Articulatiile  Funcțiile articulațiilor:

•de unire a oaselor într-un schelet integru

 unirea a 2 sau mai multe oase
•de creştere (în articulaţii are loc creşterea oaselor);
•de locomoție. •de amortizare (atenuare a loviturilor);
•de asigurarea stabilității corpului;
Osul= >osteon sau sist. havers, are 2 proces biologice: -distrugere=>osteoclaste,
refacere=>osteoblaste.
Articulatiile au 2 functii in cadrul aparatului locomotor stabilitate si mobilitate
Clasificarea articulatiilor:
Arti. se pot clasifica în funcţie de gr de mobil şi de gr de libertate.
Clasificarea articulaţiilor în funcţie de gradul de mobilitate:
1). Sinartrozele – oasele capului se unesc între ele prin articulaţii fixe, numite sinartroze sau
suturi. Între cele două oase care se articulează se găseşte ţesut cartilaginos (sincondroze) sau
ţesut fibros (sindesmoze). Cu timpul, aceste ţesuturi se pot osifica, cele două oase unindu-se
deci prin ţesut osos (sinostoze).
Tipuri:
→ articulaţii fibroase (uniri prin ţesut fibros):
•sindesmoze: membrane şi ligamente;
•gomfoze (ex.articulaţia dentoalveolară);
•suturi: dinţate, scuamoase, plane;
sincondroza – articulaţie fixă, realizată cu ajutorul ţesutului cartilaginos care îi conferă un
oarecare grad de elasticitate. Este puţin răspândită în organism, ex=: articulaţia dintre prima
pereche de coaste şi stern; → sindesmoza – arti. fixă, realizată cu ajutorul ţesutului
conjunctiv fibros, de exemplu: articulaţia sacro-iliacă; → sinostaza – la vârstnici, ţesutul
cartilaginos sau fibros din arti. prezentate mai sus se osifică, ex: simfiza pubiana, xifoid, arti.
calotei craniene;
În cadrul coloanei vertebrale distingem toate formele de arti.
2) articulaţii semimobile (amfiartroze) – articulaţii cu mobilitate redusă; suprafeţele
articulare sunt uşor concave; cavitatea articulară şi capetele articulare aici nu se mai observă;
alunecarea suprafeţelor articulare este redusă. Exemplu: arti. corpurilor vertebrale; –simfiza
pubiană, art. sacrococcigiană.
3) articulaţii mobile (artrodii) Amfiatrozele şi artrodiile formează diartrozele. Artrodiile sunt
articulaţii adevărate. Au toate elementele caracteristice unei articulaţii. Fiecare element are
o structură şi un rol funcţional particular.

1
Elementele componente ale artrodiilor sunt: – extremităţile osoase (suprafeţele
articulare);
– cartilajul articular; – capsula articulară şi ligamentele; – sinoviala; – lichidul sinovial; –
muşchii periarticulari.
În plus, în unele articulaţii putem întâlni bureletul fibrocartilaginos (în arti. scapulo-humerală
şi în arti. coxo-femurală), discuri (în arti. intervertebrale) şi meniscuri (în arti. genunchiului).

4) Clasificarea articulaţiilor în funcţie de gradul de libertate După gradul de libertate,

raportat la cele trei planuri ale spaţiului, sunt:

a) arti. uniaxiale (cu un grad de libertate) – mişcările se fac într-un singur plan şi în jurul unui
ax.=

b) art. biaxiale (cu două grade de libertate) – mişcările se fac în două planuri şi în jurul a două
axe. Din aceste articulaţii fac parte: policele=art.șelară,2gr libertate
c) arti. Poliaxiale sau triaxiale (ex.elipsoide)3 axe, cele ale pumnilor(flex-extens, abd-addu,
circumductie) tip sferică =arti. scapulo-humerală şi arti. coxo-femurală. suprafetele art.sunt
ovoide fie șelare.

Ovoide au un cap concav și unu convex. Cele șelare Șa au 2 tipuri de curburi pe un cap osos.
Ele se pot clasifica în:

a) art. plane (artrodii) au mișcare de alunecare,ex=carp tars.

b) art. sferoide (enartroze) cap concave si convex, ex= art. șod, umar.
c) arti. de tip cilindroide sau balama – mişcarea se efectuează în jurul axului
longitudinal al osului, de exemplu: arti. radio-cubitală proximală (mişcarea de pronaţie-
supinaţie);

