POZIȚIA DE IMPLANTARE ÎN MANDIBULĂ

Atât coroana cât și rădăcina incisivului lateral inferior prezintă următoarele

înclinări:
in sens vestibu\oAinguai există o înclinare spre vestibular de 2-30 a crestei incizale față
de planul vertical,
În sens meziondistal există o înclinare de 3-40 spre distal a apexului față de planul
frontal.

MORFOLOGIA CANINILOR PERMANENTI

Caninii superiori și inferiori sunt situați Ia curbura arcadelor, având poziția 3 de

implantare de Ia linia mediană, fiind cei mai lungi dinți din cavitatea bucală.
Caninii sunt în număr de patru, doi maxilari și doi mandibulari, câte unul pentru
fiecare hemiarcadă. Erupția lor este la vârste diferite, caninii inferiori apărând în jurul
vârstei de 9 ani pe hemiarcadele mandibulare, înaintea celor superiori) care apar în jurul
vârstei de 1 1 ani pe hemiarcadele dentare maxilare (acesta fiind motivul apariției
frecvente a anomaliilor de poziție la caninii superiori),
Atât coroanele cât si rădăcinile caninilor sunt convexe pe toate suprafețele, cu
exceptia fetei orale a coroanelor lor. Forma lor coronară prezintă atât caractere ale
incisivilor cât și ale premolarilor. Din punct de vedere pozițional sunt cei mai stabili dinți
de pe arcade și în generat sunt pierduți după extracția celorlaltor dinți. Sunt frecvent
utilizați ca dinți stâlpi pentru punți,
Coroana caninilor este asemănătoare unui vârf de lance, marginea lor liberă,
corespunzătoare crestei incizale, având forma literei cu brațe inegale. Lobul central
vestibular este foarte dezvoltat, formând cuspidul caninului. Creasta incizală este mai
groasă decât a incisivilor superiori, Cingulum-ul este mai dezvoltat decât fa incisivii
superiori.
 La nivelul rădăcinii} tăblia externă a procesului alveolar prezintă o proeminență,
ce reprezintă suportul pentru susținerea părților moi, cu mare valoare fizionomică, având
importanță deosebită în expresia facială.
Caninii participă la multiple funcții, ca de exemplu la fizionomie, masticație (prin
prehensiunea și sfâșierea alimentelor), fonație, însă mai puțin decât incisivii, supo/t pentru
părțile moi (buze și obraji), protecție canină (cuspid protected occiusion) sau ghidaj lateral
canin, respectiv de grup,

MORFOLOGIA CANINILOR SUPERIORI

ADNOTARE:
Sistemul F.D.I.: 1 pentru caninul superior drept
23: pentru caninul superior stâng
Sistemul american: 6: pentru caninul superior drept
1 1 : pentru caninul superior stâng

Sistemul anglo-saxon: 3 —J: pentru caninul superior drept

L 3: pentru caninul superior stâng
Sistemul aritmetic: 3+ : pentru caninul superior drept
+3 : pentru caninul superior stâng
Sistemul francez: D3: pentru caninul superior drept 83:
pentru caninul superior stâng

CRONOLOGIE: - debutul calcificării la 4-5 luni postnatal

coroana complet formată Ia 6-7 ani
erupția Ia 1 1-12 ani
-rădăcină complet edificată: 13-15 ani

DIMENSIUNI: - înalțime coronară: 9,5-10 mm

-lungimea rădăcinii: 17 mm

-lungime totală: - minimă: 23,1 mm

-medie: 26-26,5 mm - maximă: 28,9 mm

-diametru . - coronar M-D: 7,5-716 mm

-cervical M-D: 52-5,5 mm

 -coronar V-P: mm

-cervical V-P: 7,0 mm

Prezintà do; lobi de dezvoltare. unui vestibular (format prin coalescentà lobulilor
de dezvoltare vestibulari) unul palatina] (corespunzàtor cingulum-uiui).
Pozi!ia de impiantare pe cele douà hemiarcade maxilarà fatà de linia rnedianà este
a 3-aa
Dimensjunea coronarà mezio-distalà a caninului este cu aproximativ 1 mm mai
redusà decât a incisivului central superior, însà dimensiunea vestjbulopalatinalà a
caninilor superiori este mai mare cu 1 mm decât cea a incisivilor centrali superiori.

Creasta incizalà este maj Iatà decât a incisivilor superiori, iar cingulum-ul este
mai dezvoltat decât la incisivii superiori. Ràdàcina este usor aplatizatà mezio-distal, cu
u;oare depresiuni de dezvoltare pe fata mezialà si distalà, ceea ce màresc ancorajul
acestui dinte în alveola sa,

COROANA prezintâ patru fete laterale (vestibularà, palatinalà, mezialà 9i

distalà) si o creastà incizalà.

FATA VESTIBULARÀ
Fata vestibu!arà a caninului superior are formà de pentagon, însà din punct de
vedere didactic sunt prezentate patru margini, în ordinea descrescàtoare a màrimii Ior
fiind: mezialà, distalà, incizalà si cervicalà.

MARGINILE FETEI VESTIBULARE sunt:

Marginea de colet (cervicalâ), care reprezintà jonctiunea smal!-cement, este concavà spre
incizal, având forma de semicerc,
Marginea incizalà are forma litereÌ "V" cu deschiderea spre colet, vârful ului fiind
dat de vârfui cuspiduiui caninului. Deschiderea bra!elor incizal este largà, versantul
mezial al '{V"-ului fiÌnd mai scurt decât versantu/ distali \/âffuf cuspidului este situat
mai aproape de unghiul mezio-incizal, iar cele douà versante, înainte de instalarea
fenomenelor de abraziune sunt u;or convexe spre cervical, Proeminen!a „V"-uIui
incizal se datoreazâ coalescentei celor trei lobuli vestibulari, djntre care cel central este
cel mai mare,
 19

Marginea incizală este reprezentată de creasta sagitală de smalț a cuspiduiui caninului.

Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală, în treimea cervicală
putând fi convexă, plană sau concava,
Marginea distală este mai scurtă, mai convexă și mai convergentă spre colet decât
marginea mezială, De obicei prezintă o concavitate în jumătatea cervicală, între linia de
cofet și punctul (linia sau suprafața) de contact djstal, cele două margini proximale sunt
divergente spre inciza}.

FORMAȚIUNILE FETEI VESTIBULARE sunt reprezentate de:

Trei lobuli, care corespund celor trei lobuli de creștere svestibulari și care sunt
separați de depresiunile longitudinale de dezvoltare. în ordine descrescătoare, cei trej
lobuli sunt: centra/ > distal > mezial.
Două depresiuni longitudinale de dezvoltare, una mezială și una distală, situate Ia
nivelul zonei de coalescență a celor trei lobuli de dezvoltare vestibulari, care pornesc
de Ia nivelul creastei incizale și se termină pierdut Ia jumătatea înălțimii feței
vestibulare. Depresiunea longitudinală distală are un relief negativ mult mai accentuat
decât cel întâlnit Ia depresiunea fongitudinală mezială.
Creasta vestibulară de smalț, o proeminență situată Ia nivelul lobulului central,
pornește din vârful cuspidului caninului și se termină pierdut spre treimea cervicală a
feței vestibulare.
RELIEFUL FEȚEI VESTIBULARE este convex în dublu sens. în sens

convexitatea maximă se situează în treimea cervicală, în sens

mezio-distal convexitatea maximă este localizată în treimea mezială.

FAȚA PALATINALĂ
Fața palatinată a caninului superior este mai redusă dimensional decât fața
vestibulară, având același contur pentagonal.

MARGINILE FETEI PALATINALE sunt:

Marginea de colet, semicirculară și concavă spre incizal} este mai concavă decât marginea
cervicală a feței vestibulare.
Marginea incizală are forma literei cu brațe inegale și larg deschise. Versantul distal
este mai lung decât versantul mezial. Unghiul de întâlnire al versanților corespunde
 vâffullli cuspidului caninului} care este deplasat spre rnezial. Îvflarginea incizală
reprezintă creasta sagitală de a cuspidului caninului.
Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.
Marginea distală este mai scurtă, mai convexă și mai convergentă spre colet decât
marginea mezială,
Cele două margini proximale diverg spre incizal.

Fig. 33. Caninul superior drept (1,3)

Aspect vestibular (stânga) și palatinat (dreapta)

FORMA TIUNILE FETEI PALATINALE sunt reprezentate de.

Două creste marginale de smalt, una Și una distală, care sunt proeminențe de smalț ce
conferă) împreună cu cingulum-ul, arhitectonica de rezistență a coroanei dintelui.
Creasta marginală mezială este mai lungă, mai subțire și mai dreaptă decât creasta
marginală distafă; care este mai scurtă, mai groasă și mai convexă. Ambele creste
marginale pornesc din cingulum și se termină pierdut la nivelul unghiurilor proximo-
incizale,
O creastă mediană (centrală) de smalț care reprezintă creasta axială (esențială) a
cuspidului și se termină pierdut spre cingulum.
Două fose palatine: fosa palatină mezialăJ situată mezial și fosa palatină dista/ă, situată
distal de creasta mediană de smalț a caninului, localizate între crestele marginale de smalț
și creasta mediană a feței palatinale, Aceste depresiuni pot fi mai mult sau mai puțin
exprimate, în funcție de variantele

40
 morfologice ale coroanei caninului, însă totdeauna fosa mezială este mai redusă
dimensional decât fosa distală.
Cingulurn=ul (tuberculum dentale), situată în treimea cervicală, este o proeminență
sferică de smalț. Poate prezenta aspectul unui cuspid rudimentar, însă este
întotdeauna mai proeminent decât cingulum-ul incisivilor superiori,
Foramen caecum, o depresiune punctiformă situată sub cingulum, datorată
coalescenței imperfecte a lobilor de creștere. Este sediul leziunilor carioase ale feței
palatina!e și locul de elecție pentru trepanarea caninului superior.

RELIEFUL FETEI PALATINALE este convexitatea fiind

datorată cingumului și situată în zona de colet, iar concavitatea este poziționată în două-
treimi incizale, fîind datorată depresiunilor (reliefufui negativ) al foselor palatine,

FETELE PROXIMALE
Fețele proximale, mezială și distală ale caninului superior se aseamănă cu cele
aie incisivilor superiori, având tot contur triunghiular, Dimensiunea lor vestibulo-
palatinală este mai mare decât dimensiunea cervico-incizală} fețele proximale ale
caninilor fiind mai mari decât fețele proximale ale incisivilor, Au formă de triunghi cu
latura mare spre cervical și vârful triunghiului corespunde cu vâlful cuspidului.

MARGINILE FEȚELOR PROXIMALE sunt,

Marginea de colet, care corespunde joncțiunii smalț-cement, are forma literei ”V"
cu deschiderea spre apical) vârful {IV"-ului fiind rotunjit, jar convexitatea fiind
orientată spre incizal.
Marginea vestibulară este convexă, convexitatea maximă fiind situată în treimea
cervicală, corespunzător profilului feței vestibulare,
Marginea palatinală este convexă în zona cingulum-ului și concavă în treimea
mijlocie și spre treimea incizală, corespunzător depresiunilor fosei palatine, devenind
iarăși convexă în apropierea vârfului cuspidului.
FORMA FETELOR PROXIMALE
 Cu excepția depresiunilor din zona cervicală. fețele proximale ale caninului
superior sunt netede și nu prezintă formațiunia

34. Caninul superior drept (1„3)

Aspect mezial (stânga) și distal (dreapta)

RELIEFUL FETELOR PROXIMALE

Fața mezială a caninului superior este mai mare și mai plană decât fața distală, fiind
convexă în dublu sensJ în sens cervico-incîzal și în sens vestibulopalatinal:
În sens cervico-incizal convexitatea maximă se situează în treimea incizală.

în sens vestibulo-palatinal convexitatea maximă este localizată în treimea vestibulară.

