MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
Academia de Studii Economice din Moldova

Lucru individual
disciplina de curs „Economie Mondială și Integrare Europeană”
Modele de dezvoltare economică pe glob

Conducător științific ________________ Raisa ARAMĂ

(semnătura)

Autor ________________ Gabriela GUȚU

(semnătura) FBr212fr, Ciclu I Licență

Chișinău, 2021
1
 Cuprins
INTRODUCERE ................................................................................................... 3
1. Modele și submodele de dezvoltare economică pe glob ................................... 4
Modelul neoamerican ......................................................................................... 4
Modelul renan .................................................................................................... 5
2. TRĂSĂTURILE ECONOMIEI DE PIAȚĂ ..................................................... 7
3. ÎN CĂUTAREA MODELULUI MOLDOVENESC DE DEZVOLTARE
ECONOMICĂ ....................................................................................................... 8
Bibliografie .......................................................................................................... 12

2
 INTRODUCERE
În prezent, activitatea economică globală se centrează în trei mari regiuni geografice –
Asia, America de Nord și Europa Occidentală, în jurul a trei poli de putere economică – China,
SUA și UE. Ele constituie economiile centrale în fiecare regiune și reprezintă principalele surse
de tehnologie, capital și fluxuri de comerț pentru celelalte
economii din zonă, iar în jurul lor se conturează țările în curs de
dezvoltare.
Astăzi în lume se confruntă trei modele de economie şi
societate, fiind în acelaşi timp şi modele de dezvoltare economică
şi socială: modelul european, modelul american şi modelul
asiatic.
Evoluția științei economice

3
 1. Modele și submodele de dezvoltare economică pe glob
Modelul european include trei elemente: creştere economică, libertate politică şi
coeziune socială. Modelul american include creşterea economică şi libertatea politică,
excluzând coeziunea socială, în timp ce modelul asiatic include creşterea economică şi
coeziunea socială, excluzând libertatea politică. Acest ultim model este modelul regional care
propulsează China în poziţie de pivot al economiei regionale asiatice. Chiar şi în variantele
specifice Japoniei şi Coreei de Sud, dar şi ale tigrilor asiatici întâlnim caracteristici ale
modelului chinezesc. Se admite dirijismul, intervenţionismul, monopartidismul sau
autoritarismul.
Observăm că două dintre cele trei modele sunt caracterizate prin excluziune, cel
american şi cel asiatic, modelul european fiind singurul de natură inclusivă. Modelele exclusive
sunt antagonice şi au rezonanţă ideologică. Modelul american de pildă este neoliberal,
accentuând virtuţile pieţei, iar cel asiatic este socialist, punând mare preţ pe controlul deciziei,
resurselor şi libertăţilor politice. Istoria ne-a arătat că modelele excluzive au o mai mare
dinamică a rezultatelor, modelul incluziv fiind modelul celei de-a treia căi, alternativa la
modelele exclusive.
Realităţile contemporane dovedesc existenţa unor diferenţe între economiile de piaţă
cunoscute în practică, generate nu atât de factorii extraeconomici, cât de rolul pieţei şi al statului
în asigurarea funcţionării echilibrate şi eficiente a economiei naţionale, în funcţie de condiţii,
restricţii şi priorităţi specifice. Aceste diferenţieri derivă din modalităţile în care statul intervine
în mecanismele pieţei, măsura în care se interferează cu sectorul privat etc. Michel Albert
(1994) sublinia că nu se pot face delimitări tranşante între diferitele tipuri de economii de piaţă,
apreciind că în sistemul actual se pot defini două mari tipuri de modele: modelul neoamerican
şi modelul renan.
Modelul neoamerican
Modelul neoamerican se caracterizează prin: intervenţia redusă a statului în economie,
uneori prin intermediul sindicatelor; ponderea redusă a sectorului public, piaţa având un rol
dominant în circulaţia bunurilor şi serviciilor; întreprinderea este considerată centrul deciziilor;
rolul decisiv îl are piaţa financiară şi, în special, bursa; o anumită ierarhie economico-socială în
care clasa de mijloc este de aproximativ 50% din totalul populaţiei; gradul redus de securitate
economico-financiară faţă de riscuri, problema protecţiei sociale fiind o chestiune individuală
sau de caritate. Exemplul cel mai reprezentativ al acestui model este tipul anglo-saxon, care
include economiile de piaţă cele mai reticente la intervenţia economică a statului, adept al ideii