Aici avem= arti. de tip trohlear (cot) – în aceste articulaţii, una din suprafeţele articulare
este o trohlee; mişcarea se face într-un singur plan, în jurul axului transvers, de exemplu:
arti. cotului (mişcarea de flexie-extensie); și art. tip trohoidă (radiocubital superioară,
atlanto-axial)

d) arti. de tip elipsoid (ovoid) – care au condili ex= genunchi) prezintă suprafeţe
articulare elipsoidale, ex=: arti. radiocarpiană (mişcarea de flexie-extensie / înclinare
laterală –înclinare medială);

e)→ arti. în şa , șelare – au feţe articulare concave şi convexe, ex=: arti.police, trapez-
metacarpiană,; Dupa gr de libertate al diartrozelor = art. cu 1 gr de liberate mișcare
într-un singur plan = a,c,d, = art. cu 2 gr de liberate = e, = . art. cu 3 gr de libertate = b,

2
 Capsula articulară este o formaţiune conjunctivă care continua periostul celor 2
segmente osoase, reprezentând, alături de ligamente, un mijloc de unire al acestora. Ea se
află la periferia capetelor osoase, pe care le ţine în contact, având forma unui manşon,
până la metafize.

Se compune din 2 straturi: un strat fibros,= corespunzător periostului format din fibre
de colagen, sunt dispuse pluridirectional şi un strat intern,= sinovial, care se opreşte la
nivelul cartilajului articular.

Suprafeţele arti. (extreme.os) sunt părţile din suprafaţa oaselor prin care se face
articularea=carti hialin.

Importanţa fiziologică a capsulei arti.:

•determină consolidarea mecanică a suprafeţelor arti.;

•protejează arti. de factorii externi;

•efectuează recepţia nervoasă doloră(protecţia biologică);

1. •sinoviala absoarbe din cavitatea articulară produsele metabolice;

•lichidul sinovial are rol vital în funcţionarea arti.

2. •uşurează mişcările;

3. •ermetizează articulaţiile;

4. •funcţia de barieră(component al sistemului reticulo-endotelial);

5. •tapetează vaginele şi bursele sinoviale.

Cartilajul articular acoperă suprafeţele articulare, fiind format din ţesut cartilaginos
hialin. El are rolul de a proteja suprafeţele articulare şi de a facilita mişcarea în
articulaţie.

Grosimea carti. arti. variază în limitele, 2-6mm (mai gros la tineri, cu vârsta se subţiază
treptat).

Cartilajul arti. este avascular, deci are posibilităţi limitate de cicatrizare şi regenerare.
Nutriţia cartilajului se efectuează prin imbibiţie (osmoză) din vasele membrane sinoviale
şi din lichidul sinovial.
3
 Cartilajul beneficiază de 3 proprietăţi mecanice.

El este: •compresibil; •elastic şi, •poros.

Funcţiile fiziologice ale cartilajul:

•determină congruenţa suprafeţelor arti.;

•are rol de amortizator pt ţesutul osos subiacent;

•micşorează forţa de frecare dintre suprafeţele articulare în contact.

O mare importanţă funcţională o au dimensiunile suprafeţelor articulare; cu cât ele sunt
mai mari, cu atât mai mult creşte duritatea articulaţiilor.

Ligamentele au rolul de a uni cele 2 extremităţi osoase, dar, în acelaşi timp, ele se opun
unor mişcări care depăşesc o anumită limită de amplitudine.
Sinoviala reprezintă stratul intern al capsulei articulare, format din celule sinoviale.
Se întinde pe toată faţa profundă a acesteia, oprindu-se la nivelul cartilajului articular, e
bogat vascularizat=se regenerează

. •colageno-elastic superficial, strat stromal, în care difuz sunt răspândite fibroblaste şi

mastocite;

•colageno-elastic profund,adiacent capsule fibroase.

Derivatele stratului sinovial:

•funduri de sac/ recesuri, prelungirile externe ale sinovialei;

•vilozităţi sinoviale, prelungiri interne, intraarticulare, sub forma unor ciucuri foarte
bine vascularizaţi;

•pliciadipoase–cute pline cu ţesut adipos, ce umplu spaţiile goale ale cavităţii, toate cu
rol de amortizator.

Cavitatea sinovială/articulară este spatial delimitat de tunică sinovială şi suprafeţele

articulare.