Convexitățile maxime sunt situate Ia nivelul punctului (liniei, suprafaței) de
contact. în sens cervico-inciza\) deasupra punctului de contact, fața mezială poate
prezenta chiar o depresiune (o concavitate).
Fața distală este mai mică în sens cervico-incizal și vestibulo-palatinal, fiind mai
convexă decât fața mezială și mai convergentă spre colet. Este convexă în dublu sens, în
sens cervico-incizal și în sens vestibulo-palatinal.
in sens cervico-incizal convexitatea maximă se situează la joncțiunea treimii incizale cu
treimea medie (punct/linie/suprafață de contact) în sens vestibulonpalatinal convexitatea
maximă este situată în treimea vestibulară,
Depresiunea treimii cervicale este mai accentuată decât la fața mezială și continuă și la
nivelul rădăcinii.
 GREASTA INCIZALĂ
Creasta incizală rezultă din întâlnirea feței vestibulare cu fața palatinală și este
reprezentată de creasta sagitală de smalț a cuspidului caninului. Are forma literei 'î\/” cu
brațele inegale și deschiderea spre colet. Versantul mezja/ al „V”-ului este mai scurt și
mai oblic, pe când versantul dista/ este mai lung, mai puțin oblic ascendent spre colet,
Vârful cuspidului este situat mai aproape de unghiul mezioincizal. La întâlnirea crestei
incizale cu fețele proximale se formează unghiurile proximo-incizale.

UNGHIUL MEZIO-INCIZAL, situat Ia întâlnirea crestei incizale cu fata mezială; are

deschiderea mai mică, dar vârful unghiului este mai accentuat.

UNGHIUL DISTO-/NC]ZAL este mai obtuz) cu vârful mai rotunjit și situat mai
aproape de colet decât unghiul mezio-incizał.

ABRAZIUNEA CRESTEI INCIZALE Ia caninul superior este În functie de tipul de

ocluzie frontală fiziologică, creasta incizală abrazându-se astfel:
în ocluzia frontală psalidodontă versantul mezial al muchiei incizale se alungește, fapt
datorat contactului dento-dentar cu muchia incizală a caninului inferior, vârful
cuspidului deplasându-se spre distal, versantui dista{ al muchiei incizale devenind
mai scurt și având aspect oblic-ascendent spre distal.
în ocluzia frontală labiodontă, prin abrazie, vârful cuspidului apare ca amputat (retezat).

Fig. 35, Caninul superior drept (1 13)

Aspect incizal (unghiul disto-incizal: stânga, unghiul mezio-incizal: dreapta)

RÀDÂCINA caninului superior este cea mai lungà si puternicâ ràdàcinà din
cavitatea bucalà, fiind unicâ) conicà, în generai dreaptà (39%), dar putând avea 9i o
dispozi!ie distalizatâ (32%), vestibularizatà (13%), palatinizatà (7%) sau in baionetâ (7%).
Este uçor aplatizatà în sens mezio-distal 9i cu apexul distalizat,.
PE SECTIUNE TRANSVERSALÂ la niveiul coletuIui3 ràdàcina caninului
superior are formà ovalarâ,
 FETELE RÂDÂCINII caninului superior sunt în numàr de patru, în ordine
descrescàtoare a màrimii Ior fiind mezialà >distalà > vestibularà > palatinalà:
Fata vestibularà si fata palatinalâ, pe sectiune transversaià la nivelul coletului
anatomic, au formà de semicerc, fata vestibularà fiind mai mare decât fata palatinalà a
ràdàcinii.
fata mezialà si distalà sunt plate si mai late decât fata vestibularà si palatinalâ,
prezentând câte o depresiune de dezvoltare, situate în continuarea celor de pe fetele
coronare proximale, însâ depresiunea fetei distale este mai accentuatâ.
Rolul depresiunilor de dezvoltare de pe fe!ele proximale ale ràdàcinii este de a
asigura ancorarea stabilà a dintelui în procesul alveolar, precum 9i de a preveni rotatia si
mobilizarea dintelui.
CAMERA PULPARÀ imità forma de lance a coroanei, fiind mai voluminoasâ
decât cea a incisivilor centrali superiori. La nivelul crestei (muchiei) inciza}e prezintâ
trei prelungiri corespunzàtoare lobulilor de dezvoltare vestibulari, numite coarnele
pulparq în ordine descrescàtoare eie fiind: cornul puipar central > dista} > mezial.
CANALUL RADICULAR, situat în prelungirea camerei puipare, este unic,
drept, fiind cel mai larg si cel mai lung canal radicular raportat la toti dintii cavitàtii
bucale. Poate prezenta canale radiculare accesorii laterale (24%) $i apicale (8%).

POZITIA DE IMPLANTARE IN MAXILAR:

Fata vestibularà a coroanei caninului superior este aproape verticalà.
Ràdàcina caninului superior prezintà o înclinare de aproxjmativ 19-200 fatâ de planul

vertical spre palatina] si de 40 spre dista].

a,łvnFOLA GlA CANINILOp

ADNOTARE:
Sistemul FIDII,: 4.3.' pentru caninul inferior drept
3.3: pentru caninul inferior stâng

Sistemul american: 27: pentru caninul inferior drept

22: pentru caninul inferior stâng

Sistemul anglo-saxon: 3 -l: pentru caninul inferior drept

Ț 3: pentru caninul inferior stâng
Sistemul aritmetic: 3- : pentru caninul inferior drept
-3 : pentru caninul inferior stâng
Sistemul francez: d3: pentru caninul inferior drept s3:
pentru caninul inferior stâng

CRONOLOGIE: - debutul calcificării la 4-5 luni postnatal

coroana complet formată la 6-7 ani erupția
la 9-10 ani rădăcină complet edificată: 12-
14 ani

DIMENSIUNI: - înalțime coronară: 10,3-1 1 mm

-lungimea rădăcinii: 15,3-16 mm

-lungime totală: - minimă: 22,9 mm

-medie: 252-25,6

-maximă: 27,5 mm

-diametru - coronar M-D: 6,9-7,0 mm

-cervical M-D: 52-5,5 mm coronar V-P: 7,5-

7J9 mm
-cervical V-P: mm
Caninii inferiori permanenți, doi la număr, câte unul pe fiecare hemîarcadă
mandibulară, au poziția de implantare 3 pe hemiarcada mandibulară stângă și dreaptă.
Prezintă doi lobi de dezvoltare, unul vestibular (format prin coalescența celor trei
lobuli de dezvoltare vestibulari) și unul lingual.
Dimensiunea cervico-incizală a coroanei caninilor inferiori este egală sau chiar
mai mare cu 0,5-1 mm decât aceeași dimensiune a coroanei caninilor superiori, însă
diametrul vestibulo-lîngual al coroanei este mai mic decât cel al caninilor superiori.
Cuspidul caninului inferior este mai puțin dezvoltat decât cel al caninului
superior.
Rădăcina caninilor inferiori este în general mai scuftă decât cea a caninilor
superiori, dar poate avea și lungimea egală sau poate prezenta diferite morfotipuri.

COROANA este asemănătoare coroanei caninului superior, fiind însă mai puțin
Iată, Din acest motiv, deși dimensiunea cervico-incizală a coroanei caninilor superiori și
inferiori este de obicei egală, coroana celui inferior pare mai lungă,
 Coroana caninului inferior permanent prezintă patru fețe laterale, în ordine
descrescătoare acestea fiind: fața vestibulară > linguală > mezială > distală, precum și o
creastă incizală,

FATA VESTIBULARĂ
Fața vestibulară a caninului inferior are formă de pentagon și pare mai lungă
decât aceeași față a caninului superior, din cauza dimensiunii mezio-distale mai reduse a
coroanei dintelui.
MARGINILE FETEI VESTIBULARE:

Marginea cervicală, concavă spre incizal, are formă semicirculară și este mai curbă
decât aceeași margine a caninului superior.
Marginea incizală are forma literei cu două versante, mezial și dista/. Deschiderea
{'V"-Ului incizat este spre colet, fiind mai mică decât la caninul superior, Versantul
mezjal este mult mai scurt decât cei distal, cuspidLll fiind deplasat mai mult spre
mezial decât Ia caninul superior.
Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.

Marginea distală este mai scurtă, maj convexă și mai convergentă spre colet decât marginea
mezială,
Marginile proximale, mezială și distală sunt divergente spre incizai, dar sunt mai
puțin divergente decât aceleași margini ale caninului superior și par mai lungi decât
cele ale caninului superior. Diferența dimensională dintre marginea mezjală și
distală este mai accentuată decât Ia caninul superior.

FORMAȚIUNILE FETEI VESTIBULARE sunt reprezentate de,

Creasta vestibulară de smalț a cuspidului caninului inferior, care este o proeminență
de smalț ce pornește din vârful cuspîdului și se termină pierdut spre treimea cervicală a
feței vestibulare.
- Trej lobuli vestibulari, care corespund lobului de dezvoltare vestibular, sunt separați
de cele două depresiuni longitudinale de dezvoltare, care au poziție verticală. în ordinea
descrescătoare, lobulii sunt: central > distal > mezial.
Două depresiuni longitudinale de dezvoltare, una mezia/ă și una dista/ă, care sunt
situate Ia joncțiunea lobulilor de dezvoltare vestibulari. Pornesc de pe creasta incizală și
se termină pierdut Ia jumătatea înălțimii feței vestibulare. RELIEFUL FETEI
VESTIBULARE este mai putin accentuat decât Ia canjnu3 superior, fiind convex în
dublu sens:
în sens cervico-incizal, convexitatea maximă se situează în treimea cervicală.
sens convexłłałea maxima se situeaza În treimea rneziala.

FATA LINGUALĂ
Fața linguală a caninului inferior prezintă aceleași margini și același contur ca și
fața vestibulară, însă dimensiunile sale sunt mai reduse în toate sensurile.

MARGINILE FETEI LINGUALE sunt:

Marginea de colet, în formă de semicerc, concavă spre incizal, este mai scurtă decât
marginea de colet a feței vestibulare, ueoarece și dimensiunea mezio-distală a acestui
dinte este mai redusă.
Marginea incizală are forma literei 'IV'} cu brațe inegale, versantul mezial fiind mult
mai scurt decât versantul distal. Vârful „V"-ului, reprezentat de vârful cuspidului
caninului, este mult mezializat,
Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.
Marginea dista\ă este mai scurtă și mai convexă decât marginea tmezială.

Cele două margini proximale (mezială și distală) sunt mai puțin divergente spre
incizal decât cele ale caninului superior.

Fig. 36, Caninul inferior drept (4,3)

Aspect vestibular (stânga) și lingual (dreapta)

FORMAȚIUNILE FEȚEI LINGUALE ale caninuiului inferior sunt:

- Crestele marginale de smalț, mezială și distală, mai puțin proeminente decât Ia caninul
superior. Delimitează fața linguală de fețele proximale ale dintelui.
 44
Pornesc din cingulum și se termină pierdut la nivelul unghiurilor proximoincizare.
Cingulum-ui, situat în treimea cervicală, este mai mic și mai puțin dezvoltat decât cei
ai caninului superior, însă este întotdeauna mai proeminent decât cingulum-ul
incisivilor superiori
- Creasta mediană de smalț, care reprezintă creasta esențială de smalț a cuspidului
caninului} are un relief mai puțin pronunțat decât cel al caninului superior. Se termină
pierdut spre cingulum.
Fosa linguală este împărțită de creasta mediană de smalț în două depresiuni, mezja/ă și
dista/ăJ delimitate proximal de creštele marginale de smalț. Aceste depresiuni sunt
mai puțin exprimate decât Ia caninul superior și întotdeauna fosa mezială este mai
redusă dimensional decât fosa distală.
Caninii inferiori nu prezintă niciodată foramen caecum, ca de altfel nici un dinte frontal
inferior,

RELIEFUL FETEI LINGUALE este convex-concav, convex în zona cingulum-

ului și concav în două-treimi incizale, Relieful acestei fețe este mai puțin accentuat decât
la caninul superior,

FEȚELE PROXIMALE
Fețele proximale (mezială și distală) ale caninului inferior apar mai lungi decât
cele ale caninului superior, datorită diferenței dintre dimensiunea cervicoincizală și cea
mezio-distală a coroanei. Aceste fețe sunt mai puțin divergente spre incizai și vestibular
decât la caninul superior. Au formă de triunghi cu baza spre cervical și vâfful spre incizai
(corespunzător vârfului cuspjdufui caninului inferior).

