STUDIU DE CAZ

Subiectul: C. C.
Vârsta: 8 ani şi 7 luni
Prezentarea cazului
C.C. este o fetiţă de aproape 9 ani ani, elevă în clasa a III-a. Provine dintr-o familie organizată,
interesată de educaţia ei. Copil dezvoltat normal, cu o stare de sănătate bună, are asigurate toate
condiţiile necesare unei bune dezvoltări din toate punctele de vedere. Fiind singurul copil al familiei
este puţin răsfăţată de mama şi bunica.
La venirea ei în clasa I, C.C. plângea zilnic, dimineaţa când părinţii o lăsau în clasă, când era
provocată să răspundă, când primea o sarcină sau când intra cineva în clasă. Refuza să răspundă când
era solicitată, refuza comunicarea cu învăţătoarea şi cu ceilalţi copii, era foarte retrasă, dar liniştită şi
cuminte. Deseori când un coleg se apropia de ea şi încerca să-i vorbească începea din nou să plângă.
Refuzul sarcinilor şi al comunicării, interiorizarea în lumea ei şi neputinţa de a se adapta la
comunitatea şcolară au dus la refuzul participării la activitarea de învăţare şi acumularea unor goluri în
cunoştinţele acumulate la şcoală.
Istorivul evoluției problemei
Având în vedere situaţia dată, s-a discutat cu părinţii ei şi am aflat că, deşi un copil dorit, la
vâsta de 6 ani a avut un puternic șoc emoțional deoarece și-a pierdut un părinte. În urma acestui
eveniment a rămas cu sechele emoţionale, plânge foarte repede dacă nu cunoaşte pe cineva, refuză
comunicarea şi să rezolve sarcinile date. Sensibilă, fără alte manifestări violente, se retrage în cochilia
ei şi stă în umbră. Nu are încredere în sine şi în forţele proprii, îi este teamă că va greşi răspunsurile la
întrebările puse şi copiii vor râde de ea. Nu are o motivaţie a învăţării şi nu avea încredere numai în
mama şi bunica.
Dialogul cu parinții:
Din discuţiile purtate cu părinţii fetiţei şi mai apoi cu fetiţa, am înţeles că trebuie să intervin în
schimbarea comportamentului ei, pentru a modifica atitudinea ei faţă de şcoală şi învăţătură, să
stimulez şi să ajut această şcolăriţă să-şi găseacă o motivaţie puternică pentru învăţare, iar randamentul
ei şcolar să crească. Pentru aceasta mi-am realizat un plan de intervenţie personalizat cuprinzând
următoarele activităţi:
Analiza datelor și stabilire ipotezelor
Indptarea în colectivitate a lui C este datadin cazua șocului emoțtional pe care fetiț l-a avut în
momentul in care și-a perdut un părinte.
Dacă fetița va fi incurajată de către profesoră aceasta ar putea avea încredere în forțele proprii.
Dacă fetița nu ar ar mai fi asa răsfățată acasă poate ca nu ar mai plânge asa mult la școlă si ar
îcerca să-și facă noi prieteni.

CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE

1. C. v-a primi incurajările învățătoarei mai des.
2. Mama fetitițeii v-a încerca să comunice mai mut cu fetița și să o ajute să
depșească traumele pe care le are.
3. Punerea în practică, de către învățătoare a cât mai multor activități în echipă .
 Obiective pe termen scurt
1. Fetitța va fi responsabiă o dată pe sătămână decurățenia și diisciplia clasei .
2. C. va fi impicat în a-și spune părerea și punctul de vedere la toate discuțiile care au loc in
clasă alături de colegii ei.

METODE SI STRATEGII
Mai mută comunicare din partea mamei cu fetița.
C. poate să-și recapete încrederea în sine prin încurajărie pe care ar putea să le primească din
partea învățătoarei.
Profesoara ar putea să poarte o discuție și cu colegii fetiței și să le xplice motivele pentru care
aceasta este tot timpul tristă si supărată iar în acest fel copii o pot înțelege și îi pot fi alături.

RESPOSABILITĂȚI
I se va celui lui C. sa fie responsabil de curățenie și lunistea clasei în momentul în care
profesoara nu este prezentă sau întârzie la ore.
Va lucra, va discuta o dată pe săptămână cu consilierul școlii.

PARTICIPAREA IN CLASĂ
Învățătoarea o va ajuta pe C. să răspunda la diferiteî ntrebări pentru a-i acorda încrederea de
care aceasta are neoie. Atenția învățătoarei acordată fetitei se va opri în momentul in care C. nu va mai
avea pribleme emitionale.

APTITUDINI SOCIALE
În timpul activităților de grup, C. va avea rolul de lider, adica ea va coordona planul de
strategie, ea le va spune tuturor persoanelor din gruop ce și cum să facă.
O dată pe sptămână mama o va duce pe C. la un loc de joacă pentru a socializa cu copiii de
vărsta ei.

EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE

După aproximativ o luna a avult loc prima întălnire, prima ședință cu C. și cu mama fetiței.
Obiectivele au fost îndeplinite, C. are are acum ea mai bună prietenă la scoală.
Din momentul în care învățătoarea i-a acordat încurajările necesare fetiței, încrederea acesteia
a crescut și acum nu îi mai este teamă să mai răspundă la ore.
După ce învțătoarea le-a copiilor trauma prin care trece C. copii au inecrcat să îi fie alături
fără să râdă de ea, acest lucru a ajutat-o pe C., oferindu-i îcrederea de care are nevoie îi în acest fel s-a
adaptat mut mai ușor întru-n colectiv.
 REZOLVAREA PROBLEMEI
După câteva sătămâni se observă o schimbare radicală a comportamentului fetiței, acesta a
devenit mai activă la ore, este sociabilă cu colegii și nu îi mai este teamă sa își spună părerea.