Funcţiile sinovialei sunt: → de resorbţie a lichidului sinovial, ce umple cavitatea

articulară;

→ funcţie de reglare a temperaturii şi presiunii lichidului sinovial;

4
 → rol plastic, umplând spaţiile goale care apar în timpul mişcărilor, între suprafeţele
articulare se produc când un transudate sanguin–lic.sinovial

Lichidul sinovial se găseşte în interiorul cavităţii articulare și este produs prin

Mişcarea Funcţiile lichidului sinovial:

•de locomoţie –permite mişcarea liberă a suprafeţelor articulare;

•de amortizare;

•metabolică –participă la procesele metabolice intense între articulaţie şi sânge;

•trofică/de nutriţie –în deosebi pentru straturile periferice ale cartilajului articular;

•de lubrifiere;

•de protecţie

ELEMENTELE auxiliare ale diartrozelor :

•ligamentele; •discurile; •meniscurile; •oasele sesamoide; •burelete

fibrocartilaginoase; •bursele sinoviale.
Ligamentele:

•capsular*intracapsulare,

•intraarticulare,

•extracapsulare,

•îndepărtate de capsulă.

Importanţa ligamentelor:

•fixează şi fortifică arti.;

•frânează mişcările;

•îndreaptă*orientează mişcările(cele colaterale);

5
 •funcţii mixte.

Discurile şi meniscurile (măresc amplitude mişcărilor şi atenuează loviturile şi

comoţiile, formează articulaţii cu 2camere sau etaje) sunt rotunde şi uniforme ca
grosime; → meniscuri – semilunare şi ovale cu grosimi variate în diferite porţiuni.

Ex: discurile intervertebrale dintre corpii vertebrali, meniscurile de la nivelul

genunchiului.

Atât meniscurile, cât şi discurile reprezintă formaţiuni cu rol de a amortiza şocurile

dintre cele două suprafeţe articulare.

Bureletul fibrocartilaginos (măreşte suprafaţa articulară, o adâncește şi menţine

suprafeţele în contact) formaţiune fibrocartilaginoasă, ex: articulaţia scapulo-humerală
şi articulaţia coxo-femurală.

Bursa este un săculeț cu lichid sinovial, ce nu face parte din arti., dar se află în
apropierea arti.

Rolul ei este de a proteja capsula oasele pt a nu se leza, și rol de nutritive, lubrefiere

hidratare, conţin lichid sinovial, uşurează mişcările, au dimensiuni în limitele 0,5-5cm
(inflamaţia–bursită).

FACTORI care susțin suprafețele arti. în contact=

•Extensiunea capsule articulare şi a ligamentelor auxiliare.

•Tensiunea musculară(tonusul muşchilor antagonişti).

•Forţele de atracţie moleculară, care menţin suprafeţele articulare în contact.

•Presiunea atmosferică(ex.art.coxofemurală).

Mişcările în articulaţii depind de:

•forma suprafeţelor articulare;

•direcţia şi locul de fixare a ligamentelor;

•structura şi particularităţile de fixare a capsule articulare;

6
 •caracterul, localizarea şi modul de fixare a muşchilor care acţionează în articulaţia dată;
•mobilitatea e limitată de apofize.

ELEMENTELE de amortizare ale scheletului =

•cartilajul articular(hialin); •discurile; •meniscurile; •plicele sinoviale şi adipoase;

•ligamentele intraarticulare; •lichidul sinovial; •membranele interosoase; •suturile;
•curburile coloanei vertebrale; •discurile intervertebrale; •inelul pelvian; •bolţile piciorului.

1). Articulaţia temporo-mandibulară este singura arti. mobilă a capului. Este o

arti.elipsoidală, prin care vin în contact mandibular şi osul temporal. În urma mişcărilor ce au
loc la acest nivel se poate produce procesul de masticaţie, face 3 mișcări= ridicare, coborâre,
înainte, înapoi, lateral. Are= 4 liga., 2= liga lateral(scurt,gros întarește capsula art) liga
medial(formă triunghiulară, mai subțire, se inseră lângă spina sfenoidului).
Liga.stilomandibular, sfenomandibular
2). Art.Atlanto-occipitală, = prin 2 arti. condiliene, dreapta și stânga, unirea= capsulă arti.și
2 membrane, capsula=laxă, 2 straturi fibros-extern, sinovial -intern, membrana atlant-occip
anterior=închide spatial între arc anterior al atlasului și occipital, inseră= sus-anterior găuri
occipital mari, iar jos-margine anterioară arc anterior atlas, liga.
Atlanto-occipital anterior = întărirea membrane atlanto-occipitale,- leagă tuberculul anterior
al atlas cu occipital.
Membrana atlant-occipital posterior = închide spatial dintre occipital și arcul post. al
atlasului.
Inserția =sus – posterior găuri occipital mare, jos – margine superi. a arcului post. atlas.
Liga.atlanto-occipi lat= mănunchi fibre oblice, leagă baza proces transv. al atlas. cu proces
jugular al occipi.
3). Arti. atlanto- axoidiană, = 3 arti = 2 arti. laterale și mediană.
Arti. atlanto-axoidian lateral =2 arti. plane, dreapta și stânga, unire=capsula cu strat sinovial,
membrane fibroconjunctive, de la atlas la axis, posterioară și anterioară.
Arti. atlanto-axoidian mediană = arti. trohoide, suprafetele arti.- inel osteofibros
atlantoidian pe o parte și proeminența verticală a axisului numit dinte.