MARGINILE FETELOR PROXIMALE:

Marginea de colet este convexă spre incizal.

Marginea vestibulară este tot convexă) convexitatea maximă fiind situată în treimea
cervicală, corespunzător profilului feței vestibulare.
Marginea linguală este convex-concavă, fiind convexă în treimea cervicală,
corespunzător cingulurn-ului și concavă în două-treimi incizale, unde este situată fosa
linguală.
FORMA TIUNILE FETELOR PROXIMALE:
 Fețele proximale ale caninului inferior permanent, în general, nu prezintă
formațiuni, suprafața lor fiind netedă, cu excepția morfotipurilor Ia care în zona treimii
cervicale se localizează depresiunile de dezvoltare concave} însă depresiunea de
dezvoltare din zona cervicală a feței meziale este mai accentuată decât la fața distală,
continuând și la nivelul rădăcinii.

Fig. 371 Caninul inferior drept (4,3)

Aspect mezial (stânga) și distal (dreapta)

RELIEFUL FETELOR PROXIMALE:

Fața mezială este mai mare și mai plană decât fața distală, fiind convexă în dublu
sens:
- În sens cervico-incizal convexitatea maximă se situează în treimea incizaiă. - în sens
vestibulo-lingual, convexitatea maximă este localizată în treimea vestibulară {a nivelul
(liniei Qldnrafetei\ de contact

Fața distală este mult mai mică în sens cervico-incizal și vestibulo-linguak și mai
convexă decât fața mezială, fiind convexă în dublu sens. Convexitatea

25
maximă a acestei fețe corespunde punctului (liniei, suprafeȚei) de contact distal, care se
localizează astfel:
 în sens cervico-incizal, convexitatea maximă se situează în treime incizală, în apropiere
de joncțiunea acesteia cu treimea medie.
în sens vestibulo-lingual convexitatea maximă este localizată în treimea
vestibulară.

CREASTA INCIZALĂ
Creasta incizałă este reprezentată de creasta sagitală de smalț a cuspidului
caninului inferior. Are forma literei ['VI', cu deschiderea spre colet, brațele 'IV”-UIUi
fiind inegale. Versantul mezial este mult mai scurt decât cel distal, vârful cuspidului fiind
poziționat mai mult spre mezial decât la caninul superior.

Fig. 38. Caninul inferior drept (4x3.)

Aspect incizal (ungiul mezio-incizaf : stânga, unghiul disto-incizal : dreapta)

UNGHIUL MEZIO-INCIZAL este aproape drept) cu vârful unghiului mai accentuat

și situat mai la distanță de colet decât unghiul disto-încizal.

UNGHIUL DISTO-INCIZAL este mai obtuz, mai rotunjit și localizat mai aproape de
colet decât unghiul mezio-incizat.

ABRAZIUNEA CRESTEI INCIZALE se produce în funcție de tipul de ocluzie

frontală fiziologică:
în ocluzia psalidodontă există o fațetă unică de abraziune, situată pe muchia incizală și
cuprinzând 1-2 mm din fața vestibulară a versantului distal.
în ocluzia labiodontă, fațeta de abraziune este tot unică, fiind locafizată strict pe muchia
incizalăi
RĂDACINA caninului inferior este în general unică, însă poate prezenta și
morfotipuri precum rădăcina unică sau bifidă (bifurcată), în acest ultim caz, dispoziția
rădăcinilor fiind una vestibulară și una linguală. Forma rădăcinii, în totalitate este conică.
Apexul este în general drept, în continuarea rădăcinîj (68%)) dar poate fi și dista/izat
(20%), vestibularizat (7%), în baionetă (2%) sau mezializat (1 0/0) Rădăcina caninului
inferior este mult aplatizată în sens meziodistal.
 PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ LA NIVELUL COLETULUI are forma
ovalară (dreptunghi cu vârfurile unghiurilor mult rotunjite) și prezintă patru fețe.

FETELE RĂDĂCINII caninului inferior, în ordinea descrescătoare a

dimensiunii lor sunt: fața mezială > dista/ă > vestibulară >linguală,
Fetele vestibulară și linguală sunt mai reduse dimensional și mai convexe.
Fețele mezială și distală sunt mai mari, mai plane și prezintă câte o depresiune de
dezvoltare longitudinală, mai accentuată pe fața mezială și în treimea mijlocie a ambelor
fețe proximale ale rădăcinii,

CAMERA PULPARĂ este mai mică decât a caninului superior, are trei coarne
pulpare corespunzător lobulilor de dezvoltare aparținând lobului vestibular și se continuă
la nivelul rădăcinii cu canalul radicular.

CANALUL RADICULAR principal este în general unic, mult aplatizat mezio-

distal cu un singur foramen apical (94%). Poate fi și bifid, poziționarea canalelor fiind
unul spre vestibular și unul spre lingual, caz în care apar două foramene apicale (6%),
Poate prezenta deltă apicală.

POZIȚIA DE IMPLANTARE ÎN MANDIBULĂ:

COROANA, în sens vestibulo-lingual poate fi în poziție verticală, sau în ușoară
linguo-poziție, cu muchia incizală spre lingual față de colet, în sens meziodistal coroana
fiind aproape verticală.
RÀDÂCINA, în sens vestibulo-lingual poate prezenta o înclinare spre lingual,
de la apex spre colet, formând un unghi de 30 cu planul verticali în sens mezio-distal
prezintà o încfinare de 20 spre distal fatà de pianul vertical.

MORFOLOGIA PREMOLARILOR
Premolarii sunt dinti bicuspidali, situali distal de canini meziai de molari. Ca si
dintii frontali (incisivii si caninii) sunt din(i succesjonalj, deoarece înlocuiesc dinli
temporari (molarii temporari) $i se formeazà din lama secuhdarà dentarà.
Premolarii sunt în numàr de opt, câte doi pentru fiecare hemiarcadà si erup între 9-1
1 ani,
 Din punct de vedere morfologic, premolarii fac trecerea de la dintii grupului
frontal (incisivi si canini), la dintii molari, care prezintà fatà oc[uzalà multicuspidatà.
Din punct de vedere functional, premolarii participà la masticatie, la stabilizarea
ocluziei 9i mentinerea dimensiunii verticale de ocluzje prin cuspizii actjvi (palatinali
pentru premolarii superiori si vestibolari pentru premolarii inferiori), uneorj la ghidajul
de grup în mi;càrile de tateralitate ale mandibulei, fizionomie, suport pentru pàr!ile moi
9i fona!ie.

MORFOLOGIA PREMOLARILOR
SUPERIORI (MAXILARI)
Premolarii superiori sunt în numâr de patru, doi situati în hemiarcada maxilarà
stângà $i doi În hemiarcada maxilarà dreaptà si apartin dintilor grupului lateral
(posterior), Sunt numiti astfel deoarece sunt implantati anterior de molarii dentatiei
permanente,
Premolarii superiori sunt întotdeauna dinti bicuspidali, prezentând doi cuspizi,
poziliona!i unul vestibu!ar 9i unul palatinal. Cuspizii se formeazà din cei doi lobi de
dezvoltare, vestibufar si palatinal, însà lobul de dezvoltare palatinal, care la din!ii grupului
frontal determina aparilia cingulum-ului, este mult mai bine dezvoltat la premolari decât la
dintii anteriori,
Coroanele premoiarilor superiori au dimensiunj cervico-ocluzale mai reduse
decât cele ale caninilor superiori, însà dimensiunea lor cervico-ocluzalà depàse;te cu
putjn pe cea a molarilor.
Volumul premolarilor superiori este mai mare decât cel al caninitor superiori.
Fata Ior vestibularâ prezintà aceleasi formatiuni, cu aceea;i pozitionare ca si la
caninij superiori,
Ràdàcinile premolarilor superiori sunt egale ca lungime cu cele ale molari(or,
fiind însà mai reduse dimensional decât ràdàcinile caninilor.
Premolarii superiori participà ia urmâtoarele funcçii: procesul de masticatie, de
mentinere a dimensiunii verticale de ocluzie si de stabilizare a ocluziei prin cuspidul
palatinal activ, uneori ghidaj de grup, fizionomie, de suport pentru tesuturile moi
peribucale, fonatie.
 Spre deosebire de fe!ele proximale ale dintilor frontali) care au formà
triunghiularâ si care sunt mai înguste decât fe!ele Ior vestibulare, la premolari situalia
este inversà, fetele proxima[e sunt mai late decât cele vestibulare si au forma de trapez cu
baza mare orientatà spre colet,

MORFOLOGIA PRIMULUI PREMOLAR

SUPERIOR

ADNOTÀRI,
Sistemul FaDal.: 1 .4: pentru primul premolar superior drept
2.4: pentru primul premolar superior stâng
Sistemul american: 5: nentru nrirnul premolar sunerior drenf_

12: pentru primul premolar superior stâng

Sistemul angio-saxon: 4]: pentru primul premolar superior drept 14:

pentru primul premolar superior stâng
Sistemul aritmetic: 4+: pentru primul premolar superior drept
+4: pentru primul premolar superior stâng
Sistemul francez: D4: pentru primul premolar superior drept
64. pentru primul premolar superior stâng

CRONOLOGIE: - debutul calcificării Ia 8-21 luni postnatal

coroana complet formată la 5-6 ani erupția
la 10-1 1 ani rădăcină complet formată la
12-13 ani

DIMENSIUNI: - înalțime coronară: mm lungimea

rădăcinii: 14 mm lungime totală: -
minimă: 18,8 mm
-medie: 21 10-21 ,8 mm maximă.' 23,8 mm

-diametru : - coronar M-D: 7,0 mm - cervical M-

D: mm coronar V-P: 9,0 mm
-cervical V-P: mm
 Primul premolar superior este un dinte bicuspidat, care are poziția 4 de implantare pe
ambele hemiarcade maxilare și erupe în jurul vârstei de 9-10 ani.
Coroana, în sens cervico-ocfuzal, are dimensiuni mai reduse cu 1,5-2 mm decât
coroana caninului superior. Aspectul vestibular este asemănător caninilor) diferențierea
constând în dimensiunile mai reduse ale fețelor vestibulare Ia premolari; respectiv
poziționarea arealurilor de contact meziale șj distale. în sens cervico-ocluzal, cuspidul
vestibular al primului premolar superior este în general mai lung cu 1 mm decât cel
palatinal.
Caracteristicile comune ale primului premolar cu dintii grupului lateral} care îl
diferențiază de dinții grupului frontal sunt: prezența feței ocluzale bicuspidate
aplatizarea în sens mezio-distal a coroanei suprafața de contact, care este mai lărgită
curburi ale liniilor cervicale proximale mai reduse coroane cu dimensiune cervico-
ocluzală mai redusă decât a dinților grupului frontal cuspizii activi sunt cei palatinaii
raporturi de vecinătate a apexului/apexurilor rădăcinii cu sinusul maxilar.
Primul premolar superior este în contact, prin fața mezială cu fața distală a
caninului superior și prin fața distală cu fața mezială a premožarului secund superior.

COROANA primului premolar superior are formă paralelipipedică, pe secțiune

transversală fiind asemănătoare unui dreptunghi cu unghiurile rotunjite, Prezintă cinci
fețe, patru fețe laterale (în ordinea descrescătoare a mărimii lor fiind mezială > distală >
vestibulară > palatinală) și o față ocluzală.

