Basmul cult este specia narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare

ale unor valori simbolice cu o actiune care implica fabulosul si care infatiseaza
parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.

Harap-Alb este personajul principal şi eponim din basmul lui Ion

Creangă,”Povestea lui Harap-Alb”, caracterizat în mod direct de către narator şi
celelalte personaje dar mai ales în mod indirect, prin vorbele şi faptele sale, modul
în care relaţionează cu celelalte personaje şi prin atitudinea pe care o adoptă în faţa
numeroaselor provocări cu care se confruntă pe parcursul acţiunii.

Pe parcursul actiunilor, Harap-Alb evolueaza, dobandind calitatile potrivite

pentru a deveni monarh. Mezinul craiului este chiar de la inceput imatur, lipsit de
initiativa, descris de cersetoare ca fiind “boboc”,”craisor”. Acesta este de asemenea
emotiv si sensibil, trasatura ce reiese din secventa „Fiul craiului cel mai mic,
făcându-se atunci roş cum îi gotca, iese afară în grădină şi începe a plânge în inima
sa, lovit fiind in adancul sufletului de apasatoarele cuvinte ale tatalui sau”.

Secventa podului este o secventa definitorie in evolutia personajului, podul

fiind un spatiu cu valoare simbolica, reprezentand inceperea aventurii sale
initiatice. Podul leagă sfârşitul împărăţiei de începutul unui spaţiu enigmatic,
nesfârşit, ameninţător, plin de păduri şi drumuri întortocheate, ce sugerează în cod
mitologic obstacolele şi labirintul.

La proba podului, Harap-Alb isi arata pentru prima data curajul dar si
ascultarea fata de Sfanta Duminica, primind binecuvantarea tatalui sau, fiind
caracterizat direct de acesta prin secventa “Fatul meu, bun tovaras ti-ai ales, de te-a
invatat cineva, bine ti-a priit, iara de-ai facut-o din capul tau, bun cap ai avut.
Mergi de-acum tot inainte, ca tu esti vrednic de imparat.”

Calitatea principala a protagonistului este bunatatea, de care da dovada in

repetate randuri, inca de la inceput. Primul act de bunatate al lui Harap-Alb este
banul oferit cersetoarei, urmat de comportamentul sau fata de albine si furnici.

La intalnirea spanului, Harap-Alb da dovada de naivitate, neascultand sfatul

tatalui si cazand prada viclesugului din secventa „ Fiul craiului, boboc în felul său
la trebi de aieste, se potriveşte spânului şi se bagă în fântână, fără să-i trăsnească
prin minte ce i se poate întâmpla. Şi cum sta el acolo de se răcorea, spânul face
tranc! capacul pe gura fântânii.”
 Fantana, simbol al spatiului transformator, ii ofera lui Harap-Alb noua sa
identitate. La iesirea din fantana, protagonistul primeste numele oximoronic Harap-
Alb si ii jura credinta Spanului printr-un juramant profetic ce prezice finalul operei.

Dupa numeroasele probe prin care acesta trece, Harap-Alb isi dovedeste
calitatile de lider, conducand cei 5 giganti telurici, de razboinic, omorand cerbul, si
de om cu un cod moral, respectand pana la final juramantul facut Spanului.

In finalul operei, reinvierea lui Harap-Alb reprezinta completarea probelor

de initiere, dobandind toate trasaturile unui bun monarh. Astfel, Harap-Alb isi
insuseste rolul de renovator mundi, cum este considerat de catre Vasile Lovinescu,
aducand pace in cele trei taramuri.

Din punct de vedere fizic, naratorul nu oferă multe informaţii despre

aspectul lui Harap-Alb. El este caracterizat în mod direct de către verişoarele lui:
“Şi din ceasul acela, au început a vorbi între ele (…) că Harap-Alb, sluga lui, are o
înfăţişare mult mai plăcută.”

In opinia mea, Harap-Alb este un personaj rotund, apropiat oarecum de un

cadru real. Harap-Alb nu poseda trasaturi supranaturale iar maturizarea sa este un
proces intalnit in cadrul vietii reale. Calitatile morale pe care acesta le poseda ii
ofera oportunitatea unui destin maret pe care acesta il urmeaza. Totusi, Harap-Alb
nu este un personaj ideal. Acesta face greseli specifice oamenilor de rand, nu are
intotdeaunda initiativa si, in cadrul actiunii ii sunt surprinse numeroase defecte.

In concluzie, consider ca Harap-Alb este un protagonist ce defineste foarte

bine realul si pune in evidenta imperfectiunile native ale oamenilor.