4
de superioritate a întreprinderilor private şi fidel liberei iniţiative. Aceste caracteristici pot fi
întâlnite în SUA, Anglia, Canada şi Noua Zeelandă, ţări ale căror economii sunt concurenţiale
şi flexibile, iar mecanismele pieţei reglementează deciziile agenţilor economici. În cadrul
acestui tip de economie, sectorul privat concentrează aproximativ 90% din populaţia ocupată
iar marile companii sunt cele ce deţin ponderea în producţia industrială, inclusiv în ramurile
strategice, în cercetarea ştiinţifică, în fluxurile investiţionale şi în comerţul exterior; aceste
companii au un rol important şi în relaţiile economice internaţionale. Statul, respectiv
administraţia guvernamentală, iniţiază şi aplică o politică economică “suplă si liberală", care
determină un mediu economic favorabil expansiunii întreprinderilor private. Sectorul public
deţine o pondere redusă în comparaţie cu celelalte state occidentale. De aceea, în funcţie de
tipul de guvernare, apar oscilaţii între naţionalizări, reprivatizări, concesionări ale unor servicii
publice, dereglementări pe unele pieţe, ceea ce evidenţiază subordonarea acţiunilor statului
intereselor private pentru consolidarea economiei de piaţă. Intervenţia statului se realizează, în
mod prioritar, prin intermediul politicilor fiscal-bugetare, monetare şi de credit, care nu exclud
elaborarea de către administraţiile guvernamentale a unor programe de politică economică, ca
şi a unor strategii economice pe termen lung şi mediu.
Modelul renan
Modelul renan, are următoarele caracteristici: mecanismul economic se sprijină pe piaţă
şi are o mare libertate de funcţionare; intervenţia mai redusă sau mai puţin concentrată a statului,
în funcţie de ţările în care s-a adoptat acest sistem, statul fiind exponentul protecţiei sociale;
politica economică încurajează dezvoltarea economică şi redistribuirea veniturilor; fiscalitatea
directă este prioritară, fiind impozitate atât veniturile, cât şi cheltuielile; sistemul bancar se
bazează pe marile firme, asigurându-le acestora finanţarea pe termen lung; mişcarea sindicală
este puternică; religiile sunt tratate ca instituţii necomerciale etc.
În cadrul acestui model pot fi incluse următoarele tipuri concrete ale economiei de piaţă
actuale:
1. tipul vest-european (de inspiraţie keynesistă), include economiile de piaţă cu
pronunţată tentă dirijistă, adepte ale intervenţiei active a statului în economie atât prin sectorul
public, cât şi prin diferite instrumente de reglementare a funcţionării economiei.
Acest tip de economie se întâlneşte într-o serie de ţări vest-europene, ca Italia şi Franţa,
ultima având o contribuţie determinantă la definirea conceptelor şi la implementarea acestei
economii. Deşi sunt economii concurenţiale, flexibilitatea mecanismelor lor de piaţă este mai
mult sau mai puţin afectată de intervenţia statului, care introduce anumite rigidităţi în

