Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE ȘI


ADMINISTRATIVE CRAIOVA
PROGRAM DE MASTER:
Administrație Publică și Management în Context European

REFERAT LA DISCIPLINA:
Buget și Trezorerie Publică
Veniturile bugetare

Titular disciplină:
Lect. Univ. Dr. ILIE DRAGOȘ
Masterand:
Bunget Marius Gabriel
ANUL II, IF

CRAIOVA 2022
CUPRINS

Introducere.......................................................................................................................................3
1. Bugetul – concept şi evoluţie................................................................................................3
2. Conținutul bugetului public..................................................................................................4
3. Veniturile bugetare...............................................................................................................5
4. Încasarea veniturilor bugetare de la agenţi economici, instituţii publice şi de la
contribuabili.................................................................................................................................6
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................13

1
Introducere

1. Bugetul – concept şi evoluţie


  Termenul de “buget” îşi are originea în limba latină desemnând sac cu bani, fiind regăsit
cu acelaşi sens şi în limba franceză, semnificând sac, pungă sau cufăr în care se păstrau obiectele
personale sau banii atunci când se întreprindea o călătorie.
  Definirea juridică a bugetului este întâlnită în România, pentru prima dată, în anul 1929,
odată cu adoptarea Legii asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului
şi patrimoniului public.

2
Bugetul, în sensul acestei legi, reprezentă actul prin care erau prevăzute şi în prealabil
probate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi ale tuturor serviciilor publice 1. Această
modalitate de definire a bugetului îşi are originea în decretul din 13 mai 1862 asupra
contabilităţii publice din Franţa unde se reglementează  bugetul ca fiind actul prin care sunt
prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii pe care
legile le supun aceloraşi reguli.2
Legea asupra contabilităţii publice din 1929, amintită anterior mai aduce şi o serie de alte
noutăţi faţă de reglementările legale anterioare:.
• se face o distincţie precisă între funcţiunile de administrator, mânuitor de bani şi materiale
publice (aici e vorba de funcția de trezorier al bugetului);
• se instituie obligativitatea inventarierii patrimoniului statului (mai ales aactivelor publice);
• se introduce durata anului bugetar de 12 luni, în loc de 18 luni;
• se fixează termenul legal în care se elaborează şi se depune bugetul;
• se introduce distincţia precisă între cheltuielile ordinare şi cheltuielile deinvestiţie;
• se introduce controlul financiar preventiv;
• se stabilesc cele 4 etape în angajarea cheltuielilor;
• se introduce carnetul de impozite al contribuabililor şi controlul asupra averii funcţionarilor;
• se introduce contabilitatea în partidă dublă;
• se înfiinţează bugetul interior al fiecărui Departament precum şi distribuţialunară a creditelor,
pentru a se înlătura neajunsurile provenite din fluctuaţiilelunare de încasări.
  Legea organică menţionată nu face o distincţie clară între noţiunea de buget al Statului şi
bugetele locale, amândouă fiind din acest punct de vedere acte prin care sunt prevăzute şi
autorizate veniturile şi cheltuielile publice aprobate de autorităţile competente.
Anul 1933 este anul în care prin adoptarea legii pentru organizarea finanţelor locale
se pun bazele legale ale bugetelor locale.
Legea pentru organizarea finanţelor publice locale publicată în Monitorul Oficial nr.88
din 14 aprilie 1933 aduce şi ea la rândul ei o serie de noutăţi faţă de reglementările anterioare:
 • veniturile administraţiei locale se împart în grupe distincte astfel:
a) venituri ordinare; 
b) venituri extraordinare;
c) venituri cu destinaţie specială;
d) venituri diverse.
1
art.4 din Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 1929;
2
art.5 din Decretul asupra contabilităţii publice din Franţa din 13 Mai 1862.

