Tematica orientativă al întrebărilor la examenul drept contravențional

1. Estimaţi interdependenţa dintre cauzele care influenţează la aplicarea răspunderii

contravenţionale şi temeiurile care inlatura aplicarea răspunderii contravenţionale
Interdependența dintre cauzele care inlatura raspunderea contraventionala si cele
care influenteaza la aplicarea raspunderii contraventionale,se deriva din notiunea
lor Putem spune ca unele inatura caracterul contraventional al faptei, pe cind altele
inlatura raspunderea contrav precum si influenteaza la aplicarea raspunderii
contrav. Inlaturarea raspunderii contrav,nu duce la inlaturarea caracterului
contraventional al faptei,ci doar inlatura aplicarea sau executarea sanctiunii,pe cind
cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei,sunt acele cauze,prin
intermediul carora,fapta contraventionala nu mai este considerata
contraventie.Daca e sa ne referim la cauzele care influenteaza la aplicarea
raspunderii contravetnionale,acestea,prin calitatea lor au menirea,ori de a inaspri
sanctiunea contrav,ori de a o usura,luind in consideratie anumite criterii.

2. Numiți în ce cazuri persoana este considerată făptuitor, contravenient, delicvent.

Contravenient poate fi persoana fizică care participă la săvârșirea unei contravenţii în
calitate de autor, instigator sau complice
Persoana poate fi recunoscuta faptuitor prin hotararea de a porni procesul
contraventional sau printrun proces verbal de retinere
In calitate de delincvent persoana poate fi recunoscuta printrun proces verbal cu privire
la contraventie

3. Determinați procedura de documentare a minorului pentru contravenția comisă și pasibilă

de răspundere contravențională.
Toate acțiunile procesuale, de regulă, trebuie fixate în acte procesuale.

4. Redaţi noţiunea, esenţa şi importanţa probelor în procesul contravenţional.

Probele sînt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit de Codul contravenţional, care
servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificare făptuitorului, la
constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa lor soluţionare
a cauzei. Probele în procedura contravenţională sînt: declaraţiile părţilor şi ale altor participanţi
la procedura contravenţională, actele de procedură contra-venţională (procesul-verbal cu privire
la contravenţia comisă; procesulver- bal cu privire la reţinerea administrativă; procesul-verbal
privind controlul corporal şi controlul obiectelor; procesul-verbal de ridicare a mijloacelor de
transport, a documentelor şi a obiectelor), înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile,
corpurile delicte, documentele şi obiectele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-
legale, expertizele etc. Este necesar a menţiona că fiecare probă urmează a fi apreciată sub toate
aspectele din punctul de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii ei şi în mod
obiectiv, iar toate probele în ansamblu – din punctul de vedere al confirmării lor. Legislaţia în
vigoare ne descrie care elemente de fapt, constatate prin anumite mijloace, constituie probe.
Totodată, aceeaşi lege stipulează că nu pot fi admise ca probe şi puse la baza sentinţei datele
care sunt obţinute cu încălcarea dreptului la apărare, la interpret (traducător), cu aplicarea
violenţei, ameninţărilor şi mijloacelor de constrîngere sau atunci cînd proba este obţinută dintr-o
sursă care este imposibil de stabilit, precum şi în alte cazuri prevăzute la norma citată.
 5. Care este rolul amenzii în cadrul sancțiunilor contravenționale. Descrieți procedura de
aplicare.

