Principiile şi regulile generale de prescriere a Reţetei

Lucrarea practică nr. 4

2017-2018
= Reteta, denumită şi "ordonantă medicală" sau "prescriptie medicală"este recomandarea scrisă
a medi-cului prin care sunt solicitate prepararea sau eliberarea unui medicament de către
farmacist şi in care se arată modul, doza şi durata tratamentului.

= Reteta, înmânată de medic bolnavului, este utilizată de către acesta pentru procurarea
medicamentelor din farmacii. În farmaciile care deservesc spitalele, medicamentele se
eliberează pe baza condicilor de medicamente completate de către medici. Acest procedeu de
prescriere se mai numeşte FORMULA
NOSCOMIALIS, (in limba greacă, "noscomium": spital).

Reţeta reprezintă:
- Actul medical care implică responsabilitatea profesionala a medicului.
- Documentul medico-legal cu valoare de proba in justitie, care implica responsabilitatea
juridica a
medicului.
Actul legal de justificare si contabilizare a unor medicamente cu regim special (stupefiante,
medicamente cu potenţial toxic: morfină si derivatii sai, atropina, etc.)

În redactarea retetei trebuie indeplinite 3 condiţii:

Conditii de formă
Conditii de odin psihologic
Conditii de fond

Conditii de formă

- În mod obişnuit, reţeta trebuie scrisă pe formulare tip 19-21/10 cm , prevăzute in partea
superioară cu antet tipărit. La nevoie se pot scrie pe coli albe tăiate la dimensiunea formularelor
tip.
- Pentru bolnavii spitalizaţi, se utilizează condicile de prescripţii medicale.
- Medicamentele toxice se prescriu pe formulare speciale imprimate cu "timbru sec", deoarece
circuitul acestor substante trebuie ţinut intr-o evidenţă strictă.
- În mod obligatoriu reţetele prescrise bolnavilor care beneficiază de gratuitate vor fi completate
numai pe formularele aprobate de Ministerul Sănătăţii.
- În ţara noastră, scrierea reţetei se face in limba română, dar in reţetă, se pot folosi cuvinte sau
abrevieri in limba latină, unele fiind obligatorii, altele facultative.
- Reţetele trebuie scrise cât mai citeţ. Este recomandabil ca reţetele sa fie scrise lizibil, pentru că
nu trebuie să existe nici o indoială in privinţa identificării medicamentelor sau a dozelor
prescrise.

