Radiologie Cursul 1

FIZICA RADIATIILOR
 Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen sunt radiații electromagnetice ionizante, cu
lungimi de undă mici, cuprinse între 0,01 și 100 Å (ångström).

 Radiațiile X (numite mai târziu radiații sau raze Roentgen) au fost descoperite în anul 1895 de
către fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen în mod întâmplător, în timp ce experimenta cu
razele catodice (fascicul de electroni) provenite de la un tub de sticlă vidat cu 2 electrozi. Prima
radiografie a fost a sotiei.

 Ele sunt radiații electromagnetice ionizante, invizibile, cu lungimi de undă mici cuprinse între 0,1
și 100 Å (ångström).

 Datorită lungimii de undă mici, aceste radiații sunt foarte penetrante, putând trece prin diferite
materiale cum ar fi corpul uman, lemnul, piese metalice (nu foarte groase) etc.

 Radiațiile sunt absorbite de către corpuri în funcție de densitatea lor: cu cât densitatea este mai
mare, radiațiile sunt absorbite mai mult (cu cat densitate este mai mare cu atat absorbtia este
mai mica). Pe acest principiu se bazează radiodiagnosticul.

 Exemplu: mâna unui om stă pe o bucată de film fotografic negativ, încă neexpus la radiații și
lumină. Prin mâna omului se trimite pentru scurt timp un fascicul de radiație X. Oasele, fiind mai
dense, vor absorbi mai putina radiație, deci vor apărea pe film ca fiind albe (filmul se înnegrește
în părțile expuse la radiație). (Pe radiografia alăturată alb și negru au fost inversate.)

1.1.1    RADIAŢIILE
 Reprezinta un mod special de miscare a materiei. În raport cu modul propagarii si cu
propietatiile lor, distingem;

 radiatii ondulatorii sau electromagnetice

 radiatii corpusculare

1. Din grupa ondulatiilor electromagnetice în afara razelor X si gamma, fac parte razele
cosmice si radiațiile ultraviolete, radiațiile luminoase, radiațiile infraroșii, microundele și
undele hertziene folosite în telefonie, radar, televiziune sș radiofonie. Aceste tipuri de
ondulatii se deosebesc între ele prin lungimea lor de unda și prin frecventă. Cu cât
lungimea lor de unda este mai scurtă, cu atât energia radiațiilor (duritatea lor) este mai
mare.

2. Din grupul radiațiilor corpusculare fac parte particule (încarcate electric) direct
ionizante, ca razele alfa și beta ale radiului si corpilor radioactivi; electronii, mezonii,
protonii, deutronii si alte particule.

        Razele X sunt ondulații electromagnetice cu lungimi de undă care se măsoară în ångströmi.

Un ångström este a 10.000 parte dintr-un micron, deci este egal cu 1/10000000 dintr-un
milimetru.

1
Radiologie Cursul 1

             Razele X utilizate în scopuri medicale au lungimea de unda cuprinsa 0,06-8 ångströmi

ceea ce le confera o penetrabilitate mare, proprietatea cea mai importanta pe care se bazeaza
utilizarea lor în medicina.

 Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen sunt radiații electromagnetice

ionizante, cu lungimi de undă mici, cuprinse între 0,01 și 100 Å (ångström).

1.1.2    APARATUL ROENTGEN
 Aparatul este compus din părți principale și secundare, respectiv;

o părțile principale sunt: tubul emițător de raze X, transformatoarele, kenotroanele,

ecranul.
o părțile secundare: masa de comandă, stativul, cablurile etc.

1.1.3    PRODUCEREA RAZELOR X
TUBUL EMIŢĂTOR DE RAZE X

 Conține o anodă rotativă și un filament catodic fix

(sarcina +)

 Încălzirea filamentului catodic determină generarea

unui flux de electroni care se îndreaptă spre anoda
rotativă-ca sa nu loveasca in acelasi timp si sa se
distruga.

 Anoda este rotativă pentru a nu topi suprafata de

impact

 Suprafața de emisie a anodei este înclinata cu cca 15 grade, pentru a orienta radiația X spre
fereastra de iesire a tubului, astfel încat fascicului X este orientat spre țintă

 Razele X iau naștere ori de câte ori un fascicol  de electroni în miscare foarte rapidă este frânat
brusc, energia lor cinetica transformându-se în energie radianta.

 Tubul de raze X (fig.1) are pereții constituiți din sticla, de forma sferică/ elipsoidală sau cilindrică.
La extremitățile sale se găsesc două prelungiri tubulare în care sunt montați cei doi electrozi,
care poartă numele de catod, format dintr- un filament și anod.           

 Ei sunt reuniți cu polii respectivi ai transformatorului de înalta tensiune.

 În momentul când se stabileste circuitul electric de înalta tensiune polul pozitiv al

transformatorului de înalta tensiune este reunit la anodul tubului iar polul negativ la catod.

