RELAȚIA ÎNTRE DOUĂ PERSONAJE ÎNTR-UN TEXT NARATIV APARȚINÂND LUI LIVIU REBREANU

Relația dintre Ion și Ana este influențată de dorința personajului principal de a obține pământ, prin
orice mijloace. Drama lui Ion este cu atât mai puternică cu cât trăiește într-o lume în care averea dă
măsură individului.

În slujba scopului său materialist, Ion o invită pe Ama cea bogată la joc, deși o place pe Florica, fata
cea săracă. Conflictul central, exterior, între Ion și Vasile Baciu, conduce la conflictul interior din
sufletul protagonistului. Ana devine în contextul romanului o biată victimă. Ea are încredere în Ion,
care-i face însă curte fetei doar pentru pământul-zestre.

Personajul central, Ion, este caracterizat direct și indirect, din perspectiva mai multor instanțe
narative (personaje și narator), el beneficiind de o construcție complexă.

Incipitul romanului prezintă dilema personajului, care nu poate alege între „glasul pământului” și
„glasul iubirii”. Dilema este expusă în monologul interior dramatic: „Florica era săracă… Ana avea
locuri și case și vite multe.” Complexul psihologic, cu rădăcini sociale, îl determină pe Ion să o aleagă
pe Ana, decizie în care este influențat și de Titu, și care se va dovedi fatidică pentru toți cei implicați.

Personajul principal se dovedește un om cu un orgoliu exacerbat, violent și impulsiv.

O trăsătură pozitivă a personajului este hărnicia, dar care este generată de iubirea-obsesie pentru
pământ: „pământul îi era drag ca ochii din cap”, „glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul
flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l. Se simțea mic și slab, cât un vierme”.

Ființă primară, renunță la școală pentru a munci pământul: „De ce să-și sfărâme capul cu atâta
școală?... Ș-apoi i-e mai drag să păzească vacile pe câmpul pleșuv”. Secvența muncii evidențiază și
caracterul oscilant al flăcăului. În timp ce cosea, o întâlnește pe Ana, despre care gândește: „Tare-i
slăbuță și urâțică, săraca de ea!” Și pe Florica, pe care „o luă în brațe, o strânse și o înăbuși și o sărută
pe gură cu o patimă sălbatică”.

Caracterul violent al lui Ion este validat de atitudinea pe care o are în raport cu suferința Anei: „Lasă,
că bine-i face! Las s-o bată zdravăn, că i se cade! adaugă Ion cu un rânjet răutăcios care-i înnegri
fața”. Naratorul accentuează infatuarea și lipsa de scrupule, caracteristice personajului: „Ion se uită la
dânsa și-i cântări burta cu o privire triumfătoare.” Faptul că în spațiul rural, căsătoria este văzută ca
un contract social este relevat de vorbele aruncate către Ana: „cu tine n-am ce să mă sfătuiesc, dar
cu dumnealui om vorbi și ne-om chibzui, de s-o putea, că doar oameni suntem, dar fără tocmeală
cum să ne-nvoim?”

Atitudinea violentă a lui Ion în raport cu Ana se observă și după căsătorie. George Călinescu opinează
că „în societatea țărănească, femeia reprezenta două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de
copii. Odată criza erotică trecută, ea încetează de a mai reprezenta ceva pentru feminitate”. Chiar și
în momentul în care e pe cale să nască, Ana nu are înțelegere din partea lui Ion: „afurisită femeie!
Bombăni Ion. Știe că-i sosește ceasul și vine să fete pe câmp! Bată-i Dumnezeu socotelile de toantă!”

Ana conștientizează că pentru Ion a fost doar o modalitate de a intra în posesia pământului:
„Prefăcătorie a fost dulceața, precum prefăcătorie a fost până și îmbrățișarea lui cea dintâi… până ce
i-a mâncat norocul și viața”, și în minte i se insinuează gândul sinuciderii. Odată averea obținută, Ion
se dezinteresează total de ceea ce reprezintă nevasta sau copilul. Amenințarea Anei că se va omorî
nu îl afectează, ci i se pare o ușurare: „Da omoară-te, dracului, că poate așa am să scap de tine!
Mormăi aproape nepăsător, scoțând pe gură și pe nas fuioare albe de aburi, ca un balaur întărâtat.”
Portretul lui ion se conturează și din părerile altor personaje: „Ion e arțăgos ca un lup nemâncat”
(George), „calic țanțoș” (Vasile Baciu). Sfârșitul protagonistului este un mod de rezolvare, de stopare
a unei ascensiuni imposibil de oprit altfel.

Obsesia de a obține cât mai mult pământ îl face pe Ion să fie lipsit de afecțiune în relația cu celelalte
personaje.