Conditii de ordin psihologic

Formulând o reţetă, medicul trebuie să aibă in vedere faptul ca trebuie ales cel mai indicat
medicament pentru afecţiunea diagnosticată, medicament care trebuie adimistrat in doza
corectă, pentru un interval de timp suficient pentru a produce vindecarea sau efectul terapeutic
urmărit.
Eficacitatea actului terapeutic este condiţionată de câţiva factori:
- Diagnosticul cât mai exact.
- O anamneza terapeutică minuţioasă, pentru evitatea eventualelor interacţiuni
medicamentoase.
- Evitarea polipragmaziei.
- Documentarea farmacologică corectă, mai ales asupra efectelor secundare.
- Atitudinea prudentă in cazul prescrierii medicamentelor noi, pentru a evita riscul reacţiilor
adverse
toxice, idiosincrazice, etc.
Pornind de la ideea că "o retetă bine formulată tinde sa faca simţită prezenţa medicului pe toată
durata tratamentului", prescrispţia medicală trebuie sa respecte urmdtoarele reguli:
- Reţeta trebuie redactată, pe cât posibil în prezenţa bolnavului, pentru a intări increderea
bolnavului in medic şi in competenţa profesională a acestuia.
- Scrierea reţetei trebuie făcută fară ezitări, fără corecturi sau reluări repetate a altor formulare
şi moto-tolirea primelor, deoarece aceste gesturi fac o impresie defavorabilă şi pot compromite
executarea pres-crispţiei.
- Medicul trebuie să ţină seama de nivelul sociocultural al bolnavului şi de atitudinea acestuia
faţă de boală; in funcţie de aceste aspecte, el trebuie să ofere bolnavului explicaţii adecvate,
evitând limbajul ermetic, sec, care poate avea ca rezultat, neincrederea pacientului. Indiferent
de gravitatea bolii, in dialogul cu bolnavul, medicul trebuie să adopte o atitudine calmă şi sigură,
deoarece este esenţial pentru eficacitatea tratamentului, ca bolnavul să aibă incredere in medic
şi in remediile prescrise de acesta.
- Scrierea reţetei reprezintă dreptul şi datoria medicului; ea nu poate fi delegată personalului
medical ajutător.
- Medicamentele prescrise trebuie să fie "uşor de luat", adică formele farmaceutice trebuie să fie
adecvate bolanvului (de exemplu, se vor recomanda picături la cei cu dificultăţi de inghiţire sau
se vor evita supozitoare cu acţiune sistemică la pacienţii cu boală hemoroidala. etc).
- Orarul prizelor trebuie să fie cât mai comod, preferându-se pe cât posibil din punct de vedere
farma-cologic, priza unică sau bicotidiană.
- Când tratamentul prescris anterior nu a dat rezulatate, medicul trebuie să cerceteze, cu tact,
modul în care pacientul a luat medicaţia; trebuie evitată schimbarea rapidă a medicaţiei,
deoarece, in cazul deficienţei de colaborare a bolnavului, noua terapie se va solda eu un nou
eşec.
- În cazul tratamentelor cronice, medicul trebuie să explice bolnavului fiecare etapă a
tratamentului, insistând asupra consecinlelor nerespectării recomandărilor medicale, dar şi
asupra faptului că debutul efectului terapeutic poate fi lent sau că pot apare unele reacţii
adverse.

Condiţii de fond

În forma ei integrală, reţeta cuprinde 4 părţi:

1. Superscripţia
2. Inscripţia
3. Subscripţia
4. Instrucţia

În momentul eliberării medicamentelor, farmacistul poate adăuga cea de-a 5-a parte a reţetei,
Adnotaţia.

Model de reţetă tipizată şi părţile componente ale acesteia:

1. Superscripţia

Este prima parte a reţetei, reprezentată de obicei printr-un antet tipărit, care se completează de
medic.

Superscripţia cuprinde :
- Denumirea instituţiei;
- Numele şi prenumele pacientului;
 - Sex, Vârstă, Domiciliu;
- Numărul de ordine din registrul de consultaţii;
- CNP - pentru formulare tipizate cu regim special (CJAS);
- Obligatoriu se trece Diagnosticul bolii intr-o formă cât mai completă;
- Data;
- Semnătura;

*Diagnosticul se scrie fără prescurtări: de ex. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ (nu

HTA)

Superscripţia
→ Inscripţia
→ Subscripţia
→ Instrucţia

Superscripţia

2. Inscriptia

- Este partea principală a reţetei care cuprinde denumirea medicamentului recomandat şi

cantităţile corespunzătoare per formă farmaceutică (concentraţia) şi eventualele ingrediente
cuprinse in forma farmaceutică corespunzătoare (pentru preparatele magistrale).
- Ea incepe cu prescurtarea "Rp", de la latinescul "recipe": primeşte, care reprezintă, o formulă
de adre-sare a medicului către farmacist, acesta din urmă fiind solicitat să elibereze bolnavului
medicamentele din reţetă.
Denumirea comună Forma Concentraţia formei
a medicamentului farmaceutică farmaceutice

Rp/ = Inscripţia

Nr. XIV = Subscripţia

D.s. oral 1 cp x 2 ori/zi, 7 zile = Instrucţia
A se administra in timpul mesei
*cp= comprimat

- În redactarea acestei parţi a reţetei, trebuie respectate unele reguli privind scrierea numelor
medica-mentelor şi a cantităţilor din medicamente.

