NUME: N.I.

G
VÂRSTĂ: 14 ani
CLASA: a IV a

I. DEFINIREA PROBLEMEI
 Modul de manifestare a subiectului în activitatea cotidiană

Ionuţ este un copil foarte liniştit, care socializează foarte greu. Manifestă
rezistenţă la schimbare, persistă în repetarea aceleiaşi activităţi, dacă
vede că o face bine, dar la un moment dat se plictiseşte. De cele mai
multe ori refuză să comunice cu cei din jur, mulţumindu-se să dea din cap
afirmativ sau negativ. La insistenţele învăţătoarei răspunde monosilabic,
dar numai când consideră el necesar. Pentru a preîntâmpina eventualele
accidente, i s-a dat voie să meargă la toaletă fără a cere voie, lucru pe
care îl face în linişte , fără a deranja colegii.
 Date despre mediul familial

Copilul este născut la date de 23.11.2007 în municipiul

DR.TR.SEVERIN, judeţul MEHEDINTI. În prezent locuieşte în
DR.TE.SEVERIN. Familia are o stare materială relativ bună. Este
primul dintre cei trei copii ai familiei Nechifor. Fratele şi sora lui sunt
copii normali, nu au nici o deficienţă. Copiii sunt îngrijiţi mai mult de
mama, deoarece tatăl este plecat în Italia, revenind o dată la trei luni
pentru o săptămână. Ionuţ este ajutat de mamă , dar în ultimul timp a
refuzat să mai scrie . În schimb, deoarece a crescut, o ajută foarte mult la
treburile din gospodărie.
 Date despre starea sănătăţii

Mama a avut probleme pe parcursul sarcinii. Copilul s-a născut la

termen şi i s-au făcut toate vaccinările necesare. Ionuţ a fost
diagnosticat cu microcefalie, intelect liminar şi imaturitate psihoafectivă,
la vârsta de 7 ani, când ar fi trebuit să meargă la şcoală. Din acest motiv
intrarea la şcoală a fost amânată cu 2 ani. În clasa I , Ionuţ nu s-a putut
adapta, nu îşi cerea voie la toaletă când era cazul, plângea şi încerca să
plece acasă. A fost lăsat repetent. Când a ajuns în clasa mea , avea
aproape 11 ani şi era tot în clasa I. Am încercat să desfăşor cu el
activităţi care să îl atragă spre şcoală şi care să nu-l facă să se simtă
obligat. Am discutat cu mama lui despre tratamentele pe care le-a făcut
şi am îndrumat-o spre un centru de expertiză, lucru pe care l-a refuzat
pentru foarte mult timp, deoarece ea spera că Ionuţ îşi va reveni. Văzând
că refuză i-am oferit informaţii despre modalităţi de tratament
alternative: masaj şi tratamente homeopatice. Spre surprinderea mea, a
fost receptivă şi se pare că unele dintre acele tratamente au dat rezultate,
deoarece Ionuţ a început să vorbească cu mine, să scrie, uneori singur,
etc. Dar după doi ani starea s-a înrăutăţit din nou. Băiatul s-a închis în el
şi a refuzat să mai facă vreo activitate. Atunci mama a devenit conştientă
de faptul că trebuie să facă expertiza medicală şi de orientare şcolară.
Conform raportului de evaluare complexă nr. 29564/C din 7.12.2006,
eliberat de compartimentul de evaluare complexă a copilului, s-a stabilit
că Ionuţ are: - tipul de deficienţă: handicap psihic; gradul de deficienţă-
uşor, deficienţă mintală I (IQ = 65) şi a fost orientat spre învăţământ de
masă cu adaptare curriculară, în anul şcolar 2006-2007, urmând ca în
anul şcolar următor să se facă o nouă evaluare. Copilul a beneficiat de
alocaţie dublă şi a trebuit să meargă regulat pentru efectuarea controlului
medical.
 Date despre dezvoltarea personalităţii

