Sunteți pe pagina 1din 11

Fiind interesat de istorie, niciodata un am fost de acord cu teza oficială a "romanizarii" dacilor.

Eu
m-am considerat dintotdeauna dac și mă mândresc cu acest lucru . Nu-mi pot imagina că un popor își poate
abandona limba și să adopte alta așa, la "ordin" , în doar câțiva ani (164 !!!). Un popor nu-și lasă limba decât
în cazul în care dispare. Si dacă pornești de la o premisă falsă nu ai cum sa ajungi la adevar. Datorită acestei
"teorii" care nu stă în picioare, unii "istorici" ca Roesler, Haraszti, etc. susțin teza că noi am venit din
Balcani, iar dacii au fost exterminați în masă. Ei vin cu argumente solide împotriva tezei romanizarii,
comparând provinciile romane în funcție de timpul de dominație :

Provincia Anul cuceririi Anul evacuării Anii de stapânire

Illyria & Dalmatia 168 î.d.H. 476 d.H. 644

Epirus & Achaea 168 î.d.H. 395 d.H. 563

Macedonia 146 î.d.H. 395 d.H. 541

Thracia 46 î.d.H. 395 d.H. 441

Moesia 44 î.d.H. 395 d.H. 439

Pannonia 10 î.d.H. 408 d.H. 418

Dacia 107 d.H. 271 d.H.. 164(!)