7
Inelul atlantoidian= arc anterior atlas, posterior fețișoară arti. circular și mediană, înapoi=
bandă fibroasă întinsă transversal între cele 2 liga.transversal și cruciform.
Dintele axisului= arc anterior atlas și posterior liga.transversal, unirea= liga.
Alare (2 formatiuni fibroconjunctive,scurte, groase, puternice, inseră=sus-condili occipital,
jos-dintele axisului) liga. aplical dintelui(de la partea anterioara gauri occipital la vârful
dintelui axisului, între cele3 liga. = are semnificatie de disc intervertebral, uneste=vertebra
craniană cu vertebra cervicală) și membrane tectoria = formațiune fibroasă, formă
patrulateră, acoperă toate liga. mai sus menționat.
Liga. galben(intre 2 corpi vertebrali). Liga. nucal (lateral gât)
4). Articulaţiile coloanei vertebrale --- se pot clasifica în: → arti. corpilor vertebrali
(intersomatice); → arti. apofizelor articulare; → arti. lamelor vertebrale; → arti. apofizelor
spinoase; → arti. apofizelor transverse.
a). Arti. corpilor vertebrali sunt amfiatroze (arti. Semimobile, simfize ). Liga. galbene
Suprafeţele arti. sunt reprezentate de faţa articulară superioare și inferioară a unui corp
vertebral. Se unesc, prin discuri intervertebral și liga.vertebrale longitudinale anterior și
posterior Suprafaţa arti. are formă uşor concavă; datorită incongruenţei, între suprafeţele
articulare se interpune discul intervertebral. Acesta are o structură fibrocartilaginoasă, fiind
alcătuit la periferie din inelul fibros, iar în centru din nucleul pulpos. Inelul fibros are o
structură formată din lame de fibre conjunctive încrucișate, care se inseră profund în zona
compactă osoasă. Ele sunt orientate oblic în raport cu vertebrele, se încrucişează între ele şi
sunt unite reciproc printr-o substanţă numită ciment.
Inelul fibros este mai rezistent în partea anterioară şi mai puţin rezistent în partea
posterioară.
Discurile intervertebrale realizează următoarele funcţii: •prin rezistenţa sa contribuie la
menţinerea curburilor coloanei vertebrale; • elasticitatea sa favorizează revenirea la starea
de echilibru după finele mişcării; •transmit greutatea corpului în toate direcţiile diferitor
segmente ale coloanei; •amortizează şocurile/presiunile la care este supus fiecare segment
al corpului în mod special în locomoţie; •funcţia de hemiartroză,care permite mobilitatea
reciprocă a corpurilor vertebrelor vecine; •repartizează uniform forţele de presiune, care
apar între cele două corpuri vertebrale; •funcţia de frână a inelului fibros(în cazul mişcărilor
cu amplitudine mare).

