TULBURAREA DE PANICĂ

Nume:Medeșan Daniela Maria

AMG III
Prof:Nemeș Noemi

CE ESTE TULBURAREA DE PANICĂ?

 Tulburarea de panică se caracterizează prin prezenţa unor atacuri de panică
repetate şi inopinate.
Atacul de panica consta in debutul brusc al unui episod de discomfort intens sau frica
acompaniat de simptome somatice si cognitive.Tulburarea prin panica consta in repetarea unor
atacuri de panica acompaniate clasic de frica anticipativa de alte atacuri sau de modificari de
comportament in scopul evitarii situatiilor ce ar putea declansa un atac de panica.

Factori de risc:

Vârstă
Vârsta de debut pentru tulburarea de panică este frecvent între adolescența târzie și vârsta adultă.
Chiar dacă tulburarea de panică se dezvoltă în mod obișnuit între vârsta de 18 și 35 de ani, este
totuși posibil să apară în orice moment pe tot parcursul vieții. Deși mult mai puțin frecvente,
tulburarea de panică se poate dezvolta în copilărie sau la vârsta adultăEste, de asemenea, posibilă
apariția și întreruperea tulburării de panică în întreaga viață. De exemplu, o persoană poate
avea atacuri de panică recurente și neașteptate timp de mai multe luni, urmate de câțiva ani în
care nu au simptome.

Genul feminin
După cum sa menționat, femeile sunt mai predispuse la tulburări de anxietate decât bărbații. În
special, tulburarea de panică este și mai prevalentă la femei. Femeile sunt aproape de două ori
mai mari decât cei care suferă de tulburări de panică.

Personalitate
Cercetările au arătat că există o anumită corelație între copiii cu mai multe tipuri de personalitate
înfricoșătoare, anxioase sau nervoase, iar ulterior dezvoltarea tulburărilor de panică.Există câteva
modalități prin care părinții pot contribui la scăderea riscului ca copiii lor să dezvolte o tulburare
de anxietate. Cu toate acestea, cauza tulburării de panică este necunoscută și mulți specialiști în
domeniul sănătății mintale sunt de acord că aceasta este cel mai probabil cauzată de o combinație
complexă de factori de mediu, biologici și psihologici.

Mediul familial
Există anumite trăsături ale familiei care au arătat o relație cu tulburarea de panică. În special,
părinții care modelează anxietatea, sunt excesiv de exigenți și se așteaptă ca perfecționismul să
prezinte un risc de a avea copii care dezvoltă tulburări de anxietate mai târziu în viață. Cu toate
acestea, adulții cu tulburare de panică au fost crescuți în diferite tipuri de case și dinamica
familiei.

Evenimente de viață
Sa sugerat că evenimentele de viață stresante pot contribui la apariția tulburării de panică.
Evenimentele de viață stresante pot include experiențe de viață dificile, cum ar fi moartea unei
persoane, pierderea unui loc de muncă sau divorțul.

Genetica
Persoanele cu un membru apropiat al familiei biologice cu tulburare de panică sunt de până de
opt ori mai multe ca să dezvolte starea în sine.
Simptome:
Un atac de panica consta in aparitia brusca a cel putin 4 din cele 13 simptome:

 frica de a nu muri;
  frica de a nu innebuni sau de a-si pierde controlul;
 senzatii de ireal, ciudat sau de detaare de mediu;
 durere sau disconfort toracic;
 ameteala, sentimente inconstante, tendinta de lesin;
 senzati de sufocare;
 bufeuri sau frisoane;
 greata sau disconfort abdominal;
 stare de lesin sau de furnicaturi, mancarimi;
 palpitatii sau tahicardie;
 senzatie de respiratie sacadata sau lipsa de aer;
 transpiratii;
 tremor sau zguduitul corpului.

Tratament:

Medicaţia folosită în tratarea tulburării de panică este cea antidepresivă, având un rol important
în prevenirea apariţiei atacurilor. Inhibitorii recaptării serotoninei s-au dovedit a fi prima
alegere, chiar dacă iniţial aceştia pot creşte uşor nivelul de anxietate. Tratamentul trebuie urmat
pe perioade lungi de timp, cel puţin un an; beneficiul acestuia nu este imediat, diminuarea
simptomelor putând apare până la 6 săptămâni de la începerea medicaţiei antidepresive.
Benzodiazepinele reduc rapid anxietatea, acest lucru fiind resimţit ca un beneficiu major de
către pacient. Cu toate acestea ele nu sunt recomandate în tulburarea de panică din cauza
riscului de dependenţă, de creştere treptată a dozelor, necesară pentru a obţine aceleaşi rezultate,
precum şi din cauza posibilităţii agravării boli (odată oprită medicaţia atacurile reapar, cu o
frecvenţă mai mare).