 Intelectual (inteligenţă, gândire, memorie, imaginaţie,

limbaj): are achiziţii corespunzătoare clasei a II a, dificultăţi
de analiză şi de sinteză. Nivelul operaţiilor gândirii se află la
nivelul concret. A reuşit să înveţe adunarea şi scăderea
numerelor în concentrul 0 – 100, făra trecere pese ordin, dar
operează numai în prezenţa materialului concret, în special a
degetelor. Procesarea informaţiilor este deficitară şi datorită
deficitului de atenţie. Câmpul perceptiv este îngust,
constanţa perceperii formei, mărimii, greutăţii se realizează
greu şi cu dificultate. Nu realizează operaţiile gândirii:
abstractizarea, generalizarea. Gândirea nu este creativă şi
doar reproductivă. Limbajul este insuficient dezvoltat,
vocabularul este redus, foarte des vorbeşte
monosilabic.Memoria are eficienţă scăzută, nu are
mecanisme de fixare intenţionate, rigiditate în fixare şi
reproducere.(are nevoie de foarte multe repetări, uneori pe
parcursul a mai multe zile). Nu dă dovadă de imaginaţie în
nici un domeniu (nici măcar la realizarea unei lucrări
plastice, unde are nevoie de ajutor).
 Afectiv –motivaţional (conduita emoţională, interese .
aspiraţii ): dă dovadă de imaturitate afectivă, care la el se
 manifestă prin totala închidere în sine în clasă , vorbind cu
învăţătoarea doar când este singur. Atunci cântă, vorbeşte în
propoziţii de 3-4 cuvinte. În rest, este extrem de tăcut şi nu
manifestă nici un interes. Este ataşat de mamă şi are grijă de
fratele lui mai mic de la grădiniţă (uneori îi duce şi gentuţa).
Se integrează greu în jocurile colegilor, mai ales că sunt de
vârstă mult mai mică. Are nevoie permanenţă de apreciere şi
de întăriri.
 Volitiv (calităţile voinţei) Activitatea voluntară este
disfuncţională, stabilindu-şi scopuri doar pe termen scurt .
Este nehotărât şi abandonează uşor o activitate începută,
chiar dacă îi face plăcere. Pentru a îl determina să se implice
i-am spus că este asistentul meu şi trebuie să mă ajute de
fiecare dată când am de aşezat lucrări la dosare sau pe
panouri, când e de şters tabla sau de adus cornul şi laptele. I-
am atenţionat şi pe colegi să nu îl necajească. Se pare că a
funcţionat, pentru că de fiecare dată când vede că am de
făcut aceste lucruri, vine să mă ajute . Uneori, când corectez
caiete în pauză vine să mă întrebe ce fac şi se uită pe fişele
de lucru, întrebând ceea ce i se pare interesant, sau face
remarci asupra lucrărilor de la educaţie plastică şi abilităţi.
 Temperament : este introvertit, slabă reactivitate afectivă,
calm, lent, caracterizat prin răbdare, înclinaţie spre rutină,
refractar la schimbare, rezistenţă la efort fizic, dar lipsit de
tenacitate.
 Caracter: manifestă atitudini de colaborare în cadrul jocului,
dar , de obicei el este cel care trebuie să prindă, să ghicească,
ceilalţi se ascund de el sau îi fac farse, îi face plăcere să se
îngrijească de animalele din gospodărie, nu este dezordonat,
nu este perseverent în activităţile şcolare începute, foloseşte
formule de salut, salută la rândul lui , manifestă
responsabilitate în munca pe care o desfăşoară în gospodărie
cu mama lui.
 Aptitudini : nu predomină nici o aptitudine, dar manifestă
interes pentru munca în gospodărie.
 Comportament

Ionuţ este un copil tăcut, liniştit, care nu se manifestă gălăgios în

clasă. Chiar dacă refuză să îndeplinească sarcinile care i se cer , nu
deranjează ceilalţi colegi. Este capabil să stea o oră întreagă şi să
 asculte ceea ce se vorbeşte în clasă, fără să se foiască sau să deranjeze
în vreun fel. Uneori, când i se dă o sarcină de îndeplinit, închide
caietul şi îl pune în ghiozdan, acesta fiind felul lui de a spune că
refuză să lucreze. Dar este atent la ce se lucrează. Nu lipseşte de la
şcoală, chiar dacă uneori trec zile întregi în care nu vrea să scoată o
vorbă.
 Relaţiile în grupul de elevi

