L.P.

2
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII PERSONALULUI MEDICO –
SANITAR

Vizează următoarele aspecte:

1. Ţinuta medicului şi a personalului mediu.

Medicul va fi îmbrăcat cât mai lejer, fără cămaşă şi cravată (care s-ar putea şi murdări în
timpul activităţii). Înainte de pregătire se vor îndepărta toate bijuteriile de pe degete şi mâini atât din
imperative igienice cât şi datorită faptului că ne pot încurca în muncă. De asemenea trebuie arătat
faptul că bijuteriile se pot degrada prin amalgamare când utilizăm mercurul şi aliajul de argint.
Unghiile trebuiesc tăiate cât mai scurt şi curăţate.
Spălarea mâinilor medicului şi asistentei trebuie făcută înainte de începerea consultaţiei unui
pacient, ori de câte ori este necesar (au fost atinse obiecte, instrumente nesterile, etc) şi la sfârşitul
consultaţiei. Spălarea se poate face:

https://www.twinkl.ro/resource/
splarea-minilor-plane-ro1-mc-76

➔ cu apă şi săpun, care corect practicată are eficienţă satisfăcătoare şi este bine
suportată de tegumente;
➔ cu apă şi săpun urmată de o clătire cu o substanţă antiseptică, metodă care
măreşte eficienţa, reduce timpul de pregătire al mâinilor şi este bine suportată de
tegumente;
➔ prin scufundarea mâinilor într-o soluţie antiseptică pe durata prescrisă de
producător. Este o metodă eficientă, dar tegumentele pot avea de suferit, mai ales
dacă este practicată frecvent.
Utilizarea unor metode asociate ca spălarea plus antiseptice sau spălarea plus imersie în
soluţii antiseptice, permit reducerea timpului necesar pentru pregătirea mâinilor.
Având în vedere că specialitatea noastră este considerată una chirurgicală, că o extracţie
dentară este considerată un act chirurgical, este bine să se facă spălarea chirurgicală a mâinilor,
când situaţia clinică o impune, cu apă sterilă şi săpun, folosindu-se succesiv trei perii sterile sau
comprese de tifon sterile câte cinci minute fiecare:
➔ prima de la degete la treimea superioară a antebraţului;
➔ a doua de la degete până la treimea mijlocie a antebraţului;
 ➔ a treia până la treimea inferioară a antebraţului;
➔ având tot timpul grijă ca apa să se scurgă numai de la mână înspre cot.
După spălare, dezinfectarea mâinilor cu antiseptice se face de regulă cu:
➔ alcool;
➔ iodophor: pe bază de iod, nu are miros, are cel mai larg spectru antiseptic, atât
pentru bacteriile gramm pozitiv cât şi gramm negativ, pentru spori, fungi şi
majoritatea virusurilor;
➔ clorhexidină: este eficientă pentru germenii gramm pozitivi şi negativi, pentru
virusuri, fungi şi spori. Clorhexidina gluconat 4 % (HYDREX) este frecvent
folosită atât pentru antisepsia preoperatorie a mâinilor cât şi pentru antisepsia
orală;
➔ hexaclorofen: este limitat ca utilizare, datorită riscului de toxicitate sistemică în
cazul folosirii repetate.
Tot atât de importantă este pregătirea şi folosirea mijloacelor de protecţie individuală: halat,
mască, mănuşi, bonetă, ochelari.

a) Halatele: sunt folosite diverse tipuri:

➔ lungi;
➔ scurte;
➔ cu mâneci lungi;
➔ cu mâneci scurte ;
➔ încheiate în faţă;
➔ încheiate la spate.

https://www.google.com/search?q=halate++medicale&tbm=isch&ved=2ahUKEwiN3q3g2LjsAhXyMewKHWkpDDoQ2-cCegQIABAA&oq=halate+
+medicale&gs_lcp=CgNpbWcQAzICCAAyAggAMgIIADIECAAQHjIECAAQHjIECAAQHjIECAAQHjIECAAQHjIECAAQHjIECAAQHjoGCAAQCBAeUNXE7FxYh4HtXGC3hu1caABwAHg
AgAGcAYgB6A2SAQQwLjE1mAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=o1mJX82AMPLjsAfp0rDQAw&bih=625&biw=1360#imgrc=JxOXgw56LMKTKM&imgdii=V174jzP
YR7DauM https://www.google.com/search?q=halate++medicale+netesut&tbm=isch&ved=2ahUKEwj3m7WUrr7sAhVC4aQKHXNyByUQ2-cCegQIABAA&oq=halate+
+medicale+netesut&gs_lcp=CgNpbWcQAzoCCAA6BAgAEB46BggAEAgQHlDGjR1Yj6cdYN2sHWgAcAB4AIABzwGIAaUJkgEFMC43LjGYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ8ABAQ&sclient
=img&ei=SFKMX_fXKMLCkwXz5J2oAg&bih=625&biw=1360