FATA VESTIBULARĂ
Fața vestibulară a primului premolar are contur pentagonal, asemănător feței
vestibulare a caninului superior, dar cu dimensiuni mai reduse.

MARGINILE FETEI VESTIBULARE sunt:

Marginea cervicală, în formă de semicerc, care are concavitatea orientată spre ocluzal.
Marginea ocluzală) dată de creasta sagitală a cuspidului vestibular, are forma literei
cu versante inegale, versantul distal fiind mai scurt și mai curb decât cel mezial, care
este mai lung și mai drept (situație inversă decât Ia canin și premolarul secund
superior). 'IVI'-ul marginii ocluzale este mai deschis și mai rotunjit decât Ia caninul
superior.
 este mai •lunrlh Qi rnni dreanth d•oât iar în
zona dintre colet și a arealului de contact poate fi chiar concavă,

23
Marginea distală este mai scurtă și mai convexă decât cea mezială convexitatea sa
maximă fiind localizată la niveluf arealului de contact distal} care este situat mai
aproape de colet} comparativ cu marginea mezială, Marginile proximale sunt
divergente spre ocluzaf.

FORMA TIUNILE FETEI VESTIBULARE sunt reprezentate de:

Trei lobuli de dezvoltare, aparținând tuberculului vestibular de dezvoltare, puțin pronunțați,
În ordine descrescătoare lobulii sunt
Două depresiuni longitudinale de dezvoltare, una mezială și una distală} șterse, care
pornesc de Ia marginea ocluzală a feței vestibulare și se termină pierdut spre jumătatea
înălțimii acestei fețe. Reprezintă zona de coalescență a lobulilor vestibulari,
Creasta vestibulară de smalț care pornește din vârful cuspidului vestibular și termină
pierdut spre colet, este puțin proeminentă și aparține crestei triunghiulare de smalț a
cuspidului vestibular.

RELIEFUL feței vestibulare este convex în dublu sens:

în sens cervico-ocluzal convexitatea maximă este situată în treimea
cervicală,
În sens mezio-distal poziționarea convexității maxime este în treimea mezială,
 Fig, 39, Primul premolar superior drept (1.4.)
Aspect vestibular (stânga) și palatinaf (dreapta)

FATA PALATINALĂ
Fața paiatina{ă este mai mică decât fața vestibulară, având însă aceeași formă și
același contur.

MARGINILE FETEI PALATINALE sunt:

Marginea cervicală) care este convexă spre ocluzal.

Marginea ocluzală, care are aspectul fiterei HV” cu două versante. versantul mezial
fiind mai scurt decât cel distal, însă cuspidul palatinal fiind cuspidul activ, marginea
ocluzală a feței palatinale este mai rotunjită decât la fața vestibuiară, iar angulația
versantelor nu este într-atât de accentuată ca la fața vestibulară,
Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.
Marginea distală este mai scurtă și mai convexă decât marginea rnezială Cele două
margini proximale diverg spre ocluzal.

FORMATIUNILE FETEI PALA TINALE:

Fața palatina!ă a primului premolar superior nu prezintă formațiuni și este

netedă, însă câteodată poate prezenta proeminența crestei palatinale. datorată cuspidului
palatinal.

RELIEFUL FETEI PALA TINALE:

Fața palatînală a primului premolar superior are forma de semicilindru și

este convexă în dublu sens:

În sens cervico-ocluzal, convexitatea maximă este situată, în general, în treimea medie,

fața palatinală fiind poziționată oblic spre vestibular, de Ia convexitatea sa maximă
spre ocluzal. Există însă și morfotipuri Ia care convexitatea maximă este poziționată în
treimea cervicală.
în sens meziodistal, poziționarea convexității maxime este în treimea meziaiă.

FAȚA MEZIALĂ
Fața mezială a primului premolar superior are contur trapezoidal cu baza mare
orientată spre colet și baza mică spre ocluzal, dimensiunea cervico-ocluzală a acestei fețe
fiind mai redusă decât dimensiunea sa vestibulo-palatinală.

MARGINILE FETEI MEZIALEJ în număr de patru, sunt:

 Marginea cervicală) care este cea mai lungă dintre margini, este convexă, cu
convexitatea orientată spre ocluzal.
Această convexitate este mai puțin accentuată decât Ia dinții frontali, dar este
identică convexității marginilor cervicale ale fețelor meziale la dinții laterali,
Marginea ocluzală a feței meziale este delimitată de fața ocluzafă prin creasta
marginală mezială de smalț.
Are forma literei "V” cu deschidere spre oduzal, iar versantele sunt inegale, cel
vestibular fiind mai lung decât cel palatina].

Inegalitatea versantelor se datorează inegafității celor doj cuspizi, cuspidul vestibular

fiind mai mare decât cuspidul palatinal. Această margine este cea mai scurtă dintre
marginile feței meziale.
Marginea vestibulară este mai lungă decât marginea palatinală, fiind convexă,
iar convexitatea maximă este situată în treimea cervicală.
Marginea palatinalăJ dată de profilul feței palatinale, este convexă,
convexitatea maximă fiind situată, în general, la nivelul treimii mijlocii. Există
morfotipuri ale primului premolar superior a căror convexitate maximă a marginii
palatinale este poziționată în treimea cervicalăr

FORMATIUNLE FETEI MEZIALE:

Depresiunea de dezvoltare a feței meziale este situată, în sens cewicoocluza/, între linia
coletului și suprafața de contact mezjală, respectiv în sens vestibulo-pa/atinal, între
marginea vestibulară și palatinală a acestei fete.
Șanțul de dezvoltare a feței meziale continuă șanțul intercuspidian (cu direcție mezio-
distală) al feței ocluzale, trecând peste creasta marginală mezîală de smalț a feței
ocluzale și terminându-se pierdut la o mică distanță de aceasta, în treimea ocluzală a
feței meziale.
RELIEFUL FEȚEI MEZIALE:

în sens cervico-ocluzal, fața mezială a primului premolar superior prezintă în treimea

ocluzală o convexitate corespunzătoare arealului de contact cu fata distalâ a caniului
superior, jar în treimea coletului o concavitate corespunzătoare depresiunii de
dezvoltare, Porțiunea situată deasupra arealului de contact, corespunde versantului
distal al nișei masticatorii dintre canin și primul premolar superior,
 În sens vestibulo-palatinal, convexitatea maximă a feței meziale este situată Ia
joncțiunea treimii vestibulare cu treimea medie a acestei fețe,

Fig. 40. Primul premolar superior (1 A.)

Aspect mezial (stânga) și distal (dreapta)

FATA DISTALĂ
Fața distală a primului premolar superior are același contur trapezoidal cu baza
mare spre colet și baza mică spre ocluzaf ca și fața mezială, dimensiunea cervico-
ocluzală a acestei fețe fiind mai rëdusă decât dimensiunea sa vestibulo-palatinală, însă,
în totaliate, este mai mică și mai convexă decât fața mezială,

MARGINILE FETEI DISTALE:

Marginea cervicală (de colet), este ușor convexă spre ocluzal, mai puțin convexă decât
marginea de colet a feței meziale) însă la unele morfotipuri această margine poate fi
rectilinie,
Marginea ocluzală este cea mai scurtă dintre margini și are forma literei 'IV" cu
deschiderea spre ocluzal, versantul vestibular fiind mai lung decât versantul palatina].
Marginea vestibulară este mai lungă decât marginea palatjnală, fiind convexă, iar convexitatea
sa maximă este situată în treimea cervicală.
Marginea palatinală este mai scurtă decât marginea palatinală, fiind convexă, iar
convexitatea maximă este localizată de obicei în treimea mijlocie, exceptând
morfotipurile Ia care se situează în treimea cervicală.

FORMAȚIUNILE FETEI DISTALE:

Fața a primului premolar superior, în general} nu prezintă șanțuri suplimentare

de dezvoltare, această fată fiind netedă, deci nu prezintă formațiunit
 RELIEFUL FETEI DISTALE:

În sens cervico-ocluzal, convexitatea maximă se localizează la joncțiunea treimii

ocluzale cu treimea medie a acestei fețe, mai aproape de colet decât ia fața mezială,
Porțiunea situată deasupra arealului de contact este reprezentată de versantul extern al
crestei marginale de smalț distale, iar porțiunea situată sub arealul de contact
corespunde peretelui distal al nișei papilei interdentare (peretele mezial fiind
reprezentat de porțiunea situată sub arealul de contact al feței distale a caninului
superior).
- În sens vestibulo-palatinal, convexitatea maximă corespunde tot arealului de contact
distal, care este situată Ia joncțiunea treimii vestibulare cu treimea medie a acestei
fete,

Fig. 41. Primul premolar superior drept (1 14.)

Aspect ocluzal (stânga: mezial• și dreapta dista[)

FAȚA OCLUZALĂ
Fața ocluzală a primului premolar are forma de hexagon asirnetrîc, fiind
delimitată de crestele sagitale ale cuspizilor vestibular și palatina}, precum și de crestele
marginale, mezială și distală) de smalț.

MARGINILE FETEI OCLUZALE:

Fața ocluzală a primului premolar superior prezentă patru margini, în ordine

descrescătoare a mărimii, marginile fiind: mezială, distală, vestibulară și palatinală.
Marginea vestibulară corespunde crestei sagitale de smalț a cuspidului vestibular, care
prezintă un versant mezial mai lung și un versant distal mai scurt, datorită deplasării
vârfului cuspidului vestibular spre distal.
 Unghiul format de versantul mezîal al crestei sagitale a cuspidului vestibular cu creasta
marginală mezială de smalț este aproape de 900.

Unghiul format de versantul distal al crestei sagitale a cuspidului vestibular cu creasta

marginală djstală de smalț este ascuțit.

Marginea vestibulară prezintă două depresiuni, care corespund reliefurilor negative ce

separă cei trei lobuli vestibulari de creștere ai fetei vestibulare.

Marginea palatinală corespunde crestei sagitale de smalț a cuspidului pałatînal.

Versantul său mezial este mai scurt decât versantul său djstal, care este mai lung.
întâlnirea dintre versantele mezială și distafă a crestei sagitale de smalț se face rotunjit,
în semicerc.
Această margine este mai scurtă decât marginea vestibulară și cea mai mică dintre cele
patru margini ale feței ocluzale.
Marginea mezială corespunde crestei marginale meziale de smalț.

Este cea mai lungă dintre margini, fiind străbătută de șanțul de dezvoltare al feței
meziale, care pornește de pe fața ocluzală (continuarea șanțului ocluzal intercuspidian).
Marginea distală corespunde crestei marginale distale de smalț.
Cele două margini proximale converg spre palatinal.

FORMAȚIUNILE FETEI OCLUZALE:

Două cuspizi:
vestibular (cuspid de ghidaj), mai mare și mai voluminos
palatinal (cuspid activ, de sprijin), mai redus dimensional și mai rotunjit,
Fiecare dintre cei doi cuspizi, ca de altfel, toți cuspizii dinților laterali prezintă trei
creste de smalț și anume:
1 Cuspidul vestibular:
Creasta sagitală, cu direcție mezio-distală, care prezintă două versante, mezial de
obicei mai scurt decât cel distal cu excepția primului premolar superior, la care
versantul mezial este mai lung decât cel distal.
Creasta axială (esențială) de smalț) care pornește din vârful cuspidului și se termină pierdut
spre centrul feței ocluzale.
 Creasta vestibulară de smalț, care pornește din vârful cuspidului vestibular, se
continuă pe fața vestibulară și reprezintă proeminența lobului central a acestei fete.

