În pofida abaterilor de la normalitate autodeterminarea naţional-statală sub formă de republică unională a

permis desfăşurarea unor profunde schimbări socio-economice, politice şi culturale. În plan politic aceste
schimbări au însemnat: adoptarea Constituţiei, care a legiferat procesul de constituire a organelor
legislative, executive şi judecătoreşti. Au fost fixate drepturile şi libertăţile cetăţenilor, care însă în condiţiile
regimului stalinist au rămas, în mare măsură, pe hârtie. Toţi cetăţenii, indiferent de naţionalitate, studii,
origine socială şi de avere obţinuseră dreptul de a alege şi a fi ales, începînd cu vîrsta de 18 ani. Alegerile
însă aveau în condiţiile regimului totalitar un caracter formal, erau petrecute nedemocratic şi nu
reprezentau voinţa reală a poporului.

A fost lichidat şomajul. Asistenţa medicală şi tratamentul devin gratuite.

După eliberarea în 1944 a R.S.S.M., iniţial, la Soroca, apoi la Chişinău, s-au stabilit organele puterii sovietice,
revenite după evacuațiune. A rămas însă în vigoare reîmpărţirea teritorial-administrativă din 1940 care a
încălcat principiul unităţii administrative a fostei provincii Basarabia. Teritoriul R.S.S. Moldoveneşti s-a redus
la 33,7 mii km². Deşi au fost multe adresări ale cetăţenilor de diferite naţionalităţi către I. Stalin de a păstra
judeţele Cetatea Albă, Ismail, Belgrad şi Hotin în componenţa R.S.S. Moldoveneşti, organele puterii unionale
au rămas neînduplecate.

În condiţiile regimului stalinist s-au manifestat acţiuni de violare şi de lipsire de drepturi politice a unor
pături sociale, ceea ce venea în contradicţie cu principiile declarate în Constituţiile unională şi cea
republicană. În scopul de a „convinge" ţărănimea să se înscrie în colhozuri în iulie 1949 au fost deportaţi
peste 11 mii de familii ale aşa-zişilor chiaburi, moşieri şi comercianţi. Arestările s-au făcut noaptea, oamenii
au fost duşi în mărfare în Siberia, Kazahstan etc., iar averea lor a fost confiscată.