul contralateral al pacientului se ridică astfel încât

• în final pacientul va fi în decubit lateral cu un picior fixat

MIC GLOSAR DE TERMENI

S-ar putea să vă placă și