3
În evoluţia finanţelor publice apariţia bugetului este generată de necesitatea obiectivă de a
reflecta nevoile publice sub forma cheltuielilor financiare publice şi resursele financiare publice
sub forma veniturilor publice ce au drept scop finanţarea cheltuielilor financiare publice.3
Sistemul bugetar constituie cadrul organizatoric prin care se încasează, şi se repartizează
veniturile bugetare astfel procurate. De asemenea, reprezintă totalitatea relaţiilor economice
exprimate sub formă bănească, rezultat al repartiţiei venitului naţional, relaţii ce apar cu prilejul
constituirii şi repartizării fondurilor financiare publice la şi de la dispoziţia statului, precum şi a
unităţilor administrativ teritoriale, în scopul satisfacerii nevoilor sociale generale ale societăţii.
Principalele caracteristici ale acestor relaţii economice sunt: conţinutul economic, exprimarea
valorică, rezultatul repartiţiei valorii nou create, constituirea şi repartizarea de fonduri financiare
publice, implicarea puterii de stat, satisfacerea unor nevoi publice.4
2. Conținutul bugetului public
Din punctul de vedere al conținutului, bugetul public poate fi analizat ca: document, act
juridic, sistem de fluxuri financiare și instrument de politică economică. Bugetul de stat este un
documnt în care sunt prevăzute și aprobate, în fiecare an, veniturile și cheltuielile publice ale
statului. Sub aspect juridic, bugetul de stat este un act juridic în care se prevăd și se aprobă, prin
lege, veniturile și cheltuielile anuale ale statului. Astfel, ca lege, bugetul public este:
- act de previziuni, indicând resursele bănești ale statului și destinațiile acestora sub
forma cheltuielilor;
- act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să
perceapă si sa cheltuiasca venituri, potrivit prevederilor legale;
- act anual, respectiv al anului bugetar pentru care sunt aprobate veniturile și cheltuielile
bugetare, precum și al perioadei în care se realizează execuția indicatorilor bugetari.
Bugetul de stat poate fi privit sub forma unui sistem de fluxuri financiare legate de
formarea fondurilor de resurse financiare publice (impozite, taxe, contribuții și alte venituri
publice), pe de-o parte, și de repartizarea acestora, sub forma creditelor bugetare, pe de altă
parte. De asemenea, bugetul public poate fi privit ca un instrument de politică financiară a
statului în domeniul veniturilor și cheltuielilor publice, întrucat prin acest document sunt
previzionate veniturile bugetare anuale, pe de o parte, și cheltuielile bugetare , pe de altă parte.
În economiile moderne bugetul nu mai reprezintă doar un simplu document în care se
înscriu veniturile și cheltuielile aprobate ale statului pentru o perioadă de 12 luni, ci este un
adevarat plan financiar la nivel macroeconomic. Bugetul public constituie un instrument de

3
Ungureanu M.A., (coord.) Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2011;
4
Condor I., Dreptul finanţelor publice, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 2006;

4
previziune atât pe termen scurt, ca urmare a dimensionării veniturilor și cheltuielilor pe o
perioadp de un an, cât si pe termen mediu, prin elaborarea bugetelor program, în special pentru
cheltuielile de investiții. În practica țărilor cu economie de piață, în afara bugetului de stat în
forma sa clasică, se întocmește și un buget al economiei naționale sau buget economic.
În legatură cu conținutul și utilitatea acestuia pot fi remarcate câteva caracteristici care îl
diferențiază de bugetul de stat:
- bugetul economic este un inventar al tuturor resurselor societății (atât publice cât și
private) și al destinației acestora pentru anul expirat, urmat de previziuni pentru anul următor;
- bugetul economic este conceput ca un ansamblu de conturi naționale care descriu pentru
anul în curs și pentru anul următor previziunile cu privire la producția, reparțitia și consumul
produsului intern brut și, implicit, cu privire la formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat;
- bugetul economic nu are puterea de lege, prevederile sale nu devin imperative, ci
servește numai ca fundament al măsurilor de intervenție a statului în economie.