 Între aceste două piese exista o diferență de potențial mare (între 10 kV si 400 kV, variabila
dupa tipul aparatului și necesitatea de moment) care face ca electronii catodici (al căror numar
variază în raport cu tensiunea de încalzire a filamentului) să fie atrași și să izbească cu putere
anodul.

2
Radiologie Cursul 1

 Din frânarea bruscă rezultă un proces complex:

98% din energia cinetica sub 100 kV se transforma în caldura, 1% în raze X, 1% se pierde.

Elemente de construcție anod

 Focar (optic, fin / mare - mai puternic dar cu rezoluție scăzută)

 Panta anodei
 Diametrul anodei
 Viteza de rotatie
 Materialul de construcție
 Răcirea

Caracteristicile anodei

 Tensiunea maximală
 Putere instantanee (kV x mA) = Watt
 Putere convențională (puterea in 0,1 s) = kWatt
 Capacitate termică
 Sarcina permanentă

MECANISMUL PRODUCERII RAZELOR X

 Razele X iau naștere în tub prin frânarea bruscă a electronilor catodici la nivelul anodului. Producerea
razelor X se explică prin fenomene care au loc la nivelul atomului. Electronii catodici, cu energie
corespunzatoare curentului de înalta tensiune din tub(98% din energia cinetica sub 100 kV se
transforma în caldura, 1% în raze X, 1% se pierde.) lovind pastila anodică produc în atomii metalici ai
acesteia, fenomene de ionizare și deci punerea în libertate de electroni.

Fiecare electron catodic se comportă ca un proiectil în stare să smulga atomilor anodici electroni de pe o
orbita mai periferică sau mai centrală a acestuia, cu prețul cedării energiei lui.

Electronul smuls din anod poarta numele de fotoelectron și se comportă la rândul sau față de atomii
anodici din jur ca un nou proiectil.Radiațiile X iau nastere ca urmare a interacțiunii dintre electronii

3
Radiologie Cursul 1

animați de viteze mari, plecați de la nivelul catodului și atomii anodului. Nu vedem niciodata acest
fenomen fiind inchis.

Aceste acțiuni îmbraca aspectul de coliziune și de frânare astfel încât fasciculul de raze X este format din
radiații caracteristice și radiații de frânare.

 Radiație incidentă (emisă)

 Radiație absorbită (blocată sau deviată de modulator)

 Radiație reziduală (post-modulator, purtatoarea informației diagnostice)

CALITATEA ȘI CANTITATEA RAZELOR X

 Fasciculul de raze produs în tubul de raze se caracterizeaza prin:

 - duritatea razelor, care reprezintă calitatea razelor X de a pătrunde prin diferite corpuri

 - intensitatea razelor X care corespunde cantității de raze X emise în unitatea de timp.

 Pentru întrebuițarea razelor X în practică trebuie să existe posibilitatea de a varia duritatea lor
(penetrabilitatea, calitatea) și intensitatea fasciculului (calitatea lor).

 DURITATEA RAZELOR X 

depinde de diferența de potențial dintre catod și anod, dată de transformatorul de înalta

tensiune, diferență de potențial care imprimă fasciculului catodic de electroni o anumită viteză
(energie cinetică).

 Cu cât energia electronilor ce se lovesc pe anod este mai mare, cu atât razele X care iau
naștere au lungimi de undă, mai scurte și posibilități de pătrundere mai mari-RAZE MAI
DURE.

4
Radiologie Cursul 1

 Cu cât viteza electronilor din fasciculul catodic este mai mică, razele X care iau naștere
pe anod au lungime de undă mai mare, sunt mai puțin penetrante -RAZE MOI.
Vorbim de penetrabilitate la duritate.

 Între 45-60 kV razele produse sunt raze moi întrebuintate pentru diagnostic.

 Între 60-70 kV razele X sunt de duritate mijlocie.

 Între 75-135 kV sunt radiații dure utilizate în diagnostic pentru radiografii.

 În fasciculul de raze X care pleaca de la tub, radiația nu este omogenă (nu are aceeași lungime
de unda). Cu ajutorul filtrelor ce se pun în calea fasciculului de raze X la tub, radiațiile moi sunt
oprite și absorbite, radiațiile care ajung la corpul omenesc sunt de lungime de undă mai
uniformă și de penetrabilitate mai mare.

 INTENSITATEA FASCICOLULUI DE RAZE X 

 este în funcție de numarul de electroni care se izbesc de anod, deci de gradul de încalzire a
filamentului catodic, respectiv de intensitatea curentului de încalzire și de diferența de potential
dintre bornele bobinei secundare de la transformatorul de încălzire.

 Dacă este nevoie de un fascicol  mai bogat în raze se încălzeste mai puternic spirala catodică si
invers.

1.1.4 FUNCȚIONAREA APARATULUI ROENTGEN

 Se pune în functie transformatorul de încalzire și se stabil este circuitul filamentului catodic ce
devine incandescent și eliberează electronii care constitue proiectile cu ajutorul cărora se vor
produce raze X la nivelul anodului, care îi frânează brusc.