De asemenea, pot fi utilizate şi costume formate din bluzon plus pantalon (sau fustă).
Halatele pot fi confecţionate din pânză, rezistente la spălări şi sterilizări, sau din fibre celulozice
neţesute pentru unică utilizare, presterilizate şi livrate în ambalaj etanş.
Ele trebuie confecţionate într-o linie modernă, lejeră, pentru a permite efectuarea cu uşurinţă
a mişcărilor. Culoarea lor poate varia, pot fi cu/ fără imprimeu.

b) Masca: este indicată utilizarea ei chiar şi pentru o consultaţie. Pot fi utilizate:

➔ măşti de bumbac din două straturi cu “buzunar” pentru filtru, care acoperă numai
nasul şi treimea inferioară a feţei – măștile trebuie spălate și călcate după fiecare
utilizare și filtrele se aruncă; masca simpla din bumbac- fără filtru- nu e indicată
în spații închise (reprezintă un mediu prielnic pentru dezvoltarea germenilor)
https://www.google.com/search?q=m%C4%83%C5%9Fti+de+bumbac+din+dou%C4%83+straturi+cu+%E2%80%9Cbuzunar
%E2%80%9D+pentru+filtru&tbm=isch&ved=2ahUKEwiVzL_6r77sAhUQNBoKHfyXAlkQ2-cCegQIABAA&oq=m%C4%83%C5%9Fti+de+bumbac+din+dou%C4%83+straturi+cu+
%E2%80%9Cbuzunar
%E2%80%9D+pentru+filtru&gs_lcp=CgNpbWcQA1CZzhdYmc4XYKXVF2gAcAB4AIABkgGIAZIBkgEDMC4xmAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=K1SMX9WKC5D
oaPyvisgF&bih=625&biw=1360

➔ măşti prefabricate din textile neţesute (dreptunghiulare sau convexe anatoforme),

mulate pe etajul inferior şi mijlociu al feţei, cu şnururi elastice de fixare.
Purtarea ei asigură protecţia în ambele sensuri, ea filtrând, în funcţie de structura sa, unele
componente ale aerosolilor formaţi.

Fig. I.8. Măşti de protecţie

https://www.google.com/search?q=m%C4%83%C5%9Fti+de+protec%C5%A3ie&tbm=isch&ved=2ahUKEwjxwYK0sb7sAhUGixoKHSyJBecQ2-
cCegQIABAA&oq=m
%C4%83%C5%9Fti+&gs_lcp=CgNpbWcQARgDMgIIADICCAAyBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB4yBAgAEB46BggAEAgQHlDKi
xFY9aARYNfVEWgAcAB4AIABfYgB5CiSAQQwLjQ2mAEAoAEBqgELZ3dzLXdpei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=sFWMX_GpD4aWaqySlrgO&bih=625&biw=1360

Pentru a fi eficientă masca trebuie să acopere gura şi nasul cât mai mult şi să coboare până
sub menton, să se aplice intim pe faţă şi să prezinte o etanşeitate marginală maximă. Masca se
schimbă după fiecare pacient, cu excepţia celor cu randament înalt, iar fiecare schimbare a măştii
reclamă spălarea mâinilor deoarece ea este un filtru infectat cu germeni, viruși şi particule.

c) Mănuşile: au rolul de a proteja mâinile medicului şi de a împiedica infecţiile încrucişate.

