C:\Users\ESTELA\AppData\Roaming\.

minecraft\versions\buj\shaderpac
ks
1.Prezentați, pe larg, conținutul unui program revoluționar pașoptist.

În Moldova, revoluția de la 1848 a avut un caracter pașnic, fiind denumită în

epocă și „revolta poeților români”, și s-a concretizat printr-o petiție în martie 1848
și printr-un program în august 1848.
În vara lui 1848 se aflau în Bucovina — și mai ales în Cernăuți — circa 50 de
fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza,
Costache Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo. Acestora li s-a adăugat
și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august
1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de
Kogălniceanu sub titlul „Dorințele partidei naționale din Moldova”. Acest program
se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva Regulamentului Organic
și a protectoratului țarist.
Astfel, Mihail Kogălniceanu publică în luna august 1848, la Cernăuţi, broşura
''Dorinţele partidei naţionale în Moldova'', alcătuit din împuternicirea Comitetului
revoluţionar moldovean, în care se dezvoltă o seamă din ideile ''Proclamaţiei de la
Islaz'' şi din ''Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei''. Programul ''Dorinţele
partidei naţionale în Moldova'' prevedea: autonomia deplină a ţării, egalitatea în
drepturi (civile şi politice), ''libertatea culturilor'', întrucât ''religiile prigonite în alte
ţări au găsit pururea în ţara noastră un azil'', ''emancipaţiunea generală a israeliţilor
moldoveni'', Adunare reprezentativă, domn ales din toate stările societăţii,
responsabilitatea miniştrilor şi funcţionarilor publici, libertatea cuvântului şi a
tiparului, libertatea individuală şi inviolabilitatea domiciliului, instrucţie egală şi
gratuită, secularizarea averilor mânăstireşti, desfiinţarea rangurilor şi privilegiilor
boiereşti, abolirea sarcinilor nobiliare şi împroprietărirea ţăranilor, cu despăgubire,
desfiinţarea robiei, unirea Moldovei cu Ţara Românească, socotită drept ''cheia
boltei, fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional''.
Mihail Kogălniceanu a dezvoltat pe larg acest program în ''Proiect de
Constituţie pentru Moldova'', redactat pe baza programelor revoluţionare din Ţările
Române şi a constituţiilor din Occident (în special a celei belgiene din 1831) şi
care cuprindea 130 de articole repartizate în zece capitole: Despre suveranitate;
Despre puterea legislativă; Despre puterea executivă; Despre sfatul miniştrilor;
Despre administraţia din Lăuntru; Despre puterea judecătorească; Despre puterea
armată; Despre drepturi şi datorii; Despre revizia Constituţiei; Dispoziţii
provizorii.

2.Numiți cinci lideri ai revoluției pașoptiste din Transilvania.

Liderii mișcării din Transilvania: Avram Iancu, Simion Balint, Petru Dobra, Ioan
Axente Sever, Simion Bărnuțiu.

3.Prezentați, în aproximativ două pagini, desfășurarea revoluției

pașoptiste din Țara Românească.

