FIȘĂ DE DOCUMENTARE

Elementele topografice ale terenului

Concret – pe teren se măsoară elementele liniare (distanţe orizontale şi verticale) şi

unghiulare (unghiuri orizontale şi verticale), formate din punctele topografice şi elementele
de referinţă.
Considerăm două puncte topografice A şi B, de pe teren, materializate sub o formă
oarecare (ţăruşi de lemn sau metal, borne de beton, etc.).
Referitor la aceste puncte distingem următoarele elemente topografice:

Elementele topografice ale terenului în plan vertical:

 aliniamentul AB – o linie sinuoasă, definit de linia ce uneşte

punctele topografice A şi B, linie conţinută în planul vertical ce trece prin aceste
două puncte;
 distanţa înclinată LAB – este linia dreaptă ce uneşte puntele A şi B;
 distanţa redusă la orizont DAB – este proiecţia în plan orizontal a
distanţei înclinate şi este distanţa ce o vom reprezenta pe hărţi şi plnuri;
 unghiul de pantă αAB – este unghiul făcut de linia terenului natural
cu proiecţia sa în plan orizontal,este un unghi vertical;
 unghiul zenital ZAB – este unghiul făcut de verticala locului cu linia
naturală a terenului şi este tot un unghi vertical;
 cotele punctelor A şi B – HA şi HB – sunt distanţele pe verticală de
la planul de nivel zero la planurile orizontale ce trec prin punctele A şi B;
 Elementele topografice ale terenului în plan orizontal
 unghiul orizontal ωAB – este unghiul diedru dintre planele verticale
ce trec prin două aliniamente AB şi AC;
 distanţa redusă la orizont DAB – definită mai sus;
 orientarea topografică θAB – este unghiul orizontal făcut de direcţia
nord geografic şi direcţia AB măsurat în sensul acelor de ceas, de la nord spre
aliniamentul dat;

θAB-este orientare directa

θBA-este orientare inverse si se calculeaza cu urmatoarea formula:
θBA = θAB ± 200 g

daca,
dacă θAB<200 atunci θBA = θAB + 200
g g

dacă θAC> 200 atunci θCA = θAC - 200

g g

Suprafaţa de nivel "zero" este nivelul mediu al mărilor şi oceanelor, faţă de care
se determină altitudinile (cotele) punctelor de pe suprafaţa pământului. Nivelul mediu se
determină cu ajutorul unuor aparate speciale cu înregistrare grafică (medimaremetre şi
medimaregrafe), situate pe malul mărilor şi oceanelor.
 Suprafaţă de nivel – este suprafaţa normală în fiecare punct al ei la direcţia
verticalei corespunzătoare forţei gravitaţiei: prin fiecare punct de pe suprafaţa pământului
se poate considera că trece o suprafaţă de nivel.
Altitudine sau cotă absolută (Z, H) – este distanţa pe verticala punctului
exprimată în m, cuprinsă între suprafaţa de nivel "zero" şi suprafaţa de nivel ce trece prin
punctul considerat.
Diferenţă de nivel ( z şi h ) – se mai numeşte cotă convenţională sau relativă,
fiind o înălţime raportată la o suprafaţă de nivel diferită de suprafaţa de nivel "zero", fiind
problema principală în măsurătorile nivelitice.

Prin aceste determinări se va afla cea de-a treia coordonată a unui punct: H.
Cotele se determină faţă de suprafaţa de nivel zero, sau faţă de o suprafaţă de
referinţă aleasa aleatoriu.
Tot prin determinări nivelitice vom afla şi diferenţele de nivel dintre două puncte A
şi B: ΔHA-B.
Diferenţa de nivel este o distanţă pe verticală dintre două puncte prin care trec
două suprafeţe de nivel.

2. Un punct pe suprafaţa terestră poate fi definit de trei tipuri de coordonate:

 coordonate geografice BA şi LA – latitudine şi longitudine
 coordonate rectangulare -absolute (X ,Y,H)
-relative δx,δy)
 coordonate polare D şi θ - distanţa redusă la orizont şi orientarea

3. Unităţi de măsură pentru unghiuri

În topografie se folosesc ca unităţi de măsură gradele noi (centesimale).
Un grad centesimal (1g), reprezintă a 100 parte din unghiul drept (D) sau a 400 – a
parte din cercul întreg (C).
1g = D/100 = C/400
Submultiplii: 1g = 100c (minute centesimale);
1c = 100cc (secunde centesimale).
 Majoritatea instrumentelor de măsură în topografie sunt divizate în grade
centesimale.
4. Orientarea unei direcţiei
Orientarea (θ) este unghiul orizontal măsurat în sens topografic (spre dreapta sau în sens
orar) de la direcţia axei X până la o direcţie oarecare.

Din figura 1 se observă că orientarea θ (unghiul pe care îl face direcţia nordului cu

segmentul de dreaptă 1-2) se obţine pe cale trigonometrică:
tgθ = Δy1-2 / Δx1-2
Δy1-2 = y2 – y1
Δx1-2 = x2 – x1
Cadranul cercului topometric în care se află orientarea este dat de semnele
diferenţelor de coordinate:
CADRAN Δx1-2 Δy1-2
I + +
II - +
III - -
IV + -

FORMULE DE CALCUL (TABEL1.)

CADRAN
I θfinal = θcalculator
II θfinal = θcalculator + 200G
III θfinal = θcalculator + 200G
IV θfinal = θcalculator + 400G
Considerând că se utilizează calculatorul ştiinţific (de buzunar sau cel din sistemul
de operare Windows), pentru calcularea orientării θ se procedează astfel:
 - se calculează diferenţele de coordonate, ţinând cont de semnele acestora: ΔX =
X2 – X1 şi ΔY = Y2 – Y1 (se scade valoarea coordonatei punctului de plecare din
valoarea coordonatei punctului de sosire);
- se calculează valoarea tangentei: tg θ = ΔY/ΔX;
- se efectuează la calculator operaţia arctg, obţinându-se o valoare pentru
orientare pe care o numim în continuare „θcalculator”;
- în funcţie de semnele diferenţelor de coordonate (ΔX, ΔY), deci de cadranul în
care se află orientarea se vor efectua următoarele calcule (tab. 1) pentru a obţine
valoarea orientării θ corecte (finale).
Atenţie!
☻ Valorile ΔX şi ΔY se introduc în calculator cu semnele lor (+ sau – ), astfel
încât calculatorul să ofere rezultatul corect pentru valoarea orientării (θcalculator).
De semnul θcalculator se va ţine cont în calculele