Zăul Moş, Kogaion şi cultul morţilor

Viorel Patrichi

 
          Panteonul dacilor, deşi insuficient cunoscut, uimeşte încă, mai ales prin forţa de iradiere spre alte
spiritualităţi vechi. Primul care face legătura între Zalmoxis şi Saturn este Nicolae Densuşianu. "Numirea
de Zalmoxis nu putea fi altceva decât un simplu epitet hieratic al lui Saturn, un atribut cu acelaşi înţeles
ca senex, deus vetus, deus avus, majus sau Maesius, pe care le avea Saturn şi la alte triburi pelasge. Din
punct de vedere al etimologiei, cuvântul zal-mox-is  în limba dacilor nu însemna decât Zeul-Moş. Finalul
-is reprezintă aici, ca şi în alte cazuri analoage, numai un simplu sufix grecesc." (Nicolae Densuşianu,
"Dacia preistorică"). Observaţia este foarte corectă: aşa auzeau grecii vorbirea dacilor. Noi îi vom spune
Zăul Moş fiindcă această transcriere este cea mai apropiată de adevărul vorbirii româneşti.

În concluzie, printr-o cercetare atentă s-ar putea dovedi că Zăul Moş - Zalmoxis, cum au
transcris grecii - este mai vechi şi decât Mithra. Iar dacă unii susţin - cu argumente serioase - că
mithraismul se află la originea creştinismului, noi credem că zalmoxianismul a inspirat mithraismul şi,
indirect, creştinismul. Istoricii religiilor vorbesc foarte frecvent despre dualismul religiei mithraice. Se
poate demonstra însă că perechea Ahriman-Mithra are aceeaşi semnificaţie cu Zalmoxis-Gebeleizis.

          Mithraismul s-a răspândit până în India şi China, spre nordul Africii, în Europa, pe cursul Dunării,
spre Roma. Până în secolelel III - IV, mithraismul şi creştinismul şi-au disputat Imperiul Roman. A
învins religia care l-a câştigat pe împăratul Constantin de partea ei. Originea dacică a mithraismului, dar
şi a creştinismului se poate dovedi, chiar dacă multora le pare încă deplasat. Este vorba însă de un
patrimoniu spiritual comun al antichităţii. Vechii iudei au realizat sinteza. De aceea, nu mai este
edificator să stabilim care credinţă este revelată şi care nu. Există numeroase indicii. Se observă că
Mithra, atunci când sacrifică taurul, apare în toate reprezentările îmbrăcat ca un frigian, cu tunica lui,
cum numai tarabostes purtau. Acum se ştie foarte bine că frigienii nu erau nici perşi, nici greci, nici
romani. Ei erau daci sau traci, cu o denumire general acceptată.

           Zăul Moş transpare şi azi în forma de jurământ popular românesc "Zău!". Este evident că dacii nu
jurau pe numele Zeus al grecilor...

          Marile ritualuri aveau loc la solstiţii, pe Muntele Kogaion. Atunci preoţii urcau muntele sfânt
pentru a ajunge în faţa lui Deceneu, trimisul Zăului Moş. De-a lungul timpului, s-au avansat mai multe
ipoteze cu privire la locul în care se afla Muntele Kogaion sau Kogainon. Astfel, românii au mai mulţi
munţi care concură la suprema titulatură sacră: Şurianul, Ceahlăul, Omul, Caraiman şi Găina. Probabil
că toţi au fost munţi sacri, unde sălăşluiau părinţii iniţiaţi. Dar cel mai important dintre ei trebuie să fi
fost Şurianul. Nu întâmplător, zeul Soarelui la vedici era Surya, adică acelaşi Zău Moş, cu toate
atributele luminii. Pe Şurianu s-a ridicat Sarmisegetuza Regia. Construcţia este atribuită lui Buerebista,
dar aşezarea trebuie să fi fost mult mai veche.

           Sacrificiile de la solstiţii aveau loc numai pe înălţimi. Fiecare aşezare avea o înîlţime sacră. În
satul tradiţional, biserica se ridică pe deal. Focul se aprinde la cimitir în Joia Mare, iar de Lăsata Secului
se aruncau roţi de foc de pe dealuri. În noaptea de Înviere, toate dealurile din România iau foc: coboară
ţăranii, câţi au mai rămas, cu lumina cea sfântă spre casă. Cine străbate România în acea noapte înţelege
mai bine misterul vechii spiritualităţi a dacilor, transpusă în creştinismul ortodox.

          Dualismul Zalmoxis-Gebeleizis a fost intuit de unii cercetători, fără să se vorbească explicit despre
această realitate. "Mitologia dacilor se bazează pe un dualism uraniano-chtonian, în faza de independenţă
a Daciei, cu accent henoteist pe caracterul uranian al religiei de stat, iar în faza romană a Daciei, de un
chtonism care se menţine clandestin la dacii romanizaţi ca mitologie populară", arată Romulus
Vulcănescu în "Mitologia română".

          Pentru vechii daci, la fel ca pentru perşi, cultul morţilor era, indirect, cultul vieţii mereu biruitoare.
Este profund fals şi nedrept să afirmăm că strămoşii erau "păgâni". Păgânismul înseamnă lipsa credinţei,
ceea ce nu se poate afirma despre daci. Capetele morţilor - cei şapte colaci de înmormântare, la panihidă
şi la liturghia de dezgropare după şapte ani - semnifică eternizarea în viaţa de dincolo. Soarele cu
semiluna, având scara la mijloc. Toate de pâine. Alături, pe o năsălie mai mică, se află "pomul" - coloana
cerului, împodobit cu fructe. Pomul se dă de sufletul celui plecat. În toată Moldova istorică şi în
Transilvania se face toiag sau lumina de stat. Este practic o lumânare din ceară curată, care trebuie să
aibă lungimea egală cu înălţimea mortului. Lumina de stat se face spirală şi trebuie să ardă acolo unde s-
a sfârşit cel plecat. După cum se observă, dacii au topit geometria sacră în riturile lor unice în Europa. În
satele din jurul oraşului Bor din Timoc, Serbia, românii mai dau şi astăzi focul şi hora formată în jurul
focului de sufletul celui plecat. Dacă unora li se pare "păgân" să-ţi înmormântezi morţii în grădină, cum
procedează încă unii momârlani, în realitate, această tradiţie semnifică tocmai relaţia indestructibilă
dintre viaţă şi moarte. Obiceiul înfierii unui orfan în groapa părinţilor, descris magistral de Iftimie
Nesfântu, are aceeaşi simbolistică.

          Dar poate cele mai tulburătoare rămân practicile de priveghi la dacii liberi, pe care încă le-am
putut admira în mai multe sate. Pentru daci, trupul este închisoarea sufletului, iar viaţa este un chin. Cum
spune Coşbuc: "Viaţa asta-i bun pierdut/ Când n-o trăieşti cum ai fi vrut. / Şi-acum ar vrea un neam
călău/ S-arunce jug în gâtul tău. / E rău destul că ne-am născut./ Mai vrem şi-al doilea rău?". Coşbuc a
intuit foarte bine filosofia de viaţă a dacilor, ceea ce unii contemporani de-ai noştri nu mai pricep.

Dacii credeau în nemurirea sufletului şi trăiau cu această speranţă. Faptele lor aveau acest reper
fundamental: dobândirea nemuririi. Reminiscenţe încă s-au mai păstrat, după ce creştinismul şi
comunismul au intenţionat să înlăture practicile considerate păgâne. La adăpostul nopţii, atunci când
ochii vigilenţi ai preotului nu mai sunt prin preajmă, orice lamentaţie încetează şi începe un spectacol
straniu: calul de priveghi, vornicul şi gogiul, nişca,ciuştea, buhna, leafa, ineluşul, mânăstioara, cleapşa,
moara, capra, ursul, gâsca, cocostârcul, mânzulica, gherdănica şi multe altele. Jocurile de priveghi atestă
vechea spiritualitate a dacilor, pe care cei mai mulţi români au abandonat-o. De la romani şi de la alte
popoare alogene am preluat lamentaţia, bocetul.

          În fond, bucuria în faţa morţii ar putea fi considerată chiar profund creştină. De altfel, creştinismul
ne învaţă că nu trebuie să preţuim valorile lumeşti, că trebuie să ne construim casă în cer şi să ne
bucurăm pentru faptele noastre bune atunci când plecăm. Iată ce spun uncheşii daci de pe Valea
Gurghiului la priveghi: "Omule - pomule/ nu te milui,/ nu te jelui,/ Bucură-te bucură/ că rădăcina ta/
murind în pământ/ a prins în cer şi lutul tău/ s-a încurat/ de unde-a venit/ în vis liniştit./ Bucuraţi-vă
bucuraţi/ şi voi ceilalţi/ oamenilor-pomilor,/ femei şi bărbaţi/ beţi şi mâncaţi,/ cântaţi şi jucaţi/ că
Gheorghe n-a răpus,/ e numai dus,/ e numai întors/ în lumea ce-a fost..." Asemenea gânduri atestă adânca
religiozitate a unui popor străvechi, pentru care totul era sacru. 

  
 

Kogaiononul
BUCEGI-MUNTELE SACRU, "CEL SFANT"

Kogaionon, Muntele Sacru al dacilor, adica "Cel Sfant", este cel mai Gadget-uri alimentate de Google
probabil in Muntii Bucegi, acolo unde se afla Vf Omul, Sfinxul care vegheaza un tezaur
misterios si sfant, intreaga bogatie de intelepciune a dacilor, pesterile Ialomicioara si Polovragi,
Valea cu Dor, grotele sacre si inca pline de mister, Axa Cerului, Ialomita care e " apa vie a
dacilor", crestele semete si inaccesibile, curcubee luminoase pe timp insorit, enigmatica " ceata
albastra", tunele subterane ... o zona incarcata de energie " sfanta" unde, se petrec diverse
fenomene paranormale, disparitii misterioase, unde in inima muntelui se afla Marea Sala, un
imens flux energetic care leaga locurile sfinte cu piramidele din Egipt, sau, cu grotele din Iraq,
unde e prezenta aceeasi energie Muntii Bucegi sunt considerati a fii al treilea Pol Energetic al
Pamantului... cat adevar si cat mister...

Strabon spune ca Muntele Sfint al dacilor, Kogaiononul, se afla linga riul cu acelasi nume. Unii
arheologi (Daicoviciu, Crisan) sustin ca Kogaiononul ar fi in muntii Suryanului, pe Dealul
Gradistii, com. Orastioara de Sus, judet Hunedoara, tara noastra, acolo unde se afla Zona Sacra a
dacilor, construita matematic si geometric cu sanctuare din calcare si andezite perfect fasonate.
Altii vorbesc de muntele Gogu din Retezat, de Muntele Godeanu, din Muntii Suryanului, de
Muntele Gaina din Apuseni, de Virful Omu din Bucegi, de complexul Ceahlau din Carpatii
Rasariteni (in preajma caruia se afla si cetate dacica de la Bitca Doamnei) etc.