Ele reprezintă o barieră fizică împotriva transferului micro-organismelor. Sunt confecţionate din:
 latex (cauciuc natural);
 nitril (cauciuc sintetic);
 materiale plastice (polietilenă, polivinil, policlorură de vinil). Acestea sunt foarte
fine şi fragile, dar confortabile.
Pentru a-şi îndeplini rolul, ele trebuie să prezinte o serie de caracteristici:
➢ să fie testate de fabricant pentru a fi impermeabile;
➢ să menţină sensibilitatea tactilă;
➢ suprafaţa lor să fie uşor aderentă (nu lucioasă) pentru a împiedica alunecarea
obiectelor;
➢ să se potrivească perfect. În acest scop s-au realizat mănuşi pentru ambele
mâini,- dreapta şi stânga,- pe mărimi diferite care sunt notate cu cifre, sau
numai pe trei mărimi: largi-mari (L), medii (M), şi mici (S). Există şi mănuşi
nepereche la care se fabrica în plus și mărimea foarte mici(XS).
Mănuşile pot să fie sau nu sterile, lucru indicat de fabricant. Pentru examinare sau manopere
nechirurgicale nu sunt necesare mănuşi sterile. După aplicare pe mâini ele se spală cu apă şi săpun
sau amestec de detergent şi antiseptic. În acest caz se folosesc mănuşi de cauciuc sau polietilenă.
Când se practică manopere chirurgicale stomatologice se folosesc mănuşi din cauciuc sterile,
preferabil presterilizate pentru unică folosinţă. Echiparea cu mănuşi sterile se face după uscarea
mâinilor, în aşa fel încât tegumentul să atingă doar partea internă a acestora.
 https://www.google.com/search?q=M%C4%83nu
%C5%9Fi+medicale&tbm=isch&ved=2ahUKEwigwZ7-lL_sAhXU0YUKHdg1CR8Q2-cCegQIABAA&oq=M%C4%83nu
%C5%9Fi+medicale&gs_lcp=CgNpbWcQAzoECAAQHjoGCAAQCBAeUPpLWPijAWCxqAFoAnAAeACAAZ8CiAHdEJIBBjAuMTEuM5gBAKABAaoBC2d3cy13aXotaW1nwAEB&sclient=im
g&ei=G76MX-BH1KOXBNjrpPgB&bih=625&biw=1360

Refolosirea mănuşilor nu este indicată căci se deteriorează, iar purtarea lor continuă face ca
tegumentele să transpire. Pot să apară şi probleme alergice care se pot datora pudrei de talc,
proteinelor din latex, nivelurilor înalte de acceleratori de vulcanizare reziduali, dar şi utilizării unor
săpunuri şi antiseptice neadecvate. Pacienţii alergici la cauciuc îi depistăm printr-o anamneză bine
condusă.
Există medici care refuză folosirea mănuşilor, considerând că acestea determină:
 afectarea mişcărilor de fineţe;
 scăderea sensibilităţii termice şi tactile;
 transpiraţia mâinilor;
 neglijarea măsurilor de igienă.
Aceste inconveniente au fost rezolvate datorită multitudinii de modele care sunt fabricate de
unde se pot alege cele mai confortabile. Chiar şi atunci când sunt purtate, se va respecta o schemă
de igienizare a mâinilor, înainte şi după scoaterea acestora.
ATENŢIE: purtarea mănuşilor ar trebui să fie obligatorie de către toţi medicii dentişti. Vă
protejează în primul rând pe voi.

d) Bonetele: sunt confecţionate din pânză sau textile neţesute, pot avea diferite forme, este
bine ca ele să acopere părul în totalitate, având rolul de a împiedica pătrunderea accidentală a
acestuia în câmpul operator sau agăţarea de elementele echipamentului.

https://www.joom.com/ro/products/5ad715118b4513015e33185e https://alexa-medical.ro/imbracaminte-medicala/bonete-medicale.html https://www.emag.ro/bonete-

unica-folosinta-set-100buc-buf-1000/pd/DJ6GXMMBM/

e) Ochelarii de protecţie: sunt din ce în ce mai utilizaţi. Au diferite forme în funcţie de firma
producătoare, pot fi simpli, numai din sticlă sau şi cu lupe. Pot prezenta şi apărători laterale, care îi
fac mai eficienţi. Ei sunt utilizaţi pentru a evita contaminarea globilor oculari cât şi accidentarea
acestora cu diverse fragmente ce pot sări în timpul lucrului (fragmente de dinte, os, obturaţie, etc.).
Pentru protecţia vizuală, când utilizăm lumina de la lampa de fotopolimerizare, turbina cu fibră
optică, laser, ei trebuie să blocheze lungimea de undă a radiaţiei emise.
 https://www.google.com/search?q=Ochelarii+de+protec%C5%A3ie+stoma&tbm=isch&ved=2ahUKEwigwZ7-lL_sAhXU0YUKHdg1CR8Q2-cCegQIABAA&oq=Ochelarii+de+protec
%C5%A3ie+stoma&gs_lcp=CgNpbWcQA1CUFljzSmC2UWgBcAB4AIABeogBqgeSAQMwLjiYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ8ABAQ&sclient=img&ei=G76MX-
BH1KOXBNjrpPgB&bih=625&biw=1360