3. Veniturile bugetare
Veniturile bugetului de stat, reprezintă acea parte a veniturilor publice cuvenită puterii
centrale a statului, pentru a fi folosită apoi în scopul îndeplinirii obiectivelor şi programelor
puterii centrale, pe perioada ultimului an bugetar.
Realizarea veniturilor bugetare se face în funcţie de necesitatea repartiţiei venitului
naţional, structura economiei naţionale, gradul de dezvoltare teritorială a ţării şi nivelul de
dezvoltare a forţelor de producţie. În acest context, creşterea veniturilor bugetare este un obiectiv
al politicii macroeconomice, influenţat de o serie de factori.
Factori de influență a veniturilor bugetare
Factori economici - Creşterea economică are ca efect creşterea bazei de impozitare şi
sporirea veniturilor fiscale.
Factori monetari - Creşterea dobânzii atrage creşterea preţurilor care duce la creşterea
nominală a încasărilor fiscale.
Factori sociali - Creşterea necesităţilor cu caracter social (mai mulţi bani pentru educaţie,
sănătate, cultură) atrage creşterea fiscalităţii.
Factori demografici - Structura populaţiei (creşterea populaţiei active) asigură creşterea
încasărilor fiscale
Factori politici şi militari - Creşterea anumitor necesităţi militare (datorate integrării în
NATO, de exemplu) sau luarea unor decizii economice se susţin de societate prin impozite şi
taxe ridicate.

5
Factori de natură financiară - Sintetizează influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea
cheltuielilor publice. Analiza dimensiunii cheltuielilor publice cu nivelul resurselor posibil de
mobilizat arată mărimea deficitului sau excedentului bugetar, care poate fi acoperit prin resurse
financiare publice suplimentare.
4. Încasarea veniturilor bugetare de la agenţi economici, instituţii publice şi de la
contribuabili
Încasarea veniturilor bugetare este operaţia ce constă împlinirea de către trezorerie a unei
sume de bani de la agenţi economici, instituţii publice şi populaţie reprezentând veniturile
bugetului.
Încasarea veniturilor bugetare de la agenţi economici
Agenţi economici îşi achită impozitele şi taxele datorate către buget astfel:
1). Prin depunere la casieria trezoreriei a sumelor reprezentând impozite şi taxe. Agenţii
economici se prezintă la compartimentul de control şi de evidenţa a veniturilor în vederea
stabilirii sumelor datorate şi a termenului de plată după care întocmeşte nota de plată care se
prezintă casieriei. Casieria încasează suma pe baza foi de vărsământ şi eliberează chitanţa.
Încasarea în numerar a veniturilor de la agenţi economici
1
– verifică şi stabileşte suma de plată bugetului şi subdiviziunea;
2
– verifică documentele , încasează suma şi eliberează chitanţa;
2). Prin ordin de plată pe baza căruia banca comercială virează din contul clientului în contul
trezoreriei sumele datorate sau în cazul în care agenţii economici efectuează plata în contul de
venituri aferent. Fluxul acestor operaţii se prezintă astfel:
- înainte de depunere a sumei plătitorul se prezintă la ghişeul compartimentului
controlului şi evidenţa veniturilor cu înştiinţarea de plată de la organele fiscale;
- dacă plătitorul se prezintă din propria iniţiativă atunci la acest ghişeu se stabileşte:
- suma de plată;
- destinaţia plăţi;
- încadrarea corectă în termenele de plată calculându-se majorări, întârziere în cazul
depăşirii acestor termene;
- toate aceste date sunt menţionate în nota de plată care se predă casierului în vederea
notificării şi soldării debitelor;
- casierul în schimbul sumei primite eliberează foaia de vărsăminte cu chitanţă ca act
doveditor a achitării sumei;
- toate foile de vărsământ se înregistrează în jurnalul de casă;