Ipoteza noastra mai veche este ca de fapt Kogaiononul depoziteaza si transmite un mesaj. El este
mai repede marcarea unui eveniment ceresc si pamintesc, eveniment pe care dacii l-au repetat
zidind citeva Kogaionoane asemanatoare. Unul din ele, despre care a putut afla si Strabon, era
linga un riu destul de mare, la vedere, pentru uzul intregului popor. El era aparte de frumos cu
datele lui naturale, adica divine. El era misterios si magnific si dadea posibilitate fiecarui dac sa
comunice cu Divinitatea Suprema. Acest masiv Sfint trebuia sa fie intr-o zona cu mult cer senin,
fiindca Zalmoxis, zeul dacilor, statea in cer si trebuia sa fie vazut cit mai mult timp de tot
poporul (pentru a-si vedea zeul in zilele ploioase dacii sagetau cerul ca sa alunge norii si se
bucarau de venirea noptilor intunecoase din preajma Craiului Nou). Tot de pe acest masiv puteau
fi admirate curgerea ireversibila a Lumii, inima geografica a tarii dacilor, principalele
evenimente cosmice (rotatia cerului instelat in jurul Polului Nord Ceresc ... mai departe PNC,
solstiitiile si echinoctiile, crescentele Lunii, miscarea planetelor etc).

Blidaru sta la 1500 m de Cetatuia Costesti  si cam la toti atitea metri de Prisaca. De ce intr-un
triunghi montan de numai 4500 de metri s-au construit 3 cetati colosale? Unde s-a mai vazut asa
ceva in lume? Care era scopul de aparare a cetatii de pe Virful lui Hulpe, sau a celei de la Naia,
puse in locuri din interiorul zonei centrale a statului dac, nu la periferia ei? Facea oare sa
construiesti la Cioclovina un colosal zid de 2,5 km din 3600 esaloane de pamint si piatra, paralel
cu linia care uneste Banita cu Piatra Rosie, atunci cind orice armata invadatoare il putea evita cu
usurinta?

Chiar si in actualele conditii "globalizate" de ducere ale unui razboi de masiv, orice inamic poate
trece nestingherit pe linga aceste troiene si cetati. De ce, dar, dacii le-au dotat cu mari platforme
si terase externe chiar in preajma zidurilor? Ca sa permita atacatorilor, dupa un greu urcus, sa se
odihneasca si sa se regrupeze, sa astepte in voie, batindu-si joc de aparatori, pina ce ei vor
termina resursele de apa, de munitie si de hrana? De ce zidurile cetatilor dace inconjoara poalele
unui mamelon, asa ca de fapt comunicarea dintre aparatorii acestor cetati devine imposibila? De
ce cetatile dacice nu sint locuite? De ce asa zisele cisterne sau construit inafara zidurilor? De ce
nu se regasesc in cetati magaziile si beciurile unde ar fi trebuit sa fie depozitate mari rezerve de
hrana si munitie ale aparatorilor? De ce gramezile de griu ars stau dincolo de ziduri, ca la
Sarmisegetusa Regia

De ce mortarele de care s-au folosit dacii au si astazi proprietati inteligente, cum ar fi cele
bactericide sau formarea unei pelicule verzui impenetrabile la contactul cu apa? De ce
sanctuarele dacice, construite pe uriase terase din andezite supertrainice, stau dincolo de zidurile
cetatilor? Ce motivare religioasa, politica, stiintifica i-a facut pe daci sa construiasca aceste
sanctuare unicale in toata lumea? Cu ce efort uman si tehnic s-au taiat atit de perfect colosalele
andezite de la Gradistea de masiv, taieri care si astazi nu se pot realiza fara resurse financiare
considerabile? Cum s-a reusit taierea atit de spectaculoasa a unor munti intregi de piatra la
Magura Calanului sau la Uroi, fasonarea inteligenta a pietrei si transportarea ei la zidirile de pe
munti?

De ce a trebuit ca zidurile de la Costesti sau Fetele Albe sa fie asamblate poetic, milimetru in
milimetru, lucru total netrebuincios unor scopuri de aparare? De ce zidul fascinant de la Costesti
apara mamelonul central dinspre sud, dinspre muntii prapastiosi, care si asa trebuiau cuceriti cu
greu de un posibil inamic, si nu dinspre nord, unde panta e mai moale si accesul mai usor?  Si
care era scopul acestor zidiri uriesesti, daca cel de aparare este greu de demonstrat?

Se spune ca dacii au parasit cetatile imediat dupa terminarea razboiului, in vara lui 106; deci era
previzibil ca vegetatia abundenta de la masiv sa fi acoperit imediat multe urme ale singeroaselor
lupte: trupuri, scuturi, lanci, sabii, virfuri de sageti, tehnici de razboi dacice si romane. Nimic din
toate astea nu descopera arheologii in cantitatile omologate cu luptele crincene ce s-ar fi dat intre
cei 150.000 de soldati ai Romei cu cetele dacilor. Se vede limpede ca toata locuirea dacica a fost
arsa, dar arsurile acestea nu poarta si urmele dezastrelor umane cu care se poarta razboiul. Nu
stim cit de crunta o fi fost lupta pentru Sarmisegetusa, dar chiar sa nu fi aruncat romanii macar
vre-o citeva mii de sageti spre cetate? Or, poate, acei aparte soldati romani au avut in dotare
detectoare care sa gaseasca pe terenul aparte de accidentat din preajma Sarmisegetusei doar
virfurile de sageti de fier, nu si miile de cosoni de aur pe care le descopera taranii (nu si
arheologii!!!) chiar si astazi la Gradiste?

Noi am aratat ca asa zisele cetati ale dacilor sint mai repede marcari inteligente ale unui mesaj
special de important, scris cu buna stiinta si in limbaj geometric si astronomic, si in andezite,
fiindca el depoziteaza mult mai  bine informatia decit firava vorba alfabetica, aflata si sub
ambitia omeneasca, si sub vremi, si in necontenita entropizare.
Totul a pornit de la observarea faptului ca cetatile dacice de la Banitza si Piatra Rosie formeaza
cu asa zisul castru roman de pe virful lui Patru un perfect triunghi dreptunghic

Trimitem la publicatiile noastre cititorul dornic sa afle mai mult despre aceste triunghiuri. Sa
observam aici ca aceasta uriasa iconografie geometrica, pe care noi o numim topografie
cosmogonica dacica, isi leaga triunghiurile sale de o alta minune topografica:  Marea Linie
Dacica
pe care o formeaza zidirile dacice de la Pecica, Deva, Cugir, Boita si Virful Omu, orientata 15
grade Nord-Vest. Noi am studiat cu atentie si cetatile construite in zona de mai sus de aceasta
linie, cele de la Clit, Moigrad, Saratel, Sighisoara, Racos

Pe hartile de mai sus se vede bine locul Sarmisegetusei Regia in aceast mesaj topografic. Ce
inseamna el? Ce au vrut, de fapt, sa ne transmita dacii cu aceasta constructie mareata realizata pe
un vast teritoriu si care intrece in efort uman si tehnologic chiar si construirea piramidelor?

Alte surse:
http://soltdm.com/sources/inscr/kaga/kaga_r.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Kogaionon
http://old.ournet.md/~anothersite/Kgnn1/kgnn1.html

Kogaion muntele sacru dacic (2)

