Sunteți pe pagina 1din 7

Divorțul și perspectiva religioasă

Iași,

2022

CUPRINS

Introducere

Definirea fenomenului de „divorț”


Efectele divorțului în plan social și familial

Perspectiva religiei asupra divorțului

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

În lucrarea de față am ales să vorbesc despre fenomenul divorțului în societatea


contemporană. Despre impactul pe care îl are acesta asupra persoanelor care decid să se despartă
cât și asupra copiilor și a familiei lărgite. Din păcate, divorțul este o etapă dificilă pentru orice
familie care trece prin acestă situație. În ciuda importanţei majore pe care aceasta o prezintă, nu
de puţine ori familia se confruntă cu etape dificile. Dintre toate fenomenele manifestate în
familii, divorțul este unul care afectează echilibrul psihoemoțional al membrilor ei, în special al
copiilor, și generează disfuncții, uneori majore, pe toate nivelurile vieții lor (personal, relațional,
economic, profesional, social, spiritual).
Relaţiile se pot încheia din diferite motive. Indiferent de motivul despărţirii, poţi simți
separarea ca fiind una dificilă și emoţionantă. Uneori, emoţiile pot fi atât de puternice încât să fie
dificil pentru cel care divorțează să se ocupe de aspectele care urmează după. Dar lucrurile vor
deveni mai bune odată cu trecerea timpului. Viaţa persoanelor care își încheie o căsnicie se va
schimba după separare sau divorţ. Unele lucruri se pot schimba imediat. Altele se pot schimba
ulterior.
Divorțul, departe de a fi un remediu al nefericirii matrimoniale, reprezintă unul din cele
mai puternice și dificile momente pe care le poate suporta un om în existența sa, atât prin sine cât
și prin consecințele pe care le are divorțiul ulterioare, o sursã de noi complicații și suferințe atât
pentru cei doi parteneri cât și pentru restul membrilor acesteia. Separarea sau divorţul reprezintă
un capitol încheiat din viaţa unei persoane, dar poate însemna și începutul unuia nou. Acest lucru
poate reprezenta o şansă ca individual să încerce lucruri noi, să restabilească echilibrul pe care l-
a pierdut.
Divorţul este așadar acceptat ca o „realitate socială” a vieţii, fiind considerată o
modalitate/o variantă mai bună pentru acele cupluri pentru care e preferabil să se despartă decât
să rămână împreună într-o stare de permanentă „amărăciune şi ceartă” sau unde există violență
domestică. Divorţul este văzut peste tot în lume ca un fapt puţin dorit dar din păcate din varii
motive, el se întâmplă, și cu toții aspiramă și ne dorim ca „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu
despartă.

Definirea fenomenului de „divorț”

Înainte să definim noțiunea de divorț, trebuie să facem aducem în atenție câteva


clarificări cu privire la semnificația termenului de „familia”
Autorul Damian (1973) face referire la familie ca la "un grup de rude prin căsătorie,
sânge sau adoptare care trăiesc împreună, desfăşoară o activitate economico-gospodărească
comună, sunt legate prin anumite relaţii spirituale (ideologice şi psihologice), iar, în condiţiile
existenţei statului şi dreptului, şi prin anumite relaţii juridice" (p.58).

Odată cu trecerea timpului „familia”, este definită mult mai bine. Astfel că autorii
Mitrofan și Ciupercă (1998), definesc familia ca „o formă de comunitate umană alcătuită din doi
sau mai mulți indivizi, uniți prin căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin latura
blogică și/sau psihosocială” (p.17).

Pe de altă parte, Voinea (2005), susține că familia este cel mai răspândit grup social care
poate exista într-o socitate, de aceea este foarte greu de definit și necesită găsirea cât mai multor
caracteristici pentru a putea găsi o definiție cât mai precisă care să înglobeze toate tipurile de
familii existe de-a lungul timpului (p.9).

După cum putea oberva, termenul de „familie” nu este ușor de definiv, mai ales astăzi
când acest grup social s-a diversificat, nu mai putem cosidera familia doar cea clasică cei doi
soții și copiii acestora. Familia este grupul social cel mai reprezentativ și important element
pentru dezvoltarea unei persoane. În societatea contemporană putem regăsi o multitudine de
variații a ceea ce reprezenta odată familia clasică.

În ceea ce privește căsătoria aceasta este pentru majoritatea oamenilor un act de iubire
care se realizează o singură dată în viaţă şi pentru totdeauna. Din iubire în majoritatea cazurilor
cuplurile ajung să se căsătorească. Aceasta este şi ideea centrală transmisă de majoritatea
religiilor de peste tot în lume. În ciuda acestui fapt din păcate asistăm la un crescut fenomen de
divorţialitate. Fenomenul divorţului poate afecta socieatea dar și familia implicată poate fi
afectată de divorț mai ales dacă acesta are în componenţa sa şi copii. Cu toate acestea există
situații în care căsăsoria se destramă prin divorț.
Astfel că, Florian (2008), oferă o primă definiție a „divorțului”. Acesta consideră divorţul
ca fiind „desfacerea căsătoriei pronunţată printr-o hotărâre judecătorească, fie datorită unor
motive temeinice, imputabile ambilor soţi sau numai soţului pârât, fie excepţional, datorită
dorinţei soţilor” (p.182). Conform acestei definiţi, divorţul, indiferent de motivele care stau la
baza realizării acestuia, duce la destrămarea familiei și are o serie de efecte negative asupra
membrilor săi.

