Problemele Computaționalismului

Abstract: În acest eseu mi-am propus să aduc o critică teoriei computaționaliste, având
îndoieli față de contribuțiile acesteia în domeniul filosofiei minții. Voi încerca să aduc critici
modului conceptual de funcționare al teoriei, amintind și analizând originea acestei teorii. De
asemenea voi menționa, fără a dezvolta în mod deosebit acest aspect, raportul teoriei la testul
lui Turing. Este important de menționat că, fiind un termen destul de vast, prin
computaționalism mă voi referi în mod special și aproape exclusiv la computaționalismul
clasic (cel bazat pe simboluri și reprezentări).

I. Introducere

Computaționalismul este adesea asociată cu teoria conexionistă, fiind la un nivel

fundamental, asemănătoare, chiar compatibile. Computaționalismul a devenit o teorie de
sine-stătătoare în apariției ciberneticii și a dobândit influență în special spre sfârșitul
secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea. Această teorie presupune că
procesele neuronale și cogniția pot fi explicate și reproduse prin procesele de calcul care
stau la baza oricărui computer.

Teoria a reușit să adune mulți adepți datorită progreselor extraordinare din dezvoltarea
inteligențelor artificiale și mulți au ajuns să o considere singura teorie care poate explica
mintea umană și care poate duce la descoperirea unei forme de inteligență artificială
similară cele umane.

Deși reușește să promită cea mai bună înțelegere a minții, reușesc să identific două
mari probleme care se arată chiar prin bazele acestei teorii. Cele două probleme sunt
pericolul căderii în reducționism și posibilitatea unei erori categoriale.
 II. Două probleme fundamentale ale computaționalismului

După cum am menționat, computaționalismul are în componența sa două probleme deosebit

de grave care pun în pericol validitatea acesteia. Prima dintre acestea este posibilitatea căderii
în reducționism. Această problemă este dată de explicarea proceselor neuronale prin sistemul
de input- output. Pe lângă faptul că dă un caracter vag teoriei, întrucât orice proces poate fi
supus acestui sistem1 , explicarea fenomenelor neuronale prin acesta poate duce la o
înțelegere mult prea rudimentară sau ambiguă a minții.

A doua problemă pe care o găsesc în cazul computaționalismului este posibilitatea,

dacă nu chiar certitudinea că teoria se face vinovată de o eroare categorială. Prin aceasta mă
refer, bineînțeles, la atribuirea caracteristicilor ciberneticii minții umane. Găsesc această
abordare profund problematică, mai ales dacă analizăm firul temporal al evoluției acestei
terorii într-o manieră platonică: Cibernetica a apărut ca o imitație rudimentară a unei părți ale
cogniției umane cu scopul de a efectua calcule din ce în ce mai complexe. Apoi, după apariția
ciberneticii a apărut și teoria computaționalistă, dobândind popularitate în tandem cu
dezvoltarea ciberneticii de-a lungul anilor. Este lesne de observat că în acest lanț cauzal este
vorba de o circularitate. Bineînțeles, acest fapt nu este suficient pentru a zdruncina validitatea
computaționalismului, însă întrebarea următoare trebuie pusă: Nu cumva încercăm să
explicăm obiectul printr-o copie a acestuia?

III. Dincolo de computaționalism

Deși la odată cu evoluția ciberneticii, această teorie s-a bucurat de nespus de mult optimism,
încrederea față de computaționalism a început să se erodeze. Aceasta are înaintea sa o serie
de obstacole peste care încă nu a reușit să treacă.

1
Bechtel, William and Herschbach, Mitchell, ,,Philosophy of the Cognitive Sciences”, Philosophy of the special
sciences, Albany, SUNY Press: New York, pp. 3
 Primul obstacol de acest gen este problema complexității. Aceasta presupune
reproducerea unor comportamente cognitive sau a unor abilități de rezolvare a problemelor,
specifice oamenilor. Din păcate, computaționalismul sau mai bine spus sistemele de
inteligență artificială bazate pe computaționalism, nu sunt capabile deocamdată de a imita
aceste caracteristici. Totuși, ce e drept, acestea se plasează, în mare parte, în spațiul intuiției,
care este la momentul actual o dificultate pentru orice teorie de acest fel2 .

A doua problemă pe care computaționalismul nu reușește să o rezolve este problema

implementării. Aceasta presupune că teoria computaționalistă nu reușește să explice
motivațiile din spatele alegerii unui anumit proces de calcul și modurile de implementare a
acestuia. De asemenea, nu reușește să explice dependența de context a proceselor cognitive 3 .
A doua parte a acestei probleme pare a fi cea mai dificilă, întrucât pentru a fi eficient,
sistemul computațional ar trebui să cuprindă în compoziția limbajului toate contextele
posibile în care pot fi folosite simbolurile pentru a alcătui înlănțuiri semantice corecte.

O altă problemă ce reprezintă un obstacol în ridicarea teoriei computaționaliste la

rangul de teorie universală ce explică mintea umană este problema decompoziției. Aceasta
atrage atenția asupra faptului că indiferent daca un sistem computaționalist trece teste
specifice cum ar fi testul lui Turing, sau variații ale acestuia precum ,,camera chinezească”,
nu putem avea certitudinea că sistemul poate face acest lucru asemeni unui om. Adică în
acest caz se arată diferențe de comportament sau abordare în cadrul rezolvării problemelor
între sistemul computaționalist și un om4.

IV. Concluzii

În final, consider că am reușit să aduc o critică comprehensivă și elocventă a

computaționalismului, fără a avea scopul de a respinge în mod categoric teoria. Scopul a fost
însă de a demonstra neajunsurile, potențiale sau categorice, ale acestei teorii.

2
Penna, Maria Pietronilla, ,,Overcoming Computationalism in Cognitive Science” Dipartimento di Psicologia,
Universita di Cagliari Via Is Mirrionis, Calagri, pp. 343
3
Ibid., pp. 345
4
Ibid., pp. 347
 Deocamdată este imposibil de a afirma categoric că teoria computaționalistă este
greșită sau incompletă, însă este lesne de înțeles că nu este perfectă și merită, ca oricare altă
teorie de acest gen, critici. Concluzionând, credința de tip habotnic a unor membrii ai
comunității științifice în această teorie este nefondată și atenția merită împărtășită și altor
abordări ale problemei cogniției, cum ar fi conexionimul, dinamicismul, etc.
Bibliografie

 Bechtel, William and Herschbach, Mitchell, ,,Philosophy of the Cognitive

Sciences”, Philosophy of the special sciences, Albany, SUNY Press: New York
 Penna, Maria Pietronilla, ,,Overcoming Computationalism in Cognitive Science”
Dipartimento di Psicologia, Universita di Cagliari Via Is Mirrionis, Calagri