1 Cuspidul palatinal:
Creasta sagitală are direcție mezio-distală și prezintă două versante, cel mezial
fiind mai scurt decât cel distalâ
Creasta esențială (axială) este perpendiculară pe creasta sagitală, pornește din
vârful cuspiduluî palatinal și se termină pierdut spre centrul feței ocluzale.
Creasta palatinală de smalț, care pornește din vârful cuspidului și se continuă pe fața
palatinafă, însă care este mult mai puțin vizibilă decât creasta cuspidului vestibular.
Un șanț intercuspidian drept, adânc, cu orientare mezio-distală, care separă cei doi
cuspizi, Este situat mai aproape de marginea palatinală a feței ocluzale, fiind la distanță
de marginea vestibulară.
în cazul existenței șanțurilor secundare (de descărcare, de dezvoltare), acestea sunt
situate de o parte și de alta a crestelor esențiale de smalț ale cuspizilor vestibular și
palatinal, nedepășind creasta sagitală a cuspidului palatinal, dar ele se continuă pe fața
vestibulară, după trecerea peste creasta sagitală a cuspidului vestîbular, cu depresiunile
de dezvoltare longitudinale ale acestei fețe (mezio-vestibulară și disto-vetibulară).

Două fosete principale, situate la extremitatea șanțului intercuspidian, care au formă

triunghiulară, cu baza spre creasta marginală de smalț și vârful spre șanțul intercuspidian.
Foseta mezială este mai mare decât cea dista/ă, uouă creste ue una mezială Și una
distală, Care converg spre palatinai, cea mezială fiind străbătută de șanțul marginal
mezial de dezvoltare.

Două creste accesorii de smalț, situate de o parte și de alta a crestei esențiale de smalț a
cuspiziior paiatinal și vestibular, fiind separate de acestea prin șanțurile de descărcare
(de dezvoltare).
Din punct de vedere embriologic reprezintă lobuli de creștere ai lobilor.
Privind primul premolar dinspre ocluzal) poziționat în ax vertical (aspect
ocluzal), se va observa faptul că marginea vestibulară a feței ocluzale este la aproximativ
 Imm de conturul vestibular al dintelui, spre deosebire de marginea palatinafă a feței
ocluzałe care este Ia o distanță de aproximativ 1 ,5mm de conturul feței palatinale.

Aceasta distanță se micșorează spre crestele marginale, motiv pentru care

diametrul mezio-distal al feței ocluzale este aproape egal cu cel al coroanei dintelui, pe
când diametrul maxim vestibulo-palatinal al feței ocluzale (suprafața ocluzală internă)
este mai redus decât cel al coroanei dintelui (suprafața ocluzală extrenă), aspect datorat
convergenței spre ocluzai a fețelor vestibulară și palatinală.

RĂDĂCINA primului premolar superior, din punct de vedere numeric poate

prezenta următoarele morfotipuri:
Două rădăcini, în 65-70% a cazurilor, una mai lungă și mai voluminoasă, situată
vestibular și una mai scurtă și mai subțire, palatina[ă. La aceste morfotipuri separația
rădăcinilor se produce în apropierea coletului.
Rădăcina bifidă, care apare cu o frecvență de 18-20%, în acest caz separația
producându-se în general la jumătatea fungimii rădăcinilor sau în treimea lor apicală.
Rădăcinile, respectiv apexurile lor au aceeași dispoziție, una fiind situată vestibular și
cealaltă palatinal.
Rădăcina unică apare foarte rar, doar în 8-9% din cazuri.

32
Rädäcina triplä poate apare in 3-5% a cazurilor

Dispozitia rädäcinilor ia acest morfotip este una palatinalä si douä vestibulare.

PE SECTIUNE TRANSVERSALÄ LA NIVELU COLETULUI rädäcina
prirnuiui premolar superior este ova/arä, fiind intens apiatizatä in sens meziodistal.

FETELE RÄDÄCIN// primului premolar superior sunt tn numär de patru, in

ordine descrescätoare a märimii Ior, aceste fete fiind mezia/, distal, vestibular fi palatina/.
Zona de jonctiune longitudinalä a rädäcinilor poartä denumirea de depresiune de
dezvoltare a rädäcinii fi se continuä coronar cu depresjunea de dezvoltare (concavä) a
fetelor proximale.

Depresiunea de pe fata mezialä a rädäcinii este mai profundä decåt depresiuea fe!ei
distale.
CAMERA PULPARÅ este relativ mare, prezentånd, douä coarne pulpare, situate
vestibular 9i palatinal, corespunzätor cuspizilor.

CANALELE RADICULARE pot prezenta variatii) fiind tn conformitate cu morfotipul

radicular:
un singur canal radicular, larg, cu un foramen apical (9% din cazuri) douä
canale radjculare, cu un singur foramen apical (13% din cazuri) douä canale
radiculare, cu douä foramenurj apicale (72% din cazuri) trei canale
radiculare, cu trei foramenurj apicale (6% din cazurj)

POZITIA DE IMPLANTARE IN MAXILAR in sens vestibulo-

palatinal, fata vestibularä a coroanei este aproape verticafä, iar rädäcina este inclinatä cu
180 spre palatinal) cuspidul palatinal, de$i maj mic, fiind aproape la acelasi nivel cu
cuspidul vestibular.
in sens mezioadistal - coroana si rädäcina este inclinatä cu aproape 30 spre distal.

MORFOLOGIA PREMOLARUL SECUND

SUPERIOR
ADNOTÁRI:
Sistemul FEDII,: 1 .5: pentru premolarul secund superior drept
25: pentru premolarul secund superior stâng
Sistemul american: 4: pentril premolaruf secund superior drept
13: pentru premolarul secund superior stâng

Sistemul anglosaxon: 51: pentru premolarul secund superior drept

 [5: pentru premolarul secund superior stâng

Sistemul aritmetic: 5+: pentru premofarul secund superior drept

+5: pentru premolarul secund superior stâng

Sistemul francez: premofarul secunu superior drept 85: pentru

premolarul secund superior stâng

CRONOLOGIE: - debutul calcificárii la 2 ani - 2 ani si 4 funi

-coroana complet formatã fa 6-7 ani

-eruptia la 10-12 ani

-rãdácinã complet formatá la 12-14 ani

DIMENSIUNI: - Inaltime coronará: 715-8,5 mm lungimea

rádãcinii: 14 mm
-lungime totalã: - minimã: 19 mm medie: 21-22,5 mm

-maximã: 23 mm

-diametru : - coronar M-D: 615-7,0 mm

-cervical M-D: 5,0 mm

-coronar V-P: 8,5-9,0 mm

- cervical V-P: mm

Premolarul secund superior prezintă doi lobi de dezvoltare, unul vestibular și

unul palatinalâ Are poziția 5 de implantare pe hemiarcadele maxilare și este mai redus
dimensional decât primul premolar superior.
Suplimentează funcțiile primului premolar superior în masticație, prin cuspidul
paiatinal activ, în stabilizarea ocluziei și a dimensiunii' verticale de ocluzie, de ghidaj în
mișcările de latera/ľtate a mandibulei în cazul ghidajului de grup, fizionomie, supoît
pentru țesuturile moi și fonație.
Dimensiunea totală a premolarilor superiori este în general egală, diferind
raportul dintre dimensiunile coronare și cele radiculare.
 Coroana premolarului secund este mai puțin vofuminoasă decât coroana
primului premolar superior, respectiv rădăcina premolarului secund este mai lungă decât
cea a primului premolar superior,
Poate prezenta diferite morfotjpuri ale formei și numărului de rădăcini.

COROANA premolarului secund superior este de formă paralelipipedică, pe secțiune

transversală având o formă ovalară.

Are cinci fețe, patru laterale (în ordine descrescătoare a mărimii fiind mezia/, distal,
vestibular și palatina) și o față ocluzala.

FATA VESTIBULRĂA
Fata vestibulară a premolarului secund superior are forma de pentagon ca și
aceeași față a płirnuiui premolar superior, dar dimensiunea sa mezîo-distală este mai
rnică.

MARGINILE FETEI VESTIBULARE :

Marginea cervicală (de colet), concavă spre ocluzal, are forma de semicerc.

Marginea ocluzală are forma literei 'IV", cu desclliuerea spre colet.

Versantele ”V"-uIui sunt inegale, cel mezial fiind mai scurt decât cel distal, spre
deosebire de primul premolar superior, Ia care este invers.
Vârful cuspidului vestibular este mai puțin pronunțat decât Ia primul premolar, fiind
mai rotunjit.
Marginea mezială, care este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.
Marginea distală este mai scurtă și mai convexă decât marginea mezială.
Cele două margini proximale diverg spre ociuzalt FORMAȚIUNILE FETEI
VESTIBULARE sunt:
3 lobi de dezvoltare, puțin pronunțați, în ordine descrescatoare aceștia fiind
central > distal > mezial.
 Două depresiuni longitudinale de dezvoltare, una mezială și una distală, șterse, care
pornesc de Ia marginea ociuzală, terminându-se pierdut spre jumătatea înălțimii
acestei fețe. Reprezintă zona de coalescență a lobulilor vestibulari.
O creastă vestibulară de smalț, puțin proeminentă) ce aparține crestei triangulare de
smalț a cuspidului vestibular, care pornește din vârful cuspidului vestibular și se
termină pierdut spre colet.

RELIEFUL FETEI VESTIBULARE este convex în dublu sens:

În sens cervico*ociuzal convexitatea maximă se situează în treimea cervicală.
în sens mezi0*distal convexitatea maximă este localizată în treimea mezială.

FATA PALATINALĂ
Fața palatinală a premolarului secund superior este mai mică decât cea
vestibulară, însă are același contur pentagonal,

MARGINILE FETEI PALA TINALE sunt:

Marginea cervicală (de colet), care este convexă spre ocluza!t

Marginea ocluzală, care este mai pronuntată decât la primul premolar superior,
deoarece la premolarul secund cuspidul palatina este egal cu ce vestibular.
Această margine este rotunjită, cuspidul palatinal fiind cuspidul activ.
Marginea mezială, care este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.
Marginea distală care este mai scurtă și mai convexă decât marginea mezială.
Cele două margini proximale diverg spre ocluzal.
FORMAȚIUNILE FETEI PALATINALE:
Fața a premolarului secund superior nu prezintă formațiuni.
RELIEFUL FETEI PALATINALE este convex în dublu sens:

în sens cervicoaocluzal, convexitatea maximă se situează în treimea medie,

În sens mezio-distal, convexitatea maximă este localizată în treimea mezială.

 c

Fig. 42. Premolarul secund superior drept (1-5)

A: aspect vestibular, B: aspect palatinal, C: aspect mezial, D: aspect distal, E: aspect ocluzal

FAȚA MEZIALĂ
Fața mezială a premolarului secund superior este mai lată decât înaltă, fiind mai
mare și mai plană decât fața distală. Are forma unui trapez cu baza mare orientată spre
colet și baza mică spre ocluzalb

MARGINILE FETEI MEZIALE sunt:

Marginea cervicală (de colet), care este convexă spre ocluzal.

Marginea ocluzală de forma literei 'IV” cu deschiderea spre ocluzal, cele două
versante, vestibular și palatinal fiind egale datorită egalității cuspizilor feței ocluzale.
Distanța dintre vârfurile cuspizilor poate fi mai mare decât la primul premolar superior.
Marginea vestibulară este convexă convexitatea maximă fiind situată în treimea cervicală,
conform reliefului acestei fete.
Marginea palatinalà este convexà, însà convexitatea maximà este locafjzatà în treimea
medie.

FORMATIUNILE FETEi MEZIALE

Fata meziala a premolarului secund superior nu prezinta formatiuni, iar santul de

descarcare ce strabate creasta marginalà mezialà de smalt a primuiui premolar nu apare la
premolarul secund superior.
 RELIEFUL FETEI MEZIALE este convex în dublu sens:

în sens cervico-ocluzal, convexitatea maxima se situeazà în treimea ocluzala.

- în sens vestibulo-palatinal convexitatea maximà este localizatà în treimea
vestibular

Contactul convexitatii maxime a fetei meziate a premolar secund superior cu a

fe!ei distale a primului premolar determinà aparitia arealului de contact între cele 2 fete.