5
funcţionare. Sectorul public este puternic dar, alături de acesta, sectorul privat şi cel mixt au
un rol important în economie.
Sectorul privat este format din numeroase întreprinderi mici şi mijlocii care coexistă
cu marile companii şi se bucură de o protecţie specială din partea statului, ceea ce face ca în
cazul naţionalizărilor această categorie de firme să nu fie vizată. Statul influenţează
întreprinderile private pentru participarea lor la realizarea unor obiective macroeconomice
necesare funcţionării echilibrate a economiei.
Sectorul public este “unic în lume”, comparativ cu alte ţări occidentale, atât prin
dimensiunea şi structura sa, cât şi prin rolul pe care îl joacă în funcţionarea şi dezvoltarea
economiei, prin intermediul său, statul intervenind ca "stat gestionar" de partea cererii şi ofertei,
în distribuirea factorilor de producţie, în promovarea creşterii economice şi în orientarea
dezvoltării economice a ţării. Intervenţia statului se face, în special, prin acordarea de credite,
în scopul ajungerii din urmă a economiilor partenere, a sporirii competitivităţii şi al stăpânirii
pieţei interne.
2. tipul economia socială de piaţă (care se situează, din punct de vedere conceptual,
între neoliberalism şi neokeynesism) se caracterizează prin expansiunea liberă a producţiei şi
schimbului de mărfuri, cât şi prin soluţionarea problemelor de ordin social, economic şi chiar
politic.
3. tipul nordic de economie de piaţă (o implementare a celei mai radicale orientări
keynesiste) se caracterizează prin cooperare între sectorul privat şi cel de stat, în vederea
satisfacerii unor cerinţe de ordin economico-social ca: repartiţia echitabilă a veniturilor,
asistenţă socială tuturor membrilor societăţii, accesul echitabil la toate serviciile sociale,
inclusiv gratuitatea unora dintre ele etc. Acest tip de economie de piaţă este specific Suediei,
Norvegiei, Danemarcei, denumite “blocul nordic specializat” sau “ţările socialismului
democratic”, în economia cărora statul are rolul de “protector”.
4. tipul economia paternalistă de piaţă are puternice elemente tradiţionale şi naţionale
care favorizează dezvoltarea competenţei şi spiritului de liberă iniţiativă şi de competitivitate
ale agenţilor economici. În acest tip de economie, statul are un rol de catalizator în economie şi
societate, care se reflectă atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel microsocial. Japonia este
prototipul acestui tip de economie de piaţă, paternalismul generând performanţe ridicate pe
planurile eficienţei, flexibilităţii şi competitivităţii tuturor domeniilor de activitate, iar
funcţionarea economiei având rădăcini adânci în tradiţiile istorice, politice, instituţionale,
economice, culturale etc.

6
 5. tipul economia de piaţă orientată şi dependentă de exterior este specific unor state
mici şi subdezvoltate care şi-au propus ca obiectiv depăşirea, într-o perioadă relativ scurtă, a
situaţiei lor de subdezvoltare, prin valorificarea pe plan internaţional a unor resurse naturale
proprii. Un exemplu în acest sens l-ar putea constitui Coasta de Fildeş, cel mai mare producător
şi exportator de ulei de palmier, importantă materie primă strategică. Acest tip de economie se
bazează pe două principii fundamentale: liberalismul economic, care implică libertatea de
stabilire, mişcare şi transfer al capitalului şi forţei de muncă, promovarea iniţiativei private etc.,
şi deschiderea spre exterior, care presupune extinderea relaţiilor economice externe.
6. tipul economia de piaţă negociată este o abordare nouă, bazată pe ipoteze încă
neverificate, este cea privind noul model al economiei negociate reprezentat, prin tradiţie, de
exemplul economiilor ţărilor scandinave. Acest model reprezintă o structurare a economiei în
care o parte a alocării resurselor şi a distribuţiei veniturilor este condusă prin negocieri tripartite
instituţionalizate. Unii autori consideră acest model ca o nouă fază de dezvoltare economico-
socială urmând după tipul de economie mixtă (neo-liberală de piaţă).

2. TRĂSĂTURILE ECONOMIEI DE PIAȚĂ

Fiecărui tip de economie îi corespunde un mod specific dominant de luare a deciziilor
în alocarea resurselor, ca şi în cel al distribuţiei sau redistribuţiei rezultatelor, astfel:
a) în economia de comandă deciziile sunt luate autonom de către autorităţile publice;
b) în economia de piaţă concurenţială deciziile sunt luate de agenţi privaţi, care se
adaptează la schimbările pieţei;
c) în economia negociată deciziile sunt luate pe baza negocierilor instituţionalizate între
agenţii relevanţi interesaţi.
Trăsăturile economiei de piaţă îşi găsesc suportul în: predominanta proprietăţii private
asupra bunurilor, factorilor de producţie etc.; respectarea dreptului de proprietate al agentului
economic de a folosi şi dispune, în mod absolut şi exclusiv, în limita legilor, de proprietatea sa
care este inviolabilă şi consfinţită prin lege. Alături de proprietatea privată, care este dominantă,
în economia de piaţă există şi proprietatea publică, pe care statul o gestionează şi administrează
prin instituţii guvernamentale şi nonguvernamentale, ca şi proprietatea mixtă, o combinare a
primelor două.
Economia de piaţă contemporană poate fi definită ca acel tip de economie a cărei
organizare şi funcţionare se realizează prin mecanismele pieţei, fundamentate printr-un cadru