Amenda fiind o sancțiune pecuniara constă in obligarea contravenientului la plata unei sume de
bani.Ea este considerata cea mai răspândita sancțiune si cea mai eficienta fiind aplicată in calitate
de sanctiune atat persoannelor fizice si juridice. Mărimea unei unități conventiinale este de 50
lei. Amenda poartă un caracter material, dar în caz de sancționare a contravenientului ea nu este
o sancțiune procesuală cu caracter patrimonial, ci este o sancțiune juridică de natură
contravențională, care nu presupune restituirea de către contravenient a pagubei materiale și se
aplică indiferent de faptul, dacă este adus sau nu un prejudiciu material prin fapta
contravențională. Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de
zile de la data stabilirii acesteia. Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda
stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoștință a deciziei de
aplicare a sancțiunii contravenționale. În acest caz se consideră că sancțiunea amenzii este
executată integral, cu excepția cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancțiunii
contravenționale și contravenientul nu și-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra
cauzei contravenționale, până la cercetarea judecătorească. Evidența executării sancțiunilor
amenzilor se ține în Registrul debitorilor. Conținutul Registrului debitorilor, modul de ținere a
acestuia și modul de evidență a executării sancțiunilor amenzilor se reglementează de către
Guvern. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei,
instanța de judecată o poate înlocui, după caz, cu:
a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăși limita maximă a sancțiunii cu amenda
prevăzută de norma materială contravențională sau de art. 34 din CC al RM;
b) privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
c) muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate
convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
6. Estimaţi importanţa executarii hotărîrilor cu privire la sancţiunile contravenţionale.
Executarea hotaririi cu privire la aplicarea sanctiunii contrav constituie ultima faza a procedurii
contraventionale,faza in care se realizeaza sanctiunile contraventionale,aplícate si totodata se
constata eficacitatea procesului contraventional jurisdictional.
Procedura executarii sanctiunilor contraventionale reprezinta un complex de activitati speciale
care un sint decit forme si metode de realizare a deciziei,cu privire la aplicarea sanctiunii
contrav.

7. Caracterizați circumstanțele agravante ale contravenției.

Circumstanțele agravante reprezintă acele stări, situații, împrejurări, calități, alte date ale
realitatii ce au legatura cu fapta contraventionala si care reflecta o gravitate mai ridicata a
faptei. Circumstanţele ce agravează răspunderea contravenţională sînt prevăzute în art. 43 din CC al
RM, şi anume:
 – continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări

– săvîrşirea contravenţiei de către o persoană anterior sancţionată contravenţional sau condamnată, al

cărei antecedent nu a fost stins- Se considera persoana care a savarsit contraventii identice sau fapte
care sunt omogene dupa caracterul contraventiei.

– instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei-Aceasta forma presupune o

determinare de catre faptuitor a acestor persoane la savarsirea infractiunii cand la comiterea faptei au
participat doua sau mai multe persoane.

– săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;-Aceasta forma se refera la situatia cand la

comiterea faptei au participat doua sau mai multe persoane.

– săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări
excepţionale-Aceasta forma presupune profitarea de catre vinovat de fenomenele mentionate, adica
faptuitorul foloseste aceste situatii de fapt pentru comiterea ei.

– săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe

– săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, o femeie, o persoană în etate sau faţă de o persoană care
se află în imposibilitatea de a se apăra-Pentru aplicarea acestei circumnstante este necesar sa fie stabilit
anume ca contravenientul isi dadea seama ca savraseste contraventia ori a profitat constient de starea
de neputinta a victimei.