FATA DISTALÀ
Fala distalà a premolarului secund superior este mai micà si mai convexa decât
cea mezialà, având însa aceeasi forma trapezoidala:

MARGINILE FETEI DISTALE sunt:

Marginea cervicalà, aproape dreaptâ, este foarte usor convexà spre ocluzai,

Marginea ocluzalà are forma literei cu deschiderea spre ocluzal cele doue versante,
vestibular si palatinat fiind egale.
Marginea vestibularà este convexà, cu convexitatea maximà situatâ în treimea
cervicalà.
Marginea palatinalà este convexà, convexitatea maxima fiind localizatà în treimea
medie

FORMATIUNILE FETEI DISTALE:

Fata distalà a premolarului secund superior NU prezintà formatiuni.

Relieful fetei distale este convex in dublu sens :

în sens cervico-ocluzal, convexitatea maximă se situează la joncțiunea dintre treimea ocluzală
și treimea medie.
în sens vestibulo-palatinal, convexitatea maximă este localizată în treimea vestibuiară acestei
fețe.
Convexitatea maximă a feței distale corespunde arealului de contact distal
această fața a premolarului secund superior fiind în contact cu fața mezială a primului
molar superior.
 FATA OCLUZALĂ
Fața ocluzală a premolarului secund superior are forma mai ovalară decât fața
ocluzală a primului premolar superior.
MARGINILE FETEI OCLUZALEt:
Marginea vestibulară este mai rotunjită decât la primul premolar superior, fiind
formată de creasta sagitală de smalț a cuspîdului vestibular.
Marginea palatinală este mai scurtă și mai semicirculară decât marginea vestibulară,
fiind formată de creasta sagitală de smalț a cuspidului palatinal.

Marginea mezială este mai mare și mai dreaptă decât cea distală și se datorează crestei
marginale meziale de smalț,
Marginea distală este mai scurtă și mai convexă decât marginea mezială) fiind formată de
cresta marginală distală de smalț,

Fig. 43. Angrenarea antagoniștilor la nivelul premolarilor secunzi (aspect mezial)

C. sprijjn=cuspizi activi

FORMAȚIUNILE FETEi OCLUZALE sunt reprezentate de:

Doi cuspizi egali, unul vestibular și unul palatinal.

Un șanț intercuspidian, drept, cu direcție mezio-distală, situat ia mijlocul feței ocluzate,

care împarte această față în două părți egaie.
 Două fosete principale proximale, una mezială și una djstală, cea meziată fiind mai
mare decât cea distală.
Uneori există șanțuri de dezvoltare suplimentare, care pornesc din șanțul
intercuspidian. Sunt dispuse radial, fiind puțin profunde, terminându-se în mici
depresiuni ale feței ocluzale, respectiv pe versantele pcluzale ale celor doi cuspizi.

Existența șanțurilor de dezvoltare suplimentare determină aspectul neregulat, 'încrețit" al

feței ocluzale.

RĂDĂCINA premolarului secund superior este mai lungă decât cea a primului
premolar superior spre deosebire de coroană care este mai mare la primul premolar
superior și este mai aplatizată în sens mezio-distal decât rădăcina primului premolar
superior.
Din punct de vedere numeric, rădăcina premolarului secund superior poate avea
mai multe morfotipuri, putând prezenta:
o rădăcină unică, aplatizată în sens mezio-distal (75-79% din cazuri) două rădăcini
(20-23% din cazuri) trei rădăcini- excepțional de rar (1-2% din cazuri), în acest ultim caz
dispoziția rădăcinilor fiind palatinală, mezio-vestibulară și disto-vestibularăa

PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ ÎN ZONA COLETULUI, rădăcina

premolarului secund superior are aspect ovalar, deci rădăcina premolarului secund
superior prezintă patru fețe.

FETELE RĂDĂCINII, în ordinea descrescătoare a mărimii lor sunt: mezială,

distală, vestibulară și palatinală.
Fețele proximale ale rădăcinii sunt mult mai mari decât fețele vestibulară și
palatinală. Pe fețele proximale ale rădăcinii, premolarul secund superior poate prezenta câte
o depresiune axială (de dezvoltare), care poate lua aspectul unor șanțuri longitudinale.
CAMERA PULPARA are aceeași formă ca și coroana, fiind de 3-4 ori mai mică
decât aceasta și prezintă două coarne pulpare, vestibular și palatina/} poziționate la
nivelul cuspizilor feței ocluzalet

CANALUL RADICULAR aflat în continuarea camerei pulpare, poate fi:

 unic, aplatizat în sens mezio-distai, cu un singur foramen apical (73% din cazuri) cu
două canale radiculare și două foramenuri radiculare (24-25% din cazuri) dacă dintele
prezintă două rădăcini
- cu două canale radiculare, situate unul vestibular și unul palatinal și un singur foramen
apical (1 % din cazuri), chiar dacă rădăcina este unică cu trei canale radiculare și trei
foramenuri radiculare (1-2% din cazurj)l dacă dintele are trei rădăcini.

POZIȚIA DE IMPLANTARE
- în sens vestibuloapalatinal, fața vestibulară a coroanei este verticală, iar rădăcina este
înclinată cu 170 spre palatinal, cuspidul palatinal fiind poziționat mai jos decât cuspjdul
vestibular, deși ambii cuspizi sunt egali ca mărime,

în sens mezio-distal atât coroana cât și rădăcina prezintă o înclinare de 300 spre distal,

MORFOLOGIA PREMOLARILOR
INFERIORI

Premolarii permanenți inferiori sunt în număr de patru, câte doi pentru fiecare
hemiarcadă și sunt situați între caninii inferiori și primii molari inferiori,
Primul premolar inferior este mai mic decât premolarul secund inferior fiind în
serie ascendentă, ca și dinții frontali inferiori, spre deosebire de maxilar, unde premolarul
secund superior este mai mic decât primul premolar superior.
 Forma coroanei premolarilor inferiori este cilindricà, spre deosebire de corana
premolarilor superiori, ta care este paralelipipedicà cu baza dreptunghiularà si vârfurile
unghiurilor rotunjite, iar portiunea radicularà a premolarilor prezinta o radacina (sunt dinti
monoradiculari) un singur canal radicular.
între axul coronar axul radicular al premolarilor inferiori exÎstà o angulatie cu
deschidere spre lingual, caracteristicà premolarjlor inferiori,
Abraziunea se produce, ca ia toti dinlii laterali inferiori, ia niveiui cuspjzilor
vestibolari activi (spre deosebire de premolarii superiori) la care cuspizii actjvi sunt cei
palatinali),
Apexurile ràdàcinilor premolarilor inferiori prezintà relatii de vecinàtate cu gaura
mentonierâ.

MORFOLOGIA PRIMULUI PREMOLAR

INFERIOR
ADNOTÀRI.
Sistemul F,DSI.: 4.4: pentru primul premolar inferior drept
3.4: pentru primul premolar inferior stâng

Sistemul american: 28: pentru primul premolar inferior drept

21 : pentru primul premolar inferior stâng
Sistemul anglo-saxon: 41 : pentru primul premolar inferior drept r4 :
pentru primul premolar inferior stâng
Sistemul aritmetic: 4- : pentru primul premolar inferior drept
-4 : pentru primul premolar inferior• stâng
Sistemul francez: d4: pentru primul premolar inferior drept s4:
pentru primul premolar inferior stâng
CRONOLOGIE: debutul calcificàrii la I an 3-4 Il Ini 9 nni
 -coroana complet formatà la 5-6 ani eruptia fa 10-12
ani
-ràdàcinà complet formatà la 12-13 ani

DIMENSIUNI: - înălțime coronară: 8-8,5 mm

-lungimea rădăcinii: 1450 mm lungime totală:
minimă: 20,1 mm medie: 22,1-22,5 mm
- maximă: 24,1 mm

-diametru - coronar M-D: mm - cervical M-D: 5,0 mm

coronar V-P: 7,5 mm
-cervical V-P: mm

Primii premolari inferiori prezintă doi lobi de dezvoltare, unul vestibular, format
prin coalescența celor trei lobuli vestibulari și unul lingual, mai puțin proeminent.
Poziția de implantare pe hemiarcadele mandibulare este 4.

Funcțiile la care participă primul premolar inferior sunt în masticație (prin

cuspidul vestibular activ, care stabilizează și ocluzia și dimensiunea verticală de ocluzie)
uneori participă la ghidajul de grup în mișcările de lateralitate ale mandibulei, fizionomie
(și prin suport pentru părțile moi peribucale).
Primul premolar inferior este situat între caninul și premolarul secund inferior,
prezentând caracteristici comune fiecarui dinte menționat. Se aseamănă cu un canin
având cingulum-uł bine dezvoltat, sau unui premolar având cuspidul lingual nanic.
Caracteristicile care aseamănă premolarul prim inferior cu caninului inferior
sunt: cuspidul vestibular este lung și ascuțit, fiind singurul cuspid al acestui dinte care
ocfude cu antagoniștii, dimensiunea mezio-distală a coroanei este egală cu cea a
caninului, fața ocluzală înclinată spre lingual (în unghi de aproximativ 450), versantul
mezial al cuspidului vestibular este mai scurt decât cel distal, marginea vestibulară a
feței ocluzale a primului premolar inferior asemănătoare crestei incizale a caninului.
Caracterele prin care primul premolar inferior se aseamănă premolarului secund
inferior sunt: cei doi dinți au același contur al fețeî vestibulare, suprafețele de contact sunt
situate în aceeași zonă) iar curburile liniilor de colet de pe fețele mezială și distală sunt
similare.
 COROANA primului premolar inferior este cilindrică, existând o diferentă
evidentă între înălțimea feței vestibulare și a celei linguale. Are patru fețe laterale (în
ordinea descrescătoare a dimensiunii lor, aceștia fiind mezială, distală, vestibulară și
linguală) și o față ocluzală.

FATA VESTIBULARĂ
Fața vestibulară a primului premolar inferior are forma de pentagon datorită
marginii ocluzale în forma literei deși prezintă doar patru margini.

MARGINILE FEȚEI VESTIBULARE sunt:

Marginea cervicală este cea mai scurtă dintre margini, fiind ușor convexă spre ocluzal.
Marginea ocluzală este în forma literei 'IV", cu deschiderea mai mare decât Ia canini}
deschiderea fiind spre cervical, Versantul mezial este mai scurt decât cel distal,
- Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală, fiind ușor
concavă în apropierea coletului. Concavitatea se termină spre suprafața de contact
mezială, spre treimea ocluzală
Marginea distală este mai scurtă și mai convexă decât marginea mezială} prezentând o
ușoară concavitate spre colet,

FORMA FETEI VESTIBULARE .

- Trei lobuli de dezvoltare, care în ordine descrescătoare sunt: central, distall, mezial
Două depresiuni longitudinale șterse, care pornesc de la marginea ocluzală, pierzându-
se spre jumătatea înălțimii acestei fețe) una fiind situată mezial, iar cealaltă, distal.
Creasta vestibulară de smalț a cuspidului vestibular este o proeminentă de smalț) care
pornește din vârful cuspidului vestibular și se termină pierdut spre mijlocul feței.