Reguli privind scrierea medicamentelor in cadrul inscriptiei:

Numele fiecăui medicament se scrie după, "Rp" cu majusculă, de la capătul rândului, pe un
singur rând;
Se recomandă categoric să se foloseasca denumirea comună (pentru tipizate), aceasta
facilitând educa-ţia şi informaţia, in plus inseamând că dvs. nu exprimaţi o opinie asupra unei
anumite mărci particulare de medicament care poate fi nejustificat de scump pentru pacient.În
funcţie de experienta medicului cu un
anume produs comercial, se poate prescrie un medicament de o anumită marcă, situaţie în care
se poate scrie în reţetă denumirea comercială.

Pentru preparatele oficinale şi magistrale se folosesc denumirile oficinale (prevăzute in

Farmacopee).
Denumirea comuna internationala nu este uzuală în reţete. Execepţie fac situaţiile in care
denumirea comuna internationala.coincide eu denumirea oficinală sau comercială.
Denumirile chimice, destul de complicate, nu sunt recomandabile, cu excepţia unor
medicamente ofici-nale simple, prevăzute ca atare in Farmacopee.
Nu se folosesc in reţete, formule sau simboluri chimice, dc exemplu: NaHCO3 in loc de
bicarbonat de sodiu sau NaCl in loc de clorură de sodiu.
Nu trebuie utilizate formule populare in reţetă (de exemplu, sare amară in loc de sulfat de
magneziu).
Nurnele medicamentelor sau al formelor farmaceutice pot fi uneori prescurtate, de exemplu:
atropina in loc de sulfat de atropină.
Nu sunt insă permise, prescurtările care pot genera confuzii, mai ales când acestea pot cauza
accidente grave (de exemplu: kal. chl. poate crea confuzii intre clorura de potasiu (kalii
chloridium), netoxic clora-tul de potasiu (kalium chloricum), compus toxic.

Reguli privind scrierea cantităţilor de medicamente:

Cantitatile cuprinse intr-o formă farmaceutică (comprimate, drajeuri, supozitoare, sirop,
infuzie, etc) se scriu in rand cu numele medicamenturui. Pentru medicamentele tipizate se trece
obligatoriu forma farma-ceutică şi cantitatea de substanţă activă conţinută per unitatea de doză.
Pentru a mai bună interpretare se folosesc subdiviziunile gramului pentru unităţi de doză
până la 1 g şi gramul pentru unităţi de doză mai mari de 1 g:
- mcg sau µg (micrograme): Rp/ LEVOTIROXINĂ cp 100 mcg (µg)
- mg (miligrame): Rp/ PARACETAMOL 500 mg (nu cp 0,5 g)
- g (grame): Rp/ AMOXICILINĂ cp 1 g
În general, in reţete se folosesc cifre arabe, cifrele romane utilizându-se in următoarele situaţii:

I 1
V 5
X 10
L 50
C 100
D 500
M 1000

- Când se prescrie un număr de bucăţi dintr-o anumită formă farmaceutică:

Rp/ AMPICILINĂ cps 500 mg
Nr. XX
D.s. oral 1 cps x 4/zi, 5 zile
- Când se prescriu substanţe medicamentoase sub formă de picături:
Rp/ TOBRAMICINĂ fl* 3 mg/ml
Nr. I
D.s. extern 2 gtt** (pic) x 4/zi în fiecare sac conjuctival, 5 zile
*fl=flacon
**gtt= picături
 În cazul medicamentelor incadrate in grupa "stupefiantelor şi substanţelor toxice", dupa
cantitatea de substanţă exprimată în grame se notează obligatoriu cantitatea exprimată in mg,
scris in litere, pentru a evita falsificarea.
- Exemplu: Extract de opiu 100 mg (o sută de miligrame).
Când se prescrie o doză de substanţă mai mare decât cea permisă pentru a preveni farmacistul
că nu este o eroare, se va scrie in dreptul cantităţii respective:
SIC VOLO (aşa vreau) sau SIC JOBEO (aşa gândesc)

3. Subscripţia

Această parte a reţetei cuprinde indicaţiile date farmacistului:

- Precizează forma farmaceutică, eventual ambalajul (in cazul preparatelor tipizate).
- Cantitatea ce trebuie eliberată bolnavului prin numărul dozelor parţiale necesare întregului
tratament (care se notează cu cifre romane) şi operatia prin care se ajunge la numărul total de
doze partiale (multiplicarea dozei sau divizarea dozei indicată in inscripţie in cazul preparatelor
magistrale).