8. Expunețivă despre prescripția răspunderii contravenționale.

 Conform art. 30 din Codul contravenţional, termenul general de prescripție de atragere
la răspundere contravențională este de un an, cu excepţia contravenţiei de construire
neautorizată şi intervenţie neautorizată la construcţiile existente pentru care termenul de
prescripţie este de 18 luni. Termenul de prescripție curge de la data săvârşirii
contravenției şi până la data rămânerii definitive a hotărârii cu privire la cauza
contravențională. În cazul săvârşirii unei noi contravenții de către aceeași persoană,
termenul de prescripție se calculează pentru fiecare contravenție separat. Conform art. 30
alin. (7) din Codul contravenţional, curgerea termenului de prescripție se suspendă dacă
persoana care a săvârşit contravenția se sustrage de la procesul contravențional. În acest
caz, curgerea termenului de prescripție se reia de la data reținerii persoanei sau
autodenunțării. Astfel, în cazul în care persoana se eschivează de a se prezenta la citaţia
Serviciului Fiscal de Stat pentru întocmirea procesului verbal, curgerea termenului de
prescripție se suspendă şi se reia de la data autodenunțării. În cazul în care persoana nu a
fost citată la autoritatea competentă pentru întocmirea procesului verbal în modul expus
mai sus (prevăzut de art. 382CC), termenul de prescripţie este de un an de la data
săvârşirii contravenţiei.
9. Analizați condițiile când este necesar asigurarea dreptului la apărare al persoanei în cadrul unui
proces contravențional
În procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională
este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces deplina exercitare a
drepturilor procesuale în condiţiile prezentului cod. Pe parcursul procesului
contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător (avocat). În momentul
pornirii procesului contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza
contravenţională este obligată să aducă la cunoştinţa persoanei pasibile de răspundere
contravenţională dreptul ei de a fi asistată de un apărător.
 10. .Explicați modalitatea aducerii la cunoștință al drepturilor și obligațiilor
făptuitorului. Indicați efectele ce survin în caz de necomunicare al acestora.
La intocmirea procesului-verbal se aduce la cunoştinţă persoanei reţinute, i se înmînează în scris
informaţia despre drepturile prevăzute la art.64, inclusiv dreptul de a tăcea, de a nu mărturisi
împotriva sa, de a da explicaţii care se includ în procesul-verbal, de a beneficia de asistenţa unui
apărător şi de a face declaraţii în prezenţa acestuia, fapt care se menţionează în procesul-
verbal. Procesul-verbal de reţinere se semnează de persoana care l-a întocmit şi de persoana
reţinută căreia i se înmînează imediat o copie de pe acesta. În termen de pînă la 3 ore de la
reţinere, persoana care a întocmit procesul-verbal prezintă procurorului o comunicare în scris
referitoare la reţinere.
11. Determinați procedura de aplicare a confiscării speciale.
Confiscarea specială constă în trecerea forțată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor
indicate la alin.. În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi
recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
            (2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile:
            a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenții;
            b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de aceste bunuri;
 c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe contravenient;
            d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul desfăşurării
procesului contravențional;
            e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din contravenții
sau din veniturile generate de aceste bunuri.
            (3) Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul agentului
constatator.
            (4) În cazul contravențiilor prevăzute la art. 79 alin. (3), art. 287 confiscarea specială se
aplică de către reprezentantul Serviciului Vamal abilitat să examineze cauza contravențională.
            (5) Pînă la pronunțarea hotărîrii cu privire la confiscarea specială, agentul constatator
dispune restituirea către proprietar sau către posesorul legal al bunurilor uşor alterabile, în acest
caz confiscîndu-se contravaloarea lor.
            (6) Dacă bunurile rezultate din săvîrşirea contravenției şi veniturile de la aceste bunuri au
fost comasate cu bunurile dobîndite legal, se confiscă acea parte din bunuri sau contravaloarea
acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din săvîrşirea contravenției şi a veniturilor de
la aceste bunuri.
            (7) Dacă bunurile indicate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei
persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se
confiscă contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei
persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora,
bunurile se confiscă.
           Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorul este eliberat de răspundere
contravențională.Confiscarea specială nu se aplică în cazul contravențiilor săvîrşite prin
intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.
12. Enumeraţi şi descrieţi măsurile procesuale de constrângere.
Măsurile procesuale de constrîngere
            Agentul constatator este în drept să aplice, în limitele competenţei, următoarele măsuri
procesuale de constrîngere:
            a) reţinerea;- - constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii a persoanei fizice.
            b) aducerea silită;- conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a martorului sau a
victimei care se eschivează de la prezentare.
            c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;- persoană poate fi înlăturată de la
conducere daca se află în stare de ebrietate, nu are documentul care confirmă dreptul de a
conduce sau de a folosi vehiculul.
            d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de
ebrietate produse de alcool sau de alte substanţe;- Temei pentru efectuarea lui servește
suspectia consumului de alcool, droguri sau de alte substanțe ce provoacă ebrietate.
            e) interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii cu
numărul de înmatriculare al acestuia;- Placile cu numarul de inmatriculare se tidica in cazul
in care vehicolul este fabricat cu abateri de la standarte, nu a trecut inspectia tehnica
periodica,numarul de inmatriculare nu corespunde standatului etc.
            f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;- consta in interzicerea
temporara a persoanei fizice sau juridice de a utiliza un anumit vehicol rutier prin retinerea
placutelor cu numarul de inmatriculare
            g) amenda judiciară;-Este o masura ce consta in o sanciune baneasca care se aplică de
catre instant de judecata persoanei care a comis o abatere in cursul procesului contraventional
            h) punerea sub sechestru.-poate fi aplicata de catre judecator sau de catre instant de
judecata la solicitarea agentului constatator pentru a asigura eventuala confiscare speciala
precum si pentru a garanta executarea sanctiunii amenzii
13. Care este modul și condițiile de atrage la răspundere contravențională a minorului.
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială
a cărţii întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei
contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La
demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de
constrîngere cu caracter educativ .
Minorii pot fi sancţionaţi complementar doar cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate.
14. Decideţi asupra importanţei componenţei juridice a contravenţiei la stabilirea
răspunderii contravenţionale
Componenţa juridică a contravenţiei are un rol important în realizarea principiului
legalităţii în domeniul dreptului contravenţional, întrucît calificarea faptei drept
contravenţie nu se poate face decît în conformitate cu legea. Componenţa juridică a
contravenţiei reprezintă baza juridică pentru calificarea contravenţiei şi respectiv pentru
stabilirea răspunderii contravenţionale. Componenţa juridică a contravenţiei constituie
temeiul stabilirii de către instanţa judecătorească a tipului şi termenului sancţiunii
contravenţionale, de asemenea componenţa juridică a contravenţiei mai constituie şi o
garanţie a drepturilor şi libertăţilor persoanei, contribuind la respectarea legalităţii şi
ordinii de drept în societate. O faptă poate fi calificată drept contravenţie doar dacă
conţine elementele componenţei juridice a contravenţiei şi doar în acest caz poate să
apară răspunderea contravenţională. Observăm că componenţa juridică a contravenţiei
are o importanţă majoră pentru stabilirea răspunderii, constituind temeiul juridic al
acesteia, precum şi pentru aplicarea corectă a sancţiunii contravenţionale
15. Enumerați circumstanțele agravante ale contravenției.
Conform art 43,La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este
dovedită se consideră circumstanţe agravante
a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări;
b) săvîrşirea contravenţiei de către o persoană anterior sancţionată contravenţional sau
condamnată ale cărei antecedente nu au fost stinse;
c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări
excepţionale;
f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe. Instanţa
de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere această
circumstanţă ca agravantă;
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de o
persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra.