Pe de altă parte, în opinia lui Chipea (2001), divorţul „este un fenomen psiho-social şi
juridic complex, ce reprezintă forma finală de desfacere a vieţii conjugale, cu efecte puternice
asupra partenerilor de cuplu conjugal şi a descendenţilor acestora” (p. 227).
În ciuda faptului că divorţul este considerat ca fiind ultimul pas în acest proces de
descompunere, trebuie să admitem faptul că, după divorţ, în condiţiile în care din convieţuirea
vechiului cuplu s-au născut copii, existenţa familiei nu încetează, ci doar îmbracă o altă formă,
cuplul fiind nevoit să aibă grijă de aceștia în continuare. În unele situatii, datorită climatului
familial conflictual creat de neîntelegeri, de consumul de alcool, violență fizică, emotională sau
chiar sexuală, după ani întregi de suferință, se poate spune că divortul pare a fi cea mai bună
soluție, o evadare de la o viață problematică, plină de probleme, la o viață nouă, mai bună, dupa
ani întregi de suferință, conflicte sau violență. Continuarea unei relații insuportabile în cuplu, în
cazul în care nu există nici o soluțiie pentru remedierea situației, nu este recomandat pentru copii
să crească într-un mediu familial încarcat de teroare, violență psihologică sau fizică, este de cele
mai multe ori mai dăunatoare pentru echilibrul emoțional al copilului decât divorțul în sine. Cei
mai mulți copii cu tulburări de comportament provin din familii dezbinate sau cu diferite
probleme. Acest lucru trebuie sa ridice un mare semn de intrebare și să-i determine pe părinți să
acorde mai multă atenție acestui lucru, și în același timp să solicite serviciile unui specialist dacă
este cazul.

Cauze ale divorțului în familie 


Mai departe în lucrarea de față voi pezenta care pot fi motivele care stau pot sta la baza
unui divorț. De ce ajung cele mai multe căsnici la acest prag? Cu siguranță motivele pot fi
multiple, dar voi încerca să aduc în atenție cele mai importante dintre acestea.
Motivele şi cauzele care pot sta la baza unui divorţ într-o familie sunt pot fi multiple şi
diferite, în funcţie de fiecare familie în parte, precum şi din perspectiva culturală din care provine
acea familie.
Potrivit autoarea Voinea (2005), principalele motive evocate de câtre soți care au condus
la divorț au fost „stările conflictuale”, astfel că putem vorbi despre: „agresivitatea fizică,
prezența alcoolului, agresivitate verbală, lipsa de afectivitate, dificultăți de comunicare etc (p.
179).
Popescu (2009), ne aduce în atenție în urma unui studio, o altă serie de motive care stau
la baza unui divorță. Motive evocate fie de femei, fie de bărbați, astfel că putem vorbi de:
a. Violența domestică. Este consideratã într-o mai mare mãsurã motiv de divorț de femei,
de cei cu nivel de educație mai ridicat și de persoanele mai tinere (p. 60). •
b. Consumul de alcool. Este condamnat într-o mai mare mãsurã de cei cu un nivel de
educație ridicat și de cãtre femei (p. 60). •
c. Intoleranță față de infidelitate. Este mai puternicã la tineri și la cei cu un nivel de
educaþie mai ridicat. Așa cum reiese din analiza modelului cãsniciei fericite, aceștia valorizeazã
într-o mai mare măsurã fidelitatea. Ca urmare, absența ei este consideratã într-o mai mare mãsurã
motiv de divorț (p. 60).•
d. Absența iubirii. Este consideratã într-o mãsurã considerabil mai mare motiv de divorț.
Percepția dispariției iubirii ca un motiv de divorț, nu este surprinzãtoare, deoarece se acordã o
mai mare importanțã iubirii într-o cãsnicie fericitã (p. 60). •
e. Nepotrivirea de caracter. Acestea sunt mai centrate pe modelul cãsãtoriei bazate pe
solidaritate între parteneri, înțelegerea și încrederea reciprocã jucând un rol important (p. 60).
f. Nepotrivirea sexuală. Deși cel mai important lucru într-o cãsãtorie este iubirea,
absența ei nu reprezintã cel mai important motiv ca cei doi sã se despartã. Divorțul este acceptat
în situații mai degrabã extreme în principal violență și alcoolism, urmat de infidelitate (p. 61).

Efectele divorțului în plan social și familial


Bibliografie

1. Chipea, F. (2001). Familia contemporană. Tendinţe globale şi configuraţii locale.


București: Editura Expert
2. Damian, N. (1972). Sociologia familiei (curs). Bucureşti: Universitatea Bucureşti
3. Mitrofan, I., Ciupercă, C. (1998). Psihologia relațiilor dintre sexe. București: Editura
Alternative
4. Florian, E., (2008). Dreptul familiei. Ediţia a doua. București: Editura C.H. Beck
5. Popescu, R. (2009). Introducere în sociologia familiei. Familia românească în societatea
contemporană. Iași: Editura Polirom
6. Voinea, M. (2005). Familia contemportană. Mica enciclopedie. București: Focus

S-ar putea să vă placă și