8
 În centrul discului intervertebral se găseşte Nucleul Pulpos, alcătuit dintr-o masă de ţesut
cu aspect gelatinos albicios la tineri și gălbui la vârstnici, infiltrat cu lichid.
Liga. vertebrale longitudinale anterior,= este o panglică lungă alb-sidefă, fibroconjunctivă
așezată pe partea anterioară a coloanei.
Liga. vertebrale longitudinale posterior = este la fel ca cea anterior, așezată pe partea
posterioară a coloanei în canalul rahidian, înaintea măduvei.
Art. unco-vertebrale= se gasesc la C-3-7, sunt art. plane, membrane fibroasă și sinovială,
permite mișcări de alunecare.
b). Arti. apofizelor articulare Cervi și Tor, = arti. plane, Lomb=trohoide, sunt acoperite ce permit
numai simpla alunecare a suprafeţelor articulare una faţă de cealaltă. Suprafeţele articulare sunt
reprezentate de apofizele articulare.
c). Arti. lamelor vertebrale Între lamele vertebr. nu există arti. propriu-zise. Ele sunt unite prin
„liga. galbene” alcătuite din fibre conjunctive elastice.Structura lor elastică permite apropierea şi
îndepărtarea lamelor vertebrale una faţă de alta în timpul mişcărilor coloanei vertebrale.
d). Arti. apofizelor spinoase = sunt unite prin două liga. interspinoase, situate între baza apofizelor
spinoase şi vârful lor şi liga. supraspinos, situat la nivelul vârfului apofizelor spinoase şi întinzându-
se de-a lungul întregii coloane.
e). Arti. apofizelor transverse = unite prin liga. intertransversare, care se întind de la baza
apofizelor până la vârful lor.
f). Arti. vertebre false = 3 arti.(lombosacrată, sacrococcigiană, mediococcigiană)
arti lombosacrată,= unește L5 cu sacru, după tipul arti. vertebr. Adevarate, =disc intervertebral,
capsulă, liga. Galbene, liga. Supraspinos și intraspinos, partea inferioară a liga. Vertebr. Anterior și
posterior.
Arti. sacrococcigiană, = arti. mlădioasă, tip simfizelor, permite mobilizarea pasivă, avem-
liga.sacrococcigian anterior, de la vârful sacrului la coccige, liga.sacrococcigian posterior, închide
hiatul sacrat,aici avem încă 2 liga.profund,lateral. Arti. mediococcigiană, = la copil sunt
independente, unite prin discuri, la adulți sunt ostificate.
5). Articulaţiile toracelui Se clasifică în: → arti. costo-vertebrale; → arti. costo-
transversale; → arti. costo-condrale, →arti. intercondrale, →arti, sternului, → arti.
sternocostale.
a). Arti. costo-vertebrale= sunt arti. plane; suprafeţele arti. sunt reprezentate de feţele arti.
ale capetelor costale şi feţele arti. ale corpilor vertebrali toracali, liga.radiat al cap coastei și
liga.itra-arti. al cap coastei.
b). Arti. costo-transversale =Sunt arti. plane; se realizează între faţetele arti. ale
tuberozităţilor costale şi faţetele arti. ale apofizelor transverse. Unire=mebrana fibroasă, 4
liga. costotransersal+superior+lateral și lombocostal.
c). Arti. costo-condrale= Sunt arti. fixe (sincondroze); la nivelul lor, periostul coastelor se
continuă cu pericondrul cartilajului costal. Membrane intercostală internă și externă.
d). Arti. sternocostale = Sunt arti. plane; se realizează între cartilajele costale şi feţele

9
articulare ale sternului, la coastele 1-7, unire=liga.intra-articular, membrană fibroasă a
liga.radiat anterior și posterior, membr.sinov.nu coasta 1.
e). arti. intercondrale, = coastele 8,9,10
f). arti. sternului, = cele 3 componente ale sternului unite prin 2 arti. inferioară și superioară.
Biomecanica = mișcări ale toracelui în respirație și expirație.
Liga. sternocostal radiante(coasta cu coloana) Liga. costoclavicular(claviculă și coasta 1)
Liga.costoxifoidian.
6) Articulaţiile centurii scapulare -- este o diartroză sferoidă, mișcări de aplititudini mari
a). Arti. sterno-claviculară= participă suprafeţele articulare ce aparţin sternului, claviculei şi
cartilajului primei coaste. Liga. intraarticular sternocostal(manubrium și stern) Liga.
intraclavicular(deasupra manubrium unește cele 2 clavicule)
b). Arti. acromio-claviculară Este articulaţia dintre acromion şi claviculă, prin Liga.
acromioclavicular,
Liga.coracoclavicular(proces coracoid, claviculă),
c). Arti. scapulo-toracică = spaţiului dintre scapulă şi torace, care joacă rolul unei adevărate
articulaţii. Este reprezentată de spaţiul anatomic care se găseşte între faţa anterioară a
scapulei şi faţa postero-laterală a peretelui costal, între coasta II-VII.
Liga. trapezoid, liga. transvers superior al scapulei și incizura supra scapulei
7) Articulaţiile membrului superior
a). Arti. umărului (articulaţia scapulo-humerală) formată din=3 oase,humerus, clavicula și
scapula, 3 arti.+4 mușchii scurți, pt a devein congruentă, Este arti. care leagă centura
scapulară de membrul superior liber. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de: →
cavitatea glenoidă a scapulei – este uşor concavă, acoperită de cartilaj hialin; este mai mică
decât capul humeral şi prezintă la periferie bureletul glenoidian → capul humeral – are o
formă aproximativ sferică. capsula este laxă și slabă are forma unui manșon,
M.insertie=capsulă arti.rol de M.tensori ai acestora.
Fibrele longitudinale au rol de sustinere numindu-se liga.gleno-humeral,limitează mișcările
de extensie,rot lateral și abducție, și sunt3 liga.(superior, inferior, mijlociu). Tendo lung al
bicepsului branhial, traversează cavitatea arti. a humerusului.
Liga.coraco-humeral,=origine-baza apofizei coracoidiene a scapulei, inserția=pe tuberculul
mare al humerusului, limitează mișcările de flexie.
Liga.capsular (deasupra capsule) 4.
Liga.coracoacromial= apofiza coracoidă și acromion sub formă de boltă cilindrică, deasupra