 După aceea se stabilește circuitul de înaltă tensiune sau circuitul anodic. În acest moment
catodul tubului se încarcă cu electricitate negativă, iar anodul cu electricitate pozitivă; în acest
mod se stabileste o diferență mare de potențial între cei doi poli ai tubului.

 Electronii care au și ei o sarcină negativă sunt respinși de către piesa de concentrație legată de
catod (având aceeași sarcină electrică) și sunt atrași cu o viteza mare de către piesa anodică
încarcată cu electricitate pozitivă; prin intermediul fascicolului de electroni se închide circuitul
de înaltă tensiune prin focalizarea fascicolului de electroni spre anodul tubului.

 În momentul când torentul de electroni catodici lovește cu putere piesa anodică, iau naștere
razele X, se produce caldură și lumină.

1.1.5 PROPIETĂȚILE FIZICE ALE RAZELOR X

 Razele X sunt radiații electromagnetice asemanatoare cu razele luminoase, iar propietățile lor
sunt aceleași ca și ale luminii, având în același timp caracterul propagării ondulatorii și al celei
corpusculare. Ele au propietăți fizice, chimice și biologice.

 Pe propietatile fizice se bazează utilizarea lor în medicină.

 Se consideră ca razele X se propaga în vid cu o viteză de 300 000 Km pe secundă.

5
Radiologie Cursul 1

 Razele X se produc la nivelul anodului și se propagă în mod sferic (legea divergenței) și în linie
dreaptă în jurul lui. Parte din radiații sunt oprite de metalul anodului înclinat față de axul tubului
și practic este utilizat un singur fascicol  conic care trece prin deschizatură cupolei și care este
facut mai mic, sau mai mare, cu ajutorul diafragmei cu volete.

 În cazul examenului radiologic, baza conului este reprezentată de ecranul radiologic sau de
clișeul radiografic, iar vârful conului-punctiform-este reprezentat de focarul tubului.

 Razele X produc fenomene de luminescență atunci când ele cad și se absorb în anumite
substanțe cristaline, semicristaline, sau fluide, de exemplu ecrane sau folii care conțin anumite
săruri ca tungstat de calciu, sulfura de zinc și cadmiu, platinocianura de bariu, de calciu, titan sau
pământuri rare-godolinium care emit în zonele albastru și verde ale spectrului.

 Absorbția razelor X care cad pe aceste substanțe schimbă poziția electronilor pe orbite și fac
ca atomul să treacă în stare de excitație.

 Revenirea lui la stare fundamentala se face prin emisia energiei absorbite de la fotonii de raze X
incidenți, sub forma de radiații de luminescență (caracteristice sărurilor respective).

 Intensitatea razelor X scade cu pătratul distanței(motiv pentru care pacientul nu sta la orice
distanta la care vrem).

 Fenomenele de luminescență pe care le produc se caracterizează în general prin întârzierea

emisiei luminoase față de absorbția de raze X și sunt de două feluri: de fluorescență și de
fosforescență și ele stau la baza fabricației ecranului radioscopic și foliilor întăritoare din
casetele pentru radiografii precum și a utilizării cristalelor de scintilație din detectoarele de
izotopi.

 Fluorescența foliei ecranului radioscopic nu are remanența și durează numai atât timp cât razele
X cad pe ecranul sensibil în timp ce fosforescența foliilor întăritoare din caseta de radiografie,
persista și după întreruperea fascicului de raze X; foliile întaritoare au remanență si
impresionează filmul si după expunerea la razele X.

 EFECTUL FOTOCHIMIC. Razele X pot produce anumite reacții chimice ca: impresionează emulsia
fotografică ca și lumina solară acționând asupra sărurilor de argint și permit astfel obținerea de
radiografii.

 În practică energia razelor X este utilizată pentru producerea luminescenței foliilor între care se
găsesc filmele radiologice în timpul expunerii.

 LEGEA DIVERGENŢEI- Intensitatea fasciculului de raze X scade progresiv cu cât se departează de

focarul tubului, proporțional cu pătratul distanței-legea lui LAMBERT-și acest fapt este important
de știut atât  pentru calcularea timpului de expunere la radiografii, dar mai ales în radioterapie,
unde distanța focus-piele joaca un rol mare în stabilirea dozei.

 PENETRABILITATEA (duritatea) RAZELOR X este propietatea fundamentală pe care se bazează

utilizarea lor în medicină și este o calitate definită prin lungimea de undă determinată de
diferența de potențial dintre anod și catod.

6
Radiologie Cursul 1

  Mărind diferența de potențial prin sporirea kilovoltajului la bornele transformatorului se obțin

raze X din ce în ce mai dure, cu lungimea de unda din ce în ce mai scurtă și cu putere de
pătrundere din ce în ce mai mare.