O logică simpla demonstrează de ce nu poate sta în picioare aceasta teorie. În Britania romanii au
stat 500 de ani și britanicii nu sunt latini; în Ardeal ungurii au stat 1000 de ani și limba nu ne-au schimbat-o,
așa cum n-au schimbat nici limba macedonenilor (aromânilor, cuto-vlahilor), nici grecii, nici romanii, nici
turcii, nici bulgarii. Singurii care-i întelegem suntem noi-romanii .
Având convingerea ca limba dacilor n-a murit am încercat să-mi explic de ce limba noastra se
aseamana atât de mult cu latina. Exista doar o explicatie - ei sunt urmașii dacilor și tracilor nu invers.
Nicolaie Densusianu spunea în lucrarea "Dacia preistorica" ca limba "latina vulgară" pomenită de istorici era
limba marelui neam al tracilor, iar latina, era o "tracă literară". El spunea că romanii la Sarmisegetusa n-au
avut nevoie de tălmaci.
Cum vă explicați că țăranii daci/comati au putut învăța atât de bine limba latina, încât să realizeze
cea mai unitara "latină" cunoscută, pe care nici însuși latinii nu au fost în stare s-o realizeze măcar în Italia,
la ei acasă. În Italia există și astăzi dialecte ca cel Toscan, Lombard, Calabrian ori Sardinian, care-i fac să nu
se înțeleagă între ei. Se estimeaza că ar fi cca. 1500 de dialecte în Italia. Acest lucru dovedește că Italia n-a
fost "romanizată" la ea acasă. Atunci cum explicăm "romanizarea" Daciei, de catre legiunile romane care
erau recrutate de pe tot cuprinsul Imperiului ? Ei nu știau să vorbasca bine latina, dar să-i învețe și pe alții,.Să
nu uităm și faptul că Dacia a fost ocupată doar 14%. Ce i-a obligat pe dacii liberi să se "romanizeze"? O
situatie similară se întâlnește și în alte țari europene precum Franța, Spania, Marea Britanie, Germania, în
care locuitorii comunică între ei prin intermediul limbii literare, învățată în școala. În România situația stă cu
totul altfel. Toata populația țarii este capabilă să comunice prin limba însușită de mic copil acasă în familie.
Convingera mea este că dacii erau urmașii aryenilor , acei proto-europeni, din care s-au desprins
toate popoarele indo-europene.Mai bine de jumătate din lexicul limbii române l-am moștenit direct de la acei
proto-europeni, pelasgi, traco-danubieni.Latinii au fost traci și ei, o spun poeții și istoricii lor.
Vergilius (70-19 î.d.H.) în celebrul său poem epic "Aeneida" l-a imortalizat ca erou principal pe
tracul Eneas supraviețuitor al razboiului greco-troian, care ar fi emigrat în peninsula Italică, fiind
intemeietorul poporului roman.
Arborele tracic număra peste 200 de triburi, esențiale fiind cele ale Dacilor, Geților, Ramanilor
(întemeietorii Troiei), Bessilor (metalurgiști), Latinilor etc.
Dio Casius a spus "și iarăși să nu uitam că Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian
și Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci".
După Mircea Eliade, numărul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200
("Dicționar al Religiilor", pag. 265).Prof. Dumitru Bălașa a alcatuit un tabel al acestora numărând nu mai
puțin de 150 de ramuri tracice (vezi "Țara Soarelui" sau "Istoria Daco-României", ed. Kagaion, 1997).
Herodot (425 î.C.) considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume,
după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți" (Fontes, I, 65). În 1786 W. Jones a intuit și afirmat
proveniența sanskritei, elinei si latinei dintr-o "limbă matcă". De atunci numeroși cercetători s-au străduit să
reconstruiască această limbă "matcă", generând doua teorii care susțin două origini: limba indo-europeană,
pe de o parte și limba aryană pe de altă parte ( localizată in Europa preistorică).
Cercetatoarea americană Marja Gimbutas, profesor la Universitatea din Los Angeles, California,
spune:" România este vatra a ceea ce numim "vechea Europă", o entitate culturala cuprinsa între 6500-3500
î.d.H., axată pe o societate matriarhală, teocratică , pasnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat
societățile indo-europene patriarhale, de luptători, din epocile Bronzului și Fierului. A devenit de asemenea
evident că această straveche civilizație Europeană precede cu câteva milenii pe cea Sumeriană, făcând
imposibilă ipoteza conform carea civilizația razboinică și violentă a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie
de pe glob" .
Nu de mult s-a publicat teoria evoluției speciei umane în funcție de vechimea cromozomială și s-a
ajuns la concluzia că "prima femeie" a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaș a fost în nordul
Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanică și spațiul Carpato-Danubian.
Profesorii Leon E. Stover și Bruce Kraig în cartea " The Indo-european heritage "( apărută la
Nelson-Hall Inc.,Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606) vorbesc la pagina 25
despre Vechea Europă, a mileniului 5 î.d.H., care-și avea locul în centrul României de azi.Studiile de
arheologie modernă a Universităților americane ne îndreptățesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca
vechime.
Studiile cromozomiale la nivel de mitocondrii utilizând metoda PCR (polimerase chain reaction) pot
determina originea maternă a unor mumii vechi de sute și mii de ani. Astfel, de la Nicholas Wade/ "Science
Time"/New York Time/ 2.05.2000 aflăm că oamenii de știință studiind ADN-ul matern moștenit din
generație în generație, au putut urmări traseul cromozomial al speciei umane, mergând până la originea ei și
ajungând pur și simplu la acea pereche primordială, la "Adam si Eva".
Americanii își redescoperă istoria;studiile cromozomiale recente demonstrează migrația omului
preistoric spre America nu din Africa ci din Asia. Dr. Wallace descoperă că aproape toți indienii americani
au o mitocondrie care aparține ramurilor pe care el le numeste: A, B, C și D. Această migrare s-a produs din
Asia acum 35.000 de ani, cu o singura excepție, a unei "Eve" (ramura feminina X) venită din Europa, de
undeva din nordul spațiului Carpato-Dunărean. (5)
Iată ce spune dl. N. Savescu în lucrarea"Noi nu suntem urmașii Romei" la pag.113:"În anul 2000
(i.d.H.) triburi de origine europeană, autonumindu-se Arieni (în sanscrita Arya=nobil), invadează partea nord
vestică a Indiei.Originea acestor triburi europene este încă discutată: unii îi consideră de origine greacă,
germană, celtă, dar cei mai mulți cred ca erau de origine "latină"- datorită înrudirii multor cuvinte sanskrite
cu cele "latine".Cercetări făra reproș au stabilit, după îndelungate căutări, că singurul SPAȚIU care răspunde
condițiilor din vechea literatură vedică, este cel Carpatic, în care învățații de la Universitatea din Cambridge
plasează sub titulatura "Ancient India" faza primara a Culturii Vedice. (E.J.Rapson "The Cambridge History
of India -pag.65 - 76).
În 1993 la Editura Barnes & Noble Books apare lucrarea lui V.Gordon Childe "The History of
Civilization - The ARYANS". Autorul expune în această carte(pagina176-177) o hartă a distribuției
Aryenilor în timpul primei lor apariții din care reiese clar amplasarea acestora în spațiul Carpato- Dunărean,
între Carpați și Nistru precum și între Carpați și Peninsula Balcanică. Acești invadatori arieni aveau o
organizare tribală, care avea în fruntea fiecarui trib un Rege/ Rajah , a carui funcție era ereditară. Viața de
familie era dominata de:
a.TATA (Pitar în sanskrită - nu va sună cunoscut acest cuvânt ?/ cel care aduce "pita"- ,Vater
