Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iași,
2022
CUPRINS
Introducere
Concluzii
Bibliografie
INTRODUCERE
Odată cu trecerea timpului „familia”, este definită mult mai bine. Astfel că autorii
Mitrofan și Ciupercă (1998), definesc familia ca „o formă de comunitate umană alcătuită din doi
sau mai mulți indivizi, uniți prin căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin latura
blogică și/sau psihosocială” (p.17).
Pe de altă parte, Voinea (2005), susține că familia este cel mai răspândit grup social care
poate exista într-o socitate, de aceea este foarte greu de definit și necesită găsirea cât mai multor
caracteristici pentru a putea găsi o definiție cât mai precisă care să înglobeze toate tipurile de
familii existe de-a lungul timpului (p.9).
După cum putea oberva, termenul de „familie” nu este ușor de definiv, mai ales astăzi
când acest grup social s-a diversificat, nu mai putem cosidera familia doar cea clasică cei doi
soții și copiii acestora. Familia este grupul social cel mai reprezentativ și important element
pentru dezvoltarea unei persoane. În societatea contemporană putem regăsi o multitudine de
variații a ceea ce reprezenta odată familia clasică.
În ceea ce privește căsătoria aceasta este pentru majoritatea oamenilor un act de iubire
care se realizează o singură dată în viaţă şi pentru totdeauna. Din iubire în majoritatea cazurilor
cuplurile ajung să se căsătorească. Aceasta este şi ideea centrală transmisă de majoritatea
religiilor de peste tot în lume. În ciuda acestui fapt din păcate asistăm la un crescut fenomen de
divorţialitate. Fenomenul divorţului poate afecta socieatea dar și familia implicată poate fi
afectată de divorț mai ales dacă acesta are în componenţa sa şi copii. Cu toate acestea există
situații în care căsăsoria se destramă prin divorț.
Astfel că, Florian (2008), oferă o primă definiție a „divorțului”. Acesta consideră divorţul
ca fiind „desfacerea căsătoriei pronunţată printr-o hotărâre judecătorească, fie datorită unor
motive temeinice, imputabile ambilor soţi sau numai soţului pârât, fie excepţional, datorită
dorinţei soţilor” (p.182). Conform acestei definiţi, divorţul, indiferent de motivele care stau la
baza realizării acestuia, duce la destrămarea familiei și are o serie de efecte negative asupra
membrilor săi.
Pe de altă parte, în opinia lui Chipea (2001), divorţul „este un fenomen psiho-social şi
juridic complex, ce reprezintă forma finală de desfacere a vieţii conjugale, cu efecte puternice
asupra partenerilor de cuplu conjugal şi a descendenţilor acestora” (p. 227).
În ciuda faptului că divorţul este considerat ca fiind ultimul pas în acest proces de
descompunere, trebuie să admitem faptul că, după divorţ, în condiţiile în care din convieţuirea
vechiului cuplu s-au născut copii, existenţa familiei nu încetează, ci doar îmbracă o altă formă,
cuplul fiind nevoit să aibă grijă de aceștia în continuare. În unele situatii, datorită climatului
familial conflictual creat de neîntelegeri, de consumul de alcool, violență fizică, emotională sau
chiar sexuală, după ani întregi de suferință, se poate spune că divortul pare a fi cea mai bună
soluție, o evadare de la o viață problematică, plină de probleme, la o viață nouă, mai bună, dupa
ani întregi de suferință, conflicte sau violență. Continuarea unei relații insuportabile în cuplu, în
cazul în care nu există nici o soluțiie pentru remedierea situației, nu este recomandat pentru copii
să crească într-un mediu familial încarcat de teroare, violență psihologică sau fizică, este de cele
mai multe ori mai dăunatoare pentru echilibrul emoțional al copilului decât divorțul în sine. Cei
mai mulți copii cu tulburări de comportament provin din familii dezbinate sau cu diferite
probleme. Acest lucru trebuie sa ridice un mare semn de intrebare și să-i determine pe părinți să
acorde mai multă atenție acestui lucru, și în același timp să solicite serviciile unui specialist dacă
este cazul.