MUNTELE SFÂNT MIT SAU REALITATE

Mioara Căluşiţă-Alecu
Din vremuri străvechi, oamenii au crezut în existenţa în văzduh a unei lumi divine şi
au nădăjduit să stabilească o legătură cu ea. Arborele cosmic cu rădăcinile înfipte în
pământ şi cu coroana în cer, coloana cu un capitel care aminteşte coroana
arborelui, muntele cosmic, simbolizau căi spre lumea divină.
René Guénon cita mai mulţi munţi sfinţi din tradiţiile vechilor popoare: Meru la
hinduşi, Alborj la perşi, Quaf la arabi, Olimp la vechii greci, Montsalvat din
legendele occidentale ale Gralului... Aceşti munţi erau pe tărâmuri îndepărtate sau
inaccesibile muritorilor. În ţara în care nu au existat înălţimi s-au construit
simulacre ziguratele . De bună seamă că şi Cogaiononul se înscrie în această
tradiţie. El reprezenta un centru religios în care se stabilea o legătură cu lumea
divină. Inversul (complementul) muntelui este o cavernă subpământeană ca aceea
în care, Herodot menţionează că, s-a retras Zalmoxis timp de 4 ani. Muntele ilustra
spiritualitatea geto-dacilor care credeau în existenţa unui tărâm sfânt ca: Agarttha,
Paradeşa-Paradis, Shambala din tradiţiile orientale, un centru axial care dirijează
lumea, aşa cum axul centrează învârtirea roţii fără să ia parte la ea (cakravarti,
motorul imobil din tradiţie).
Scriitori antici au citat existenţa, în Dacia hiperboreană de sub Ursa Mare, a unor
elemente reprezentative pentru astfel de centre, fără să le înţeleagă semnificaţia
spirituală: Polul Getic (Geticus Polus), Axa Lumii (Cardinex Mundi), Muntele Sfânt
(Cogaiononul), Insula Albă (Leuke). Unele basme româneşti amintesc de un arbore
cosmic, pe porţile de lemn ale caselor din nord este cioplită roata, pe ii cusută
svastica, o simplificare a roţii... Soarta a decis ca rezistenţa eroică a geto-dacilor în
faţa năvălitorilor romani să fie înscrisă, de Apolodor din Damasc, pe o columnă
plasată în centrul Romei. Cuvintele româneşti celălalt tărâm şi văzduh ilustrează
caracterul ceresc al religiei geto-dace. Preot a însemnat înainte-pre, spre emanaţia
divină-ot, rădăcină care apare şi în numele zeului Odin.
Mircea Eliade afirma că în India a învăţat să înţeleagă folclorul românesc sau sud-
est european, moştenire traco-dacă. Dovedesc aceste tradiţii legătura noastră cu
Orientul? Unde au apărut aceste tradiţii?
A existat un centru religios în Dacia? Poate că au existat mai multe. Căile sfinte ale
scythilor (Herodot, istorii, IV, 52), marcate de menhirii atribuiţi de romani lui Liber
Pater, nume dat lui Bacchus zeu taur duceau după tradiţie la un centru religios. Pe
vremea lui Haşdeu, marcajul de menhiri pornea de la Marea de Azov, apărea în
Basarabia ca Cheile Bâcului şi se oprea la Prut.
Tradiţia Muntelui Sfânt al Daciei a fascinat pe mulţi scriitori. În cartea sa Muntele
Sfânt al Daciei, publicată în engleză la ed. Nagard, Ion P. Bogdan de la Timişoara
susţinea că Polul Getic ar fi indicat, la început, locul sfânt unde Uranus s-ar fi unit
cu Gaea. Mult mai târziu, când cunoştinţele oamenilor au evoluat şi au atribuit un
înţeles geografic şi astronomic polului, s-a constatat că acesta era în nordul Daciei
şi au apărut chiar opinii că tradiţia polului ar fi migrat în Dacia din nord, ceea ce
este puţin probabil. I. P. Bogdan identifica Cogaiononul în Munţii Bihor. El se baza
pe asemănarea acestora cu descrierea Muntelui Meru de M. Eliade în Cosmologie şi
alchimie babiloniană şi pe tradiţii locale. Spunea că numele ar fi fost Cuca lui Ion.
Menţiunea lui Paul Lazăr Tonciulescu (în România la p. 167) că în georgiană şi
persană munte se spune koh, iar în osetă kogh ar întări această ipoteză. Ion-
Iancus-Ianus-Armis-Sarmis-Hermes ar fi fost primul egetor-zeu, care ar fi domnit
aici şi ar fi lăsat silaba Io moştenire voievozilor valahi. Demonstraţia m-ar fi
convins, dacă nu aş fi cunoscut argumentaţia lui Nicolae Densuşianu că Muntele
Sfânt a fost în Carpaţii Meridionali. În secolul 18, D. Auville presupunea că Muntele
Sfânt era Kaszon sau Kaszin din Moldova; Alexandru Borza spunea că era vârful
Gugu de la est de Caransebeş, iar alţii, că era Ceahlăul. Recent, Cristiana
Pănculescu argumenta că era Vârful Ocolit Bucura. Astăzi cei mai mulţi cred că
Muntele Sfânt era la Sarmizegetusa dacică.
Oare în Stema Daciei, publicată de P. R. Vitezović, cei doi lei afrontaţi se urcă pe
Muntele Sfânt?
Getae montibus inhaerent. Geto-dacii erau lipiţi de munţi şi în ei au dăltuit lumea
divină din sufletele lor. Pe muntele Omul este un simulacru al lui Zalmoxis-Saturn.
Pe o stâncă se mai disting urmele unor basoreliefuri pe care le-a descifrat N.
Densuşianu. Pe platforma Babele este reprezentată teribila Tripla Hecate: Brimo-
Persefona infernală, Bendis-Artemis pământeană şi Iana-Luna cerească. Pe muntele
Ceahlău se distinge o piatră asemenea unei femei, înconjurată de alte pietre mai
mici. Ea reprezenta pe Baba Dochia-Gaea cu oile sale. Se spune că Prometeu a fost
înlănţuit în Parâng sau Bucegi. Pe o monedă din timpul lui Antonius Piul, Dacia este
înfăţişată ca divinitatea Gaea, ţinând în mâna dreaptă o grupă de munţi, Munţii
Sfinţi ai Daciei de care pomenea Strabon. Cercetătorii care au studiat câte un
munte mai important din Carpaţi au găsit tradiţii care coroborate cu scrieri antice
să justifice că, în trecut acel munte a fost considerat sfânt.
Mulţi munţi au fost centre de viaţă religioasă. Au existat asceţi şi contemplativi,
adoratorii lui Zalmoxis, care se hrăneau cu vegetale, miere, lapte şi brânză.
Strabon adăuga că aceştia erau solitari, pioşi, trăiau departe de femei şi, în Tracia,
se numeau ktistai (ctitori). Flavius Josephus informa că la daci se numeau pleistai
(constructori de cetăţi). Mircea Eliade caracteriza pe aceşti geto-daci, specialişti ai
sacrului, că duceau pe munţi o viaţă monahală, retrasă.
Cum în vechea Dacie creştinarea s-a făcut treptat, prin misionari, multe din
tradiţiile păgâne au fost adaptate la creştinism. Primii călugări creştini care s-au
retras în munţi sau în alte locuri mai izolate, au continuat viaţa asceţilor geto-daco-
traci ktistai, pleistai, abioi. Sihaştrii români, ca şi pusnicii din Orient, au căutat
pacea prin izolare, în vederea unei legături nemijlocite cu Dumnezeu. Acest
sacrificiu deliberat de a locui ca sihastru, fără încălzire, fără nici un fel de confort,
nu a cunoscut-o ascetismul occidental. Stau mărturie sutele de chilii rupestre din
munţii Carpaţi, unele amenajate şi amplificate formând ansambluri cu adevărate
biserici rupestre, precum cea a Peşterii Liliecilor de lângă Mănăstirea Bistriţa din
judeţul Vâlcea, cele de la Cetăţuia Negru Vodă şi a Jgheabului din Corbii de Piatră
din judeţul Argeş, cele de la Nucu şi Aluniş, din judeţul Buzău, din valea Ordincuşii
din munţii Apiseni, de la Ţâpova din Basarabia, chilia lui Daniil Sihastrul...
Şi totuşi unele legături cu vechile tradiţii s-au rupt; sau numai s-au ocultat? Se
vorbeşte de Paradisul pierdut, de Cuvântul pierdut. Oare se poate spune şi Muntele
Sfânt pierdut?
http://www.dacii.ro/congres2005/lucrari/mioara_calusita_alecu_muntele_sfant.htm
 Varful Omu - Bucegi

In Bucegi, in apropierea Virfului Omu, se afla cel mai important Centru energetic-
informational natural al Planetei. Aceasta este parerea cercetatoarei Cristina
Pinculescu, din Bucuresti. Iata, in esenta, citeva informatii despre aceasta teorie.
Existenta”Centrului” este semnalata de toate traditiile stravechi. Astfel, in
ezoterismul musulman este “Muntele Polar”, sau “Muntele QAF”. In India si Tibet i
se spune Shambala, sau “Muntele Meru”. In Occident se vorbeste de “Monsalvat”,
sau “Sediul Graalului” - “acolo unde timpul se preface in spatiu”. La chinezi este
“Muntele Tai” - sediul nemuritorilor. El se mai gaseste si sub denumirea “Axis”, sau
“Cardines Mundi”, “stilpul cerului”, “piramida cosmica”. In Crestinism este “crucea”,
sau “arborele vietii”.
Acest Centru are prioritati cu totul speciale. In lucrarea pe care autoarea a
elaborat-o in urma acestor cercetari (finalizate in 1988) sint descrise mai multe
efecte energetice speciale ale centrului in cauza - surprinse pe pelicula foto,
electronografice si mostre de roca avind proprietati stranii, prelevate de pe virful
respectiv. Aceste probe confirma pe parcursul lucrarii (deosebit de vasta)
activitatea Centrului. Structura energetica a Terrei este mult mai complexa decit se
crede.
Centrul energetic din Bucegi este cel mai important, insa nu este singurul. Mai
exista sase centre energetice de prima importanta (pe linga multe altele
secundare), care sint in corelatie cu acesta, si este posibila localizarea lor pornind
de la cel din Bucegi. Acest”centru”, precum si toate celelalte centre secundare sint
“cheile” care vor da acces “Omului Mare”, care este Umanitatea, la oceanul infinit al
energiei si informatiei cosmice. Pentru intreaga structura a universului nostru,
exista o “cheie”. Aceasta “cheie” apare in traditie sub denumirea de Axis, sau
Cardines Mundi, care nu reprezinta altceva decit locul geometric al centrelor tuturor
structurilor macrocosmice ale Universului nostru si, in acelasi timp, locul geometric
al tuturor universurilor.
Exista un sistem energetic-informational natural, in care totul este in contact cu
totul, facind posibile comunicarea si schimbul. In realitate, centrul din Bucegi
reprezinta o adevarata “poarta” de iesire din universul terestru, el constituind
punctul Planetei Pamint plasat pe acest loc geometric de conexiune universala. Prin
proprietatile pe care le are acest centru ar rezulta ca timpul (a patra dimensiune
terestra) poate fi abolit, deci poate fi controlat, si, in acest caz, viteza luminii
inceteaza de a mai fi o bariera in calea omului spre Cosmos.

In urma cercetarilor a
rezultat ca acest centru are o activitate ciclica (prezentind maxime si minime), cu
perioada de un an. Din datele provenite din traditie rezulta ca aceste cicluri anuale
sint inscrise in niste cicluri mult mai mari, care se intind pe milioane de ani. Un ciclu
complet, in traditia vedica, se regaseste sub denumirea de Mahayuga. Un ciclu
Mahayuga se compune din patru yuga, sau virste ale umanitatii. Aceste patru
perioade nu sint egale. O serie de argumente pledeaza pentru ipoteza ca, incepind
cu anul 1986, intensitatea activitatii cerului a depasit”pragul de latenta”, urmind si
in prezent o crestere accelerata. Zona care contine acest centru este Sanctuarul
principal al Kogayonului, deci “Muntele Sacru” al dacilor. Aflat in Bucegi, el se
compune din 3 trepte supreme de initiere, la care se adauga alte 12, superioare,
precum si numeroase trepte inferioare de “invatatura”, accesibile numai initiatilor.
Teoria prezentata de Cristina Pinculescu la televiziune, radio si in presa a suscitat
un viu interes, cercetatori de renume din intreaga lume aratindu-se interesati de
“straniile fenomene” din muntii nostri.
http://2012en.wordpress.com/2008/10/06/centrul-energetic-al-pamantului-se-afla-
in-bucegi/
Publicat de EM la 02:06

Etichete: bucegi, cehlau, kogaion, munte, retezat, sacru, sfinx

Kogaionon

  Unii cercetători au constatat că sanctuarele dacice sînt poziţionate în vîrfurile unor

triunghiuri dreptunghice.
     Filosofia dacilor se regăseşte în modelul matematic al sanctuarelor de la Sarmizegetusa şi
Racoş.
Dar şi în triunghiurile pe care le formează construcţiile răspîndite pe teritoriul Daciei.
Strămoşii noştri şi-au construit ţara topografic şi geometric proiectînd pe pămînt cerul
înstelat.
    Au construit cu ziduri de piatră bine prelucrate cetăţi pe vîrfuri greu accesibile în munţi.
S-a spus că aceste ziduri erau cetăţi de apărare.
Dar cisternele cu apă, hambarele cu grîne, sanctuarele şi locuinţele sînt dincolo de aceste
ziduri.
    Dacii aveau cunoştinţe solide de astronomie. Dacă unim aceste vîrfuri de munţi, obţinem
triunghiuri dreptunghice, aşezate după un altgoritm cosmic.
Unind punctul unde se află cele 9 piramide de la Şona cu punctul sanctuarului de la Racoş şi
vîrful Omul obţinem un triunghi dreptunghic cu unghiurile de 30 şi 60 de grade.
Pe linia Şona-Omul se află templul dacic de la Şinca Veche, adăpostit într-o peşteră.
    Un alt triunghi, mai mare, are în vîrfuri templul de la Racoş, Vîrful Omul şi cetatea dacică
de la Sarmizegetusa.
 La Racoş se afla un mare complex ritualic al dacilor.
 Linia ce uneşte Cetatea Sarmizegetusa cu Vîrful Omul este denumită marea linie
topografică a dacilor.
Cum va fi aratat acel stralucit popor de acum doua milenii, despre care documentele vremii nu
spun nimic, iar cele care spun s-au pierdut; in schimb, in cele ramase se fac aprecieri
admirative despre faptele sale?
 Cuvintele nu pot reda maretia acestor vremuri si fapte. Ele adeveresc si vor adeveri peste
veacuri vitalitatea si intelepciunea dacilor care, asemenea stejarului, dupa furtuna, s-au
inaltat mai mandru spre soare. Se stie cu certitudine ca dacii erau oameni ai muntilor, priceputi
in arta militara, dar si in alegerea strategica a locurilor cel mai bine protejate, exploatand la
maximum avantajele naturale pe care le ofereau muntii. Herodot a descris poporul dac ca fiind
“cei mai viteji si mai drepti” traci. Curajul soldatilor in lupta era dat de nepasarea in fata
mortii, stiind ca vor ajunge in imparatia lui Zamolxis. Soldatii plecau in lupta strigand numele
zeului si mureau zambind cu numele aceluiasi zeu pe buze.