 Absorbția razelor X comportă 2 aspecte: aspectul calitativ si cantitativ

 absorbtia calitativa - constă în formarea radiațiilor secundare care alterează calitatea imaginii
radiologice

 Razele secundare care rezultă din efectul Compton, efectul Thomson, formarea de perechi de
electroni și efectul fotoelectric, sunt nocive în diagnostic pentru că fac penumbra cu imagine
neprecisă, flu, dar sunt utile în radioterapie pentru că îmbogățesc fasciculul principal și sporesc
doza.

 În diagnostic razele secundare se îndepartează cu grila antidifuzoare LYSHOLN în radioscopie sau

grila POTTER-BUCKY în radiografie, cu ajutorul unui localizator cilindric sau tronconic adaptat la
deschiderea cupolei și prin diafragmarea stânsa a fasciculului incident la plecarea lui din tub cu
diafragmul cu 4 sau 8 volete;

 de asemenea prin compresiunea regiunii cu care se subțiază parțile moi prin care trece
fasciculul de raze X și se reduce în acest mod difuziunea
secundară.                                                                                                                  

 GRILA de tip LYSHOLN sau POTTER-BUCKY este constituită din lamele de plumb paralele între ele
și separate prin lamele de lemn sau de aluminiu.

 Lamelele de plumb sunt astfel orientate față de focarul tubului încât permit trecerea numai
pentru fotonii perpendiculari pe cliseu (focalizarea grilei sau a potter- ului).

 Radiațiile secundare care sunt orientate în alte sensuri decât radiațiile primare directe sunt
oprite de lamelele de plumb ale grilei. În timpul expunerii radiografiei, grila cu lamele de plumb
se mișcă pentru a evita ca lamelele opace să se vada pe cliseu.

 - absorbția cantitativă a razelor X în corpul omenesc depinde de numarul atomic al elementelor
din tabloul lui MENDELEEV (notat cu Z), de lungimea de undă, de densitatea țesuturilor prin care
trece fasciculul de raze X și de grosimea regiunii iradiate.

 Dupa BRAGG si PIERCE, absorbția este proportională cu puterea a patra a numarului atomic. Iata
de ce diferitele părti moi ale corpului omenesc compuse din carbon, hidrogen, oxigen, azot sunt
mai transparente la raze X și absorb mai puține raze X decât oasele compuse din calciu si fosfor,
elemente care au numar atomic mare A=40 pentru Ca si A =32 pentru fosfor și despre care se
spune că sunt opace la razele X.

 În acest mod se creează contraste între două țesuturi diferite, între două medii cu structură
diferită.

 Tot datorită acestei modalitati de absorbție, rezultă ca atomii de iod cu Z = 53 sau de bari cu Z =
56 care se găsesc în compoziția chimică a substanțelor de contrast întrebuintate în radiologie
absorb foarte multe raze X constituind un contrast pozitiv; oxigenul și aerul sunt întrebuintate
pentru contrast negativ.

7
Radiologie Cursul 1

 Plumbul cu Z =82 în foițe de anumite grosimi oprește complet razele X, încât este întrebuințat
pentru confecționarea dispozitivelor, ecranelor, paravanelor, șorțurilor de protecție în
radiologie.-folofit in protectia razelor X.

 Absorbția este proportională cu puterea a 3-a a lungimii de undă, cu cât se sporește kilovoltajul,
razele X vor fi de lungime de undă mai mică, deci și absorbția va fi mai mica; razele X, fiind dure,
sunt mai penetrante nu se absorb și aproape tot fasciculul va strabate organismul ceea ce
explică de ce nu vom avea contraste radiologice.

  Absorbția razelor X depinde de densitatea corpului străbătut (cu numarul de atomi dintr-un
volum dat). Osul, masa hepatică, sunt mai dense și absorb mai multe raze X.

  Efectul de ionizare și efectul biologic vor fi studiate odata cu problemele de radiobiologie și cele
de radioterapie.

 Cunoscând propietățile fizice ale razelor X, ne explicăm mai usor fenomenele optice și biologice
care se produc în diagnostic sau în radioterapie:

 -   formarea imaginii radiologice și diferitele ei particularitati,

 -   efectele terapeutice sau nocive ale razelor X.

Filmul radiologic și caseta

 Clasic

 Emulsie fotosensibila
 Caseta cu folii întaritoare – rolul acestora
 Revelator
 Baie intermediară
 Fixator

 Automatic ud

 Revelator, fixator, spălare, uscare în masina automată

 Full automatic

 Digital tip xerox, imagini DICOM

1.1.6    PROPIETĂŢILE CHIMICE
 Razele X modifică culoarea platinicianurii de bariu, din verde în galben, apoi brun și această
proprietate era folosită în trecut pentru dozarea razelor X.

 Razele X impresionează placa fotografică care conține în structura ei bromura de argint,

transformând-o într-o subhalogenură.

 Ele modifică conductibilitatea unor metale cum ar fi seleniu-proprietate care este și ea folosita
în dozimetrie.

8
Radiologie Cursul 1

 Prop.chimice stau la baza developarii

1.1.7  PROPRIETĂȚILE BIOLOGICE
 Sub influența razelor X toate țesuturile biologice suferă o serie de modificări în funcție de doza
de radiații absorbite care pot merge pâna la moartea celulei.

