Portretul lui Neculai Isac este un portret dual, cel din incipit fiind

diferit de cel din final.

In tinerete, Neculai Isac este descris de comis ca fiind „Voinic şi
frumos - şi rău”. De asemenea se pot observa trasaturile sale de romantic
„Bătea drumurile, căutându-şi dragostele”.
Inca de la inceput, Neculai Isac ne este prezentat in ipostaza unui
fost donjuan, posedand trasaturi fizice specifice unui ideal masculin. “.
Obrazu-i smad cu mustăcioară tunsă şi barbă rotunjită, cu nas vulturesc
şi sprâncene întunecoase, arăta încă frumuseţă şi bărbăţie”.
Totusi, in portretul sau fizic se regaseste un element ce invoca
tristete, amintind de un eveniment nefericit. ” Ochiul drept stâns şi închis
îi dădea ceva trist şi straniu.”
Ideea unei suferinte ascunse este sugerata si de catre replica
Comisului Ionta ” De când ne-am despărţit însă, văd că ai pierdut o
lumină”.
Spre final, portretul fizic al personajului se schimba radical,
Neculai Isac fiind cuprins de tristetea trecutului. „. Obrazul drept, boţit
spre ochiul stors, parcă era încleştat şi pecetluit pe totdeauna într-o
durere. Iar ochiul cel viu, mare şi neguros, privea ţintă în jos în neagră
fântână a trecutului.”
Lipsa miscarilor faciale si privirea fixata denota totodata puternicul
impact pe care trecutul sau l-a avut asupra lui, schimbandu-i starea de
spirit.