Kogaionon, Muntele Sacru al dacilor, adica "Cel Sfant", este cel mai probabil in Muntii Bucegi,
acolo unde se afla Vf Omul, Sfinxul care vegheaza un tezaur misterios si sfant, intreaga bogatie
de intelepciune a dacilor, pesterile Ialomicioara si Polovragi, Valea cu Dor, grotele sacre si
inca pline de mister, Axa Cerului, Ialomita care e " apa vie a dacilor", crestele semete si
inaccesibile, curcubee luminoase pe timp insorit, enigmatica " ceata albastra", tunele subterane ...
o zona incarcata de energie " sfanta" unde, se petrec diverse fenomene paranormale,
disparitii misterioase, unde in inima muntelui se afla Marea Sala, un imens flux energetic care
leaga locurile sfinte cu piramidele din Egipt, sau, cu grotele din Iraq, unde e prezenta aceeasi
energie. Muntii Bucegi sunt considerati a fii al treilea Pol Energetic al Pamantului... cat
adevar si cat mister...

Strabon spune ca Muntele Sfint al dacilor, Kogaiononul, se afla linga riul cu acelasi nume. Unii
arheologi (Daicoviciu, Crisan) sustin ca Kogaiononul ar fi in muntii Suryanului, pe Dealul
Gradistii, com. Orastioara de Sus, judet Hunedoara, tara noastra, acolo unde se afla Zona Sacra
a dacilor, construita matematic si geometric cu sanctuare din calcare si andezite perfect
fasonate. Altii vorbesc de muntele Gogu din Retezat, de Muntele Godeanu, din Muntii
Suryanului, de Muntele Gaina din Apuseni, de Virful Omu din Bucegi, de complexul Ceahlau
din Carpatii Rasariteni (in preajma caruia se afla si cetatea dacica de la Bitca Doamnei) etc.

Am aflat, in documentarea noastra ca de fapt Kogaiononul depoziteaza si transmite un mesaj.

El este mai repede marcarea unui eveniment ceresc si pamintesc, eveniment pe care dacii l-au
repetat zidind citeva Kogaionoane asemanatoare.
 Unul din ele, despre care a putut afla si Strabon, era linga un riu destul de mare, la vedere,
pentru uzul intregului popor.
El era aparte de frumos cu datele lui naturale, adica divine.
El era misterios si magnific si dadea posibilitate fiecarui dac sa comunice cu Divinitatea
Suprema.
Acest masiv Sfint trebuia sa fie intr-o zona cu mult cer senin, fiindca Zalmoxis, zeul dacilor,
statea in cer si trebuia sa fie vazut cit mai mult timp de tot poporul (pentru a-si vedea zeul in
zilele ploioase dacii sagetau cerul ca sa alunge norii si se bucarau de venirea noptilor intunecoase
din preajma Craiului Nou).
Tot de pe acest masiv puteau fi admirate curgerea ireversibila a Lumii, inima geografica a tarii
dacilor, principalele evenimente cosmice (rotatia cerului instelat in jurul Polului Nord
Ceresc ... solstiitiile si echinoctiile, crescentele Lunii, miscarea planetelor etc).

Asociatia Respect, in cadrul programului ,, Respect Romania" si-a propus sa realizeze un film
documentar intitulat  ,, Kogaionon" in care sa fie prezentate publicului larg toate aceste locuri
incarcate de istorie si semnificatii.
Filmul va fi insotit de comentarii pertinente ale specialistilor din diverse domenii care au
cercetat acest subiect de-a lungul anilor.

Andrei Vartic
Institutului Civilizatiei Dacice, Chisinau

CERCETAREA MULTIDISCIPLINARA A CIVILIZATIEI DACICE

SI REVOLUTIA GEOMETRICA
lui Sergiu Radautan*, in memoriam

Construita pe un fundament spiritual carpato-danubian primordial (autorul acestei

comunicari a descoperit intimplator in siturile de munte ale dacilor ceramica pictata cu motive geometrice
din cultura Carna) civilizatia dacilor carpatini a atins culmi de dezvoltare spirituala si
tehnologica comparabile cu cele mai dezvoltate civilizatii ale antichitatii tirzii. Admirati,
dar si invidiati de Herodot si Platon ("medicii lui Zalmoxis" , spune Platon, cunosteau arta de a
deveni nemuritor, cea mai jinduita din toate artele omului) , Strabon si Horatiu, dacii au lasat 
mesaje deosebit de importante pentru devenirea lui Homo Sapiens actual: in andezite si
ziduri perfect fasonate, in colosale terasari geometrice, in necercetate, uimitoare
"magistrale de plai", in conducte imense, fabricate industrial din lut ars, conducte ce se
uneau in baza unui singur element matrice, in mostre metalurgice care, sub aspect
tehnologic, intrec nivelul roman, grec, iranian, indian si chinez al vremii. Cercetind
multidisciplinar artefactele dacice inca din 1966

(vezi
S. Radautan, A. Vartic, Enigmele Civilizatiei Dacice, Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1996
S. Radautan, A. Vartic, Civilizatiile antice si cel de-al treilea val, raport prezentat la WORKSHOP WORLD
WATCH 1996, 22-23 martie 1996, Snagov, Romania, book of abstracts
S. Radautan, A. Vartic, Microelectronic Methods in Archaeological Investigation of the Orashtia Mountain
Enigma, International Conference: Advances in Modern Natural Sciences. Kaluga, Rusia, June 24-27,
1997, book of abstracts
A. Vartic, De la sociologia monografica la cea entropica, discurs tinut in Aula Academiei Romane la 19
mai 1995, in A. Vartic, Catastrofa eliberarii, Basarabia, 1996, p. 33-47
A. Vartic, Ospetele Nemuririi, Quo Vadis, nr. 1-3, Chisinau, 1994-95,
A. Vartic, Urban Problems Across Two Millennia, NATO ASI Series, "Scientific and Technological
Achievements Related to the Development of European Cities", Kluwer Academic Publishers, Dordrecht/
Boston/ London 1996;
A. Vartic, From Platon's to Zalmoxis's Academies. NATO ASI Series, "The New Role of the Academies of
Sciences in the Balcan Countries", Kluwer Academic Publishers, Dordrecht/ Boston/ London 1997;
A. Vartic, Armonizarea cu Draganescu, raport pentru conferinta "Modelarea structural-fenomenologica",
Bucuresti, Academia Romana, 17-18 iunie 1998
A. Vartic, Fierul-Piatra, Fierul-Dacii, Basarabia, Chisinau, 1997
A. Vartic, Magistrale tehnologice ale Civilizatiei Dacice, Basarabie, Chisinau, 1998;
A. Vartic, Drumul spre Kogaionon, Basarabia, Chisinau, 1998
A. Vartic, Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger, Basarabia, Chisinau, 1999;  si alte
articole, studii si carti ale autorului)

noi am aratat ca asa zisele "cetati dacice" sint de fapt marcari geometrice si
cosmogonice (noi le numim "topografie cosmogonica") ale unui mesaj  important al dacilor,
mesaj care poate fi citit daca cunoastem realitatile spirituale si tehnologice deosebit de
avansate ale stramosilor nostri.

Reducerea cercetarii acestei spectaculoase civilizatii doar la sapatul arheologic de

rutina, pus si el (mai ales de ideologia imperiala austro-ungara si de cea comunista) in "coada"
civilizatiei romane si grecesti din epocile ce s-au perindat de la Herodot pina la Traian, a
daunat grav intelegerii corecte a genezei poporului romin (istoriografia "oficiala" din Romania,
adica cea care are acces la editarea manualelor de istorie, urmeaza, inca!!! si ideologia istorica austro-
ungara, si pe cea comunista, dar si istoriografia romineasca de la inceput de secol care, in virtutea
cunostintelor arheologice de atunci, credea ca straturi preistorice carpato-dunarene sint un implant tirziu
al civilizatiei cicladice). Metalurgi si topografi, matematicieni si astronomi, entnografi si
lingvisti, medici si ingineri, poeti si filosofi, istorici si chimisti, fizicieni si arheologi trebuie
sa-si uneasca eforturile la nivel national pentru luminarea decenta a trecutului poporului
romin. Spatiul cultural carpato-dunarean nu mai poate fi conceput ca un spatiu spiritual
primitiv creat de valurile de popoare migratoare venite din sud si din est.  Dimpotriva.
Toate popoarele de care au descoperit in spatiul Dunarii case pe fundament,
constructul sacru spatial si geometric, arderea lutului, metalurgia si agricultura, toate
vechi pe aici "de cind ii lumea" ... Popoarele de care reprezinta, posibil, urmele de
relicva ale omului primordial care, ratacit prin fiintare, a pierdut din stralucirea sa initiala,
si a revenit sa se adape la izvoare... Or, stratificarea arheologica demonstreaza cu
probe stiintifice irefutabile ca Homo Sapiens actual a roit in intreaga lume tocmai din
spatiul carpato-dunarean, cum sustine, urmarind vechile mituri si insemne ale indo-
europenilor, si medicul american de origine romina Napoleon Savescu.

Dacii sint, poate, ultimul fir al spectaculoasei civilizatii ne-urbane, rustice, primordiale
balcano-carpato-danubiene si nord-pontice aparuta spontan in Paleoliticul Superior, 
semintie sud-est europeana a lui Homo Sapiens pe care noi am numit-o Homo
Geometricus.