Rp/ AMOXICILINĂ cp 1 g = Inscripţia

= Subscripţia

Numărul total
de doze parţiale D.s. oral 1 cp x 2 ori/zi, 7 zile = Instrucţia
A se administra imediat după masă

4. Instrucţia (Signatura)

Această parte a reţetei cuprinde recomandările pentru bolnav. Farmacistul care va elibera reţeta
are obligaţia de a transcrie pe ambalajul respectiv, indicaţiile din instrucţia reţetei, pentru
fiecare medica-ment in parte. Instrucţia se scrie cât mai detaliat, fără prescurtări, şi este
explicată bolnavului atât de către medic cât şi de farmacist.

Instrucţia cuprinde:
- Calea de administrare
- Doza parţială
- Intervalul dintre doze
- Durata administrării
- Indicaţii speciale (de exemplu: inainte de masă, in timpul mesei, dupa masă, între mese,
înainte de culcare, etc).

Doza Intervalul dintre

Rp/ AMOXICILINĂ cp 1 g parţială doze = Inscripţia
Nr. XIV = Subscripţia
 D.s. x , , = Instrucţia

Calea de Durata
administrare administrării

Indicaţii speciale

Instrucţia începe cu prescurtarea in latină "D.s.", adică, "datur signatur" ("dă şi semnează")
sau "da signa", adică "eliberează şi etichetează" sau "notează modul de administrare".
Urmează apoi specificarea căii de administrare :
- Oral
- Parenteral: s.c., i.v., i.m.
- Extern: pe tegumente sau mucoase, intrarectal, intravaginal, inhalator, etc.
Recomandările se referă in primul rând la cantitatea de medicamente care trebuie luată o dată
(doza parţială) cuprinsă in forma farmaceutică prescrisă (exemplu: dacă s-a recomandat
ampicilină de 250 mg şi doza parţial, este de 500 mg, se va scrie 2 capsule); intervalul dintre
doze, numărul maxim de administrari pe 24 de ore. Toate aceste indicaţii se scriu cât
mai pe inţelesul bolnavului, folosind cifre arabe.
- De ex.:
Rp/ AMPICILINĂ cps 500 mg
Nr. XX sau Cutii Nr. II (o cutie are 10 capsule).
D.s. oral 1 cps x 4/zi, 5 zile.
Unele medicamente, in special analgezice şi antipiretice, se administrează la nevoie. În acest
caz, la inscripţie trebuie să se specifice in paranteză, cantitatea de medicament admisă
pentru ,,o dată" şi ,,pentru 24 de ore" in funcţie de particularităţile bolnavului: varstă,
greutate corporală, boli asociate, etc. În acest caz se foloseşte formularea: ,.a nu se depăşi...pe
zi".
- De ex.:
Rp/ DICLOFENAC supozitoare 100 mg
Nr. X
D.s. intrarectal 1 supozitor la nevoie.
A nu se depăşi 2 supozitoare pe zi.
Intrucţia continuă prin specificarea, in unele cazuri, a momentului zllei când trebuie
administrat medicamentul: dimineaţa sau seara, sau cu 30 de minute inaintea mesei,
sau seara la culcare, etc. De asemenea, in unele cazuri, se notează modalităţile de
administrare: "i.v. lent", sau "se dizolvă, in apă
călduţă", etc.
Dacă medicul consideră că tratamentul trebuie repetat, fără să specifice de câte ori, va scrie pe
reţetă: "se repetă la nevoie".
În cazul în care un medicament se administrează intr-o singură doză sau medicul consideră că e
necesară o singurd cură, pentru ca bolnavul să nu repete tratamentul din proprie iniţiativă, se va
specifica pe reţetă: "non repetatur" sau "non iteretur" şi farmacistul va refuza să repete
executarea reţetei.
Dimpotrivă, dacă medicul consideră că tratamentul trebuie repetat, chiar dacă in mod obişnuit
se administrază numai o dată, se va scrie pe reţeta: "repetatur" sau "iteretur".
Uneori, in cazuri bine justificate, pe reţetă pot figura unele indicaţii de urgenţă (de care insă nu
trebuie abuzat), care impun farmacistului, obligaţia de a prepara şi elibera rapid medicamentele
prescrise. Se poate scrie in română "urgent" sau in limba latină "cito" (repede), "citissimo"
(foarte repede) sau
chiar "statissimo" (pe loc).
Dacă prescripţia nu incape pe prima faţă a formularului, ea va continua pe verso, menţionându-
se in josul primei pagini, cuvântul ,,verte" (intoarce) pentru a atrage atenţia când prescripţia nu
s-a terminat.
În cazul in care aceluiaşi bolnav i se prescriu mai multe medicamente, ere pot fi trecute pe
acelaşi formular cu numere de ordine; in afara antetului şii superscripţiei care sunt comune,
fiecare medicament constituie o reţetă separată, cu toate părţile ei.
Reţeta se încheie cu data, semnătura, parafa medicului şi ştampila unităţii.
Instrucţiunile care prevăd perioadele pentru care pot fi prescrise medicamente destinate
bolnavilor care beneficiază. de gratuitate cuprind următoarele aspecte :
Pentru tratamentul ambulatoriu - reţetele electronice pentru medicamente compensate în cazul
afecţi-unilor acute sunt valabile 24 de ore de la data emiterii lor, iar cele pentru afecţiuni
cronice sunt valabile 30 de zile de la data emiterii lor. Termenul de valabilitate poate fi
prelungit prin viza unităţii farmaceutice, datorită lipsei temporare a unor medicamente din stoc.
Pentru bolnavii spitalizaţi - prescrierile de medicamente se fac pentru 24 de ore, cu excepţia
zilelor de repaus sau pentru inchiderea temporară a farmaciei, in care caz se vor prescrie pentru
48 de ore sau maxim 72 de ore.