Evitat iniţial de colegi, acum este acceptat şi integrat pe cât se poate

în jocurile lor. Totuşi, preferă să stea singur, uitându-se prin cărţile
din bibliotecă, sau pe panourile din clasă şi de pe hol. Acceptă să fie
ajutat de colegi în activitate , dar nu manifestă nici un interes pentru
ea. Singurele activităţi care îl mai stimulează sunt jocurile motrice,
cele muzicale şi experimentele.
 Date pedagogice (ruta şcolară, stil de învăţare, succes/eşec,

discipline preferate, rezultate şcolare, activităţi extraşcolare)

Parcursul şcolar este descendent: iniţial a avut rezultate în învăţarea
alfabetului şi număratului, dar acum nu scrie decât cu cineva lângă el,
care să îi dicteze literă cu literă şi nu socoteşte decât cu degetele sau
numărătoarea. Stilul lui de învăţare a fost preponderent auditiv, ceea
ce s-a observat în memorarea poeziilor în clasă, învăţarea cântecelor.
Deşi desena şi lucra singur, în ultima perioadă a manifestat un
dezinteres total faţă de orice activitate şcolară. I-a plăcut educaţia
fizică, în special jocurile motrice, în care se implica cu plăcere.
Rezultatele şcolare sunt sub medie. În primele clase s-a implicat în
activităţile extraşcolare , recitând poezii sau cântând. Acum refuză să
participe, venind doar în excursii sau drumeţii. Este posibil ca această
regresie să fie datorată conştientizării faptului că este diferit, este
bolnav, lucru accentuat şi de diferenţa mare de ani dintre el şi colegi
(aproximativ 6 ani ).

II. NEVOI SPECIFICE ALE SUBIECTULUI ÎN CAUZĂ

Copilul diferit se adapteaza greu la relatiile interpersonale, de aceea
parintii trebuie sa joace rolul de tampon, de mediator intre copil si
persoanele straine. Uneori parintii pot dramatiza excesiv reactiile
inadecvate venite din partea unei persoane straine, identificand o falsa
rea intentie intr-un gest oricat de neutru.
In alte situatii, ei neaga tot ceea ce copilul observa in jurul sau legat de
propria deficienta, insista pe rautatea si ipocrizia persoanelor din anturaj,
cultivand la copil convingerea ca lumea in care traieste este rea.
Copilul cu deficienta trebuie sa se regaseasca pe acelasi plan afectiv cu fratii
si surorile sale. El nu trebuie sa monopolizeze dragostea parintilor, chiar
daca are nevoie de o atentie si de o ingrijire suplimentara. Acest copil este
egal cu fratii si surorile sale, dar in acelasi timp este ingrijit corespunzator.
In acest context copilul se dezvolta in armonie cu cei din anturajul sau, care-
i accepta dificultatile.
Familia impune copilului unele restrictii, incurajeaza activitatile
gospodaresti si mai ales pe cele de autoingrijire, stimuleaza abilitatile fizice
si sociale ale copilului.
O persoana cu deficienta are nevoie de a fi recunoscuta pentru ceea ce este si
asa cum este. Atmosfera familiala va fi calda doar atunci cand fiecare
membru isi ocupa locul care ii apartine.
Copiii, majoritatea timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se.
Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima proprile capacitati.
Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in
contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se
orienteze in spatiu si timp. Putem spune ca jocul este  munca copilului .
In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca
jocul are un caracter social.
Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera
sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua
persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc (loto, domino, table,
cuburi, carti de joc etc.). Integrarea scolara exprima: atitudinea favorabila a
elevului fata de scoala pe care o urmeaza; conditia psihica in care actiunile
instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivatii
puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare; situatie in care
copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate
pentru educatia sa; corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala
si posibilitatile copilului de a le rezolva; existenta unor randamente la
invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la
posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. La vârsta lui este necesară
continuarea şcolii într-un centru special, cu copii care au aceleaşi probleme,
cu care poate relaţiona, dar acest lucru este refuzat de către familie.