RELIEFUL VESTIBULAR este convex în dublu sens:

În sens cervico-ocluzal convexitatea maximă este situată în treimea cervicală,

- În sens mezjoadistal convexitatea maximă se localizează în treimea mezială.
 Fig. 44. Primul premolar inferior drept (4.40 Aspect
vestibular (stânga) și lingual (dreapta)

FAȚA LINGUALĂ
Fața linguală a primului premolar inferior este mai redusă dimensional decât
fața vestibulară, în sens cervico-ocluzal fiind de aproximativ două ori mai mică decât
fata vestibulară,

MARGINILE FETEI LINGUALE:

Marginea cervicală este ușor concavă spre oc{uzal.
Marginea ocluzală este asemănătoare aceleiași margini a feței vestibulare. Diferența
constă în existența depresiunii de dezvoltare mezio-linguale, care pornește din foseta
mezială a feței ocluzale, se termină pierdut spre jumătatea ÎnalțllTlll feței lirłguale Și
Întrerupe creasta sagitală de smalț a cuspiduluj linguali
Marginea mezială, care este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală,

Marginea distală, care este mai scurtă și mai convexă decât marginea meziată.
Cele două margini proximale ale feței linguale diverg spre ocluzal,

FORMA TIUNILE FETEI LINGUALE

Doi lobi, unui mezial și unul distal, separați de depresiunea de dezvoltare mezio-
linguafă a feței linguale.
 Depresiunea de dezvoltare mezio-linguală are aspectul unui șanț, pornește de pe fața
ocluzală, se localizează între lobul mezial și distal și se termină pierdut spre jumătatea
înălțimii feței linguale.

RELIEFUL FETEI LINGUALE este convex în dublu sens:

În sens cervico-ocluzal, convexitatea maximă este situată în treimea medie. în sens

mezio-distal, convexitatea maximă se localizează în treimea medie.

FATA MEZIALĂ
Fața mezială a primului premolar inferior are formă trapezoidală, având baza
mare orientată spre cervical și, baza mică spre ocluzal.

Vârful cuspidului vestibular este situat pe același ax cu al rădăcinii, dar

corespunde liniei care este în prelungirea feței linguale a rădăcinii, deci între axul coronar
și axul radicular există o angulație cu deschiderea spre lingual.

MARGINILE FETEI MEZIALE:

Marginea cervicală este ușor convexă spre ocluzal și reprezintă joncțiunea smalt-
cement.
Marginea ocfuzală, care are forma literei ”VJI cu deschiderea largă spre ocluzal,
versantul lingual fiind de aproximativ două ori mai scurt decât cel vestibular. Este
înclinată în unghi de aproximativ 450 dinspre vestibular spre lingual și dinspre ocîuzal
spre cervical, Această înclinare se datorează diferenței dintre înălțimea cuspiduluj
vestibular și cel lingual.
Marginea vestibulară este cea mai mare dintre margini și este convexă, convexitatea maximă
fiind situată în treimea cervicală,
 Marginea linguală este tot convexă, convexitatea maximă localizându-se în treimea
medie, iar distanța dintre linia de colet și vârful cuspjdului lingual reprezintă
aproximativ două-treimi a distanței dintre linia de colet și vârful cuspidului vestibular.

FORMAȚIUNILE FETEI MEZIALE:

Fața mezială este netedă, aproape plană, foarte ușor convexă) deci nu prezintă
formațiuni, Distanța dintre suprafața de contact și linia de colet este redusă, în aceasta
zonă existând o ușoară depresiune concavă de dezvoltare.

Fig. 45. Primul premolar inferior drept (44.) Aspect mezial

(stânga) și distal (dreapta)

RELIEFUL FETEI MEZIALE:

în sens cervico-ocluzal convexitatea maximă se situează la joncțiunea treimii

ocluzale cu treimea medie, unde este localizată și suprafața de contact mezială.
In sens vestibulo=lingual convexitatea maximä, care corespunde suprafetei de contact
meziale, se situeazä la jonctiunea trejmii vestibulare cu treimea medie.

FATA DISTALÄ
Fata distalä a primului premolar inferior este mai micä 9i mai convexä decåt fala
meziaiä, iar cele douä fete proximate diverg spre ocluzai si vestibular.
MARGINILE FETE/ DISTALE sunt .
 Marginea cervicalä, care este aproape in linie dreaptä.
Marginea ocluzalä, care este reprezentatä de creastä marginafä distalä de small
Marginea vestibularä, cea mai mare dintre margini, este convexä, prezentånd
convexitatea maximä tn treimea cervicalä.
Marginea lingualä, care este mai pulin convexä care prezintä convexitatea maximä
situatä tn treimea medie.

FORMATIUNILE FETEI DISTALE: Fata distalä a primului premolar inferior

nu prezintä formatiuni, coroana sa avånd formä cilindricä (sferoidalä pe sectiune
transversalä).

RELIEFUL FETEI DISTALE este convex in dubiu sens:

in sens cervico-ocluzal, convexitatea maximä, corespunzäoare suprafetei de contact
distale, se situeazä pu!in mai cervical de jonciunea treimii ocluzale cu treimea medie,
In sens vestibulom lingual, suprafa!a de contact distalä este situatä la jonc!iunea
treimii vestibulare cu treimea medie a acestei fete.

FATA OCLUZALÄ
Fata ocluzalä a primului premolar inferior are contur aproape circular, flind upr
aplatizatä in sens mezio-distal poate prezenta multiple variante morfologice.

MARGINILE FETEI OCLUZALE sunt:

Marginea vestibularä, reprezentatä de creasta sagitalä de smalt a cuspidului vestibular,

are versantele crestei inegale, versantui mezial fiind mai lung decåt cel distal.

Marginea linguală este reprezentată de creasta sagitală a cuspidului lingual.

Marginea mezială este delimitată prin creasta marginală mezială de smalt, fiind mai lungă și
mai dreaptă decât marginea distală,
Marginea ałsłała este formală de creasta marginală distajă de smalț fiind mai scurtă și mai
convexă decât marginea mezială,
Cele două margini proximaie converg spre lingual.

Fig. 46. Primul premolar inferior drept (4,4.)

Aspect ocluzai (stânga: mezîal și dreapta: distal)

FORMATIUNILE FETEI OCLUZALE sunt:

Doi cuspjzi, dispuși unul vestibular și unul lingual, cuspidul vestibular fiind mai mare,
iar cel lingual de dimensiuni mai mici, câteodată asemănându-se cu un cingulum bine
dezvoltat. în funcție de înălțimea cuspiduluî lingual, fața linguală a primului premolar
va ajunge Ia două-treimi sau Ia jumătatea înălțimii feței vestibulare, diferența
dimensională dintre cei doi cuspizi determinând și înclinarea feței ocluzale spre
lingual, într-un unghi de aproximativ 450
Un șanț intercuspidian de adâncime redusă, care separă cuspidul vestibular de cel
lingual și care este situat mai aproape de marginea linguală. Este concav, cu
concavitatea spre vestibular și unește fosetele principale proximafe.
Două fosete principale proximale, una mezia/ă și una distală.
Foseta distală este mai mare și mai largă decât cea mezială.
Din foseta mezială pornește șanțul de dezvoltare mezio-lingual, care trece peste
marginea meziolinguală a feței ocluzale, continuându-se pe fața linguală a primului
premolar inferior.
Crestele cuspidiene de smalț: fiecare cuspid prezintă următoarele creste de smalț.' o
creastă sagitală cu direcție mezio-distală, o creastă axială (esența/ă), perpendiculară
pe cea sagitală și o creastă vestibulară, respectiv linguală pentru cuspidul lingual, care
nu sunt proeminente (cel lingual fiind mult mai șters).
Depresiunile feței ocluzale: Crestele axiale de smalț ale celor doi cuspizi separă fața
ocluzală depresiune t-nezială rr-łai mică Și una distaiă mai mare, Depresiunile sunt
mărginite de crestele axiale de smalț ale celor doi cuspizi, de versantele meziale
(respectiv distale pentru depresiunea distală) ale crestelor sagitale de smalț ale
cuspizilor și de creasta marginală proximafă (mezială sau distaiă) de smalț.
 ABRAZIUNEA primului premolar inferior se produce Ia nivelul cuspidului
vestibular (activ, de sprijin), care își reduce înălțimea odată cu abrazarea sa.

RĂDĂCINA premolar inferior este unică, conică, asemănătoare caninului

inferior, dar forma sa este efilată, mai scufiă și mai puțin aplatizată în sens mezio-djstal. Apexul
radicular este distalizat,
Între axul coronar și cel radicular există o angulațje cu deschiderea spre lingual.

PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ LA NIVELUL COLETULUI are forma

rotunjită spre ova/ară, prezentând patru fețe.

FETELE RĂDĂCINII primului premolar inferior, în ordinea

descrescătoare a mărimii lor sunt: mezială, distală, vestibulară și linguală. Pe fața mezială a
rădăcinii apare o depresiune de dezvoltare bine reprezentată, Pe fața distală, această
depresiune este mai puțin vizibilă, câteodată având aspectul unui șanț schițat,

CAMERA PULPARĂ are forma asemănătoare coroanei, prezentând două

coarne pulpare, corespunzătoare celor doi cuspizi. Cornul pulpar vestibular este mai mare,
spre deosebire de cel lingual, care este mai mic.

CANALELE RADICULARE:

în general este unic, aplatizat în sens mezio-distal, prezentând un singur foramen apical
(73,5% din cazuri)
- poate prezenta și două canale radiculare cu unul (6,5 % din cazuri) sau două
foramenuri apicale (19,5% din cazuri)
- rar (6% clin cazuri), poate prezenta trei canale radiculare cu trei foramenuri
apica/e.

POZIȚIA DE IMPLANTARE:
În sens vestibulo-lingual, fața vestibulară a coroanei primului premolar inferior este
înclinată mai mult spre lingual decât fața vestibulară a caninului inferiorr iar fața
linguală prezintă o mică înclinare de aproximativ 2,50 spre lingual față de verticală.
Fața ocluzală este înclinată spre lingual în unghi de 450. Între axul coronar și cel
radicular există o angulație cu deschiderea spre lingual.
- În sens meziodjstal) dintele în totalitate este de aproape vertical, apexul
prezentând o înclinare de aproximativ 20 spre distaf față de verticală.
 MORFOLOGIA PREMOLARULUI SECUND
INFERIOR (MANDIBULAR)
ADNOTĂRIț
Sistemul 4.5. HGn Iru premolarul secund inferior drept

3.5.' pentru premolarul secund inferior stâng

Sistemul american: 29: pentru premolarul secund inferior drept

20: pentru premolarul secund inferior stâng

Sistemul ang10$axon: 5) : pentru premolarul secund inferior drept

[5 : pentru premolarul secund inferior stâng
Sistemul aritmetic: 5- : pentru premolarul secund inferior drept
-5 : pentru premolarul secund inferior stâng

Sistemul francez: d5: pentru premolarul secund inferior drept s5:

pentru premolarul secund inferior stâng
CRONOLOGIE: - debutul calcificării la 2 ani și 3 luni 2 ani și jumătate
- coroana complet formată ia 6-7 ani erupția ia 1 1-12 ani
- rădăcină complet formată la ani

DIMENSIUNI: înăltime coronară: 8,0 mm lungimea

rădăcinii: 14,5 mm lungime totală: -
minimă: 18,1 mm
- medie: 214-22,5 rnnn
- maximă: 23,7 mm diametru . - coronar M-D', 7,0-7,2 mm cervical M-D:
5,0-52 mm
- coronar V-P: 8,0-8,3 mm - cervical V-P: 7:0-7 mm

Premolarul secund inferior se asemănă cu primul premolar inferior doar la nivelul

feței vestibulare, având volumul și dimensiunile mai mari decât primul premolar inferior
(premolarii inferiori sunt în serie ascendentă, spre deosebire de cei superiori, care sunt în
serie descendentă), Este cel mai voluminos dinte dintre premolarii superiori și inferiori,
iar coroana sa are caractere pronunțate de molarizare. Fața ocluzală a premolarului
 secund inferior poate prezenta două morfotipuri și anume morfotipul cu doj cuspizł' și cu
trei cuspizi, însă, ca și Ia primul premolar inferior, cuspidul activ este cel vestibular.
Premolarul secund inferior este în contact mezial cu fața distală a primului
premolar inferior și distal cu fața mezială a primului molar inferior,

COROANA are formă cubică spre cilindrică, apropiată de cea a molarilor și

prezintă cinci fețe: patru laterale (în ordine descrescătoare acestea fiind mezială, distaIăJ
vestibulară și linguală) și o față ocluzală.
La premolarului secund inferior, fețele vestibulară și linguală sunt convergente
spre ocluzal, din acest motiv fețele proximale, privite dinspre ocluzal, se observă mai
puțin decât Ia primul premolar inferior, tot din același motiv diametrul maxim al coroanei
în sens vestibu!o-lingual este situat în treimea cervicală, iar cel minim în treimea
ocluzală.