Insemnele geometrice ale acestui om (Unghiul, rombul, spirala, netul, meandrul, triunghiul, M-ul,
Zig-zagul, Oul etc) reprezinta cea mai remarcabila constructie, neintrecuta inca sub aspect
logic, a omului modern.  Noi am numit acest eveniment magistral Revolutie Geometrica
si am urmarit roirea semnelor geometrice in lume, semne ce se imprastie in valuri
civilizatoare tocmai din epicentrul carpato-dunarean. Primele semne geometrice, deci si
primordiale (unghiul, spirala, trei liniile, liniile paralele, stiinta lui 3 si 9 etc) , apar, se pare (spunem
"se pare" din motivele care depind de cercetarea arheologica; nu includem aici, inca, semnele geometrice
de la Molodova, de pe Nistru, din primul sat paleolitic omenesc, din musterian, tot din aceleasi
considerente), la Mitoc, in Romania, pe la anul 26.000 BC. La 18.000 BC gasim unghiul
formidabil utilizat de om in polarizarile si meandrele, orientate vertical si orizontal (Sus -
Jos, Stinga - Dreapta), incrustat magistral (incrustarea pe os este un lucru deosebit de greu
si necesita vaste cunostinte tehnologice) pe pasarile fara cap de la Mezin, din Ucraina.
Putem vorbi apoi de roticelele de socotit de la Cosauti, de pe Nistru (si de satul gravettian
de acolo in care omul taia in creta madone si folosea sania trasa de reni) , de minunile geometrice si
simbolice din complexul Mitoc-Ripiceni sau despre cele de pe artefactele omului ce a
locuit in gravettian pe inaltimile Ceahlaului, si, in fine, de formidabilul "scris" geometric al
omului paleolitic de la Portile de Fier.

Am numit insemnele de la Mitoc-Mezin alfabetul AA (angle alphabet) si am aratat ca el

poate citi majoritatea incrustarilor geometrice din paleolitic si neolitic. La 11.000 ani BC
apare rombul fascinant si enciclopedia geometrica deosebit de profunda de la Cuina
Turcului. Urmeaza o adevarata furtuna de culturi si civilizatii geometrice in bazinul
Dunarii si Grecia Centrala (Schela Cladovei, Lepenski Vir, Sesklo, Starcevo-Cris, Carmanovo, 
Vinca-Turdas-Rast, Hamangia, Gumelnita, Cucuteni etc) care au folosit cu geniu alfabetul
geometric, primordial, al stramosilor din Europa de Sud-Est.

Construind un timeline pe aparitia in straturile vechilor civilizatii a decorului geometric

(care, cum spune M. Eliade, este perfect metafizic), noi am demonstrat ca semnele geometrice
primordiale au ajuns pe la 6.500-6.200 BC in Anatolia si Palestina, pe la 5.500 BC in
Rasaritul Apropiat, pe la 5.000 BC in Turkmena, la 4.500-4.000 BC in Egypt, pe la 3.300
BC in valea Indului si in China si pe la 1.200 BC in cele doua Americi, lucru care
dovedeste ca o istorie geometrica a lui Homo Sapiens ca Homo Geometricus poate fi
scrisa.
Anume limbajul stralucit al insemnelor simbolice geometrice primordiale (tocmai aceste
insemne demonstreaza ca trebuie sa-i numim pe primii sapiensi din Paleoliticul Superior cu termenul
"primordiali", si nu "primitivi"; termenul "primordial", propus inca de batrinul Lao Tzu, este mult mai bine
armonizat cu descoperirile arheologice recente), utilizat ca model de calcul al posibilitatilor reale
ce rasar din noianul imens al posibilitatilor naucitoare pe care le creaza spiritul (aparut si
el spontan intr-un timp care poate fi astazi "masurat" cu artefactele geometrice descoperite in stratificari),
folosirea acestor insemne si pentru depozitarea informatiei, si pentru transmiterea ei,
dar si pentru intelegerea profunda a locului omului in paradoxalul concert cosmic, au dat
posibilitate fiintei si sa fiinteze decent pe Pamint, si sa-si gaseasca locul in Devenirea
Universala, (care, de multe ori, daca nu chiar in majoritatea absoluta a cazurilor, nu incape nici in teoria
evolutionista, nici in logica causistica, ci isi devora sansele heisenbergian, facind surfing pe un vector
paradoxal, poate cuantificat ireversibil, adica entropic, de armonizare acum cu resursele de fiintare ale
Cosmosului, armonizare care sare mereu, imprevizibil sau foarte greu previzibil, ca electronul in nucleu,
din starile evolutive si causistice in cele de probabilitate, de multe ori in cele de foarte putina probabilitate)
(lucru pe care il stia si omul de la Mitoc, si cel de la Mezin, si cel de la Cuina Turcului, si cel de la Danceni
si Turdas, si cel de Cucuteni, dar si Rig-Veda, si Lao Tzu, si Platon, si dacii si multe alte semintii
preistorice si istorice, sau personalitati istorice).

Or, tocmai revolutia geometrica, realizata de sapiensul sud-est european in Aurignacian

si Gravettian, mult inaintea "revolutiei neolitice" matriarhale, roirea insemnelor
geometrice in intreaga lume din bazinul primordial al Dunarii, al primului fluviu sacru al
omenirii, demonstreaza stiintific ca Presedintele si Fondatorul societatii "Dacia Revival",
organizatorul acestui Prim Congres International de Dacologie (cu participarea
puternica a altui om deosebit, care este doctorul George Paunescu), medicul Napoleon
Savescu din New York, are dreptate atunci cind sustine cu atita prospetime ca poporul
carpato-danubian a cucerit intreaga lume.

* Sergiu Radautan, academician, fizician, prim rector al Politehnicii din Basarabia, director al Institutului
de Fizica Aplicata din Chisinau, Vice-Presedinte al Academiei din Republica Moldova, membru al
Academiei Romane si al multor societati stiintifice din intreaga lume, doctor honoris causa al mai multor
universitati, co-organizator al echipelor multidisciplinare de cercetare a civilizatiei dacice, cercetator al
civilizatiei dacice pina in ultima clipa a vietii.

Misterele Ceahlaului: Fenomene paranormale pe muntele lui   Zamolxis

Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu

respiratia privitorului, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie
datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin
inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile
senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe
tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau
de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.La orele rasaritului,
deasupra Ceahlaului se produc jocuri de lumini unice si
inexplicabile. Localnicii vad deseori aparitii misterioase pe cer si
descopera pe pasunile din jur cercuri perfect trasate, pe care le
pun pe seama altor fiinte din Univers. Cei din vechime considerau
muntele ca fiind salas al zeului Zamolxis, iar cei de astazi spun ca masivul este strabatut de cea
mai puternica axa energetica a globului pamântesc.

Salasul zeilor comparat cu Muntele Athos

Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfânt Kogaion, unde traia
marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu suprem al dacilor locuitori pe acele
meleaguri.Legenda spune ca Dochia, fiica lui Decebal , a ales drept loc de refugiu din calea
romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a
rugat divinitatii si  s-a prefacut in stana de piatra. Stânca Dochiei strajuieste si astazi masivul,
fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a mâinii omenesti, asemeni Sfinxului.
Martial povesteste despre „muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii
nostri daci –n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramânt in fata altarului cel mare sa lupte
contra gigantilor”. La spusele grecului se adauga o legenda care circula si azi printre localnicii de
la poalele Ceahlaului si care istoriseste ca plaiurile acestuia au fost locuite cândva „de un neam
de uriasi, grozav de inalti si de tari, care au fost in cele din urma infrânti de urgia cereasca”.
Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si
crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra.
Astazi,  prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul
este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. si poate ca acest
lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei
porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt,  locuri de inchinare
catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul
Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune
(Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu
prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar
numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care,
in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii
ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din
tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la
sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile
Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului.
Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea
Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba.
Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul
nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in
vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga
de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene
optice inexplixabile. in prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele
vârfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma
naturala imensa, având forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit
Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vârfului
Toaca se produce un fenomen optic care dureaza doar câteva minute si pe care localnicii l-au
numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o
luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi
de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se
datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale
globului pamântesc.

Varful Toaca, o piramida cu baza patrata

La aceasta teorie trebuie adaugat ca vârful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are
aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod
natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii
piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al
aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intâmplatoare
coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra
cultura Cucuteni, datând din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la
iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor
piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. in zilele noastre, localnicii din zona
Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Tit
Tihon este  renumit profesor de matematica in Roman si autor al unor carti de specialitate, deci o
persoana  a carui credibilitate poate fi pusa greu la indoiala. Originar din Bicaz, localitate aflata
la poalele masivului Ceahlau, el se afla in vizita la parinti si a fost martorul unei aparitii
luminoase pe cer, chiar in noaptea revelionului acestui an. Profesorul Tihon a surprins fenomenul
cu ajutorul unui telefon mobil dotat cu camera foto, insa imaginea de o calitate extrem de slaba
nu le-a permis specialistilor, ulterior, sa stabileasca daca este vorba de un obiect neidentificat
aflat in zbor sau de o simpla reflexie optica. Alti localnici declara, cu mâna pe inima, ca vad
deseori fâsii de lumina strabatând padurile Ceahlaului. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii
asemanatoare, sustinând ca vad, in miez de noapte, când se duc la rugaciune, ploi de luminite
albastre pogorându-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui
Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impânzesc masivul
Ceahlau.

Zona Ceahlaului, vizitata de extraterestri

In vara acestui an, la Trifesti, localitate aflata in zona in care poalele Ceahlaului se pierd pe
coame de dealuri, au aparut peste noapte nu mai putin de cinci cercuri perfect trasate pe islaz,
sub forma unor inele, fiecare având, cu o regularitate uimitoare, diametrul de 20 de metri si
grosimea de 50 de centimetri. Incredintati ca satul lor fusese vizitat de OZN-uri, oamenii locului
si-au facut cruce, apoi au chemat autoritatile si specialistii in domeniu. La fata locului au venit
reprezentanti ai Agentiei pentru Protectia Mediului si ai organizatiei “Romanian UFO Network”.
Acestia au luat probe ale solului ars, au facut masuratori, analize si fotografii, insa nu au reusit sa
dea o explicatie plauzibila fenomenului. Faptul a fost catalogat ca inexplicabil, la fel cum au fost,
sunt si inca vor fi catalogate toate celelalte fenomene care fac din Ceahlau si din imprejurimile
sale un veritabil tarâm al misterelor de nepatruns.

Piramidele dacilor de la Tirgu-Frumos

Data publicarii: 06/08/2001

Acestea au o inaltime de 14 metri si diametre de 120 de metri. Specialistii ieseni spun ca

movilele sint unicate nu numai in Romania, ci si in Europa.