16. Redaţi noţiunea şi trăsăturile sancţiunii contravenţionale.

 Sancțiunea este o măsură de constrângere statalăși se aplică numai de stat prin
intermediul organelor abilitate în acest scop. Sancțiunea contravențională se aplică în
funcție de caracterul și de gradul prejudiciabil al contravenției, de caracteristica persoanei
și de circumstanțele atenuante și agravante. O sancțiune echitabilă se aplică față de
persoana a cărei vinovăție este dovedită, în limitele și în conformitate cu dispozițiile
codului contravențional.
Privite în cadrul general al sancțiunilor juridice, sancțiunea contravențională dispune de o
anumite trăsături caracteristice:
a) este o măsură coercitivă ce se concretizează într-o anumită privațiune sau restricție, sau
obligație silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenției;
b) este un mijloc de reeducare, deoarece pe lângă caracterul său represiv, are un puternic rol și
efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptare a contravenientului,
de formare și permanentizare în conștiința acestuia a convingerii că respectarea legii este o
necesitate;
c) este un mijloc de constrângere statală, deoarece nu poate fi aplicată decât de stat, prin organele
sale competente, în numele legii;
d) se aplică numai în cazul comiterii unei contravenții, adică nu există sancțiune fără
contravenție;
e) se aplică numai față de contravenient, adică nu poate fi aplicată decât celui vinovat de
comiterea contravenției, neexistând deci răspundere contravențională pentru fapta altei persoane;
f) se aplică în scopul prevenirii comiterii de noi contravenții, adică prin aplicarea și executarea
sancțiunii contravenționale nu se urmărește cauzarea unor suferințe fizice sau morale
contravenientului, ci îndreptarea acestuia, prevenirea comiterii în viitor de noi contravenții sau
alte fapte cu pericol social. Concomitent, prin efectul exemplarității sale, ea servește și acțiunii
de prevenție generală.

