Muzicianul George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, personalitate artistică de

geniu a secolului al XX-lea, este cunoscut îndeosebi pentru cele două Rapsodii Române, op. 11 (1901-
1902), Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903), prima sa Simfonie, în Mi bemol, op. 13 (1905) şi
Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908).

S-a născut la 7/19 august 1881, în comuna Liveni din judeţul Botoşani, care astăzi îi poartă numele, în
familia unor agricultori înstăriţi, Maria Cozmovici-Enescu şi Costache Enescu, fiind cel de-al optulea
copil şi totuşi unicul, ceilalţi şapte fraţi ai săi stingându-se din viaţă la vârste fragede.

De mic copil a manifestat o înclinaţie extraordinară pentru muzică. După ce familia s-a stabilit la
Cracalia, în 1884, a început să descopere tainele pianului şi şi-a confecţionat singur prima vioară. Aici,
a fost într-o legătură permanentă cu muzica şi cu lăutarii satului. La numai patru ani, a început să ia
lecţii de vioară de la părinţii săi, dar şi de la un renumit lăutar din Dorohoi, Nicolae Filip, cunoscut ca
Lae Chioru. ''Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac, aşa cum îi spuneau familia şi apropiaţii,
visa să devină compozitor încă de la vârsta de cinci ani'', potrivit www.georgeenescu.ro,
www.casememoriale.ro şi www.muzeubt.ro. Şi într-adevăr, în 1886, pe când avea doar cinci ani, a
compus prima sa operă pentru vioară şi pian "Ţara românească" şi a început să studieze sub
îndrumarea lui Eduard Caudella, profesor la Conservatorul din Iaşi, care i-a marcat hotărâtor destinul.

Sfătuit de profesorul Caudella, George Enescu s-a înscris şi a studiat la Conservatorul de Muzică din
Viena (1888-1894), cu mari profesori precum Siegmund Bachrich, Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi
Ludwig Ernst (pian). De la J. Hellmesberger jr., director al Operei Curţii de la Viena, a învăţat
elementele de bază ale studiului instrumentului şi a deprins tradiţia de interpretare a operelor lui
Beethoven şi Schubert, dar şi întreaga tehnică a dirijării unei orchestre.

La doar opt ani debuta ca violonist, iar la 11 ani urca pe scena de concert a sălii Bösendorfer din
Viena, acompaniat de orchestra Conservatorului. Îi plăcea foarte mult studiul armoniei, astfel că la
această vârstă deja lucra pe forme precum: rondoul, sonata, variaţiunea. Surprinzătoarea polivalenţă
a marelui artist a fost imediat recunoscută. Criticii muzicali vienezi l-au numit ''un Mozart român'',
fiindcă stăpânea vioara şi pianul cu o maturitate şi o virtuozitate neverosimile pentru un copil, aşa
cum arată şi site-ul www.georgeenescu.ro.

Între anii 1895-1899, a studiat la Conservatorul din Paris unde a fost îndrumat de profesorii José
White şi Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet şi Gabriel Fauré la compoziţie,
Ambroise Thomas şi Théodore Dubois la armonie şi André Gédalge la contrapunct.

La 13 ani, artistul scrisese deja trei simfonii, iar la 17 ani a început să dea lecţii de vioară. A fondat un
''Trio instrumental'' (1902), alături de Alfredo Casella şi Louis Fournier, şi cvartetul de coarde ''George
Enescu'' (1904), împreună cu Henri Cassadesus, Louis Fournier şi Fritz Schneider.
George Enescu a oferit un moment excepţional istoriei muzicii româneşti prin primul recital de autor
al unui creator român susţinut peste hotare. Recitalul a avut loc la 11 iunie 1897, în cadrul unui
concert cameral la Petite Salle Pleyel din Paris, pe când Enescu avea numai 15 ani. În acelaşi an, la 23
decembrie, a interpretat pentru întâia oară muzică de cameră, în sala Pleyel din Paris. Din program a
făcut parte ''Sonata op. 12'' de A. Gedalge, profesorul său, lucrare ce îi este dedicată.

La 6 februarie 1898, suita simfonică pentru orchestră ''Poema Română'' a fost cântată în primă
audiţie absolută, la Paris, având un imens succes, iar la 13 martie acelaşi an, în primă audiţie la
Bucureşti, la Ateneul Român, interpretată de Orchestra simfonică a lui Eduard Wachmann, dirijată de
tânărul compozitor. În acelaşi an, la 17 decembrie, la un concert de binefacere la Ateneul Român, la
care participau Elena Bibescu, D. Dinicu, E. Loebel, Th. Fuchs, George Enescu a cântat pe noua vioară
"Stradivarius", cumpărată cu bani în parte obţinuţi prin subscripţie publică.