10
capului humeral,= se opune deplasări în sus a capului arti. în caz foțelor care acționează în
axul lung al humerusului.
8). Articulaţia cotului Este o articulaţie complexă, fiind alcătuită de fapt din 3 articulaţii:
a)→ arti. humero-ulnară (între trohleea humerală şi incizura trohleară a cubitusului);
b)→ articulaţia humero-radială (între capitulum şi cupuşoara radială);
c)→ arti. radio-ulnară proximală (între circumferinţa articulară a capului radial şi incizura
radială a cubitusului).
Cele 3 cavităţi articulare comunică între ele, capsula fiind comună. Suprafeţele articulare
sunt:
a)→ humerusul prezintă capitulum (lateral) şi trohleea humerală (medial);
b)→ ulna prezintă incizura trohleară (superior) şi incizuraradială (lateral);
c)→ radiusul prezintă cupul radial (superior)pt capitulum şi circumferinţa arti. a cap. radius,
pt incizura radială a ulnei.
d). Membrana interosoasă a antebraţului Realizează sindesmoza radio-ulnară. Se întinde
între radius şi cubitus, la nivelul 1/3 medii şi 1/3 distale ale celor două oase ale antebraţului.
Unirea= celor 3 oase se face prin= capsula arti. fosele olicarniană coronoidă și radial.
Liga. colateral-radial= pornește de la epicondil lateral, se termină fața lateral a olicraniului și
liga. inelar.
Liga. colateral ulnar = epicondilul medial, margine medial a procesului coronoid și olicraniu
în partea medial.
Liga.inelar al radiusului = incizura radial anterioară și posterioară descriind o curbură în jurul
circumferinței arti. intorcându-se la incizura radial.
Sinoviala=tapetează capsula de la trohlee și capitului intrând în cele 3 fose, carti hialin 8 -2).
Arti. radio ulnară = intre radio și ulna, atât proximal cât și distal, = 2 arti. trohoide, la nivel
diafize = sindesmoză== membrane interosoasă dintre cele 2 oase.
Ulna= cilindru gol, Radius= cilindru plin,
Mișcările = fexie-extensie=antebrat/ brat, acțiune secundara= de supinație, extensia
cotului= triceps, orgoneu, pronația cotului= rotundul pronator, patratul pronator și brahio
radial
9). Articulaţia radio-ulnară distală Este arti. dintre epifiza distală a radiusului şi cea a
cubitusului.
Sinoviala căptuşeşte capsula articulară în interior, între cele două suprafeţe articulare pe
care o depăşeşte.
Liga.pătrat= leagă marginea distală a incizuri radialei de la nivelul ulnei la nivelul cotului,
lama fibroasă= patrulateră
10). Arti. radio-carpiană Este arti. sinovială (elipsoidă) leagă antebrațul de mână
Suprafeţele articulare sunt: → suprafaţa articulară a epifizei distale a radiusului – este
orientată inferior, carpian şi este concavă; → suprafaţa articulară a oaselor carpiene din
primul rând –privite în totalitate, au o suprafaţă convexă.
Pe partea carpului= proeminență elipsoidială = scafoid, semilunar, piramidal- unite = liga.
interosoase.