Europa se poate mindri de acum inainte ca are si ea piramidele ei, precum Egiptul. Acestea sint
la o aruncatura de bat de orasul Iasi, in comuna Helesteni, de linga Tirgu-Frumos, si au fost
descoperite in luna iulie de o echipa de cadre didactice si studenti de la Universitatea "Al.I.Cuza"
si Universitatea din Bari (Italia). Nu sint niste piramide din piatra, precum cele egiptene, ci din
pamint. "In luna iulie ne-am propus sa descifram enigma celui mai mare complex arheologic din
zona, din satul Movileni. Acesta este format din doua movile uriase de circa 14 metri inaltime
fiecare si cu diametre de 120 de metri, legate printr-un val de pamint", spune prof.dr. Nicolae
Ursulescu, seful Catedrei de Istorie veche de la Universitatea "Al.I.Cuza", cel care a coordonat
lucrarile de pe santierul arheologic.

Se estimeaza ca 100 de oameni au muncit cel putin trei ani la piramide

Valul de pamint ce leaga cele doua movile este lung de 120 de metri, lat de aproximativ 50, inalt
de sase-sapte metri, lungimea axului principal al complexului fiind de 270 de metri. Valul de
legatura intre movile a fost sapat de aceasta echipa pe tot parcursul lunii iulie, cercetatorii
realizind ca este vorba de o necropola, cel mai probabil construita de geti in secolele V-IV
inainte de Hristos. "Sustinem aceasta ipoteza deoarece in apropiere se afla cetatea getica de la
Crivesti, comuna Strunga. Movilele sint prezentate in «Repertoriul arheologic», existind
mentiuni despre ele inca din Evul Mediu", spune profesorul Ursulescu.

Desi cu cele 50 de milioane de lei pe care le-au obtinut de la Ministerul Culturii cercetatorii nu
si-au permis sa sape inca movilele, ci doar valul, acestia si-au format deja o imagine. Movilele
adapostesc, asa cum cred specialistii, mormintele (bazileicele) conducatorilor geti din zona
(tarabostes). Alte movile descoperite in zona releva ca aici era necropola aristocratiei getice, ce
rezida la Crivesti. Pentru constructia acestor movile, realizate din straturi succesive de pamint
negru si argila, specialistii estimeaza ca 100 de oameni, in conditii optime, au lucrat cel putin trei
ani, fiind vorba de echivalentul a 7.500 de vagoane de pamint.

Sapaturile au fost sistate pentru ca banii s-au terminat

Din cauza munitiei ce abunda in acest monument arheologic, ce a ramas din timpul celui de-al
doilea razboi mondial cind reprezenta un punct de observatie pentru trupele romano-germane,
sapaturile nu au putut inainta prea mult. Arheologii se asteapta sa gaseasca la baza movilelor
constructii funerare din piatra, cu morminte de incineratie sau de inhumare ale conducatorilor
geti: "Asa cum spune si Herodot, la intrare erau depuse, in urma sacrificarii, si alte personaje
apropiate conducatorului: cea mai vrednica dintre sotii, pentru care era o onoare acest sacrificiu,
sclavi sau cai", adauga prof.dr. Nicolae Ursulescu. Prin dimensiuni si conceptia arhitectonica,
cele doua movile, vizibile de pe drumul Iasi-Tirgu Frumos, au ajuns sa fie comparate cu
celebrele piramide: "Ar putea fi considerate niste piramide ale Moldovei, fiind unicate nu doar in
Romania, ci chiar in Europa", spune prof.dr. Nicolae Ursulescu. Pentru elucidarea completa a
misterului de la Movileni, acesta estimeaza insa ca este nevoie de inca patru, cinci ani de
cercetari. Dupa o luna de sapaturi cu excavatorul, pentru ca finantarea s-a terminat, movilele au
ramas inca intacte. (Mirela CORLATAN)

adauga trimite articolul prin versiune

comentariu e-mail printabila

Probejenia (6 august), sărbătoare a muntelui

August 5, 2008 by Mădălina Möwis

Data de 6 august este consemnată în calendarul cre(ş)tin – ortodox ca Schimbarea la faţă, denumirea ei
din popor fiind însă cea de Probejenia sau Probajini. Şi în acest caz o sărbătoare iudeo-creştină, total
străină, a fost plasată în mod intenţionat peste o tradiţie autentică locală, veche din moşi-strămoşi,
pentru a-i altera sensurile. Este cu atât mai grav cu cât este vorba chiar de hierofania muntelui sacru al
dacilor, Ceahlăul, Kogaionon-ul din Moldova!

În prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, se produce un fenomen optic nu doar unic ci şi
spectaculos: sub lumina răsăritului, umbrele vârfurilor Toaca şi Piatra Ciobanului formează, timp de
peste 80 de minute, o hologramă naturală imensă, sub forma unei piramide perfecte. Este vorba de ceea
ce se cunoaşte sub numele de Umbra Piramidei. Dar nu numai atât: aceasta debutează cu apariţia spre
vest, timp de câteva minute, a Căii Cerului, având aspectul unui nesfârşit drum întunecat, mărginit în
stânga de un parapet luminos, ce leagă Pământul de Cer. Ne putem cel puţin imagina cât de importantă
este şi a fost încă din vremuri imemoriale sacralitatea acestui fenomen, dovadă vie fiind păstrarea în
tradiţia muntelui Ceahlău a sărbătorii anuale a urcatului pe munte.
Umbra Piramidei

Interesant este şi faptul că spre est de Ceahlău pornea aşa-numita Cale Sacră, ce ajungea la Cheile
Bicului, în sud-estul oraşului Chişinău, de unde continua spre est şi era marcată printr-o linie de megaliţi
amintită şi de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu Exampeos-ul menţionat
de Herodot. Acelaşi autor afirmă că „cel mai înalt multe al Moldovei este Ceahlăul şi dacă acest munte
ar fi fost cunoscut poeţilor vechi, el ar fi fost tot atât de celebru ca şi Olimpul, Pindul sau Pelia.” Nu numai
el, ci şi Gheorghe Asachi, consemnează faptul că acest munte sacru este vizibil de la foarte mare
depărtare: „Corăbierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui munte de la Capul Mangaliei
şi până la Cetatea Albă. Locuitorul de pe ţărmul Nistrului vede Soarele apunând după masa acestui
munte, iar păstorul nomad, după ce şi-a iernat turmele sale pe câmpii Bugeacului, se întoarce către casă
având în vedere vârful Pionului sau Ceahlăului, întocmai precum o corabie se orientează după lumina
farului ca să intre în port.”

Mai mult decât atât, chiar în anul 1988 a fost lansată ipoteza existenţei unei piramide construite sau
cioplite în vârful Toaca, ipoteză susţinută de numeroase dovezi geologice, arheologice, cartografice,
fotografice ş.a.m.d. Pornind de la harta topografică a muntelui Ceahlău, este recunoscută baza piramidei
– un pătrat cu latura de 290 de metri – precum şi direcţiile diagonalelor şi axelor principale, după cum se
observă în figură. În
urma cercetărilor se relevă faptul că axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,5 grade, direcţie ce
nu corespunde totuşi cu răsăritul de Soare din data de 6 august, dar corespunde perfect celui din 23
august 2000 î.e.n. (faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului
Mare din aceeaşi dată). Diferenţa de 17 zile dintre cele două date calendaristice se explică foarte simplu
prin mişcarea de precesie a Pământului, reflectată în schimbările calendaristice ce au avut loc în e.n. Ziua
sfântă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sfântul Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul
Soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată
primăvăratică din 23 aprilie (Sfântul Gheorghe, despre care am vorbit într-un articol precedent). Dovezi
în plus pentru alinierea solară a piramidei ce formează vârful Toaca sunt cele trei piramide din piatră,
înalte de 40 de metri, decopertate în vara anului 2003 în comuna Heleşteni – Movileni, judeţul Iaşi, a
căror aşezare geografică este similară aceleiaşi direcţii solare R2, cu o abatere de 0,5 grade faţă de
azimutul de 73,5 grade.

Iată şi o legendă care păstrează foarte multe informaţii relevante cu privire la sărbătoarea străveche a
Probejeniei:

Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriaşi, popor de oameni grozav de înalţi şi
de tari. Şi-au adus cu dânşii nişte vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, şi-i păşunau toată vara pe
plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus şi miază-zi, spre
Valea Jitanului, care de atunci şi până acum aşa îi spune.

Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri şi bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată
şi un băiat. Aceştia, luând puţinii bouri ce erau feriţi de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Şi
numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi
oamenii dinspre soare răsare. Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi
mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau miraţi cum se ridică zi de zi
aceste piscuri prea măreţe. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini,
numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot
cuprinsul muntelui. Şi peste ceasuri, când mândrul soare şi vânturile limpeziră hăul, c-un stânjen se
săltase Ceahlăul…

După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriaşi şi nici o mişcare în
munte, s-au urcat pe culme şi i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii. Le-au
zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au
adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua
aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor
uriaşi.

Şi iaca aşa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca,
printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul
Urieşilor…

Vârful Toaca văzut dinspre Jgheabul cu Hotaru

Un alt aspect demn de notat este semnificaţia oronimului Pion, numele vechi al Ceahlăului, pronunţat de
locuitorii de la poalele muntelui ca Pion sau Peon, ceea ce subliniază conservarea numelui datorită unei
interdicţii religioase, atâta timp cât pronunţia respectivă este cu totul singulară într-o arie în care toate
cuvintele începute cu „pi” se pronunţă „chi”. Conform utilizării limbii egiptene vechi, cuvintele pi şi on se
traduc prin casă, respectiv coloană. Pion înseamnă astfel Casa Coloanei, adică exact ceea ce pare să
reprezinte complexul Toaca (casa) – Panaghia (coloana). În plus, cuvântul panaghia are în limba greacă
semnificaţia de sfântă.

În sprijinul legendei mai sus amintite stau şi unele dovezi etnografice. Balada Mioriţa a fost culeasă de
Vasile Alecsandri din gura unui baci Udrea de la o stână de pe muntele Ceahlău, aceasta fiind prezentă în
peste 1000 de variante nedescifrate încă istoric. După Al. Odobescu are „tonalităţi de bocet”, după C.
Brăiloiu, „afinităţi cu cântecul de înhumare”, iar după Ovidiu Bîrlea „este o colindă de doliu”. Mirificul
Kogaion din Ceahlău poate fi locul sau altarul de adunare religioasă desemnat de versurile „ Pe-un picior
de plai,/ Pe-o gură de rai”. În balada populară, document filosofic ancestral, se îmbină cultul morţii şi-al
nemuririi, specific geto-dacilor, cu elemente de arheo-astronomie precum în „Soarele şi luna,/ Mi-au
ţinut cununa…/ Păsărele mii/ Şi stele făclii!”. Ca baladă funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2),
„Pe l-apus de soare”, care reprezintă în acelaşi timp şi descreşterea poziţiei răsăritului de soare.