FAȚA VESTIBULARĂ

Fata vestibulară a premolarului secund inferior este de formă pentagonală,

asemănătoare cu fața vestibulară a primului premolar inferior, însă dimensiunea mezio-
ułsłała a acestei fețe este mai mare ia premolarul secund inferior, ca de altfel și
deschiderea 'IV'J-ului cuspidului vestibular, MARGINILE FETEI VESTIBULARE
sunt:
Marginea cervicală, care este concavă spre ocluzal.

Marginea ocluzală, care are forma literei cu deschiderea spre colet. Versantul mezial
al este mai scurt decât versantul distalJ care este mai lung și mai oblic.
Marginea mezială este mai lungă și maj dreaptă decât marginea distală,

Marginea distală, care este mai scurtă și mai convexă decât marginea mezială,

FORMAȚIUNILE FETEI VESTIBULARE sunt reprezentate de:

Trei lobuli vestibulari, care în ordine descrescătoare a mărimii lor sunt: central distal
și mezial.
Două depresiuni de dezvoltare longitudinale, una mezială și una dista/ă, care pornesc
de la marginea ocluzală și se termină pierdut la jumătatea feței vestibulare. Ele separă
această față în cei trei lobuli vestibulari inegali.

RELIEFUL FETEI VESTIBULARE este convex în dublu sens:

 în sens cervico-ocluzal, convexitatea maximă se situează în treimea cervicală.
în sens mezio-distal, convexitatea maximă este pozițonată în treimea mezială.

FAȚA LINGUALĂ
Fața linguală a premolarului secund inferior are același contur ca și fața
vestibulară, dar este mai mică și este diferită de cea a primului premolar inferior în cazul
morfotipului cu trei cuspizi pe fața ocluzalăa MARGINILE FETEI LINGUALE sunt:

1, La morfotipul cu doi cuspizi:

Marginea cervicală, care este concavă spre ocluzal.
Marginea ocluzală, care are forma literei cu deschiderea spre colet, Versantul mezial al
este mai scurt decât versantul distal, care este mai lung și mai oblic.
Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.

Marginea distală, care este maj scurtă și mai convexă decât marginea mezială,

2 La morfotipul cu trei cuspizi:

Marginea cervicală, care este concavă spre ocluzal

Marginea ocluzală are forma literei "W” cu deschiderea spre colet. f'V'LuI mezial,
care aparține cuspiduluj mezio-ljngual, este mai proeminent și mai mare decât distal,
care aparține cuspidului disto-lingual. Versantul mezial al ocluzale este mai scurt
decât versantui distai, care este mai lung și mai oblic.
Marginea mezială este mai lungă și mai dreaptă decât marginea distalăi

Marginea distafă, care este mai scurtă și mai convexă decât marginea mezială,

FORMAȚIUNILE FETEI LINGUALE sunt:

La morfotipul cu doi cuspizi, fața linguală a premolarului secund are o formă

semicilindrică, prezentând:

O creastă linguală de smalț, care este mult mai ștearsă decât pe fața vestibulară

O ușoară depresiune situată între creasta linguală de smalț a feței linguale și marginea
distală a acestei fețe.

2 La morfotipul cu trei cuspizi apar:

 Doi lobi linguali, corespunzători cuspizifor mezio-lingual și disto-lingual, care sunt
separați de un șanț interlobar.
Lin șanț interlobar, care pornește din foseta secundarô. centrală a fetei ocluzale ca și șanț
łnlercuspidian și se Iernntnź pierdut 'in Ireimea ocluzală a fetei linauale

RELIEFUL FEȚEI LINGUALE este convex În dublu sens

In sens cerviconocguzal, convexitatea maxłnnă este pozitionată în treimea [medie.

In sens meziodista\ aceeaș convexitate maximă se situează la jonctiunea dintre
treimea medie și treimea ocluzală,

C D
Fig. 47, Premolarul secund inferior stâng (3.5) tricuspidat
A aspect vestibular: B. aspect lingual, C: aspect rnezia14 D' aspect distal E: aspect ocluzal

FAȚA MEZIALĂ

Fața mezială a premofatului secund inferior este mai nnare și mai plană decât
fața distală, având conturul în fornnă de pătrat. cu înălțimea putin mai mică decât lătimea,
Cele două fețe proximale converg spre lingual ja rrnoffotjpuł cu doi cuspizi și diverg spre
lingual la nnoffotipul cu trei cuspizi,
MARGINILE FETEI MEZINE:

Marginea de colei care este foarte ușor convexă spre ocluzal.

Marginea ocluzală, dată de creasta marginală meziaIĂ de stmaIt2 are forma literei
IIV" cu deschidere spre ocluzal) cu versantul vestibular mai lung decât versantul
lingual
 Marginea vestibulară este convexă) convexitatea maximă fiind situată în treimea
cervicală,

Marginea linguală este tot convexă) convexitatea maximă fiind situată în treirnea medie,
conform profilului feței linguaie,

FORMAȚIUNILE FETEI MEZIALE: Această față nu prezintă formațiuni,

neexistând nici depresiunea mezio-linguală de dezvoltare.
RELIEFUL FETEI MEZIALE este convex în dublu sens

- În sens cervico=ocluzal, convexitatea maximă, corespunzând arealului de contact

mezial, se situează Ia joncțiunea dintre treimea ocluzală cu treimea medie.
- În sens vestibulo=lingual, convexitatea maximă corespunzătoare suprafeței de contact
meziale, este poziționată Ia joncțiunea dintre treimea vestibulară cu treimea medie.

Privind premolarul secund, în poziție verticală dinspre distal, fața ocluza}ă este
mai vizibilă decât privindu-l dinspre mezial. Aceasta este o caracteristică a tuturor dinților
posteriori aparținând celor două arcade și se datorează înclinării feței ocluzale spre distal,
ceea ce prezintă importanță atât în diferențierea dinților, cât și în studiul ocluzie'l și al
aliniamentului dinților.

FATA OCLUZALĂ
Fața ocluzală a premolarului secund inferior are aspect de patrulater cu
unghiurile foarte rotunjite, deci prezintă patru margini, însă, în funcție de morfotip, diferă
marginea linguală.

MARGINILE FETEI ocluzale:

Marginea vestibulară, care este dată de creasta sagitală a cuspidului vestibular și care
are versantul mezial mai scurt decât cel distal. - Marginea linguală:
 - la morfotipul cu doj cuspizj, este dată de creasta sagitală de smalț a cuspidului
lingual și este mai mică decât marginea vestibulară,

1,1,

la morfotipul cu trei cuspizi, doi fiind situați lingual, marginea linguală este dată de
crestele sagitale de smalț afe cuspizjlor mezio-lingual și disto-lingual. În acest caz,
marginea linguală este mai lungă decât marginea vestibulară.
Marginea meziaiă este formată de creasta marginală mezialâ de smalt. Această margine este
mai lungă și mai dreaptă decât marginea distală.
Marginea distală este delimitată de fața distală prin creasta marginală distală de smalț,
fiind mai mică și convexă decât marginea meziafă,

FORMATIUNILE FETEI OCLUZALE sunt:

- La morfotipul cu doi cuspizi:
Doi cuspizj dispuși unul vestibular, care este mai mare și mai proeminent și unul lingual,
mai mic și mai rotunjit.
Un șanț intercuspidian curb, cu direcție mezio-distală, având convexitatea orientată spre lingual.
- Două fosete principale, situate la extremitatea șanțului intercuspjdian, cel dista/ fiind
maj mare decât cei mezial, Cele două fosete sunt dispuse maj aproape de marginea
vestibulară a feței ocluzale,
Două creste sagitale de smalț, corespunzătoare celor doj cuspizi, versantul mezial al crestelor
fiind mai scurt decât cel distal.

Două creste axiale de smalț, perpendiculare pe cele sagitale, care pornesc din vârful
cuspizilor și se termină pierdut spre șanțul intercuspidian.
Două creste marginale de smalț mezială mai lungă și mai dreaptă și mai subțire decât cea
distală, care este mai scurtă; mai convexă și mai groasă.

La morfotipul cu trei cuspizi, fața ocluzală are aspect de pătrat:

Trei cuspizi dispuși unul vestibular și doi linguali, în ordine descrescătoare, cuspizii fiind
vestibular > mezio-lingua/ > dist04ingual.
Trei șanțuri intercuspidiene profunde, mezio-centra/, centro-dista/ și centrolingual, care
prin unire dau forma literei IIYII. Șanțul centro-lingual separă cei doi cuspizi linguali,
trecând peste marginea linguală și se termină pierdut pe fața linguală,
Trei fosete ocluzale:
Două principale proximale, situate Ia extremităȚile șanțului mezio-distal} dintre
care foseta mezială este mai mică și situată distal de creasta marginală meziaiă de
smalț, iar foseta distaiă este mai mare și situatâ mezial de creasta marginală distală
de smalț.
O fosetă secundară centrală, situată distal și lingual de centrul feței ocfuzale,
Trei creste sagitale de smalț corespunzătoare celor trei cuspjzi ocluzali,

Trei creste esențiale (axiale) de smalț perpendicular pe cele sagitale,

Două creste marginale de smalț, mezia/ă mai lungă și rhai dreaptă decât cea distală, care
este mai scurtă și mai convexă.
Șanțurile suplimentare se observă relativ frecvent Ia morfotipul cu trei cuspizi și sunt
dispuse radial, uneori putând trece peste ambele creste marginale de smalt,

48. Morfotipuri ale premolarului secund inferior (aspect ocluzal)

RĂDĂCINA premolarului secund inferior este unică, conică, fiind mai lungă și
mai voluminoasă decât rădăcina primului premolar inferior. Apexul este mai rotunjit și
înclinat spre distal, fiind ușor aplatizat în sens mezio-distal. Nu prezintă depresiuni de
dezvoltare pe fețele proximaleș Axul radicular cu cel coronar formează un unghi cu
deschiderea spre lingual,

PE SECȚIUNE TRANSVERSALĂ LA NIVELUL COLETULUI rădăcina

premolarului secund inferior are aspect aproape circular, prezentând patru fețe} în
ordinea descrescătoare a dimensiunii lor fiind: mezial, distal, vestibular și lingual,
CAMERA PULPARĂ are aceeași formă ca și coroana dintelui; fiind de 34 ori
mai mică. La morfotipul cu doi cuspizi prezintă două coarne pulpare, unul vestibular și
unul lingual, iar Ia cel cu trei cuspiziJ trei coarne pulpare, unul vestibular și două
linguale,
CANALUL RADICULAR continuă camera pulpară și poate fi:

Unic, conic, ușor aplatizat mezio-distal, cu un foramen apical (85,5% cazuri).

Cu două canale radiculare, având un foramen apical (1 din cazuri) sau două foramene
apicale (d '1 150/0 din cazuri).

Cu trej canale radiculare și trei foramenuri apicale (0,5% din cazuri).

POZIȚIA DE IMPLANTARE

Poziția de implantare a premolarului secund inferior este aproape aceeași ca a

primului premolar inferior:
COROANA: în sens vestibuloaljngual fața vestibulară este mai ljngualizată decât Ia
primul premolar inferjorJ iar în sens mezio-distal este aproape verticală.
- RĂDĂCINA: în sens verstibulonlingual este înclinată cu aproximativ 2,50 față de
verticală, iar în sens mezio-distai este înclinată cu aproximativ 30 fată de verticală.