6
- documentele de plată – ordinul de plată – completat cu toate elementele necesare se
depune de plătitor la unităţile bancare unde are contul;
- decontarea privind încasarea veniturilor bugetare se realizează prin transmiterea
ordinului de plată prin băncile comerciale unde agenţii economici au conturi deschise la
sucursala judeţeană a Bănci Naţionale a României care gestionează contul curent al trezoreriei
statului;
- la băncile comerciale pe baza disponibilului din contul agenţilor economici se acceptă
plata după care se înregistrează în contul contribuabilului, diminuarea disponibilului cu suma
înscrisă pe ordinul de plată;
- banca emite agenţiilor economicii un extras de cont pentru această operaţie şi expediază
suma din contul său către bugetul cu disponibilităţi centralizatoare;
- suma împreună cu documente parcurg traseul înspre sucursala Bănci Naţionale a
României care evidenţiază suma în contul curent general al trezoreriei statului;
- în aceeaşi zi după evidenţierea tuturor documentelor se emite extrasul de cont;
- zilnic delegatul direcţiei trezoreriei judeţene ridică extrasul contului şi documentele
justificative de la sucursalele Bănci Naţionale a României;
- la primirea extrasului şi a documentelor justificative în cadrul compartimentului,
direcţia judeţeană de trezoreriei efectuează următoarele operaţii:
- verifică sumele înscrise în extrasul de cont cu documentele justificative ce însoţesc
extrasul;
- înregistrează operaţiile de încasări şi plăţi prin contul curent în contabilitate proprie;
- grupează ordinul de plată privind încasarea veniturilor bugetare a celor extrabugetare în
funcţie de domiciliul fiscal al agentului economic;
- pe baza ordinului de plată se realizează centralizarea documentelor de plată într-un
borderou centralizator pentru fiecare trezorerie din subordine: municipală, orăşenească şi
comunală după care direcţiile judeţene de trezoreriei transmite extrasul de cont trezoreriei din
subordine cu un exemplar din borderou şi documentele justificative;
- prin delegatul trezoreriei municipale actele sunt preluate al fiecărei ore de zi lucru de la
trezoreria judeţeană şi depuse la serviciul de contabilitate şi documentaţie din cadrul trezoreriei
municipale, acesta fiind primul flux a operaţiilor derulate;
- trezoreria municipală sau orăşenească prin serviciul de contabilitate verifică extrasul de
cont urmărindu-se corelaţie dintre extras şi documente justificative anexate după care se
înregistrează în contabilitate proprie, încasările veniturile, virate de către direcţia judeţeană a
trezoreriei pe fiecare categorie de bugete sau ale a fondurilor speciale şi extrabugetare.

7
Agentul economic va introduce ordinul de plată la trezorerie unde are deschis contul în
acesta după verificare efectuează plata debitând contul agentului plătitor şi creditând contul de
venituri corespunzător.
Încasarea veniturilor bugetare de la instituţii publice
În cazul instituţiilor publice încasarea veniturilor poate realiza în numerar şi prin
virament. Instituţiile publice sunt finanţate:
a). integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul fondurilor
speciale după caz;
b). din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat şi bugetul fondurilor speciale după caz;
c). integral din venituri.
Instituţiile din categoria a). au venituri transferate în totalitate în conturile deschise la
trezorerie, venituri care servesc la acoperirea cheltuielilor.
Veniturile din categoria b). sunt încasate numai prin trezorerie
Veniturile celor din categoria c). trebuiesc raportate nu şi încasate prin trezorerie cu toate
că nu provin de la buget. Realizarea şi încasarea la buget a veniturilor rezultate din activitatea
proprie a instituţiilor publice finanţate de la buget se efectuează astfel: instituţii publice finanţate
de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetul fondurilor speciale
desfăşoară anumite activităţii de prestări de serviciu sau executări de lucrări către agentul
economic sau populaţie de la care încasează contravaloarea acestora.
În principiu o instituţie publică finanţată integral de la buget varsă venituri proprii
realizate în contul bugetului de la care este finanţată reducând efortul bugetar. În funcţie de
regimul legal al destinaţiei veniturilor a instituţiei publice operaţii de încasare a veniturilor
proprii se realizează astfel:
- în numerar prin casieria trezoreriei şi prin virament bancar pe baza documentelor
justificative;
- mecanismul de încasare a venitului în numerar este similar cu cel al agentului economic.
Încasarea prin virament bancar pe baza documentelor justificative se realizează prin:
- ordinul de încasare reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către instituţiile
publice care se prezintă la trezorerie;
- ordinul de plată întocmit de un agent economic sau o instituţie publică în favoarea unei
instituţii publice beneficiare sumei;
- cecul barat completat în favoarea instituţiei financiare.