Sunt folosite în practică şi viziere din plexiglas - asemănătoare celor utilizate în sudură,-
indicate mai ales în cazul pacienţilor cu risc (bolnavilor cu SIDA, boli virale, etc ).
2. Pregătirea unităţii de lucru: începe cu o corectă igienizare şi dezinfecţie a chiuvetelor,
mobilierului, pardoselii şi a oricăror alte obiecte care necesită acest lucru din cadrul cabinetului. În
funcţie de gradul de încărcare al cabinetului, periodic se face spălarea şi dezinfecţia pereţilor,
geamurilor, ușilor etc. Înainte de începerea activităţii, cabinetului trebuie să i se asigure o ventilaţie
naturală (aerisire) prin deschiderea ferestrelor cât mai mult timp.

http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/curatenia-sanatoasa-un-obicei-scumpi_12161

3. Rolul asistentei în medicina dentară: ea este colaboratorul direct al medicului, pe care îl

ajută în efectuarea actelor terapeutice la fotoliu, dar îndeplineşte şi alte sarcini. În privinţa
şcolarizării lor, majoritatea provin din asistentele de medicină generală care apoi au fost instruite de
medicul dentist cu care lucrează.
Asistenta medicală, care trebuie să se prezinte cu o oră înaintea medicului la serviciu,
efectuează următoarele:
a) pregătirea instrumentarului şi a materialului moale (rulouri, comprese, feşe, etc) în
vederea sterilizării. Acest lucru se efectuează de obicei la terminarea activităţii în ziua precedentă;
a) introducerea la sterilizat şi supravegherea acestei operaţii;

https://marketingtcm.wordpress.com/tag/sterilizare/ https://www.neoclinique.ro/informatie/180/COVID-19%20%20Preventie%20si%20siguranta%20la%20NEOCLINIQUE/

b) conectarea aparatelor astfel:

➔ conectarea unitului la reţeaua electrică;
 ➔ conectarea compresorului la reţeaua electrică;
➔ deschiderea robinetului de apă curentă la unit;
➔ deschiderea clapetei centrale a unitului (înaintea primului pacient).
c) pregătirea măsuţei de la unit şi a măsuţei de instrumentar;
d) ajută medicul când acesta lucrează la pacient. După instalarea pacientului în fotoliu, ea
va realiza pregătirea generală (psihică, medicamentoasă) şi locală în funcţie de etapa
programată. Va aplica baveţica de protecţie, va pregăti instrumentarul şi va porni şi regla
lumina. În continuare asistenta va asigura aspiraţia în câmpul operator, îndepărtarea
părţilor moi, pasajul instrumentarului static şi dinamic, prepararea şi pasajul materialelor
utilizate de medic (de obturaţie, de amprentare, de cimentare, etc.).
e) rezolvarea problemelor de secretariat dacă cabinetul nu are o persoană angajată în acest
scop. În acest caz asistenta face programarea şi reprogramarea pacienţilor, evidenţa
foilor de observaţie, operaţii pe calculator, rezolvarea corespondenţei, întocmirea
devizelor, etc.
f) rezolvarea unor probleme administrative, după caz: curăţenia, aprovizionarea cu
materiale, legătura cu laboratorul de tehnică dentară, etc.
În funcţie de structura, organizarea şi numărul de personal angajat al cabinetului, asistenta poate
să aibă îndatoriri mai multe sau mai puţine. Este bine ca toate îndatoririle care îi revin să fie trecute
în fişa postului şi ea să le cunoască încă de la angajare.