Revoluția de la 1848 din Țara Românească a fost o revoltă românească liberală

și naționalistă din Țara Românească. Parte a revoluțiilor de la 1848 și conectată
strâns la revolta eșuată din Principatul Moldovei, a urmărit să răstoarne
administrația impusă de autoritățile imperiale rusești sub regimul Regulamentului
Organic, și, prin mulți din liderii săi, a cerut abolirea privilegiilor boierești.
Revoluţia de la 1848-1849 are cauze în gradul de dezvoltare a societaţii în
general, în acutizarea contradicţiilor sociale, necesitatea soluţionării problemei
naţionale prin constituirea unui singur stat românesc în cadrul fostei Dacii si
impunerea unui statut internaţional deosebit Ţărilor Române, în condiţiile tensiunii 
încordate existente între Rusia (puterea protectoare) şi Turcia (puterea suzerană).
Organizarea revoluției în Țara Românească a revenit cercului revoluționar
„Frăția”. La 10 mai ia ființă Comitetul Revoluționar din Țara Românească format
din intelectuali și boieri liberali. Acesta înfințează Comisia executivă cu trei
membri:Nicolae Bălcescu, Al. G. Golescu, și Ion Ghica. Comisia adoptă programul
revoluției care cuprinde 22 de puncte. Printre cerințe se află eliberarea și
împropietărirea clăcașilor prin despăgubire. Ion Ghica este trimis la Constantinopol
pentru a cere Porții să accepte programul în schimbul recunoașterii suzeranității
otomane.
Revoluția începe în 9 iunie la Islaz. Liderii Ion Heliade Rădulescu, Christian
Tell și Ștefan Golescu au dat citire programului care se va intitula „Proclamația de
la Islaz Programul proclama egalitatea in drepturi in faţa impozitelor, Adunare
reprezentativa a tuturor claselor societăţii, domn responsabil ales pe 5 ani
(preşedinte de republică), responsabilitatea ministerială, libertatea tiparului, dreptul
pentru judeţe de a-şi alege dregătorii, garda naţională, secularizarea mănăstirilor
închinate, emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor prin despăgubire,
dezrobirea ţiganilor, accesul tuturor copiilor la învăţământ, desfiinţarea rangurilor
fără funcţii, desfiinţarea pedepsei cu bataia şi a celei cu moartea.

După aprobarea programului s-a format un guvern provizoriu compus din I.Eliade
Rădulescu, Şt, Golescu, Chr. Tell, N. Pleşoianu şi Radu Şapca.
Revoluționarii înțeleg că guvernul nu poate rezista fără susținerea principalelor
categorii sociale:boierimea și țărănimea. De aceea încearcă să rezolve problema
agrară. În 9 iulie este înfințată o Comisie a propietății în care atât moșierii, cât și
țăranii clăcași sunt reprezentanți egal. Dar revoluția era în declin și crearea
comisiei se realizează prea târziu. Lucrările acesteia nu au putut decât să convină
asupra problemei împropietăririi cu despăgubire. În felul acesta rolul revoluției era
pus sub semnul întrebării.
Pe plan intern, revoluţia din Ţara Românească era învingătoare. Armata ţaristă a
intrat însa în Moldova şi se pregătea să ocupe şi Ţara Românească. Pentru a opri
înaintarea armatelor ruse, Poarta a trimis in Ţara Românească pe Soliman Paşa, in
fruntea unei armate, spre a restabili ordinea. La 28 iunie trupele ruse intră în
Moldova și în aceeași zi guvernul revoluționar părăsește capitala cu destinația
Rucăr. La 15 iulie guvernul provizoriu își anunța demisia. Revoluționarii încearcă
să salveze ceea ce înfăptuiseră până atunci și duc tratative cu puterile
internaționale. Amenințate cu intervenția otomană și rusă, Principatele încearcă să
găsească sprijin în exterior, dar acest lucru nu se înfăptuiește.
La 19 iulie trupele turcești conduse de Suleimna Pașa trec Dunărea pe la
Giurgiu. Au loc tratative între reperezentații guvernului provizoriu și comandantul
turc. Se hotărăște ca guvernul să fie înlocuit cu o locotenență domnească din trei
persoane șisupunerea programul revoluționarilor atenției sultanului. Nemulțumită
de aceste decizii, Rusia intervine și cere numirea unui comandant mai dur. Acestă
dorință este concretizată în persoana lui Fuad Pașa care începe reprimarea
revoluției. Nemulțumită, populația din Bucureti organizează un protest, unde ard
Regulamentul Organic. La 13 septembrie trupele otomane intră în București și
reprimă revoluția, odată cu înăbușirea ultimei rezistențe armate, cea de pe Dealul
Spiri a pompierilor locotenentului Pavel Zăgănescu. Proclamația lui Fuad Pașa
anunță restaurarea regimului regulamentar. Între timp, în 15 septembrie, în
Muntenia intrau și trupele rusești. Revoluția lua sfârșit.
Deși revoluțiile au fost înăbușite în spațiul românesc, au reprezentat primul
strigăt de eliberare al românilor. De asemenea, au constituit și unul dintre punctele
care au dus la obținerea independenței și a Unirii sub numele de România Mare.