III. OBIECTIVE
1.Accentuarea caracterului concret aplicativ al activităţilor
desfăşurate, prin folosirea echilibrată şi gradată a metodelor bazate pe
intuiţie, cuvânt şi acţiune;
 2.Abordarea diferenţiată, dusă până la individualizare, folosirea de
exerciţii, probleme, sarcini, material intuitiv diferenţiat, individualizat şi a
fişelor de lucru individuale;
3.Dezvoltarea, trezirea şi consolidarea spiritului de observaţie şi a
interesului cognitiv .
4.Utilizarea artterapiei şi meloterapiei, în scopul satisfacerii
principiilor educaţiei estetice;
5.Colaborarea cu familia
6.Copilul are nevoie de o îngrijire şi o supraveghere mai atentă din
partea părinţilor;
7.Este necesar ca părinţii să manifeste o atitudine pozitivă faţă de
şcoală, să-l aprecieze şi să-l încurajeze pentru a învăţa;
8.Se impune o organizare mai judicioasă a timpului petrecut de elev
acasă, în care să nu mai predomine activităţile gospodăreşti, ci să existe un
raport optim între timpul de muncă, timpul de învăţare şi cel pentru joc.
9.Creşterea respectului faţă de sine.

IV. PLAN DE ACŢIUNE

 Accentuarea caracterului concret aplicativ al activităţilor desfăşurate,
prin folosirea echilibrată şi gradată a metodelor bazate pe intuiţie,
cuvânt şi acţiune. Abordarea diferenţiată, dusă până la individualizare,
folosirea de exerciţii, probleme, sarcini, material intuitiv diferenţiat,
individualizat şi a fişelor de lucru individuale;
 semnalizarea, prin răspunsuri adecvate, a înţelegerii mesajului
interlocutorului;
 utilizarea modalităţilor alternative de răspuns la întrebări ;
 identificarea asemănărilor şi deosebirilor între el şi ceilalţi
(colegi, profesori, părinţi etc);
 formularea corectă de enunţuri verbale adecvate unor situaţii;
 formularea de opinii personale referitoare la diferite situaţii;
 dezvoltarea vocabularului;
 valorificarea achiziţiilor din vocabular în comunicarea
cotidiană;
 manifestarea de interes şi cooperare în comunicarea cu alţii;
 utilizarea unor variate moduri de exprimare (verbal, nonverbal,
muzical, plastic);
 Dezvoltarea, trezirea şi consolidarea spiritului de observaţie şi a
interesului cognitiv prin :
 asigurarea contactului cât mai frecvent al elevului deficient cu
mediul înconjurător (natural şi social) şi dirijarea observaţiei către
lucruri şi fenomene interesante ;
 imprimarea unui caracter atractiv, interesant tuturor activităţilor şi
corelarea acestora cu preocupările, interesele elevului ;
 implicarea elevului în sarcini de observare a fenomenelor din jur,
ex. schimbarea vremii, a naturii şi consemnarea acestora în
„calendarul vremii”;
 folosirea pe scară largă a mijloacelor audio-vizuale, a filmului de
animaţie;
 Utilizarea artterapiei şi meloterapiei, în scopul satisfacerii principiilor
educaţiei estetice.
 Convingerea părinţilor că este bine ca Ionuţ să urmeze astfel de
cursuri alături de alţi copii cu astfel de probleme.

 Colaborarea cu familia
 Sensibilizarea părinţilor faţă de problematica şi nevoile copilului.
 Îmbunătăţirea colaborării dintre părinţi şi şcoală -cadrul didactic.
 crearea unui caiet prin intermediul căruia părinţii să fie informaţi
săptămânal de activitatea şi rezultatele elevului la şcoală, în care să
noteze aspecte semnificative ale activităţilor desfăşurate de copil
acasă.
 întocmirea împreună cu părinţii şi elevul a unui „orar” pentru
acasă.
 Convingerea părinţilor de necesitatea continuării şcolii într-un
centru special, aşa cum a recomandat şi medicul;

 Creşterea respectului faţă de sine

 trasarea unor responsabilităţi în cadrul colectivului (responsabil
cu serviciul pe clasă)
 jocul de rol
 părinţii să acorde mai mult timp comunicării cu Ionuţ şi invers;
 consiliere educaţională;