CIRCUITUL PACIENŢILOR

Este indicat să existe două circuite, unul pentru adulţi şi altul pentru copii. Dacă nu se poate
realiza acest lucru, atunci se programează la ore diferite (de exemplu copiii la începutul
programului, adulţii în a doua parte).
Există două categorii de persoane care se adresează medicului:
a) pacienţi noi, care se prezintă pentru prima dată la acest cabinet. Aceştia se pot adresa
medicului pentru:
➔ o urgenţă (durere, abces, hemoragie). Chiar dacă medicul se află la sfârşitul
programului şi apare un pacient cu urgenţă, este obligat să-i acorde primul ajutor
(aplicarea unui pansament calmant, drenajul abcesului, prescriere de antibiotice,
oprirea hemoragiei, etc. ATENTIE!!!- extracția dentară nu este considerată
tratament de prim ajutor al urgențelor datorită complicațiilor care pot apare
din cauza lipsei radiografiei și a zonelor inflamate);
➔ control periodic- programat telefonic. În medicina dentară se recomandă
controlul periodic o dată la şase luni;
➔ diverse tratamente programate telefonic. (protetic, restaurativ, chirurgical,
ortodontic, etc).
b) pacienţi vechi, care au fost deja consultaţi şi programaţi pentru diverse tratamente.

https://www.droot.ro/programarea-pacientilor http://www.dentalog.ro/screenshots.php
 Un principiu de bază al activităţii noastre este planificarea (programarea) pacienţilor. Astfel
se vor preveni aglomerările din sala de aşteptare, aglomerări ce pot să ducă la nemulţumirea
pacienţilor pe de o parte şi lucrul sub tensiune al medicului, pe de altă parte. De asemenea se va
putea ţine şi o evidenţă mai corectă a tratamentelor parcurse, a etapelor ce mai sunt de urmat, a
materialelor consumate, etc.

PREGĂTIREA PACIENTULUI ÎN VEDEREA CONSULTAŢIEI

SAU TRATAMENTULUI

Recepţia medicală
Recepţia medicală se efectuează de către recepționera, asistenta sau chiar de catre
medic, care va completa fișa medicală. Acest document atestă luarea efectivă a
pacientului sub îngrijire medicală. Pentru a realiza acest lucru, pacientrul
trebuie să prezinte un act de identitate pentru a putea fi inregistrat in baza de
date a cabinetului.

Se solicită pacintului sa își igienizeze cavitatea bucală la grupul sanitar al cabinetului dacă
nu a avut posibilitatea să realizeze acest lucru înaintea venirii la cabinet.
Asistenta invită pacientul în cabinet. Acesta trebuie să fie lejer îmbrăcat (fără palton, fular,
căciulă, mănuși, etc), iar după ce s-a aşezat în fotoliul de la unit să fie lejer la gât (să-şi desfacă
nasturele de la cămaşă, nodul de la cravată, etc) şi în caz că este purtător de ochelari, să-i
îndepărteze.
Nu se va admite sub nici un motiv intrarea mai multor pacienţi sau altor persoane în
cabinetul de consultaţie, ca spectatori. Actul medical este un act secret, care se desfăşoară doar între
pacient şi medicul său, încălcarea secretului profesional putându-se face doar în limitele legii, în caz
contrar medicul este pasibil de pedeapsă. Pe deasupra mai apar şi alte aspecte:
➔ supracontaminarea cabinetului, care în general este calculat doar pentru prezenţa
simultană a trei persoane;
➔ unii pacienţi se simt jenaţi când sunt în cabinet şi alte persoane, nu doresc ca
boala lor (infirmitatea) să fie cunoscută şi de alţii;
➔ în timpul unor intervenţii chirurgicale, cei din jur, impresionaţi de pacient, sânge,
zgomot, miros, etc, cauzând situaţii neplăcute, pot avea lipotimii.
O problemă controversată rămâne prezenţa aparţinătorilor în cabinet în timpul tratamentului
copiilor, care de multe ori mai mult ne încurcă decât ne ajută. După E. Cocârlă (2000) este bine ca
admiterea părinţilor să se facă la prima consultaţie, ulterior ei rămânând în sala de aşteptare,
deoarece prin îngrijorarea pe care şi-o manifestă cei mai mulţi dintre ei pot spori teama şi neliniştea
copilului.
 https://www.spitalgorj.ro/pagina-pacientului.html

Bibliografie:
- Curs Bioinstrumentatie
- web-grafie- site-uri mentionate