17. Redaţi delimitarea legislaţiei contravenţionale de legea contravenţională.

18. Descrieți consecințele ce survin în cazul neachitării sancțiunii contravenționale –
amenda.
Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei,
instanța de judecată o poate înlocui, după caz, cu:
a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăși limita maximă a sancțiunii cu amenda
prevăzută de norma materială contravențională sau de art. 34 din CC al RM;
b) privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
c) muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate
convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
d) arest contravențional, calculându-se o zi de arest pentru 2 unități convenționale, durata
arestului fiind de cel mult 30 de zile. În acest caz, se va tine cont de restricțiile prevăzute în
art.38 alin.(4). Dacă persoana sancționată pentru săvârșirea contravenției din domeniul
circulației rutiere (art. 228-245 din CC al RM) nu a plătit benevol și integral amenda în
decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta se înlocuiește cu privarea de dreptul de a
desfășură o anumită activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce vehicule pe un termen de
la 6 luni la un an. Pentru situațiile enumerate în art.34 alin.(4) lit.a), c) și d) din CC al RM,
privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an
poate fi aplicată ca sancțiune complementară. Dacă persoana juridică nu a plătit benevol și
integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta poate fi înlocuită cu
privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an
și/sau cu afișarea ori difuzarea actului de sancționare. Amenda se înlocuiește de către instanța
de judecată la demersul agentului constatator sau al procurorului. În cazul în care sancțiunea
amenzii este stabilită de instanța de judecată, înlocuirea se efectuează de instanță la demersul
executorului judecătoresc.

19. Analizați condițiile când este necesar asigurarea dreptului la apărare al persoanei în
cadrul unui proces contravențional

20. Redaţi noţiunea de aplicare a legii contravenţionale.

Aplicarea legii contravenţionale este respectarea de către toţi subiecţii dreptului
contravenţional a normelor juridice contravenţionale, fie prin conformare, fie prin
constrîngere statală. . Aplicarea legii contravenţionale demarează odată cu intrarea ei în
vigoare, pentru că din acest moment este obligatorie şi, în ceea ce-i priveşte pe des-
tinatarii care s-au conformat, ea are eficienţă activă. În privinţa celorlalţi destinatari, care
nu s-au conformat preceptelor legii, eficienţa este reactivă.
21. Identificați importanța individualizării pedepsei pentru contravenția comisă. Care
este modalitatea de individualizare a pedepsei.
La aplicarea raspunderii contraventionale se tine cond de caracterul si gradul
prejudiciabil al contraventiei, de personalitatea faptuitorului precum si de circumstantele
agravante sau atenuante.Nimeni nu poate fi supus de doua ori raspunderii pentru aceeasi
contraventie.Una din conditiile realizarii pedepsei este individualizarea pedepsei.Se va
lua in considerare gravitatea faptei savarsite si a periculozitatii contravenientului.Daca se
va aplica faptuitorului o pedeapsa fara a tine cont de cele mentionate apare riscuș ca el sa
fie incurajat sa comita si alte contraventii in viitor.Individualizarea pedespei cuprinde
doua forme- individualizarea legala si cea judecatoreasca.
22. Apreciați condițiile și cazurile cînd se aplică persoanei sancțiunea-muncă
neremunerată în folosul comunității.
Munca neremunerata constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara timpului
de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administrației publice
locale. Ea se stabilește pe o durată de la 10 la 60 de ore, se execută timp de 2-4 ore pe zi. În
cazul contravenientului care nu este angajat în câmpul muncii, nu este antrenat în activități de
bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, sancțiunea poate fi executată până la
8 ore pe zi.Munca neremunerată în folosul comunității poate fi aplicată doar persoanelor care
acceptă să execute o asemenea sancțiune. Contravenientului sancționat cu muncă
 neremunerată în folosul comunității i se ia în scris un angajament prin care se obligă să se
prezinte în termen de 10 zile la organul de probațiune în a cărui rază teritorială își are
domiciliul.În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunității, această
sancțiune se înlocuiește cu arest contravențional, calculându-se o zi de arest pentru 2 ore de
muncă neremunerată în folosul comunității. Munca neremunerată în folosul comunității nu
poate fi aplicată militarilor prin contract și persoanelor care nu au atins vârsta de 16
ani.Munca neremunerată în folosul comunității se prestează în cel mult 6 luni, timp care
curge de la data luării în evidență a contravenientului și punerii în executare a hotărârii
judecătorești.Militarii în termen și militarii cu termen redus sancționați cu muncă
neremunerată în folosul comunității execută această sancțiune contravențională în unitatea
militară.Această sancțiune se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
23. Enumeraţi și explicați circumstanțele atenuante ale contravenței.
La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se
consideră circumstanţe atenuante:
a) prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;-
prevenirea de catre vinovat a urmarilor prejudiciabile ale contraventiei savarsite ,repararea
benevola a pagubei,inlaturarea daunei cauzate aceste actiuni fiind indreptate spre restabilirea
situatiei
b) contribuţia la descoperirea contravenţiei;-orice actiuni a vinovatului de a ajuta agentul
constator la stabișirea circumstantelor ,demascarea sitragerea la raspundere a participantilor.
c) săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;-sunt
recunoscute drept imprejurari de ordin personal sau familial boala vinovatului sau a membrilor
familiei lui, starea grava a conditiilor de viata si de trai, starea de depresie creata de pierderea
locului de munca etc.
d) săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care
întreţine copil cu vîrsta de pînă la 8 ani;- Faptul savarsirii contraventiei de catre un minor,
femeie gravida sau persoana care intretine un copil cu carsta oana la 8 ani trebuie luata in vedere
la aplicarea pedepsei
e) acţiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenţia.- Se manifesta
prin ofensa cinica,adusa unei femei rrudelor si apropiatilor vinovatului, insulta sentiemntelor de
patriotism, a mandriei nationaale sau paerintesti, luarea in deradere a defectelor fizice a
vinovatului...