 Efectele biologice au la baza proprietatea de ionizare a razelor X. În doze mici radiațiile au

actiune de biostimulare.

 Primele modificari apar în nucleul celulelor care se fragmentează iar armătura nucleară se
dispersează în citoplasmă și celula se distruge.

 Modificarile biologice sunt dependente și de tipul de celule care a fost iradiat. Din acest punct
de vedere există celule radiosensibile și celule radiorezistente. Sensibilitatea celulelor la radiații
este cu atât mai mare cu cât:

 -  activitatea reproducatoare este mai mare,

 - perioada și evoluția cariochinetică este mai lungă

 - morfologia și funcțiile sunt mai puțin fixate.

Razele X chiar dacă sunt aplicate local au și o acțiune generală asupra organismului.

Diferitele cantități de raze pe care le primește organismul, la diferite intervale de timp se sumează
constituind acțiunea cumulativă a radiației ionizante.

În cazul iradierii multiple, între iradieri țesuturile se refac parțial și pentru a obține același efect biologic
este necesar să aplicăm o doza totală mai mare, ca în cazul unei iradieri unice.

Ţesuturile cele mai radiosensibile sunt țesuturile hematopoetice. Ţesutul limfoid, splina, ganglionii
limfatici, limfocitele sunt distruse repede de doze relativ mici. La fel în măduva osoasa limfocitele sunt
primele elemente care sunt distruse de razele ionizante.

Dacă doza nu a fost mare, ele încep să se refacă după o saptamâna. Radiosensibilitatea țesutului mieloid
este mai mică ca a tesutului limfoid.

Celulele eritrocitare sunt și mai puțin radiosensibile. Cu cât celula este mai matură cu atât este mai
radiorezistentă. Globulele roșii sunt radiorezistente. Măduva osoasa poate fi distrusă de doze mari de
radiatii. Dozele mai mici permit refacerea ei din celulele rămase.

 Acțiunea radiațiilor asupra testicolului și ovarului este diferită cu faza în care se găsesc
celulele germinative.

 Spermatogoniile și foliculii în crestere sunt foarte radiosensibili.

 Cu ajutorul razelor X se poate obține castrarea.

 Radiatiile X produc mutații atât în celulele germinative cât și în celulele somatice.

9
Radiologie Cursul 1

 După iradierea ovarului și testicolului cu doze mici se produc modificări ale cromozomilor și
genelor (mutații). Astfel se obțin anomalii de formă ale cromozomilor, transpoziții (schimbări de
fragmente între cromozomi), modificari ale mecanismului kariokinetic.

 Mutațiile legate de gene pot fi dominante care apar la prima generație născută după
iradierea glandelor sexuale și mutatii recesive care apar după mai multe generatii.

 Consecințele mutațiilor sunt: sterilitatea la prima generație, malformații congenitale, moarte

fetală intrauterină sau postpartum.

 Dozele de radiașii se sumează și se transmit generațiilor următoare, producând înafara

leziunilor genetice, leucoze.

 Necunoscându-se precis doza de radiații care poate induce aceste modificări este de
recomandat evitarea iradierii gonadelor la femeile tinere și a produsului de concepție în primele
3 luni.

 Radioterapia și efectuarea de numeroase radiografii ale aceleați regiuni sunt contraindicate la

tinerii de ambele sexe pâna la vârsta de 40 de ani.

Dozimetrie (nu e nevoie)

1. Expunerea și rata expunerii.

 Expunerea = cantitatea dozimetrică pentru radiația ionizantă, bazată pe abilitatea radiației de a

produce ionizare în aer.

 Expunerea reprezintă valoarea absoluta a încarcarii ionice totale produsa în aer atunci când toți
electronii eliberați la interactiunea cu fotonii (per unitatea de masă) sunt complet opriți
(frânațîn totalitate) în aer

 UI = Coulumbi/kg sau Roentgeni R = 258 microcoulumbi/kg

 Rata expunerii reprezintă expunerea raportată la unitatea de timp-R/sec sau C/kg/sec

Doza absorbită,KERMA

 Doza absorbită(D) reprezintă energia absorbită pe unitatea de masa

 (.) al radioprotecției ne interesează cantitatea de radiatie X care traversează corpul uman și

impresionează filmul radiologic și cantitatea de radiație care se opreste în corpul uman

 1 Gy=1J/kg

 KERMA (Kinetic Released in a Mass), K= dEtransm/dm; dEtransm=suma energiei kinetice initiale

a tuturor particulelor ionizate eliberate de fotoni în materialul țintei

Doza medie absorbită în tesut

 Reprezină energia depozitată în țesut, împarțită la masa organului sau regiunii expuse

 Doza echivalentă H = doza absorbită multiplicată cu un factor de măsurare a radiatiei . Unitatea

de masura este Sievert Sv

10
Radiologie Cursul 1

 Doza efectivă E=ΣWtHtWT, Wt factor de măsurare pentru organ/țesut; Ht = doza echivalența pt

tesutul/organul respectiv

 Doza de intrare la suprafața = doza absorbită în aer xcoeficienții de masa

 Este necesară introducerea unui factor de corecția radiației reflectate

 DAP(Dose-Area Product) se măsoară în cGxcm² și reprezintă doza în aer raportată la o suprafață

plană integrată în aria de interes

RADIOGRAFIA DIGITALA-nu foloseste filmul,foloseste placi fosforice care transforma in matrice si apar
nuantele.