în germană și Pater în latină) .
b.MAMA (Matar în sanskrită, Mutter în germană, Mater în latină și Mitir în greacă) se
bucura de o oarecare libertate, având autoritate asupra copiilor și servitorilor.
Aceasta populatie Aryană - albă, se suprapune populației locale negroide, fără însă a se amesteca cu
aceasta, divizând societatea indiană-hindusă in 4 clase sociale numite CASTE:
1.Casta Peroților - Brahmanii, Aryenii
2.Casta Domnitorilor și Războinicilor - Ksatriya
3.Casta Negustorilor și Țăranilor - Vaisyas
4.Casta Servitorilor - Sudras care "asudau" muncind pentru primii.
Casta cea mai importantă era cea a Brahmanilor, a celor "născuți de doua ori", a doua naștere era
considerată în cultul Arian inițierea . Literatura sacră se împarte în doua mari grupuri:
1) Auzită, stiuta - shruti (se pronunță "asruti" - traducerea fonetică este foarte asemanatoare:
"stiuti"..."sruti".)
2) Scrisă - smrti - în sanskrită.
Textele din literatura "Shruti" se bucura de cea mai mare autoritate, ele fiind considerate ca
transmise oamenilor de catre ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA
VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si UPANISADELE.Cuvantul "vede" or "vid" în sanskrita ,
înseamna "a cunoaste", "a vedea" (cu ce limba din lume seamana... va las pe dumneavoastra, sa
descoperiti!)
Primele 4 colectii contin imnuri dedicate unor zeitati, în timp ce UPANISADELE, contin gândiri
speculative, filozofice, în cautarea permanenta a realitatii absolute. Comparative cu scrierile oricarui mare
filozof contemporan, ele contin instructiuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt în numar de
108, dar mai cunoscute sunt numai 10 din ele. Pentru curiozitate sa vedem cum începe fiecare, chiar traduse
în engleza /cartea "the Uppanis Hads" - Editura Barnes & Noble Books):
"OM (KATHA)...
May Brahman protect us,
May He guide us,
"OM- PEACE, PEACE, PEACE..."
Singurul cuvânt care nu a putut fi "tradus" din sanskrita în engleza, a fost "OM" -cuvânt "de
neanteles" în "toata lumea"... Sa fie chiar asa?! Iar în prefata lucrarii autorul ni-l explica: "OM" - symbol of
Brahman or God - is to hindus Divine ... and has a solemn resonance, indefinitely prolonged." Cuvântul OM
simbolizeaza legatura dintre fiinta suprema si materie, este cuvântul pronuntat în templele hinduse cu
respect, cei ce-l rostesc stând în picioare.
Dar cuvântul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva îl aveau si stramosii nostri? SUCIDAVA (orasul
zeului SUCI)... MOLDAVA (tinutul zeului MOL). Cuvinte înainte fara nici un înteles, încep sa-si capete o
explicatie. Sa fie oare si alte cuvinte "asemanatoare"? Cuvântul "IAMA", nu este cunoscut în limba româna
curenta ... dar figureaza într-o expresie proverbiala, foarte frecventa: "a da iama-n vite (cu sensul de a
raspândi moarte-n vite) - "IAMA" este domnul si judecatorul mortilor în religia vedica."
Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie/Bucuresti/Hhotel Intercontinental, domnul
profesor doctor în istorie Augustin Deac vorbea despre Codex Rohonczy, o cronica daco-romaneasca,
însumând 448 pagini, scrisa în limba româna arhaica,"latina vulgara"cu alfabet geto-dac. Pe fiecare
pagina se afla scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care
prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este de la dreapta la stânga si textul se citeste de
jos în sus. Descoperim ca în bisericele vechi, daco-românesti, cultul ortodox se exercita în limba "latina
vulgara", chiar pîna în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greaca si slavona.
Codexul cuprinde mai multe texte, ca Juramântul tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite în fata ostasilor
vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica privind viata voievodului Vlad,
care a condos Vlahia între anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor,
însotit de note muzicale etc.
Atunci sa nu te revolti si sa te întrebi : " De ce institutiile de specialitate ale Academiei Române au
ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-româna, latina
dunareana" într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor ?
Faptul ca NOI suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nici decum o ruda marginala, abia
acceptata, ar trebui sa ne faca sa ne mândrim si nu sa cautam contra argumente.
Istoricii si lingvistii nostrii ne spun: "Romanizarea Daciei nu a însemnat nimicirea localnicilor, ci
asimilarea lor." Dimpotriva, noi am asimilat tot ce a trecut peste noi. Ovidiu, acest "paene poeta getes," în
una din ale sale "Epistoles ex Ponto" (IV, II, 21, 22) scrie: "Si quis in hac lipsum posuisset Homerum, esset,
crede mihi, factus et ille Getes!" sau în traducerea libera a lui Camilar: "Homer, adus în locu-mi, el, marele
poet, / Cu timpul ca si mine ar fi ajuns un get."Crede mihi! zice Ovidiu, el care i-a cunoscut bine si care a si
scris elegii în limba lor, desi la început nu-i placeau acesti "barbari pletosi."
Sunt atâtea dovezi, istorice, arheologice, si lingvistice, încât numai cine nu vrea nu le vede.
Iata ce spune dl. Mihai VINEREANU(City University, New York), în articolul "CU SERIOZITATE
DESPRE ORIGINEA LIMBII ROMÂNE" publicat pe internet pe serverul "Institutului de civilizatie
dacica" din R. Moldova/adresa:http://www.iatp.md/dava/Vinereanu/vinereanu.html :
"O analiza atenta a limbii Române indica înca de la început o serie de neclaritati. În lexicul nostru se
constata ca exista multe etimologii necunoscute sau trimise la diferite surse. Acest fapt denota multa usurinta
si graba în stabilirea etimologiei unui cuvânt. Lingvistica comparativ-istorica s-a facut la noi în mod destul
de superficial. Etimologiile s-au stabilit pe baza unor asemanari fara sa se tina cont deloc sau aproape deloc
de principiile de evolutie fonologica specifice limbii române. Astfel s-a ajuns ca o multime de cuvinte care
au fost împrumutate de limbile învecinate din româna sa fie considerate împrumuturi ale românei din aceste
limbi. Cercetarea atenta a mai multor limbi Indo-Europene antice si moderne precum Sanskrita, Hitita,
Lituaniana, Letona si mai ales Albaneza dezvaluie cercetatorului multe surprize. "
Limbile indo-europene se împart în doua grupuri numite conventional kentum si satem. Una din
deosebirile caracteristice dintre ele consta în faptul ca palatalelor din limbile de tip kentum le corespund, în
limbile satem spirante, aceasta înseamna ca numeroase elemente lexicale care contin consoanele k si g(h) în
limbile din primul grup cuprind consoanele s si z în limbile din al doilea grup. Exemplu s-a dat cuvântul 100
(suta) : kentum în latina (se scria centum) si satem în persana veche.
Din grupul kentum faceau parte limbi ca latina, greaca, celta, vechea germana, etc.,
Din grupul satem faceau partea limbi ca sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave si altele.
S-a putut stabili ca limba traco-dacica face parte din grupul satem , fiind înrudita cu sanskrita, cu cele balto-
slavice, dar mai ales cu ilira vorbita în partea de apus a Peninsulei Balcanice si în tinuturile Calabriei si
Apuliei din Italia sud-estica. Foarte multe cuvinte românesti se aseamana mai mult cu sanskrita decât
cu latina sau altele catalogate de DEX ca împrumutate din slavona, bulgara, sau etimologie necunoscuta,
(vezi tebel 1,2,3,4):
Tabel 1.

