Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dintre cuvintele pe care avea grija sa le repete de cate ori avea ocazia sindicalistilor - numiti in
anii 30, de o parte a presei americane si nu numai, rebeli, anarhisti sau comunisti.
VULPOIUL. In 1936, dupa incercari nereusite de a converti sindicatul soferilor intr-o uniune,
o intalnea pe poloneza Josephine Poszywak si se casatorea cu ea. Doua case modeste si doi
copii - Barbara si James Jr, carora le depana povestea sa preferata: cea despre "Freddie
Vulpoiul", care se descurca in orice situatie. Asemanarea cu realitatea nu era pur
intamplatoare. Hoffa adora vanatoarea si pescuitul si, de multe ori, era insotit in aventurile
sale prin paduri si pe lacuri de membri din staff-ul sindicatului. In 1953, Hoffa devenea
presedintele Conferintei Centrale a Teamsters. Autoritatile americane erau cu ochii pe el,
deoarece zvonurile despre unele intalniri de taina cu capi ai Mafiei si de amestec in crima
organizata incepeau sa capete contur.
De-a lungul activitatii sale, Hoffa a avut de-a face cu multe personaje din acest mediu: Santo
Perrone, Joseph (Scarface Joe) Bommarito, Frank Coppola, Jimmy Quasarano si Peter Vitale
(amestecati in afaceri cu narcotice), Carlos Marcello (seful Mafiei din New Orleans), plus alti
gangsteri ale caror nume inghetau sira spinarii. Un amanunt picant: cand Hoffa a descoperit ca
sotia sa a avut o aventura cu mafiotul Tony Cimini a apelat la seful direct al acestuia, Joe
Zerilli, boss-ul mafiei din Detroit, pentru a-l chema pe Cimini "la ordin", departe de
Josephine.
SFARSITUL. Imperturbabil, Hoffa mergea mai departe: scapa de acuzatiile de violenta si
frauda, infrunta investigatorii in anii 50-60. Putin mai tarziu, spinul din spatele sau va purta
numele Kennedy (aici samburele de adevar). Anchetele si acuzatiile de mita, privare de
libertate si alte ilegalitati curgeau. Condamnarile, la fel: intai doi ani, achitare, apoi opt,
urmati de schimbarea sentintei in "afront la legile federale". In martie 1967, Hoffa va intra pe
portile inchisorii federale Lewisburg, pentru a ispasi 13 ani de inchisoare. Refuza din toate
puterile sa paraseasca sefia Teamsters.
Presedintele Nixon i-a acordat clementa lui Hoffa in 1971, chiar inainte de Craciun, dar
lucrurile se schimbasera radical in cei cinci ani cat statuse acesta in inchisoare. Mafia ii gasise
deja inlocuitor: il voia la pensie. Dupa ce a scapat de la inchisoare, primul gand al lui Hoffa a
fost de a relua controlul sindicatului pe care il crease. In cele din urma, in 1971, si-a anuntat,
nu fara regrete, retragerea.
Dupa disparitia sa, in 1975, familia, politia, fosti membri ai sindicatului, toti au fost convinsi
ca a fost ucis, probabil, de Mafie. Una din supozitiile FBI era ca a fost ucis pentru a nu
recastiga sefia Teamsters. Hoffa a fost declarat mort in 1982, dar cazul a ramas deschis. In
1995, James P. Hoffa - fiul, in prezent presedinte al Teamsters, si Barbara Crancer - fiica - au
participat la un serviciu religios dedicat special memoriei tatalui lor. Si-au prezentat omagiile
mai mult de 2.000 de persoane, atrase parca de ciudata putere a controversatului lider, chiar si
dincolo de moarte.
Miron Cozma Derna, județul Bihor) este un inginer miner, care a condus Sindicatele
miniere din Valea Jiului. El a fost organizatorul celebrelor mineriade. Este supranumit de
opinia publica "Luceafarul huilei". El este cel mai bine cunoscut pentru rolul său în
conducerea minerilor din Valea Jiului în 1991 la revoltele (Mineriade), care au răsturnat
guvernul reformist al lui Petre Roman. În luna ianuarie 1999 Cozma a condus o altă serie de
proteste mineri, cauzate de intenția guvernului lui Radu Vasile de a închide minele din Valea
Jiului care aduceau statului mari pierderi de bani. Intenționând să facă presiuni asupra
guvernului, Cozma și minerii lui au început marșul spre București. Minerii s-au ciocnit cu
Jandarmeria în localitatea Costești, județul Vâlcea; aproximativ 70 de mineri și 100 de
jandarmi au fost răniți și un miner a murit. Curând după aceea, prim-ministru Radu Vasile a
purtat discuții, care au durat cateva ore cu Miron Cozma la Cozia și au convenit să pună capăt
marșului și retragerea minerilor spre Valea Jiului.
La începutul lunii februarie a aceluiași an, cu toate acestea, Cozma a fost condamnat
de către Curtea Supremă de Justiție la 18 ani de închisoare pentru implicarea sa în mineriadele
din anul 1991. Acest lucru a determinat un marș rapid a nouă mineri spre Bucuresti. De
această dată, forțele speciale au intervenit și realizat dispersarea minerilor la Stoenești, Olt.
Cozma și locotenenții săi au fost capturați de către poliție. Miron Cozma însuși a fost dus la
închisoare Rahova pentru a-și ispăși pedeapsa. Miron Cozma este un personaj foarte
controversat, atât în interiorul cât și în afara din Valea Jiului. El este considerat de unii a fi un
protejat al fostului președinte Ion Iliescu. El a fost grațiat de președintele Ion Iliescu pe 15
decembrie 2004, cu doar câteva zile înainte ca termenul său final în calitate de președinte să
fie încheiat, dar grațierea aceasta a fost revocată în 16 decembrie, ca urmare a protestelor
împotriva deciziei. Președintele Traian Băsescu la sosirea sa în funcție a spus că această
anulare de grațiere a fost un succes al societății civile, al democrațiilor europene și al Statelor
Unite, care au protestat vehement. Cu toate acestea, el a fost eliberat din închisoare în iunie
2005, când anularea grațierii lui a fost atacată în instanță de către Curtea de Apel București. În
septembrie 2005, a fost condamnat de către Curtea Supremă de români pentru un mandat de
10 ani pentru mineriada din ianuarie 1999. Toate sentințele s-au suprapus, în așa fel încât, din
iunie 2006 a fost condamnat la o pedeapsă de 13 luni în închisoare. Pe 2 iunie 2006, cererea
lui Miron Cozma va fi eliberat pe cuvânt de onoare a fost respinsă de către Comisia
Penitenciarului Rahova. Un tribunal din București a respins 2 săptămâni mai târziu recursul
Universitatea "Lucian Blaga", Facultatea de Stiinte- catedra de Psihologie
Program de master: CCC
Miron Cozma a fost în sfârșit eliberat din închisoare pe 2 decembrie 2007, primind
restricție de intrare în Petroșani sau București. După ce a părăsit Rahova, a zburat la
Timișoara să se întâlnească cu familia și prietenii. El a declarat în interviurile sale că anumiți
politicieni ar fi trebuit sa fie încarcerați, precum și, de asemenea, adăugând că „Spiritul lui
Miron Cozma Nu moare!”1