Panaghia

În calendarul popular, data de 6 august delimitează hotarul dintre vară şi toamnă, începând ca din
această dată frunza codrului să pălească, să-şi schimbe culoarea, iarba să nu mai crească, iar apele să se
răcească, de unde şi interdicţia rituală impusă omului de a nu se mai scălda în apa râului. La fel şi omul
se schimbă la faţă, nu mai este înnegrit de arşiţa verii, chipul lui începe să se albească. Astfel natura,
omul, cosmosul, toate îşi schimbă înfăţişarea, mersul, mişcarea pregătindu-se pentru trecerea la marele
anotimp al iernii. În acest context de încetinire a ritmului naturii şi al vieţii, „Schimbarea la faţă a
Mântuitorului” nu este decât o falsă tradiţie, creştină de altfel, care nu are nimic de a face cu tradiţiile
autentice indo-europene, care îşi păstrează profundele semnificaţii în legende şi balade populare,
precum cele amintite mai devreme. Acolo stă ascunsă adevărata spiritualitate şi nu în legendele „sfintei”
scripturi iudeo-creştine! Faptul că tradiţiile autentice au convieţuit fragmentar cu cele false nu
reprezintă absolut nici o scuză pentru cele false, care trebuiesc descoperite şi îndepărtate, până vom
ajunge la semnificaţia originară a sărbătorilor din folclorul local. Probejenia reprezintă de fapt o mare
schimbare sau trecere în altă condiţie, ce are repercusiuni asupra tuturor, inclusiv asupra sufletului
omenesc. Conform tradiţiei actuale, omului i se impune lepădarea de „greşelile” trecute, drept pentru
care există obiceiul ca în această zi sfântă oamenii certaţi în cursul anului să se împace. De asemenea,
purificarea presupune restabilirea echilibrului între cele două lumi, cea de aici şi cea de dincolo, o
invocare şi pomenire a sufletelor celor morţi prin străvechiul obicei al Moşilor (reflectat şi în legenda de
mai sus).

Acum sunt pomeniţi Moşii Schimbării la faţă, la care „coliva din struguri” era ofranda sacră simbolică din
aceste poame ale verii, care începeau să se coacă. Prima boabă nouă de strugure luată în gură („boabă
nouă în gură veche”) era ca o împărtăşanie ce înlesnea comunicarea cu morţii neamului şi dădea
speranţa vieţuirii pentru cei rămaşi în „lumea albă”. Atât strugurele cât şi peştele care se mănâncă în
această zi sunt simboluri ale reînvierii, schimbării, prefacerii şi continuităţii. De pomană se mai dădeau şi
miere de albine (aliment ritual) şi primul must. În zonele preponderent viticole are loc ritualul sfinţirii şi
binecuvântării strugurilor, după care ofranda sacră este sfinţită (în biserică, în cazul creştinilor, oamenii
luând apoi câte un bob ca „anafură”). În zonele nordice, în care strugurii sunt mai rari, se face „coliva de
faguri de miere” şi se bea ţuică cu miere (sau hidromel).

Plantele de leac culese în această zi (avrămeasa, împărăteasa, leuşteanul, usturoiul), precum şi

crenguţele cu fructe (alune, prune), sunt socotite a avea mare putere de vindecare pentru unele boli ale
verii.
Piatra Ciobanului, Vârful Toaca şi o parte din schitul intrus

În condiţiile în care avem la îndemână documente din folclor, cât şi fenomene cosmice vizibile cu ochiul
liber, care atestă tradiţia străveche, precreştină, a sărbătorii Schimbării la faţă, de fapt a Urcatului pe
munte, chiar este o absurditate să ne fofilăm în tradiţia falsă impusă de creştinism şi să evităm să vedem
spiritualitatea sa autentică. Faptul că în prezent muntele Ceahlău, străvechi centru religios, suferă de pe
urma îmbinării elementelor creştine cu cele precreştine (fapt ce se observă în mod clar în toponime, asta
ca să nu mai vorbim de schitul „răsărit” în mod subit chiar la limita Rezervaţiei Ştiinţifice Ocolaşul Mare,
zonă strict protejată) nu este o scuză pentru tolerarea elementelor creştine. Ceahlăul este şi va rămâne
un munte sacru al dacilor (şi al indo-europenilor), care nu au fost niciodată iudeo-creştini!

Posted in Cultura generala, Istorie şi Politică, Tradiţie şi Spiritualitate | Tagged crestinism,

cre(s)tin, Probejenie, Probajini, Schimbarea la fata, 6 august, intrus, Umbra Piramidei, Ceahlau,
sacralitate, Panaghia, Toaca, Piatra Ciobanului, Egiptul Antic, piramide, piramida din Ceahlau,
Kogaionon, Moldova, uriasi, sarbatoarea muntelui, vremuri imemoriale, stramosi, daci, cultul
stramosilor, traditii autentice | 10 Comments

Inginerul Vasilie Nikolic a experimentat efectele misterioasei piramide de la Piteşti, pe vremea când
Elena Ceauşescu credea că aceasta purifică doar apa.

La cei 80 de ani ai săi, inginerul Vasilie Nikolic povesteşte neobosit despre două din importantele sale
subiecte de cercetare: efectul de piramidă şi tratarea apei cu ioni de argint. În România, iniţiatoarea
cercetărilor privind efectul de piramidă a fost, încă din anul 1975, doctorul în biologie, Mărioara
Godeanu. Cu 20 de ani în urmă, ea a reuşit să ridice o piramidă înaltă de 18,8 metri şi cu latura de 23 de
metri, în cadrul staţiei de epurare a apei din Piteşti.

Construcţia a fost aprobată chiar de Elena Ceauşescu, ea fiind convinsă de consilierii săi, „oameni cu
spirit inovativ“ - după cum i-a caracterizat Vasilie Nikolic, că piramida va ajuta la epurarea apei. Însă
inginerul a descoperit că aceasta poate fi folosită şi în industria alimentară.

Locul în care se petrec fenomene inexplicabile

Curios din fire, Nikolic, împreună cu doi tehnicieni de-ai săi, o femeie şi un bărbat, au plecat la Piteşti,
într-o deplasare de documentare, la iniţiativa dr. Godeanu. Odată ajunşi acolo, cei trei au fost invitaţi să
observe efectele reale care se petreceau în interiorul piramidei.

Astfel, celor trei li s-a cerut să păşească pe treapta a XI-a a unei scări care urca spre vârful interior al
construcţiei. Acest nivel corespundea cu prima treime din înălţimea oricărei piramidei, loc unde se
petrec fenomene inexplicabile încă. Concret, dr. Godeanu i-a cerut asistentului Nikolic să plimbe mâna
de la stânga la dreapta, paralel cu pardoseala, cu ochii deschişi, apoi cu ei închişi.

Dacă atunci când tehnicianul avea ochii deschişi, mâna sa descria o mişcare perfect paralelă cu solul, în
momentul când acesta îi închidea, mâna sa se mişca la fel ca atunci când ar fi întâlnit obstacole
nevăzute. La rândul său, inginerul Nikolic a ţinut mâna dreaptă întinsă pentru câteva secunde, timp în
care braţul aproape că i-a amorţit total. Însă, de efectul cel mai palpabil a avut parte „Rodica“,
tehnicianul din echipa lui Nikolic. Femeia a cunoscut o modificare definitivă a ciclului menstrual, la ceva
timp după ce păşise pe cea de-a XI-a treaptă. „Ştiţi dom’ inginer, piramida asta mi-a modificat ciclul“, îi
mărturisea femeia, după ce s-au întors în Bucureşti.
 
Toate aceste fenomene l-au determinat pe şeful Laboratorului de Tehnologii Neconvenţionale să
studieze mai aprofundat efectele de piramidă.
 
Salamul a mucegăit mai repede sub piramidă

După ceva timp de la incidentul din Piteşti, inginerul a aflat că, sub o piramidă care respectă anumite
principii de construcţie, majoritatea alimentelor nu se degradează, ci se deshidratează. Mai mult, prin
rehidratare, alimentele îşi recapătă în mare parte însuşirile iniţiale. „Am făcut astfel de experimentări cu
preparate din carne, perisabile (lebăr, ficat, crenvurşti) care s-au uscat sub piramidă în timp ce probele-
martor au intrat în putrefacţie“, a declarat cercetătorul.

La fabrica de salam din Salonta, ing. Nikolic a aplicat cercetarea efectelor de piramidă asupra batoanelor
de salam uscat. A construit o piramidă din lemn, cu înălţimea de 1,88 metri, în camera de acoperire a
mezelurilor cu mucegai. „În mod normal, în cinci zile, salamul era acoperit de mucegai. Însă, batoanele
puse sub piramida suspendată au prins mucegai în patru zile“, a spus cercetă torul. Mai mult, inginerul a
descoperit că deasupra piramidei efectul era invers - procesul de acoperire fiind încetinit. „Era ca şi când
ar fi existat o piramidă imaginară, inversată“, a precizat Nikolic.
 
Microbii din apa dobrogeană

Tot pe vremea lui Ceauşescu era în vogă exportul de apă minerală. Fiindcă munţii Harghitei erau departe
de portul Constanţa, mai marii vremii s-au gândit să exploateze sursele de apă... din Dobrogea. Numai
că, acolo, terenul poros permitea microbilor să se infiltreze uşor în sol, chiar şi în apa de mare adâncime.
„Laboratorului meu i s-a dat sarcina de a găsi o modalitate de distrugere a microbilor din apă. Cum eu
eram împotriva unei astfel de aberaţii, dar nu aveam ce să fac, m-am apucat de treabă“, spune cu
mâhnire în glas cercetătorul. Acesta a construit o instalaţie care producea circa 4 mc de apă concentrată
în ioni de argint. Produsul a fost apoi dispersat în apa ce urma să fie exportată. Treaba a mers,
bineînţeles, până când străinii au început să testeze mai atent apa şi să descopere resturi de microbi
distruşi de compus. „Dispăruseră microbii, nu şi produşii lor. Eu le spusesem, dar n-au înţeles“, a conchis
cercetătorul.
 
EXPERIMENT

Murături argintate

În anul 1984, Vasilie Nikolic a introdus într-un borcan din sticlă

câteva legume spălate în prealabil în apă rece (roşii, morcovi,
ardei capia şi castraveţi) peste care a turnat apa cu ioni de
argint folosită în Dobrogea. A închis apoi ermetic borcanul.
Conţinutul este vizibil nealterat, cu toate că nu s-au folosit nici
agenţi de conservare şi nici tratament termic. De asemenea,
Nikolic a reuşit să alunge şobolanii dintr-o fabrică de pâine, introducând un prelungitor de la ţeava de
eşapament a maşinii în gaura de acces a rozătoarelor în incinta fabricii. I-a scăpat astfel de stresul
otrăvurilor pe cei care conduceau acea fabrică de pâine.

un alt sfinx
Înscrisă de: Iosif Chiran   
 Data publicării: 10 Iul 2007, vizualizări: 2138

Localizare geografica : România, Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI, Cheile Nerei Album (slid
Echipament folosit: Panasonic
Descriere: In sfarsit am (re) gasit sfinxul pe care regretatul Emilian Cristea il fotografiase in Cheile Nerei la,, Fo
29 iulie 2008

Tabara initiatica Rarau-Pietrele Doamnei (EM)

In luna iulie 2008, intre datele 18 – 20, a avut loc “Tabara Initiatica Rarau –
Pietrele Doamnei”.