Roma Sansk. Hitita SlavonaLatina Albanez Lituanian Greaca Angl German Olandez Islandeza
na a a sax. a a

Boier Bharu Bujar Bajoras

Apa Apa Uappe Aqua

Soare Surya Sol-is Saule

Ol, Ola
oala

Sarpe Sarpa

Ba Ba

Muri Mri

Vaca Vaca Vacca

Uger Udhar Uber Outhar Uder Euter Uijer Jugr,judr


Ziua Diuas Dies,
(diua) Deus

A Kri Creare,
crea, Cerebru
Creier m

A citi Cit, citta Citati

A Padapa Ad-
adapa aquare

Adica Adika

Acu, Açuma Eccum


acum, modo
acuma

asa açça Eccum

Vaduv Vidhava Viduus Eitheos Widwe Wittwe, Weduwe


a Widow Wittuwa
(engl.) (germ.-
veche)

Paleat Palaka
a (branche
(prajin )
a)

Tabel 2.

Roma Sansk. Turca Slavona Bulgara Latina Albaneza MaghiaraGreaca Angl.Saxon Germana
na a

carpat Karpatah Coopera-


or torim

Cas Ksu Casseus

Sase Sas Sex

Sapte Sapta Septem

Stapân Stapana

A Asidami Assediare
aseza

Aripa Antaripa Alapa

A avea Av, habere Have Habe


avami

Azi Adya Hac die

Asta Asta Ecce istu,


Rad. Sta Ecce ista

Buza Guda Buze Buze


(obraz) (gura)

Cânep Kanapa Kanabis Kanabis


a (kana si (din gr.)
apa)

carami Krmidza Keramidi


da (neogr.)

Cucuv Cuckuve Kucumeik Kukuvajka


ea a
Cucu
mer
(in
Gorj)

A Cyami Clamare
chema

Cirac Kiraka Çirac

Cerga Cerga Cserge

Tabel 3.

Romana Sanskrita Turca Slavona Bulgara Latina Albaneza Magh. Gr. Angl.sax. Germ.