8
Documentele după înregistrarea în contabilitatea trezoreriei se transmit unităţilor bancare
la agentul economic care au conturi deschise pentru înregistrarea operaţiilor de plată. Contul de
venituri este deschis pe subcapitole din cadrul operaţiilor cu vărsăminte din instituţii de stat cu
desfăşurare pe instituţii publice. Pentru înregistrarea în contabilitate instituţiile publice a căror
venituri se eliberează pe baza extrasului de cont împreună cu documentele de încasare.
Încasarea veniturilor bugetare de la persoane fizice
Impozitele şi taxele datorate de persoane fizice din municipii şi oraşe se încasează după
cum urmează:
a). în numerar prin casieria trezoreriei. Pentru achitarea acestora persoanele fizice prezintă
serviciului control şi evidenţa veniturilor, înştiinţările de plată primite de la organele fiscale prin
care sunt comunicate debitele din impozite, taxe, amenzi etc. care urmează să fie achitate în anul
fiscal respectiv. În lipsa înştiinţărilor de plată contribuabili pot prezenta:
- chitanţele de plată din perioadele trecute;
- declaraţii de impunere a organelor fiscale;
- procese verbale de contravenţii, amenzi;
- alte documente din care să rezulte natura şi felul obligaţiei de plată;
- informaţii verbale pe baza cărora se pot stabili impozitele şi taxele de plată.
Serviciul de control şi evidenţa veniturilor întocmeşte aviz de plată.
b). prin virament pe baza ordinului de plată completat de contribuabili. În oraşe şi comune
populaţia poate să-şi plătească impozitele şi taxele în numerar prin intermediul organelor fiscali
încasatori care eliberează chitanţe pentru sumele încasate. Agenţii au obligaţia depuneri sumelor
la casieria trezoreriei în baza unui borderou care este însoţit de sumele încasate şi chitanţele
aferente. Sumele încasate de casieria trezoreriei se înregistrează în casieria tezaur a trezoreriei în
aceeaşi zi.
c). plata electronică a creanţelor bugetare. Persoanele fizice au posibilitatea plăţilor taxelor,
impozitelor şi a altor creanţe datorate la bugetul local al municipiilor şi oraşelor sau datorate
unor instituţii publice urbane prin mijloace electronice de plată. Primăriile trebuie să ofere
posibilitatea consultări debitelor persoanelor fizice prin intermediul paginii de internet a
primăriei.
Trezoreria prin compartimentul control şi evidenţa veniturilor exercită controlul asupra
încasări la termen a veniturilor datorate bugetului de stat, bugetului local şi bugetului asigurărilor
sociale de stat pe baza documentelor de plată prezentate sau intrate în trezorerie – chitanţele,
ordinul de plată, etc. astfel se verifică şi se analizează:
- termenul legal prin care s-a stabilit obligaţia vărsării de impozite şi taxe către buget;