 Placi fosforice
 CCD
 Sisteme directe
 Fără developare umeda (uscată sau full digital)
 Avantaje (mai ieftin, prelucrabil, stocabil)
 Dezavantaje (rezolutei geometrica scazuta)

RADIOSCOPIA CONVENTIONALA

 Scoatere din uz!

 Rezolutie slaba
 Iradiere mare
 Adaptare scazuta
 Timp real!

Radioscopie cu lanț TV

 Amplificare a imaginii conventionale cu camera TV

 Rezolutie mai buna
 Iradiere 10%
 Nu necesita adaptare

Bazele fizice de formare a imaginilor CT

 CT - Computer Tomografie - metoda de obținere a secțiunilor axiale prin utilizarea unei surse de
radiații și a unor detectori situați în opoziție cu sursa, cu rotație în jurul pacientului

 CT conventional – mișcarea de rotație a ansamblului tub-detectori, în timp ce masa pacientului

rămâne imobilă în timpul scanării, după care masa este avansată cu increment mai mic sau mai
mare decât grosimea secțiunii obținute

 CT conventional multislice(step-and-shoot)- principiul identic cu CT conventional, dar cu banda

de detectori (pana la 320) cu obtineere de mai multe sectiuni la o singura rotatie de tub

11
Radiologie Cursul 1

 CT spiral/helicoidal - in timpul rotatiei ansamblului tub-detectori masa cu pacientul se

deplaseaza constant. Se obtine o scanare spirala si sectiuni produse in urma reconstructiei
datelor brute ontinute; nr detectori 1-128, nr variabil de sectiuni

Principii de functionare CT
 Sursa de radiatii X se roteste in jurul pacientului, razele X traverseaza axial o sectiune a
pacientului in ttimpul miscarii sursei. Opus sursei de radiatii, un sistem de detectori
receptioneaza fascicului atenuat prin traversarea structurilor pacientului, transformand
matematic)transformare Radon inversata) atenuarea intr-o imagine cu tonuri de gri, variabile in
functie de atenuare(densitometrie). Rotatia in jurul pacientului asigura localizarea in plan a
structurilor din sectiune, vizualizate din unghiuri diferite

 CT de prima si a doua generatie: produs comercial prima data in 1973, contine o sursa si un
detector ce translatau liniar zona de interes fara rotatie, urmata de o rotatie cu cateva grade in
cerc, proces repetat cu perechi de translatie-rotatie pana la obtinerea de expuneri pe intraga
circumferinta a tintei; pacientul este apoi deplasat cu masa si procesul se reia

 CT generatia a treia- anii 80- sursa unica si un evantai de detectori cu rotatie simultana in jurul
pacientului, fata translatie si cu deplsarea mesei intre rotatii

 CT generatia a patra- tub rotator, detectori fixi, distribuiti 360 grade in jurul pacientului- azi
scoasa din uz -pret mare pt detectori

 Electron-beam CT: microanode dispuse 360 grade in jurul pacientului alternativ cu receptori, cu
electroni produsi intr-un accelerator de particule si accelerati, ce bombardeaza microanodele;
acestea emit raxe x spre partea opusa, unde este receptionata de senzori- pret f. mare

 CT multitub: 2 tuburi la 90 grade cu emisie de energie diferita; concept util pentru atenuarea
artefactelor, vizualizarea structurilor moi, vasculare, reducerea intaririi de metal, bariu, etc

Reconstructia imaginii
 Detectorii transforma radiatia x receptata in semnal electric, care este corectat, cu eliminarea
inomogenitatilor si a efectului de intarire(beam hardning), fiind codat in valori de atenuare (raw
date)

 Datele brute(raw date) sunt prelucrate de sistemul electronic cu tonuri de gri variabie in functie
de gradul de atenuare, intre alb(atenuare maxima) si negru(atenuare minima), cu multiple
tonuri de gri intermediare

VOXEL (Volum Element)-PIXEL (pictureElement),Voxel izotropic

 Grosimea sectiunii este variabila si stabilita de utilizator; in sistemele spiral multislice este
calculata (reconstruita); reducerea extrema a grosimii feliei achizitionate acentueaza zgomotul
de fond in detrimentul semnalului util, limitand grosimea de achizitie (SNR- Signal to Noise
Ratio). Chiar si la sectiuni foarte fine, grosimea sectiunii nu este neglijabila, de fapt scanandu-se
un VOLUM (un disc a carui inaltime este grosimea sectiunii). Cea mai mica unitate de volum care
construieste imaginea reprezinta VOXEL-ul.