5. Adnotaţia

Aceasta este partea care apare pe reţetă când a fost efectuată la farmacie şi cuprinde:
- Ştampila farmaciei unde a fost efectuată reţeta
- Preţul medicamentelor
- Eventualele substanţe adăugate de farmacist pentru prepararea corectă a reţetei şi semnătura
farma-cistului
Dacă din farmacie lipseşte vreuna din substanţele din compoziţia unui medicament, farmacistul
trebuie să ia legătura cu medicul, căruia îi propune inlocuirea substanţei respective cu alta
similară, existentă in farmacie.
Farmacistul nu are voie să facă substituiri decât intre substanţe cu activitate terapeutică
identică, de ex.: codeina fosfat cu codeina clorhidrat sau cofeina citrat cu cofeina
natriumbenzoică, etc.
Primind reţeta sau condica de prescripţii, farmacistul are următoarele obligaţii:
-Să verifice data de valabilitate a reţetei şi dacă au fost respectate intrucţiunile de completare şi
prescriere a medicamentelor.
- Farmacistul are dreptul de a refuza executarea prescripţiilor neconforme şi de a cere ca
medicul să refacă reţeta, in conformitate cu instrucţiunile în vigoare.
- Să verifice dozele prescrise. In cazul in care dozele maxime (prevăzute in Farmacopee) sunt
depăşite, fără ca medicul să fi precizat "sic volo", farmacistul le va reduce la doza maximă
permisă.
- Atât medicamentele inlocuite, cât şi cele ale căror doze au trebuit reduse, se vor anula cu o line
ori-zontală, pe toate exemplarele retetei, inscriindu-se deasupra medicamentul similar sau doza
redusă. Rectificarea va fi insotită de semnătura celui care a efectuat operaţiunea.
- Când medicamentele nu pot fi inlocuite, deci lipsesc din farmacie, se va scrie după bararea lor
cu o linie, menţiunea "anulat" şi se va semna.
- Anulările trebuie făcute astfel incât cuvintele sau cifrele tăiate să poată fi citite, iar pe reţetă să
nu apară ştersături.