24. Descrieţi răspunderea contravenţională a persoanei cu funcţie de răspundere.

Răspunderea contravențională este prevăzută de către Codul Contravențional al Republicii
Moldova .Răspunderea contravențională are sarcina de a ocrotivalorilesociale, personalitatea,
drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, proprietatea, orânduirea de stat
şiordineapublică, precumşi de a depista, preveni şi lichida contravenţiile administrative şi
consecinţelelor, de contribui la educarea cetăţenilor in spiritul îndeplinirii intocmai a
legilor.Astfel , menționăm că răspunderea contravențională își are pe merit un loc de vază în
cadrul legislativ alături de celelalte forme de răspundere juridică . Faptul că răspunderea
contravențională are un caracter mai blând în comparație cu răspunderea penală (gradul
prejudiciabil mai neînsemnat, pericolul social cu un nivel mai jos, pedeapsa vădit mai blândă)
deloc nu face acceptabilă opinia că ar avea un alt loc în cadrul legislativ sau având unul de o
importanță mai minusculă , ambele forme de răspundere juridică au pretext legal, funcționează în
baza legii, au scopuri practic identice și prezintă un temei legal sau pârghii legale prin care
cetățenii vor fi pedepsiți pentru faptele sale prejudiciabile indiferent de gradul de pericol social.
Așadar, principiile de bază, comune mai multor forme de răspundere juridică (umanismului,
democratismului, legalității în fața legii și a autorităților publice), permit răspunderii
contravenționale de a se plasa în cadrul sistemului legislativ, pe poziții de egalitate cu celelalte
forme de răspundere juridică .
Persoana cu funcţie de răspundere (persoană căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, într-o autoritate publică centrală
sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în virtutea
unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice
sau a acţiunilor administrative de dispoziţie, organizatorice ori economice) este pasibilă de
răspundere contravenţională pentru săvîrşirea unei fapte prevăzute de prezentul cod în cazul:
            a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu;
            b) depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;
            c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.