11
Liga. colateral radial = proces stiloidian radial și os scafoid, fibrele= directive oblică în jos și
medial.
Liga. colateral ulnar = process stiloidian ulnar la oasele piramidal și pisiform, separa capul,
discul arti. și al fosetei.
Liga. radio-carpiene = unesc suprafețele palmare și dorsale ale extremităților distale a radius
cu 1 rand de carpiene.
Liga. palmare = forma literei V, = 2 fasciuli liga.radio-carpian palmar și liga.ulna carpian
palmar.
Liga. ulnocarpian, liga radiocarpian, liga psihomat, palmar al carpului, transvers al carpului.
Mișcările = contra ulnei în suprinație și pronație, flexie-extensie, abductee-adductie,
circumductie, nu rotație.
11). Arti. intercarpiene Se realizează între oasele carpiene. În rândul proximal există 3 arti.
între scafoid şi semilunar, semilunar şi piramidal şi piramidal şi pisiform.
În rândul distal există 3 arti. între: trapez şi trapezoid,
trapezoid şi osul mare şi osul mare şi osul cu cârlig.
12). Arti. carpo-metacarpiene = arti. Șelare, se realizează între oasele carpiene din rândul
doi şi baza metacarpienelor. Arti. intermetacarpiene se realizează între bazele
metacarpienelor. Au capsulă separate. Liga. colateral, palmar, liga.transversal(unește
metacrp)carpometacarpiene, pisometacarpiene.
13). Arti. metacarpo-falangiene= Șa, realizează între capul metacarpienelor şi baza falangei
proximale.Lig.colaterale
14). Arti. interfalangiene Se realizează între capul falangei şi baza falangei următoare. Liga.
colaterale intra+între
15) Arti. bazinului = a) Simfiza pubiană= Este o arti. semimobilă şi reprezintă articulaţia
anterioară a coxalelor. Există un disc fibrocartilaginos interpubian și 3 liga. periferice ( liga.
pubian- superior, anterior, arcuate)
b). Arti. sacroiliace = Sunt semimobile şi în număr de două, respectiv dreaptă şi stângă.
Suprafeţele arti. sunt partea superioară, lată a coxalului (os ilion)şi partea osului sacrului
(cele 5 vertebre sudate), acestea fiind perfect congruente. Concav – pe partea ilion. Convex
– partea sacrului, acoperit cu cartilaj hialin pe toată suprafața.
Cartilajul are 2 proprietăți de compresibilitate și elasticitate, rol în amortizarea șocurilor,
cartilajul este tapetat de o lama fibrocartilaginoasă, sacru=1-4mm, coxal=0,3-0,6mm. cele 2
suprafețe arti. se angrenează între ele sub formă de pana a sacrului.
Capsula = 2 membrane fibroasă- exterior, sinovială- interior, formată = fibre conjunctive și
elastic.
Membrana sinovială= foiță subțire netedă, aderă la memb. fibroasă, secretă lichid sinovial
gălbui, vâscos, important în mișcare.
Liga. sacro-iliace anterioare = inseră – fața anterioară a oselor(priveste in pelvis)os
sacru+coxal
Liga. sacro-iliace posterior = inseră- fata posterioară a oaselor ce intră în component
arti.=are direcți oblice, unește- spina iliacă posterioară cu creasta sacrată lateral.

12
 Fibrele inferioare = lungi, intercate cu cele din partea superioară a liga. sacro tuberal.
Fibrele superioare = scurte, aproape orizontale.
Liga. sacro-iliace interosoase = principal mijloc de unire intre cele 2 oase, =
5. puternice, solidarizează oasele deasupra capsule arti. umplând spatial cavitați arti.
deasupra și înapoi.
Liga. ilio-lombar = spatial ce separa coloana vertebrala regiunea lombara de creasta iliacă,
inserția= pe procese traversal lombar (4-5)iar de acolo se resfiră pe creasta iliacă și în fosa
iliacă deasupra feței arti.format = fibre obice și transversal.
Mișcările= sunt reduse = notație(susținerea unei greutăți pe umăr,greutatea se trasmite prin
intermediul coloanei), si contranotație(baza sacru basculează posterior si sus, iar vârful
anterior si jos).
Liga.galbene, Liga.sacrococcigiene(lateral,posterior) Liga.longitudinal(posterior,anterior),
Liga.acetabular transvers. Liga.sacrospinos(sacro,spina ischiadica)
Liga.sacrotuberos(sacro,pube) Liga.intraspinos(intre proces spinos)
Liga. supraspinos(inveleste intraspinoaseul) membrana obturatoare
16) Arti. membrului inferior =
a). Arti. şoldului (articulaţia coxo-femurală) =Această arti. leagă membrul inferior liber de
coxal, este = arti.sferoidă cu 3 axe de mișcare, face toate mișcările felx-exten, abd-add,
circumd, rotație Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
b)→ suprafaţa articulară a capului femural, de formă sferică, acoperită de cartilaj hialin mai
gros în partea centrală. În centrul suprafeţei articulare se află o depresiune, numită fosa
capului femoral, loc de inserţie pentru ligamentul rotund;
c) → acetabulum – cavitate emisferică, situată pe faţa laterală a coxalului, la unirea
corpurilor celor trei oase componente. El prezintă suprafaţa articulară a coxalului pentru
capul femural, numită facies lunata. În fundul acetabulului se găseşte fosa acetabulară (o
suprafaţă nearticulară). Marginile acetabulului se prelungesc cu „labrul
acetabular”asemănător ca formă şi structură cu bureletul glenoidian.
Unirea = capsulă întărită de liga. unul se află chiar în interiorul arti. liga.capului femura, are
forma= manșon conoid cu baza mare pe coxal și baza mica pe femur.
Inserția pe colul femoral=complex și importantă,
1)înainte=la limita lateral a colului pe linia intertohanteriană,
2)înapoi=fața posterioară a colului,
3)în sus și în jos= inserția capsule urmează traiect lini anterioare și posterioare.
Liga. arti. longitudinal= sunt 3 liga, consolidează arti.
1). Liga. iliofemural= mai puternic, formă=evantai, situat = fața anterioară a arti. se inseră=
vârf- spina iliacă antero-inferi, bază-linia intertrohanteriană, are 2 fascicule – lateral(orientat
oblic) și medial(directive vertical).
2). Liga. pubofemural= situat- fata anterioară, inserția= eminența iliopubiană, creasta
pectinală, ramura superioară pubelui. Fibrele = se fixează înainte pe trohanterul mic,
limitează=abducția și rotația.Liga.coxofemural(trohanterMcox)
3). Liga. ischiofemural = fața postero-inferioară a arti. inserția= ischion înapoi,dedesupt