7
legislativ-normativ adecvat şi care are la bază proprietatea privată. Economia de piaţă
contemporană are următoarele trăsături:
a) este o economie multipolară,
b) este o economie descentralizată
c) este o economie de întreprindere,
d) este o economie de calcul (monetară),
e) este o economie în care statul îşi exercită o influenţă indirectă şi globală,
f) este o economie în care profitul este mobilul agenţilor economici şi obiectivul central
al activităţii lor, pentru realizarea căruia aceştia trebuie să respecte drepturile celorlalţi.

3. ÎN CĂUTAREA MODELULUI MOLDOVENESC DE DEZVOLTARE

ECONOMICĂ
Pentru Republica Moldova , ca şi pentru orice ţară postsocialistă, problema modelării
dezvoltării naţionale este deosebit de actuală din următoarele considerente:

 tranziţia la o traiectorie nouă de mişcare;

 costurile impunătoare ale "vestern-izării pieţei" în anii 90;
 protecţia autenticităţii şi a intereselor naţionale în condiţiile diversificării
relaţiilor mondiale.
Este cert că modelul naţional de perspectivă trebuie să includă următoarele componente:

 "comune", adică cele care se elaborează luându-se în calcul tendinţele globale

ale epocii contemporane;
 "particulare", ce reflectă specificul dezvoltării unui grup de ţări (cazul Republicii
Moldova – ţările ce se află în tranziţie "după socialism");
 "unitare", se accentuează particularităţile ţării concrete (specificul factorilor de
producţie, ierarhia obiectivelor de dezvoltare, particularităţile dezvoltării sociale,
sistemul intereselor şi cel al motivaţiilor, mecanismul gestiunii, varietatea formelor şi
structurii avuţiei naţionale).
Problema identificării naţionale pentru economia moldovenească poate fi soluţionată, în
opinia noastră, în mod constructiv, în cadrul modelului economiei de piaţă socială, completat
cu mecanisme de control democratic real. Acest model este accesibil din următoarele
considerente:

8
  se păstrează tradiţiile garanţiilor sociale;
 tendinţele globale ale epocii contemporane – socializarea şi democratizarea
activităţii sociale;
 concordarea cu standardele Uniunii Europene.
Elaborarea modelului adecvat de reformare pentru Moldova "mică" (ca şi pentru
Rusia "mare") este un proces complicat, dat fiind civilizaţia multipolară.
Vecinătatea geopolitică a acestor state determină specificul structurii civilizaţiei –
sinteza culturii şi civilizaţiei, "deschiderea" lumii, predominarea principiului diversităţii asupra
principiului unităţii. Orice tendinţă de dezvoltare socială în asemenea sisteme presupune
existenţa factorului contradicţiei, ceea ce exclude posibilitatea existenţei unei dominante
constante de dezvoltare.
Situaţia geopolitică şi calea de dezvoltare istorică a Republicii Moldova au determinat
particularităţile civilizaţiei ei: "absorbţia" culturilor diferitelor popoare; tendinţa şi lupta
permanentă pentru suveranitate şi unirea naţiunii; stereotipul mentalităţii şi comportamentul
"ţăranului" (dragostea de pământ şi muncă; răbdarea şi lipsa interesului sporit faţă de comerţ şi
îmbogăţire ca scop determinant); soluţionarea colectivă a problemelor sociale, în conformitate
cu canoanele ortodoxe şi densitatea înaltă a populaţiei.
Suveranitatea câştigată la începutul anilor 90 este adecvată aspiraţiilor de veacuri ale
poporului. Totodată, liberalizarea primitivă a economiei nu a fost înţeleasă şi acceptată de
majoritatea populaţiei.
Caracterul eterogen al societăţii moldoveneşti după convingerile politice, perceperea
naţional-etică, interesele confesionale, statutul social-economic – toate cele enumerate
aprofundează dezintegrarea socială, generează tendinţe de trecere la o activitate autonomă.
"Actualmente, Moldova, una din cele mai sărace ţări din Europa, este un stat cu multe
probleme din punct de vedere al dezvoltării economice. Criza transformaţională, în care
republica s-a aflat mai mult de 10 ani, după părerea lui J. Stiglitz, permite de a trage învăţăminte,
de văzut cum nu trebuie de efectuat transformările de piaţă".5
O importantă cauză de ordin politic a crizei transformaţionale în Republica Moldova, în
opinia noastră, a fost diminuarea rolului statului, incapacitatea lui de a apăra interesele
naţionale. În lipsa tradiţiilor democratice şi a mediului legislativ, adică în structurile statale s-a
stabilit politica orientată spre rentă, a avut loc „intercalarea” puterii şi businessului, care este
îmbinată cu lobysm agresiv, exprimat prin practica adoptării deciziilor statale "comandate"