Casa Ksha,
Casi în kasha,
Oltenia kashaya,
kshi

Colac Kolaka Kolaci

Dumbrav Dumbraba
a

Degeaba Dudaba Caba

Gramada Grama, da Gramada Gramada gramada


sufix
(multime)
Granata
(réunion de
villages)

Gata Gata Gat

Otâra Acira
(oleaca)

Ocara Apakara
(offense,
inimitié)

Pânza Padda
(bande
d'ettofe)

Patuiag Padaeuka,
Pada-eka

Poteca Pathaka Pateka Path Phad

Tabel 4.

Rom. Sansk. Tigan Slav. Bulg. Lat. Alb. Poloneza Greaca Macedo- Germ.
româna

Pândar Pindara Pondari


(gardian
de buffles)

Paradi Paladina Pharado


t (affligé)

Pita Pita Pita Panis Pite Pyta (neo- Pito


(srb., gr.)
ung.) Pateomai,
pittakion
(gr-veche)

Soarta Swarta Sors,


(w=u) sortis

Rege Rajah rex


(j=gi)

A se Prasuye,
prasi prasuta

Iata Yatha Eto

Povata Pavaça Powodka


(conducator)
Nota:In colana Sansk. Explicatiile în franceza din paranteza sunt preluate din dictionar.
Cuvâtul românesc apa, DEX-ul ne spune ca deriva din latinescul aqua. Oare e posibil ca din pre-
indo-europeanul (aryanul) apa care ajunge în latina aqua, dupa mii de ani noi cei "romanizati" sa-l
transformam cum a fost la origini în apa.Stim datorita unor hidronime ca în traco-daca la apa se spunea tot
apa (ex. Salapia, care ar însemna apa sarata). Trebuie precizat ca aceste asemanari se datoreaza fondului
comun Indo-European si nu este vorba aici de nici un fel de împrumuturi, asa cum de multe ori s-a crezut.
Cuvantul românesc soare, DEX-ul ne spune ca vine din latinescul sol-is. Oare chiar asa sa fie?
În muntii Orastiei exista masivul Surianul. Se stie ca stramosii nostrii urcau muntele sa se închine zeilor
(Surya, zeul soarelui la vedici, care l-a înlocuit pe Mitra. Noi avem localitatea Mitreni, lânga Oltenita.).
A îmbraca se da ca mutatie din latina. In-braca, braca erau nadragii, cioarecii dacilor. Azi
avem bracinari, breciri (Gorj). Bracas,bracatu, braceus, norv. brok, angl.sax. broc. Dacii erau porecliti de
romani bracati, iar Ovidiu punea în vers astfel: Braccata turba getarum.
Saga. Aceasta era o haina despicata mult la spate. Ce ar putea fi atunci di- sau de- saga? di sau
de arata doi, doua. În acest caz n-ar mai proveni din bulgareste cum ne descurca dictionarul.
Satâr. Nu am uitat de satârgii, osteni în Moldova si în Tara Româneasca prin sec. XVI-XVII. Satâr
se spune ca vine din albaneza sau turca. S-a uitat de neamul trac al satrilor, purtatori de sabie, de satâr.
Cânepa (în sanskrita kanapa) se da din latinescul canabis, preluat de la greci. Iata ce spune Herodot:
"În tara scitilor creste cânepa, o planta care seamana mult cu inul, însa este mai tare si mai înalta, caci cânepa
în privinta acestor calitati are avantaj asupra inului, ea creste si semanata si de la sine. Cu ea, Tracii îsi fac
îmbracaminte care are o mare asemanare cu cea de in, astfel ca persoana care nu s-ar uita îndeaproape nu ar
sti daca este de in sau de cânepa, iar cel care nu a vazut cânepa în viata lui ar crede ca tesatura este de
in." Stramosii nostrii cultivau cânepa din vremuri de demult, înainte de a sosi grecii (1900-1600 id.H.)
în Balcani, la început niste triburi nomade, barbare, care ne-au gasit pe noi acasa.
Zestre are originea latinescul dextrae (fagaduinta solemna). I.I. Rusu îl da ca exclusiv arhaic.
"Cuvintele trace sunt aidoma în India antica, aidoma la daci si la fel la noi astazi.", spune dl. Elie Dulcu.
Povata, pavaça în sanskrita, se da ca provenind din polonezul powodca, conducator. Iata ce spune
dl. Mihai VINEREANU în acelasi articol:"Limba Româna ramâne un document viu care nu poate fi masluit
daca este bine analizat. Limba Româna are foarte multe cuvinte a caror etimologie este gresita sau
considerata necunoscuta. Pentru a sti cu precizie originea fiecarui cuvânt este necesar un set de legi
fonologice specifice evolutiei de la Daca la Româna. Pe baza acestor principii specifice diferitelor limbi
Indo-Europene s-au putut elabora mii de radacini ale Proto-Indo-Europenei. Aceste radacini stau si la baza
lexicala a limbii Române. Poate parea socant, dar peste jumatate din lexicul limbii Române provine direct
din acest fond Proto-Indo-European, ci nu prin Latina, desigur si ea o limba Indo-Europeana ca si Daca ori
Slavona a carei influenta asupra limbii Române a fost de asemenea supralicitata si chiar influenta ei trebuie
de asemenea serios revizuita. Este vorba de analiza a peste 4000 de radacini lexicale din fondul lexical
românesc. Este o munca dificila, dar care da cercetatorului satisfactia lucrului bine facut. Acest strat Indo-
European comun ne da o imagine destul de clara despre patria comuna a vechilor Arieni, modul lor de viata,
ocupatiile, relatiile de familie. O anumita flora si fauna se contureaza din lexicul unui mare numar de limbi.
