Scufiţa Roşie.

A fost odată o fetiţă pe care o îndrăgea oricine de cum o vedea, dar mai
mult ca toţi o iubea bunica sa, care nu ştia ce sa-i mai dăruiască fetiţei ca
să-i placă. Odată îi dărui o scufiţă de catifea roşie care-i şidea aşa de
bine îmcît nici vorbă să mai poarte alt ceva pe cap de atunci lumea îi
zicea numai Scufiţa Roşie. Într-o zi maică-sa gătise o bucată de cozonac
şi-o sticlă cu vin, o trimise să le ducă bunicuţei care era bolnavă şi
slăbită. Maică-sa îi povăţuise pe unde să meargă şi fetiţa făgădui
întocmai şi plecă.
Bunicuţa însă locuia în pădure cam de vreo jumătate de oră de sat, cum
intră Scufiţa Roşie în pădure înainte ieţiră lupul, dar Scufiţa Roşie ne
ştiind ce fiară rea avea în faţa ei nu se sperie de loc.
-Bună ziua Scufiţă Roşie
-Mulţumesc frumos lupule
-Încotro aşa de dimineaţă Scufiţă Roşie
- La bunicuţa
-Da ce-i duci acolo în coşuleţ?
- Cozonac şi vin,coyonacul la-m copt eri şi o să-i prindă bine, pentru
bunicuţa e bolnavă şi slăbită, şi aşa o să se mai înzdrăvenească.