Muntii Rarau – Gimalau fac parte din muntii Bucovinei, fiind situati in nordul
Carpatilor Orientali, in bazinele hidrografice superioare ale Moldovei si Bistritei.
Sunt marginiti la nord de Campulung Moldovenesc si de Obcinele Bucovinene,
reprezentate de Obcina Mestecanisului si Obcina Feredeului, spre est de Obcina
Voronetului, iar spre sud-vest de Muntii Stanisoarei. In sudul lor se afla muntiii
Bistritei, in sud-vest depresiunea Tara Dornelor, strajuita de masivul vulcanic al
Calimanului; in vest Obcina Suhardului si muntii Bargaului, iar spre nord-vest se
profileaza la orizont crestele alpine ale muntilor Rodnei.
Muntii Rarau-Gimalau sunt delimitati la nord-vest de valea Putnei si de saua sau
pasul Mestecanisului, care le separa de Obcina Mestecanisului, apoi la nord de valea
Moldovei. Spre rasarit, fata de Obcina Voronetului, cele doua masive sunt limitate
de vaile a doua paraie: Sandru si Slatioara. Spre sud-est, dincolo de aliniamentul
valea Chiril - curmatura Prislopului - paraul Hogea se desfasoara culmile prelungi
sle muntilor Slatioarei.
La este, valea Bistritei Aurii constituie limita spre Obcina Suhardului, iar la sud, de
la confluenta cu raul Dorna, valea Bistritei separa cele doua masive de muntii
Bistritei. Bazinul depresionar Pojarata si depresiunea Campulung Moldovenesc se
inscriu in aria geografica a muntilor Rarau-Gimalau, delimitandu-l de Obcinele
Bucovinei.
In aceste limite, muntii Rarau-Gimalau au suprafata de circa 375 kmp. Altitudinile
maxime se afla in muntele Gimalau (1857m) si in muntele Rarau (1651m).

.
.

Ca in fiecare vara s-au adunat din toate colturile tarii circa o suta de maestri la
chemarea maestrului lor Melfior Ra (http://melfior-ra.ro/) pentru a participa la
tabara initiatica.
Romania este o tara binecuvantata de Dumnezeu. Ea este Anahata Pamantului si
Gradina Maicii Domnului. Muntii Rarau- Pietrele Doamnei fac parte din Triunghiul de
Lumina impreuna cu muntii Retezat si Sfinxul din muntii Bucegi. Melfior Ra –
calator astral – ne-a spus ca aici, in Rarau-Pietrele Doamnei se afla o baza a
navelor extraterestre ale comandantului Asthar Sheran. De asemenea, in plan
subtil deasupra Pitrelor Doamnei se afla o nava energetica care masoara permanent
vibratiile Pamantului si ale omenirii. La adresa
http://exploziacurcubeului.blogspot.com/ vei gasi o pictura in acuarela cu variante
computerizate ale Pietrelor Doamnei - fata lor nevazuta.

Peisajul este mirific. Cabana unde am fost cazati este

inconjurata de munti impaduriti cu brazi si foiase iar Pietrele Doamnei stau
maiestos de straja peste aceste locuri de rai. Parfumul florilor de munte, al iebii
crude si al padurii te invaluie si te imbata cu mireasma proaspata de ozon.

.
In aceasta feerie verde plina de lumina soarelui ce-si trimetea din inalt razele calde
spre noi, intr-o atmosfera inaltatoare si plina de bucurie ne-am desfasurat
activitatile intr-o poienita in forma de inima din apropierea cabanei. Tot timpul am
fost asistati de Entitatile de Lumina din zona si din alte spatii dimensionale, fratii
nostri din subtil, care au avut grija sa ne trimita o raza de Lumina in cercul iubirii
pe care il formasem.
In poienita-inima unde s-a desfasurat workshopul era amplasat complexul
piramidal compus din: piramida, obeliscuri, soarele, crucea energetica, diadema lui
Tuthankamon si baghetele magice.

In prima zi s-au invocat Zeii zonei, s-au facut comunicari de catre participanti
privind trairile lor spirituale sau noutati despre terapiile complementare pe care le
practica, dansuri initiatice. La cabana a avut loc lansarea cartii: “Misterul Pasarii
Maiastre – trairi spirituale” scrisa de Nicoleta Pasat. Ne-a povestit pe scurt cum a
ajus sa scrie aceasta carte – copilul ei spiritual care a fost “botezat” in aceasta
atmosfera inaltatoare si plina de voiosie. Nasa din plan subtil a fost Fecioara Maria,
nasa din plan fizic a fost Melfior Ra, iar mesenii au fost participantii, fratii sai intru
Lumina cu care a impartasit aceasta bucurie.

Seara intr-o atmosfera de veselie frenetica s-a desfasurat “Carnavalul Bucuriei”, cu

parada costumelor, dans, ras cu lacrimi, veselie, bucurie. Ne simteam minunat,
fericiti, inviorati si nu doream sa ne despartim mergand la culcare dar stiam ca a
doua zi ne asteapta un program la fel de bogat.

.
Aceasta noua zi a inceput cu pelerinajul initiatic la Pietrele Doamnei pe drumul prin
padure. Iata relatarea acestui drum facuta de Nicoleta Pasat:
“Am pornit cu totii pe poteca intr-o liniste deplina, se auzea doar suierul usor al
vintului cu miros de brad ce ne mingiia fetele, aveam sentimentul ca era o forma de
salut al muntelui, fata de noi!
Poteca te ducea printre brazi si stinci, drumul devenea tot mai abrupt, trupurile
erau supuse unui efort intens si inimile bateau cu putere. Ma intrebam in sinea
mea: oare doar efortul depus este cauza acestor batai intense ? si am primit
confirmarea ca nu.
Era si bucuria reintilnirii si comunicarii ce zecile de ENTITATI de LUMINA, cu fratii
nostri in corpuri energetice care vegheaza aceste locuri sacre ale pamantului
romanesc. Dansau in jurul nostru bucuroase ca le-am urmat chemarea de a pasi in
imparatia lor.
Iata-ne in sfirsit pe platoul cel mai inalt al muntelui Rarau. Doamne , cita
minunatie! Este Raiul pe Pamint si noi il tot cautam, uitasem ca se afla in jurul
nostru si in inimile noastre!
Eram atit de aproape de CER ! Ma simteam UNA cu CERUL si PAMINTUL ! Aveam
sentimentul ca sufletul meu putea cuprinde in el Totul , Cer, Pamint si Oameni., de
fapt eu eram o particica ce formam intregul.
Am meditat si am spus rugaciuni tacute, fiecare cum a simtit in inima lui.
Am emis din inima mea Pace, Iubire, Armonie si Lumina catre intregul Univers.Am
inchis ochii si am incercat sa intind mainile catre Cer, sa ating Cerul, si am simiti ca
Sinele meu spune: Nico , cerul este si in tine..!
Din acel loc puteam privi maretia imprejurimilor iar in fata noastra, se ridicau
semete spre cer Pietrele Doamnei.Privind la ele simteai si tu dorul de Inalt, parca iti
spuneau: acesta este drumul spre Lumina, spre Inalt.
Am coborit apoi pe o alta poteca printre stinci catre Baza Pietrelor Doamnei,si ne-
am indreptat spre Cabana Rarau cu o bucurie nemarginita, incarcati de energie si
lumina.”

.
La intoarcerea de la Pietrele Doamnei ne-am adunat in poienita-inima continuindu-
ne activitatile: dansuri samanice, salutul soarelui, comunicari si impresii din
pelerinajul la Pietrele Doamnei. Seara tarziu a fost aprins un foc de tabara ca in
povesti. Flacarile rosiatice dansau de bucurie in jurul bradului central invaluindu-l in
limbi jucause. Din cand in cand, tasneau scantei ce se inaltau la cativa metri
inaltime impreuna cu panglici aurii de flacari ce luminau noaptea intrecandu-se cu
stelele ce straluceau pe cerul senin. Luna plina, inconjurata de un frumos halou
opalescent, ne privea cum cantam plini de voie buna, cum recitam poezii pline de
haz si se minuna de focul nostru de tabara alaturi de cateva nave care survolau pe
cer. Placerea de a dansa in jurul focului au avut-o si Entitatile de Lumina care au
participat alaturi de noi la muzica bucuriei.

Din pacate a venit si ultima zi de tabara. Ne-am strans din nou in poienita-inima
unde am salutat soarele, am dansat dansul de transmutare a karmei ca om, dar
armonizaind si vietile in care am fost mineral, planta sau animal, ne-am miscat in
ritm de toba in dansul samanic si am incheiat cu dansul Lotusului cel mai sublim
dintre dansuri. Formam impreuna o imensa corola de Lotus care se unduia in adiera
vantului, fiecare petala (noi) inaltindu-si privirea si inima catre Soare, catre
Divinitatea sa si catre Mama/Tata Dumnezeu, multumind pentru aceste zile
minunate petrecute in mijlocul Naturii de pe Pamant si la distanta de un gand fata
de fratii nostri de dincolo de voal din Imparatia Cerului.

Toti plecam imbogatiti sufleteste si trupeste cu trei zile de energie christica ce a

venit din Inalt, de ozon oferit cu generozitate de padurile ce inconjoara Pietrele
Doamnei si bucuria de a fi impreuna atatia Lucratori in Lumina ce simt si gandesc
ca UNUL, care si-au daruit mintea, sufletul si corpul Divinitatii devenind canale de
Lumina intre Cer si Pamant.
Aici, in poienita-inima, am deschis un Portal de Lumina prin care Iubirea Divina
curge in valuri de curcubeu spre centrul Pamantului vindecandu-l si inaltandu-l spre
a deveni o Stea Albastra ce va straluci in Uni

vers alaturi de celelalte surori ale sale.

( cititi poezia "Albastru" la adresa: http://pulberedestele.blogspot.com/ )

Noi, Oamenii Ingeri, locuitori ai Planetei Albastre, Flori de Lotus cu radacinile

ancorate in Pamant, cu tulpina in aer si florile cu fata spre Soare, suntem autorii
acestei inaltari spre dimensiuni mai inalte a Pamantului ajutati de fratii de dincolo
de voal, din toate spatiile si dimensiunile.

PACE, LUMINA, IUBIRE

EM