Vlad Ţepeş a fost unul dintre cei mai cunoscuţi voievozi români.
Faima sa a depăşit încă din timpul
vieţii graniţele Principatului Valahiei. Viaţa şi faptele sale sunt şi astăzi, de multe ori, la graniţa dintre realitate şi legendă, sursă de inspiraţie pentru literatura horror sau cinematrografie. Vlad Ţepeş a fost şi cea mai ilustră victimă a unei campanii organizate de defăimare, fiind descris în cronici şi poveşti de origine germană sau slavă drept un tiran însetat de sânge, canibal şi ucigaş de oameni nevinovaţi. Totodată în memoria colectivă Vlad Ţepeş a rămas ca un simbol al luptei anti-otomane şi al dorinţei de libertate, un personaj tragic, dar şi foarte sever. Domnia şi atitutudinea lui Vlad Ţepeş faţă de nedreptate şi încălcarea legii a fost invocată în repetate rânduri ca etalon al unei domnii autoritate necesare mai ales în vremuri de restrişte. Din punct de vedere istoric, Vlad al III-lea Ţepeş a fost fiul lui Vlad al II-lea zis ”Dracul”, din celebra dinastie a Basarabilor. A avut trei domnii, fiind în permanenţă ameninţat de oştile otomane, dar şi de pretendenţii la tron. A luptat cu turcii când a avut interesul şi totodată şi-a ales alianţele cu principii creştini aşiderea. A fost un principe mai degrabă autoritat decât sângeros, care a încercat să diminueze influenţa boierilor, dar şi a otomanilor în treburile interne ale Valahiei. Multe aspecte din viaţa sa au rămas un mister, inclusiv pentru specialiştii. Iar moartea sa probabil este cea mai întunecată pagină a biografiei marelui voievod. Nu se ştie cu certitudine cum a murit Vlad Ţepeş, nici măcar locul unde a fost înmormântat. Există însă diferite ipoteze, unele realiste, altele de-a dreptul fanteziste. Ultima domnie a lui Vlad Ţepeş În anul 1462, Vlad Ţepeş îşi încheia cea de-a doua domnie. Deşi biruitor într-o bătălie împotriva turcilor, acesta este nevoit să plece în Transilvania pentru a căuta aliaţi. Otomanii l-au lăsat domn la Târgovişte pe Radu cel Frumos, asistat de paşa de Nicopole. Totodată boierii au trecut de partea pretendentului ales de turci, de altfel frate bun al lui Vlad Ţepeş, mominţi cu ranguri, dar şi cu gânduri de pace. De cealaltă parte Ţepeş spera să obţină sprijin de la regele Ungariei, Matei Corvin, pentru a-şi redobândi tronul. Duşmanii voievodului muntean, însă, au ticluit o scrisoare compromiţătoare. Mai precis, prin această scrisoare, adversarii lui Ţepeş doreau să creeze impresia că voievodul muntean ar dori să se închie turcilor şi să plece cu aceştia într-o campanie împotriva Transilvaniei. Scrisoarea a ajuns în mâinile regelui Ungariei, iar soarta lui Ţepeş a fost decisă. Nu numai că nu i-a oferit ajutor armat voievodului muntean, dar i-a întins şi o cursă. Mai precis, Matei Corvin ordonă arestarea lui Vlad Ţepeş. Voievodul muntean a fost dus şi închis timp de 12 ani în fortăreaţa de la Vişegrad. În 1474, Vlad Ţepeş a fost eliberat şi a rămas în serviciul regelui Ungariei. Timp de un an de zile, luptă în numele coroanei maghiare în zona balcanică, iar în anul 1476 abia, după o tentativă eşuată, este sprijinit din nou din pentru a lua tronul Ţării Româneşti. De această dată cel care l-a sprijinit pe Ţepeş a fost voievodul Moldovei, Ştefan cel Mare. Acesta pornea într-o nouă campanie anti-otomană, dar şi anti-munească. Şi asta în condiţiile în care protejatul său Laiotă Basarab, pus de Ştefan cel Mare pe tronul Valahiei, trecuse de partea turcilor. Oştile lui Ştefan cel Mare intră în Ţara Românească, îi bat pe munteni, dar şi contingentele otomane venite în ajutor, şi-l instalează ca voievod pe Vlad Ţepeş. Mai mult decât atât, Ştefan cel Mare îi oferă lui Ţepeş şi o gardă de 200 de lăncieri moldoveni. Avea să fie cea mai scurtă domnie a lui Ţepeş. Doar un an a mai rezistat voievodul muntean, pe tron. Turcii nu-l doreau, boierii - aşiderea. În aceste condiţii, Vlad Ţepeş avea să sfârşească dramatic în luna decembrie a anului 1476. Trădat şi ucis mişeleşte de boieri Condiţiile în care s-a stins voievodul muntean la numai 45 de ani sunt însă învăluite în mister. Una dintre variantele vehiculate a fost aceea că Ţepeş a fost ucis de boieri. Mai precis, aşa cum mărturisea şi Ştefan cel Mare, Laiotă Basarab s-a întors cu ajutorul turcilor împotriva lui Vlad Ţepeş pentru a-şi recâştiga tronul. Domnitorul muntean s-a luptat cu oştile otomane, undeva la ieşirea din comuna Daia, pe drumul de la Giurgiu la Bucureşti. Vlad Ţepeş a câştigat bătălia. În acel moment urmărea lupta de pe un loc înalt, însoţit de garda sa. Boierii trădători au tocmit un asasin. Mai precis, un slujitor al unui mare boier. Acesta s-ar fi apropiat de domn şi l-ar fi atacat, înjunghiindu-l mortal. Conform altei versiuni, Vlad Ţepeş ar fi fost ucis de boieri în timpul unui sfat. La aflarea veştii că Laiotă Basarab a intrat în ţară cu armata turcească, boierii i-ar fi cerut voievodului muntean să închine ţara turcilor. Ţepeş s-a opus, iar boierii l-ar fi ucis.