12
Radiologie Cursul 1

 imaginea reconstruita este un plan fara grosime. Cea mai mica unitate de imagine (punctul de
gri) reprezinta PIXEL-ul. Pixelul este expresia in plan a voxelului, formandu-se prin contopirea
tonurilor de gri existente in volumul voxelului, cu obtinerea unui singur ton ce reprezinta suma
valorilor de atenuare din voxel.

 În interiorul unui voxel există structuri cu atenuare variabila, dar pixelul are un singur ton de gri,
reprezentând suma densităților din voxel. Nr de pixeli în imaginea CT este de la 256*256 la
1024*1024

 Dacă dimesiunile voxelului sunt aceleași în toate direcțiile carteziene (x,y,z),- deci voxelul este un
cub, acesta reprezintă voxel izometric- cu aceleasi dimensiuni în toate direcțiile spațiului și
permite reconstruții în alte planuri decât cel de achiziție cu rezoluție identică cu cea a planului
de scanare

ARTEFACTE
 Artefacte de miscare - pentru reconstrucția exacta a structurilor în planul secțiunii, este
esențial ca poziția acestora să nu se schimbe în timpul scanarii; deplasarea structurilor în timpul
scanarii duce la *vizualizarea* lor de către detectori în diverse poziții generând imagini șterse,
neclare. Pacientul trebuie să mențină apnee inspiratorie sau expiratorie la scanarea toracică sau
abdominală. Pacienții necooperanți- în comă sau copii sub 6 ani, necesită sedare. Peristaltica
intestinală și contracțiile cardiace generează artefacte la aparatele cu achiziție lentă, dar nu și la
cele moderne cu achiziții de 0.3-0.6 sec/rotație

 Artefacte de întărire (beam hardering)- structurile foarte dense –metal, pasta de bariu –
atenueaza subtotal fasciculul de radiatie, genernâd un con lipsit de semnal posterior de
structura densa, degradand imaginile. Aparatele Dual-source reduc accentuat artefactele

 Artefactele de volum partial- dacă voxelul conține structuri cu densitate foarte diferita între
ele(ex aer și sange), pixelul va avea ca rezultat densitatea medie a structurilor din voxel ;
valoarea în UH măsurată nu va avea valoarea reala a niciuneia din cele 2 structuri. Cu cat
volumul voxelului este mai mare (sectiune groasa) efectul de volum partial este mai accentuat.
Rezolvare- sectiuni mai fine.

 Artefacte de sacanare - scanarea cu deplasare a mesei mai mare decât grosimea feliei în
unitatea de timp necesară unei rotații complete duce la spatii ce nu sunt scanate, uneori
mascând leziuni

 Particularitati: CT spiral (volumetric) scaneaza un volum, nu o sectiune si implica o sursa de

emisie si multe puncte de receptie atat in plan transversal cat si cranio-caudal, a.i. achizitia
spirala se va face sub diferite unghiuri fata de planul transversal care apoi sunt corectate de un
altgoritm de reconstructie ce compenseaza unghiurile diferite de incidenta-receptie

Caracteristici ale achizitiei spirale:

 Viteza de rotatie a tubului- intervalul de timp necesar pt ca ansamblul tub-detectori efectueze o
rotatie completa in jurul pacintului. Cu cat viteza de rotatie este mai mare se reduc artefactele
de miscare(bataile cordului)-peristaltica, cord, iar vitezele f. mari 0.33 sec permit evaluare
cardiaca si coronariana

13
Radiologie Cursul 1

 Viteza de deplasare- viteza –cm/sec cu care masa se deplaseaza de-a lungul axei Z(cranio-caudal
sau invers)in timpul scanarii=pasul achizitiei

 In sistemele multislice – termenul de Pitch poate fi definit fata de o singura sectiune (single-
climation-SC) sau fata de intregul volum scanat (total-collimation –NxSC, unde N =nr de randuri
detectori 2,4,8,16,64,128.

 Pitch-ul volumetric notat cu P’; P=TF(NxSC); P’=TF/SC- TF-table feed-distanta parcursa de

masa /rotatie completa; N=nr de detectori; SC grosimea unei sectiuni de achizitie

 Imaginile sunt rezultatul reconstructiei de sectiuni din volumul scanat

Scara unitati Hounsfield

 UH- fiecare voxel si pixel are o valoare numerica in functie de gradul generat de structurile
prezente in voxel. Valoarea numerica este calculata ca numar CT=1000x(u-u apa)/u apa;
unitatea de valoare = unitate Hounsfield (HU)

 Valorile HU: -1000-aer pur, o- apa pura; valori pozitive

 Valorile sunt constante pt ac. structura indiferent de fereastra de examinare si

are un corespondent un pixel cu un ton de gri specific (densitati negative-aer, negative apropiate de 0
-grasime , 0-30 fluide, 70- sange etc)