9
- respectarea reglementărilor legale în vigoare privind vărsarea impozitelor şi taxelor pe
bugete şi încadrarea veniturilor pe capitole şi subcapitole prevăzute de clasificaţia bugetară;
- respectarea termenelor de vărsare a impozitelor şi taxelor.
Încasarea veniturilor bugetare prin executarea silită
Ziua efectuării plăţii se consideră:
- ziua depunerii sumei pentru încasările în numerar prin casieria trezoreriei;
- ziua virării sumei din contul plătitorului când plata se face cu ordin de plată din iniţiativa
agentului economic;
- ziua primiri carnetului cec când plata se face prin cec;
- ziua prevăzută prin ştampila poştei când plata se face prin mandat poştal.
În cazul în care debitorul nu-şi achită la termen obligaţiile de plată organul de executare
silită îi va trimite o înştiinţare de plată privind suma datorată. Prin expresia „la termen” se înţeleg
termenele legale de plată prevăzute pentru diferite tipuri de impozite şi taxe iar în cazul în care
termenul expiră într-o zi nelucrătoare plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua
lucrătoare imediat următoare. Orice obligaţie de plată bugetară neachitată la scadenţă generează
plata unor majorări de întârziere pentru calculată pentru fiecare zi de întârziere până la data
achitării sumei inclusiv. Băncile sunt obligate să vireze sumele reprezentând veniturile bugetare
în aceeaşi zi în care au debitat contul plătitorului. În caz contrar majorările de întârziere datorată
pentru neplata în termen sunt suportate de către bănci.
Amânarea, eşalonarea şi restituirea veniturilor bugetare
Agenţii economici şi contribuabili pot solicita în anumite situaţii amânarea sau eşalonarea
plăţii unor impozite sau taxe. Amânarea veniturilor bugetare reprezintă operaţia prin care plata
impozitelor, taxelor urmează a se realiza într-un moment ulterior celui stabilit iniţial. Eşalonarea
veniturilor bugetare reprezintă operaţia prin care se realizează repartizarea impozitelor şi taxelor
ce trebuie plătite în mai multe părţi la intervale succesive dinainte stabilite.
Cererile de amânare şi eşalonare se depun organelor fiscale. Dacă rezolvarea este
favorabilă aprobarea de amânare şi eşalonare se comunică trezoreriei de către compartimentele
de urmărire fiscală din cadrul Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice şi Controlul Financiar de
Stat. Pentru sumele amânate sau eşalonate se percep majorări de întârziere pe perioada
respectivă. Pentru sumele aflate sub un anumit plafon – stabilit prin Ordinul Ministerului
Finanţelor Publice – aprobarea amânării şi eşalonării poate fi dată de câtre Direcţiile Generale al
Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat judeţene iar pentru sumele de depăşesc
plafonul aprobarea se face de către conducerea Ministerului Finanţelor Publice. Contribuabilii
pot solicita ca în cazul în care sumele virate sunt mai nari decât ce se cuvenea legal sumele

10
vărsate în plus să fie trecute în contul al taxelor şi impozitelor datorate care nu au fost încă plătite
de acelaşi plătitor.
Operaţia se numeşte compensarea între impozite şi taxe. Dacă agenţii economici,
instituţiile economici sau persoanele fizice au vărsat la buget unele venituri care ulterior se
constată că au fost vărsate necuvenit sau în sume mai mari decât trebuia şu nu au de compensat
cu alte impozite şi taxe datorate au dreptul să solicite restituirea lor.
Restituirea impozitelor şi taxelor reprezintă operaţia de înapoiere a sumelor plătite
necuvenit sau de valoare mai mare decât cea datorată în condiţiile în care nu au alte obligaţii
fiscale de onorat. Restituirea are loc pe baza cererii justificate ale plătitorului depusă la
trezorerie. Rezultatele verificării se consemnează într-un referat iar în cazul în care s-a aprobat
restituirea unor venituri se procedează astfel:
- în cazul agentului economic şi instituţiilor publice pe baza referatului aprobat se întocmeşte
o notă contabilă prin care se debitează contul de venituri sintetic şi analitic al bugetului de stat,
bugetelor locale sau bugetului asigurărilor sociale de stat după caz în care s-a înregistrat iniţial
primirea sumei şi se creditează contul corespondent al trezoreriei. Suma se virează în contul
agentului economic la banca comercială care are deschis;
- în cazul contribuţiei persoanelor fizice sumele aprobate se efectuează prin casieria
trezoreriei direct persoanei în cauză tot pe baza referatului aprobat.
În concluzie, bugetul reprezintă actul prin care erau prevăzute şi în prealabil probate
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi ale tuturor serviciilor publice.
Veniturile bugetului de stat, reprezintă acea parte a veniturilor publice cuvenită puterii
centrale a statului, pentru a fi folosită apoi în scopul îndeplinirii obiectivelor şi programelor
puterii centrale, pe perioada ultimului an bugetar.
Încasarea veniturilor bugetare este operaţia ce constă împlinirea de către trezorerie a unei
sume de bani de la agenţi economici, instituţii publice şi populaţie reprezentând veniturile
bugetului.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Antonio, Silviu Mutulescu, Buget și trezorerie publică, Editura Sitech, Craiova, 2017;
2. Ungureanu M.A., (coord.) Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti,
2011;
3. Condor I., Dreptul finanţelor publice, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti,
2006;
4. Moșteanu, T., coord Buget și trezorerie publică, Ed. Universitară, Buc. 2005.

12

S-ar putea să vă placă și