25. Caracterizați cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi

răspunderea contravenţională.
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sînt acele împrejurări, stări ori situaţii a
căror existenţă în timpul săvîrşirii faptei fac ca realizarea eficientă a vreuneia dintre trăsăturile
esenţiale să devină imposibilă.
Starea de extremă necesitate
Se consideră că a acţionat în stare de extremă necesitate persoana care a săvîrşit o faptă ilicită
pentru a salva de la un pericol grav iminent, care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea
corporală ori sănătatea sa, a unei alte persoane sau un bun important al său ori al unei alte
persoane, sau un interes public. Nu se află în stare de extremă necesitate persoana care şi-a dat
seama, în momentul cînd a săvîrşit fapta, că prin aceasta cauzează urmări evident mai grave decît
cele care s-ar fi produs prin neînlăturarea pericolului.
Legitima apărare
Prin stare de legitimă apărare legiutorul descrie fapta, prevăzută de legislaţie drept contravenţie,
dar care este săvîrşită pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat
împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public.
Iresponsabilitatea
Următoarea cauză, prevăzută de legislaţia administrativă, care înlătură caracterul contravenţional
al faptei şi răspunderea contravenţională este ires¬ponsabilitatea, care presupune că persoana a
comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le conducă din cauza unei boli
psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, de¬bilităţii mintale sau a unei alte
stări patologice (art. 20 din CC al RM).Responsabilitarea trebuie să existe atît în momentul
comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii contravenţionale.
Constrîngerea fizică şi/sau psihică (morală)
Constrîngerea fizică şi/sau psihică (morală) constituie cauza de înlăturare a răspunderii atunci
cînd fapta se săvîrşeşte sub imperiul acestei constrîngeri. Constrîngerea fizică înlătură caracterul
ilicit al faptei dacă autorul nu a putut rezista constrîngerii.
Constrîngerea psihică (morală) este o circumstanţă care împiedică o persoană să-şi dirijeze liber
voinţa, să facă sau să nu facă ceva, fapt ce exclude exis¬ten¬ţa uneia dintre trăsăturile
contravenţiei, şi anume voinţa
Riscul întemeiat
Riscul, deseori, este util în toate domeniile de dezvoltare a societăţii. Progresul tehnico-ştiinţific
este imposibil fără implementarea de noi tehnologii, fără realizarea de experimente în diferite
domenii ale activităţii umane – ştiinţă, tehnică, medicină, farmacologie, sfera de producere, sfera
de combatere a infracţionalităţii şi contravenţionalităţii etc.
Cazul fortuit
Cazul fortuit este o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecinţe fără ca
vreunei persoane să i se poată imputa vinovăţia

 Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala sunt :

Renuntarea benevola la savirsirea contraventiei
Contraventia neinsemnata,tentativa.
Impacarea victimei cu faptuitorul.
Prescriptia raspunderii contraventionale.
Amnistia.
Renuntarea benevola la savirsirea –este renuntare benevola la savirsirea contraventiei
incetarea actiunii indreptata nemijlocit spre savirsirea contraventiei daca persoana este constienta
de posibilitatea finalizarii faptei.
Contravenţia neînsemnată, tentativa- În cazul contravenţiei neînsemnate, organul (persoana cu
funcţie de răspundere) împuternicit să rezolve cazul poate înlătura răspunderea contravenţională
limitîndu-se la adresarea unei observaţii verbale făptuitorului.Se consideră neînsemnată tentativa
de contravenţie sau contravenţia pentru care prezentul cod prevede în calitate de sancţiune
maximă aplicarea unei amenzi de pînă la 10 unităţi convenţionale.
Împăcarea victimei cu făptuitorul- Procesul contravenţional pornit încetează în cazul împăcării
victimei cu făptuitorul în contravenţiile prevăzute la art.78 de ex,(vatamarea intentionata uşoara
a integritatii corporale). Împăcarea este personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate de
exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciţiu
limitată se pot împăca cu încuviinţarea reprezentanţilor lor legali.
Prescripţia răspunderii contravenţionale-Prescripţia înlătură răspunderea
contravenţională.Termenul de prescripţie a răspunderii contravenţionale este de 3 luni.Termenul
de prescripţie curge de la data săvîrşirii contravenţiei.În cazul contravenţiei continue şi
contravenţiei prelungite, termenul de prescripţie curge de la data săvîrşirii ultimei acţiuni sau a
inacţiunii.Prescripţia executării sancţiunii contravenţionale este de un an.Se consideră că nu a
fost supus răspunderii contravenţionale contravenientul:a cărui răspundere contravenţională a
fost înlăturată;care a executat integral sancţiunea;în a cărui privinţă procesul contravenţional a
încetat.
Amnistia-Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii contravenţionale şi a
executării sancţiunii contravenţionale, reducerea sau comutarea sancţiunii
contravenţionale.Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra drepturilor
victimei.