Aceasta patrie comuna a Aryenilor este situata în Centrul Europei intre Don si Rhin (de la est la vest) si între
Balcani si Marea Baltica (de la sud la nord). Aici creste fagul al carui nume se gaseste în mai toate limbile
Indo-Europene. Limita de est a raspândirii fagului fiind Konisberg-Odessa. Acesti Aryeni cunosteau grâul,
meiul, orzul, ovazul si secara , pentru majoritatea s-au reconstituit radacini din care deriva direct si formele
românesti, cu exceptia cuvântului secara care se pare ca provine din latina. De remarcat ca multe din aceste
cereale exista s-au au existat în stare salbatica în aceasta regiune. Cuvinte precum a ara, artor (plug),
ogor, se întâlnesc în mai toate limbile Indo-Europene. De asemenea cuvinte denumind animale ca boul,
vaca, taurul, calul, oaia, capra, câinele, porcul, sau pasari precum gâsca si rata se întâlnesc în toate limbile
Indo-Europene. Cuvinte denumind relatiile de rudenie: mama, tata, prunc, copil, baiat, ginere, cumatru de
asemenea îsi au originea în limba Traco-Daca; lista poate fi si mai lunga. În româna multe din ele provin
direct din Proto-Indo-Europeana. În domeniul tehnicii mestesugurilor si a asezarilor sociale româna a
mostenit din dacacuvinte precum : car, roata, par, zid, drum (a merge, a pleca), gard, sat, catun, oras.
Pe de alta parte toate denumirile marilor cursuri de ape din zona mentionata mai sus (între Don si Rhin) sunt
vechi cuvinte Indo-Europene ceea ce demonstreaza ca aceste locuri au fost locuite de ei înca de la sfârsitul
ultimei ere glaciare pâna astazi. Dunare are aceasi etimologie ca si Donul (danu - apa curgatoare); Olt la
Ptolemeu apare sub forma Aloutas-în Lituania de azi apar denumiri de ape ca Alouti, Aluote, de asemenea în
Iran exista un râu în bazinul Marii Caspice denumit Alouta, iar în Letona aluots înseamna izvor. Argesul
apare in documentele grecesti antice sub formele Ordessos, Arghisos, Argyos (arg-es-(yo)- alb, stralucitor)
care a dat în româneste argint, argintiu. Mureș apare înca de la Herodot sub forma Maris (mor-is(y)-o).
Crișul cunoscut în antichitate sub numele de Crisia ori Grisia(kri-sy-o - negru), Nistru cunoscut în antichitate
ca Tyras (Tyris) (tura or *danu-stura, în Ossetica don-ystyr-râu mare). Deasemenea Prut, Siret, Bug sunt
nume vechi Ariene precum si Don, Elba, Morava, Sava, Drava, Rhin, Main, ca sa dau doar câteva exemple.
Este evident ca aceste denumiri Limba Româna le-a mostenit din Daca care la randul ei le-a mostenit
din Proto-Indo-Europeana.
Un fapt demn de remarcat este ca păstrarea acestor denumiri în Limba Româna invalideaza orice
teorie care sustine sau va mai sustine în viitor ca Dacia a ramas pustie dupa retragerea lui Aurelian.
Pâna acum cei care s-au aventurat sa discute în România cuvintele de origine Daca au facut-o prin
comparatie cu Albaneza, desi în româna, lexicul de origine Daca este cu mult mai întins decât s-a considerat
pâna acum- spune dl. Mihai VINEREANU
Domnul Mihai Vinereanu sustine ca sunt în jur 350-400 de cuvinte comune în româna si în albaneza,
în lucrare da în jur de 75 de cuvinte, din lipsa de spatiu si timp, si în jur de 755 de cuvinte care nu au
corespondent în albaneza si despre care se crede ca le-am mostenit de la daci.
Limba pelasgică-arhaică a carpato-danubienilor (aryeni) a dat nastere acolo departe în Asia, limbii
sanskrite, în timp ce în Europa sudica va inflori "latina vulgara" care va da nastere celei culte, care va dainui
in jur de 2000 de ani. Ramura sud-vestica a carpato-danubienilor îsi va purta limba peste tot-asa ca din limba
centrala-pivot- vom avea daco-româna(vlaha, româna), italiana, reto-romana, sarda. Ramura estica carpato-
dunareana va fi vorbita între Nipru, Crimeea si Don- Caucaz de cei ce s-au constituit în primul si al doilea
val-kurgan (4.400-3.400 i.d.H.), îndeosebi de urmasii lor ramasi pe loc, care surprind prin asa-zisele "insule
de romanitate", vorbitori ai unui limbi vlahice estice, ca în regiunea Kerson, ori în Crimeea, ori pe țărmul est-
nord-est al Marii Caspice, ca în Vachi, Kuchni, Kurakh (din Dagestan-Rusia) si peninsula Buzachi ori în
Kazahtan, etc.
În încheiere mi-am mai pus o întrebare: Daca dacii au fost barbari, inculti, gata oricând sa renunte la
limba lor, cum se explica ca pe teritoriul nostru, si pe cel al vecinilor bulgari, unguri, etc, unde în antichitate
dacii erau la ei acasa, s-au gasit lucruri care au uimit lumea civilizata? Iata numai câteva exemple:
a.Tablitele de la Tartaria (cca 5300-5200 i.d.H.), considerate primul mesaj scris din istoria omenirii,
cu 1000 de ani mai vechi decât cele sumeriene;
b. Cultura Pre-Cucuteni considerata de Marja Gimbutas, ca fiind cea mai veche cultura europeana
între 5000 -4000 i.d.h.;
c. Cultura Boian (4000-3.800 i.d.H.) ne lasa primul sanctuar din lut;