Ferestre de examiare
 Afisarea tonurilor de gri intre -1000 si +3000 nu este fezabila pt diagnostic, examinatorul avand
nevoie de mai putine nuante de gri pt. a accentuat contrastul intre structuri cu valori putin
diferite intre ele

 Fereastra de examinare = filtrarea contrastului si accentuarea acestuia prin gruparea densitatilor

similare in grupuri afisate ca avand acceasi densitate; densitatea afisata este cuprinsa in gama
grupului, reprezinta nivelul ferestrei, poate fi stabilita de examinator

Fereastra= grup de densitati apropiate grupate intr-un singur ton de gri

 Astfel cu cat grupul este mai mare (mai multe tonuri de gri) cu atat scala densitatilor este redusa
de la 4000 de tonuri de gri (intre -1000 si +3000 UH) la mai putine, contrastul fiind mai accentuat

 Centrul ferestrei-o densitate dintre cele ce formeaza grupul ferestrei, cea care va da *culoarea*
de gri tuturor structurilor cuprinse in fereastra (de ex daca avem 4 tonuri de gri (impartirea
gamei in 4 ferestre), in prima fereastra tonurile intre -1000 si +1000 vor fi reprezentare de
valoarea 0

 Avem ferestre specifice: de os, parenchim pulmonar, etc,. Cu cat nr ferestrelor creste pot fi
evidentiate mai multe structuri fine

 Optimizarea centrului de fereastra permite obtinerea contrastului dorit pt evaluarea patologiei

 Masurarea efectiva in HU nu depinde de valoarea ferestrei sau a centrului acesteia (valoarea HU

a unei structuri depinde doar de gradul sau de atenuare a radietiei x

14
Radiologie Cursul 1

 Astfel: -1000~ -300 HU- aer; -300~-2 HU grasime; 0 apa pura; 0-35 structuri fluide; 70 HU sange
proaspat; 35-56-60 HU structuri tisulare; peste 100 structuri cu calciu

 Pre- si post adm de sdc i.v. – valoarea HU arata prezenta /absenta gradului de vascularizatie a
unei structuri

CT de perfuzie
 Imagistica de perfuzie implica adm scd i.v. a unei substantei ce contine molecule intens
atenuate, de regula iod pentru CT= sdc cu adm i.v.

 Prin adm sdc vasele venoase, arteriale sau parenchimale (normale/patologice)care prezinta flux
vascular activ vor prezenta o crestere a atenuarii radiatieiXgenerata de continutul de iod.
Atenuarea poate fi definita ca intensitate si timp

 intensitatea depinde de gradul vascularizatiei, fiind cu atat mai mare cu cat structura este mai
vasculara

 Timpul –necesar ca o structura sa atinga maximul de intensitate , dar si timpul necesar ca sdc sa
ajunga la acea structura

 Timpul necesar pt inceputul incarcarii depinde de mai multi factori: ex AP se incarca inaintea
aortei- depinde de circuitul parcurs de la nivelul v. cubitale –VCS-AD-VD-AP

 Examinarea trebuie planificata a.i. scanarea sa se faca atunci cand contrastul a ajuns la locul
dorit si in cantitatea dorita- ROI (region of interest) in lumenul vasului, aparatul este setat la ce
valoare de HU va porni scanarea

 Astfel se pot efectua arteriografii CT

 Este necesara combinarea achizitiei cu viteza mare de deplasare a mesei

ac. sanare dinamica a substantei cerebrale permite calculul unor parametri specifici de perfuzie (TTP-
ime to PeaK), CVB-Cerebral Blood volume, CBF- Cerebral Blood Flow, MTT-Mean Transit Time) utili in
evaluarea zonelor cerebrale perfuzate, ischemice sau cu circulatie abolita(util in depistarea zonelor de
penumbra adiacete zonelor de infarct ireversibil

 Folosirea injectomatelor cu 2 seringi permite un bolus compact de contrast , dar si separarea

incarcarii cavitatilor cardiace –inima stg cu contrast si cea dreapta cu ser fiziologic

 Scanarea repetata cu mai multi timpi in ac zona =scanare dinamica I permite alcatuirea unei
harti de intensitate-timp a comportamentului la contrast a structuri scanate; harta(wash-in
wash-out map)permite caracterizarea unor structuri patologice(ex tu mgn au wash- in si wash-
out rapid fata de tu bgn)

Protocoale de examinare CT pt diverse organe

 Obtinerea unor imagini diagnostice de calitate obliga la planificarea exam CT, cu reducerea
iraderii pacientului si acoperirea zonei de interes

 Protocoale specifice

15
Radiologie Cursul 1

 Ex. Evaluarea unei tu pulmonare necesita si evaluarea gl SR; neo pancreas- implica timp de
sanare arterial; masa tu hepatica necesita si timp tardiv

 Maximul de date cu iradiere minima protocoale specifice pt copii; masuta DLP in mGy/cm-
Dose-Length Product

 Indicatii majore de examinare CT: TCC, patologie pulmonara

 Decizia de adm de sdc apartine medicului radiolog

16