13
acetabulul în sus – femur. Liga. capului femoral = lama fibroasă, intraarticulară,
formă=triunghiulară, insertia=liga.transvers acetabulului, vârf-foseta capului femur, conține
vase nutritive pt capul femoral.
4). Liga.transvers al acetabulului, Liga.inghinal
17) . Arti. genunchiului este formată din articulaţiile femuro-tibială şi femuro-patelară.
Arti. femuro-tibială şi articulaţia femuro-patelară au o singură capsulă articulară şi,
funcţional, se comportă ca o singură articulaţie. Articulaţia genunchiului este cea mai mare
articulaţie din corpul uman.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de: → suprafeţele articulare ale condililor femurali
şi trohleea femurală.
Suprafaţa articulară a condililor femurali se continuă anterior cu faţa patelară, prin care
femurul se articulează cu rotula; → epifiza superioară a tibiei – participă la această articulaţie
prin feţele superioare ale condililor tibiali. Cele două feţe articulare ale condililor tibiali sunt
uşor concave şi ovalare, cu axul mare sagital. Între cele două suprafeţe articulare se află o
proeminenţă osoasă numită eminenţa intercondiliană. Deoarece suprafeţele articulare sunt
incongruente, apar 2 meniscuri intraarticulare: un menisc extern, de forma literei „O”, şi un
menisc intern, de forma literei „C”.
Meniscurile intra articulare sunt alcătuite din fibrocartilaj şi se găsesc la periferia
suprafeţelor arti. ale condililor tibiali.
Liga.patelei(tibie,femur)
Liga.colateral tibial(lateral tibie,femur)
Liga.colateral fibular(lateral fibula, femur)
Liga.incrucisate(posterior,anterior)
Liga.posterior al cap.fibulei
Liga.politeu(oblic,arcuate)
Tractul iliotibial.
Liga.transvers al genunchiului,
Liga menisco-femural posterior,
Bursele=semimebranoasa,subtendinoasa,subcutanata
18). Articulaţia tibio-fibulară Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
→ faţa articulară a capului fibulei;
→ faţa articulară fibulară a condilului lateral al tibiei. Membrana interosoasa(intre tibie
fibula)
19). Articulaţia gleznei (arti. talo-crurală) Suprafeţele sale articulare sunt reprezentate de
faţa articulară a scoabei tibio-peroniere şi de faţa articulară superioară, laterală şi medială a
corpului talasului.
Tendo.achille
Tendo peronier inferior,
Liga.medial al gleznei(tibie.calcaneu),
Liga.talocalcanian posterior,
Liga.calcaneofibular,

14
 Liga.tibiofibular (posterior,anterior),
Liga.talofibular (posterior,anterior)
20). Articulaţiile intertarsiene =plana,Se realizează între cele 7 oase ale tarsului. Ele se
clasifica în:
→arti. subtalară, ce este alcătuită, posterior, de arti. talocalcancană, iar anterior, de arti.
talocalcaneo-naviculară;
→ arti. calcaneo-cuboidiană; → arti. transversă a tarsului, numită şi articulaţia lui Chopart;→
arti. cuneo-naviculară;→ arti. intercuneene; → arti. cuneo-cuboidiană.
23). Arti. interfalangiene = liga colaterale
Mijloacele de unire : capsula articulară, două liga. talo-calcanean medial şi lateral şi un liga.
talo-calcanean interosos.
Navicular dorsal, cuneonaviculare dorsale si plantar, plantar scurt si lung, intercuneiform
dorsal, calcaneonavicular (bifuract), calcaneocuboid (bifurcate), talo-navicular dorsal,
cuneoboid dorsal, calcaneocuboid dorsal,
21). Arti. tarso-metatarsiene = liga.tarsometarsiene dorsale si plantare, metatarsiene
dorsale si plantare, Șelare,
22). Arti. metatarso-falangiene =Liga plantare si transversale art. Șelare,

15