Consiliul Ştiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului a stabilit reglementările pentru

eliberarea medicamentelor, din acest punct de vedere, medicamentele se impart in următoarele
categorii:
→ Medicamente utilizate intraspitalicesc sau in condiţii speciale
→ Medicamente eliberate numai pe bază, de reţetă, ce se reţine in farmacie
→ Medicamente care se eliberează numai pe bază de reţetă, care nu se reţine in farmacie, fiind
valabilă 6
luni de la data emiterii
→ Medicamente care se eliberează, pe bază de reţetă cu timbru sec
→ Medicamente OTC, eliberate fără prescriptive medicală

= Prescripţia medicală a formelor tipizate conţine toate părţile reţetei, cu următoarele

particularităţi:
Inscripţia cuprinde denumirea comună sau comercială a preparatului urmată de forma
farmaceutică şi de concentraţia formei farmaceutice.
Subscriptia contine numarul total de doze scris cu cifre romane. Nu este corectă scrierea
cantitatii totale de doze medicamentoase pe acelasi rand cu denumirea preparatului, adica sa se
comprime inscriptia si subscriptia.

Corect Rp/ Enalapril cp 10 mg

Nr. LX
D.s. oral 1 cp x 2/zi, 30 de zile

Tipuri de retete:
- Tipizate
- Electronice - pentru prescrierea medicamentelor compensate

Exemplu de reţetă tipizată:

Exemplu de reteta electronică:

Prescurtari utilizate la prescrierea preparatelor tipizate:

cp = comprimat

cps = capsulă

dj = drajeu

fl = flacon

*Flacon cu pulbere pentru preparare soluţie injectabilă

*flacon presurizat cu suspensie de inhalat

f = fiolă

Exemple de prescriere a preparatelor tipizate:

1.COMPRIMATE__

ENALAPRIL
Comprimate 10 mg
Blister* cu 10 comprimate
Cutie cu 20 de comprimate (2 blistere)

Prescripţii medicale contra cost*

*Blister

2.CAPSULE_____________________________________________________________AMPI
CILINĂ
Capsule 500 g
Blister cu 10 capsule
Cutie cu 10 capsule (1 blister)

3.DRAJEURI
DICLOFENAC
Drajeuri 25 mg
Blister cu 10 drajeuri
Cutie cu 30 de drajeuri (3 blistere)

4.AEROSOLI
SALBUTAMOL (VENTOLIN)
Flacon presurizat (spray sau aerosol) cu suspensie de inhalat 100 mcg/puf
Flacon de 10 ml cu 200 de pufuri

5. SOLUŢIE ORALĂ
AMBROXOL
Flacon cu soluţie orală 15 mg/5ml
Flacon de 120 ml

6. SOLUŢIE OFTALMICĂ (COLIR)

TOBRAMICINĂ (TOBREX)
Flacon cu soluţie oftalmică 3 mg/ml
Flacon de 5 ml
1 ml = 20 picături
Guttae = picături
Prescurtare gtt = pic

7. SUPOZITOARE
KETOPROFEN (KETONAL)
Supozitoare 100 mg
Folii termosudate cu 6 supozitoare
Cutie cu 12 supozitoare (2 folii termosudate)

8. UNGUENT
METILPREDNISOLON (ADVANTAN)
Tub unguent 1 mg/g
Tub de 30 g

9. PREPARATE INJECTABILE
PENICILINĂ G POTASICĂ
Flacon cu pulbere pentru preparare soluţie injectabilă 5 000 000 U.I.
SER FIZIOLOGIC
Fiolă cu ser fiziologic 9 mg/ml
Fiolă de 10 ml