d. Cultura Hamangia, prima statueata lucrata în marmura din istoria lumii;
e. Fier dacic în lingouri de 40 kg, descoperit de Andrei Vartic în jurul Movilelor Ciclopice de la
Sona, în sanctuarul dacic de la Racos, gaseste cuie dacice inoxidabile. Cercetarea unui cui dacic la Institutul
de Metalurgie din Balti cu raze-X dovedeste ca acel cui are peste 2000 de ani, si avea în componenta alfa-fier
pur 99,97%. Cuiul a fost cercetat la Leningrad si Moscova, rezultatul: alfa-fier pur 99,97%, acoperit cu 3
straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrându-i puritatea, aceste straturi fiind: 1.
Suprafata Magnetita "Fe3O4"; 2. Oxid de fier "FeO"; 3. Alumo-silicati. Specialistii spun ca e o "minune
antica", care nu se poate obtine decât în conditii speciale de laborator, sau în Cosmos. Pâna la ora actuala mai
sunt cunoscute în lume doar doua exemple de fier antic: stâlpul de fier din Delhi si un disc din Mongolia,
cercetat de NASA si U. Harvard.
Asemenea metalurgie avansata n-aveau nici romanii. Dacii ne-au lasat betoane perfecte nedistruse de
apa si intemperii, modelele matematice de la Gradistea Muncelului si modele topografice prin asezarea
cetatilor din m-tii Surianului, Cindrelului, Persanilor (Racos), într-o ordine perfect geometrica.
Dacii aveau conostinte astronomice si medicale pe care le invidiau si grecii.De la un întelept ca
Socrate citat de Platon aflam ca Zalmoxis a fost pe lânga un medic psiho-terapeut si un… mag. Socrate
spunea ca stie de la un trac ca te vindeci de durerea de cap si fara leacuri, numai prin puterea vointei..
"Zalmoxis, regele nostru, care e zeu, arata ca dupa cum nu trebuie sa încercam a vindeca ochii fara sa
vindecam capul, sau capul fara sa tinem seama de trup, la fel nici trupul nu poate fi însanatosit fara suflet"
/Dialogul platonician - Hermides.
Spatiul carpato-dunaren a fost leganul civilizatiei ariene, care va da lumii cea mai bogata si variata
societate de zei si conceptie religioasa, preluata aproape de toate religiile lumii. Nicolaie Miulescu, în
"Dacia - Tara Zeilor"/colectia Trika, descrie o lume mitologica necunoscuta noua. În cea mai veche poveste
a genezei lumii, cea vedica, se spune:"Când zeului suprem I-a placut pamântul, el a dat nastere prin a sa
respiratie la sapte Zei ai Genezei lumii. Conducatorul acestui grup a fost Daksha. Acesta dupa ce s-a uitat
peste tot pamântul, a gasit cel mai frumos loc pe care-l va popula în timpul noptii cu primii 10.000 de fii ai
sai, fiii lui iubiti, fiii lui alesi, alesii lumii." In timpul zilei, el împreuna cu ceilalti zei au creat animalele,
pasarile etc.Dar El Daksha, v-a realiza ca a uitat sa-si înmulteasca fii, asa ca va crea femeia.Dupa multe
încercari, El va gasi felul cum sa-i înmulteasca. El Daksha este considerat ca marele zeu al genezei lumii, dar
si zeu al sexului.Fiii lui, dacii, vor trai pentru un timp în tara zeilor-Dacia, dar o parte din ei o vor parasi
populând lumea. Ei nu o vor uita si se vor întoarce din când în când pe drumul zeilor, drumul BYK-ului
(avem râul Bîcului-Chisinau si drumul Bîcului), descris de Upanishada Kanshitaki - în pelerinaj în tara
Dacia, tara zeilor. Deci cine au fost dacii, au fost întradevar niste barbari, salbatici?
Gellu Dorian, în poezia "Cine sunt Dacii", ne spune adevarul. Am sa citez doar câteva strofe:
Când Herodot a scris cine sunt dacii, De mii si mii de ani nimeni nu stie
Dacii traiau de mult pe acest pamânt, De când sunt dacii în câmpii si munti,
Erau cei mai viteji dintre toti tracii, Cuvintele în care si acum se scrie
Vorbeau o limba clara în cuvânt. Erau si-atunci vorbite de parinti.
La început a fost cuvântul dac Au navalit barbarii peste daci,
Ce-a pus pecete peste tara-n care Le-au ars cetatile si grâul
Cei ce se nasteau ca frunza pe copac, Dar n-au putut ascunde vorbele în saci
Se-ntelegeau în limba vorbitoare, Pe care sa-i înghita-n moarte râul
Se-ntetlegeau ca apa cu tarâna Au re-nviat mereu dupa furtuna
Când pui samânta sa se faca rod, Ca pietrele sub apa au ramas,
Ca bezna când în ea cata lumina Pecetluiti de vorba cea mai buna
Arc peste stele, peste timp un pod Soptita sau cântata într-un glas
Peste petrecerea de timp si lume Razboaiele-au trecut fara sa schimbe
Sub cerul sprijinit de stâlpi ceresti, Vreun semn în curgerea unui cuvânt-
Dacii aveau de la Înalt un nume Legile dacilor nu erau strâmbe
Si-o limba-n care si acum vorbesti. Ca sa le schimbe cineva pe-acest pamânt.
Pe Kagaion în noptile cu stele, Mai puri decât romanii, roxolanii,
Dacii se-ntelegeau cu Dumnezeu, Mai întelepti decât elinii la un loc,
In graiul lor vorbeau bune si rele, Demni ca în Kosovo dardanii
Cum pe pamânt e bine sau e rau. Stau ca înaltul cerului de foc
Pe-acest pamânt ei, dacii !

