Stilul romanic este arta caracteristică spațiului european occidental din secolele

XI-XIII, cu arhitectura ca gen principal de manifestare. Arhitectura romanică este

dominată de programul religios creștin. Stilul romanic a păstrat formele de
tradiție romană, în care a integrat elemente carolingiene și bizantine. Bisericile
romanice sunÏt de tip bazilical (cel mai adesea cu trei nave), caracteristice fiind
zidurile masive, absidele semicirculare, deschiderile în general mici și
ancadramentele cu arc semicircular.

Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură și de arhitectură realizate în această

perioadă medievală timpurie au fost executate în stilul moștenit din Roma antică.

Pe teritoriul României primul monument romanic atestat cert este Catedrala Sf.
Mihail din Alba Iulia (sfârșitul sec. al XI-lea). În zona Sibiului există de
asemenea o serie de bazilici cu trei nave, de inspirație renană (Cisnădioara,
Cisnădie, Gușterița, Noul Săsesc etc.).[1] În nordul Transilvaniei principalele
monumente romanice sunt inspirate din șantierul benedictin de la Pannonhalma, tot
din categoria bazilicilor cu trei nave (Acâș, Herina etc.).[2]