9
 Pe fundalul luptei pentru putere şi reîmpărţirea proprietăţii în Republica Moldova, în
procesul transformărilor sistemice, au fost comise greşeli atât de ordin conceptual, cât şi
"tehnic":

 pierderea componentei sociale în cadrul reformelor de piaţă;

 orientarea monetaristă în politica economică;
 formalitatea şi caracterul fragmentar al reformelor efectuate;
 deschiderea unilaterală a economiei naţionale.
În Republica Moldova, în cadrul transformărilor sistemice, situaţia social-economică s-
a agravat şi a fost pusă în pericol securitatea naţională.
Alternativa de dezvoltare (anticriză – reformare) a Republicii Moldova trebuie să se
bazeze pe ideologia umană a transformării cu participarea maximală a potenţialului uman:
interese şi capacităţi, factorii de dezvoltare moral-etici şi naţional-culturali.
Îmbunătăţirea indicatorilor dezvoltării umane, depăşirea decalajului dintre standardele
mondiale şi cele naţionale trebuie studiate ca obiective social-economice ale reformării.
Este necesară reorientarea urgentă a cursului reformelor: de la liberalizarea economică
şi stabilizarea situaţiei financiare la renaşterea economiei naţionale. Modernizarea economiei
naţionale este posibilă doar prin susţinerea reală de către stat a ramurilor cu avantaje
comparative şi potenţial competitiv.
În calitate de "repere" ale dezvoltării, cu evidenţa specificului şi priorităţilor economiei
moldoveneşti, este oportun de a alege:

 modificarea dezvoltării tradiţionale pentru CAI al Moldovei, prioritate urmând

să aibă produse ecologice, create pe baza tehnologiilor moderne;
 dezvoltarea "complexului economic", legat de prestarea serviciilor de transport,
graţie aşezării favorabile a Republicii Moldova;
 intensificarea dezvoltării producţiei intelectuale, ştiinţifice, reieşind din nivelul
înalt al potenţialului uman;
 dezvoltarea prioritară a industriei construcţiilor pe baza materialelor de
construcţie existente în regiune şi a forţei de muncă ieftine;
 dat fiind economia "mică" a Republicii Moldova, e necesară stimularea
proceselor integraţioniste (iniţial la nivelul CSI şi UE), activizarea tranziţiei spre
modelul de „reproducere” a relaţiilor externe.

10
 Aceste direcţii de dezvoltare a economiei moldoveneşti, ce contribuie la mobilizarea
resurselor interne şi la sporirea posibilităţilor de export, reprezintă perspectivele de creştere
economică şi de asigurare a securităţii naţionale.
Renaşterea naţională, conform experienţei civilizaţiei, se bazează pe particularităţile
socio-culturale şi principiile moral-etice ale poporului. În epoca contemporană, în condiţiile
concurenţei mondiale acerbe, intensificării tendinţelor informatizării şi socializării economiei,
o importanţă deosebită o au valorile comunitare şi prioritatea intereselor naţionale.
Odată cu tranziţia la o nouă etapă a dezvoltării civilizaţiei, multe valori tradiţionale ale
poporului moldovenesc (prioritatea valorilor spirituale, atitudinea precaută faţă de natură,
autoritatea culturii şi cunoştinţelor, conlucrarea şi solidaritatea) vor fi solicitate la cel mai înalt
nivel.

11
 Bibliografie
Webgrafia
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Republicii_Moldova
 https://conspecte.com/teoria-economica/modelele-economice.html
 http://store.ectap.ro/articole/853_ro.pdf

12