BIBLIOGRAFIE
Endre Haraszti , ORIGIN OF THE RU M AN I A N S(Valch Origin, Migration and Infiltration to
 Transylvania.), Library of Congress Catalog Card No. 77-89426 ISBN: 0-87934-017-7.
 Nicolae Densusianu - Dacia preistorica, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1989
 Dr. Napoleon Savescu, "NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI ", cap I subcap. 10, pag 85 .
 Dr. Napoleon Savescu, "NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI ", cap I subcap. 2, pag.26.
 Napoleon SAVESCU, Dacia Revival International, New York, SUA, ORIGINEA RASEI UMANE:
 CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE
 Dr. Napoleon Savescu, "NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI ", cap I subcap. 12, pag 113 .
 Augustin Deac, Bucuresti, ISTORIA ADEVARULUI ISTORIC, MOSII SI STRAMOSII POPORULUI
 ROMÂN, http://www.iatp.md/dava
 Elie Dulcu, România o antichitate arhaica, Ed. Luana 1998, cap III, "Dovezi ligvistice"
 Mihai Vinereanu(City University, New York), in articolul "CU SERIOZITATE DESPRE ORIGINEA
 LIMBII ROMÂNE"
 Hadrian Daicoviciu, Dacii, Chisinau Hyperion, 1991, pag.13
 Elie Dulcu, România o antichitate arhaica, Ed. Luana 1998, cap IV, "Cuvinte si datini"
 Andrei Vartic, Magistralele tehnologice ale cilivizatiei dacice, Ed. Basarabia, 1998
 Nicolaie Miulescu, Dacia, tara zeilor, Colectia Trika
 Alexandru Busuioceanu, Zamolxis, Ed. Meridiane, Buc. , 1985
 Vasile Parvan, Dacia, Ed. Stintifica, Buc, 1967
 http://www.webcom.com/gimbutas/welcome.html, The Marja Gimbutas Home Page
 Dumitru Balasa , Tara Soarelui sau Istoria Daco-României, ed. Kagaion, 1997