-Motorul de current continuu cu excitație separată-

Motorul de current continuu cu excitaţie separată

Maşina de curent continuu este masina electrică la care schimbul principal de energie cu o reţea
se face in curent continuu.

În motoarele de curent continuu câmpul inductor este produs de infasurarea de excitatie asezata
pe polii principali, sau de magneti permanenti.

Infasurarea indusa de pe rotor este conectata la colector, rolul acestuia este de a redresa curentul
alternativ din infasurarea indusa pentru a da in circuitul exterior curent continuu.

Infasurarea de excitatie a motoarelor de curent continuu poate fi alimentata de la surse

exterioare masinii cand se spune ca masina are excitatia separata, sau chiar de la masina cand se
spune ca masina este autoexcitata. Masinile cu autoexcitatie pot avea infasurarile de excitatie
conectate in derivatie, serie si mixta.

Ca orice masina elctrica,masina de curent continuu are doua parti constructive de baza:statorul si
rotorul.

Statorul-partea imobila a masinii,are de regula rol de inductor si este compus din:

• Carcasa
• Poli principali(de excitatie)
• Poli auxiliari(de comutatie)
• Piese de strangere

Fig.1

Bobinele de excitatie se realizeaza concentrat,dintr-un conductor de cupru izolat,de sectiune

circulara la masini de putere mica si dreptunghiulara la masini de puteri mici si medii.Bobinlele de
excitatie se izoleaza fata de miezul polilor si se impregneaza cu materiale speciale.Bobinele de
excitatie se interconecteaza astfel incat sa asigure alternanta corespunzatoare a polilor de

1
-Motorul de current continuu cu excitație separată-

excitatie.Ansamblu lor formeaza infasurarea inductoare statorica,legata la o pereche de borne din

cutia de borne a masinii si alimentata cu tensiune de la o sursa exterioara sau chiar de la masina.

Fig.2

Polii auxiliari(fig3.3.) sunt construiti dintr-un miez de fier masiv(uneori si din tole) si au de regula o
forma paralepipedica.Acesti poli au o sectiune mai mica decat a polilor principali si sunt dispusi la
mijlocul distantei dintre polii principali.Infasursrile lor de excitatie se conecteaza de obicei in serie cu
infasurarea indusa.

Fig.3

Rotorul are rol de indus si este format din urmatoarele elemente principale.

• Miez feromagnetic
• Arbore(ax)
• Infasurarea indusa
• Colector

Motorul de current continuu cu excitatie separata/derivatie se simbolizeaza astfel:

2
-Motorul de current continuu cu excitație separată-

La motorul cu excitatie separata ecuatia tensiunii la functionarea in sarcina este:

U = E + Ra.I

Caracteristica mecanică a motoarelor de c.c., este dependenţa, grafică sau analitică, dintre turaţia n
şi cuplul M:

n = f(M)

şi se trasează pentru U = ct. şi Rex = ct.

Această caracteristică arată modul cum variază turaţia n, a motorului când variază cuplul de sarcină,
M.

Pentru motorul cu excitaţie separată sau derivaţie turaţia n variază liniar cu cuplul (fig. 4)

Pentru motorul cu excitaţie serie, cuplul este proporţional cu pătratul curentului iar caracteristica
mecanică a motorului are aspectul unei hiperbole (curba 2 din figura 4).

3
-Motorul de current continuu cu excitație separată-

Fig 4

Figura 2. Caracteristicile mecanice ale motoarelor de c.c. cu excitaţie:

1. derivaţie (separată);
2. serie

Observaţie: La mersul în gol, turaţia motorului serie, n0, tinde spre infinit şi din această cauză
motorul cu excitaţie serie nu poate funcţiona în gol sau cu sarcini foarte reduse, deoarece rotorul ar
fi distrus de forţele centrifuge.

PORNIREA MOTOARELOR DE C.C.

La motoarele de curent continuu, curentul Ia din indus nu trebuie să depăşească de 2-2,5 ori
curentul nominal, nici chiar un timp scurt, deoarece – în caz contrar – comutaţia s-ar înrăutăţi foarte
mult, şi, în plus, încălzirea conductoarelor ar depăşi limitele admisibile.

La pornire, când turaţia este nulă, întreaga tensiune de alimentare se regăseşte pe rezistenţa
(destul de scăzută) a indusului.

Observaţie: la funcţionarea normală, cu o anumită turaţie, pe lângă tensiunea reţelei, în motor mai
apare – prin inducţie – şi o altă tensiune, numită contraelectromotoare, care se scade din tensiunea
de alimentare şi astfel, pe rezistenţa indusului se regăseşte o tensiune mult mai mică.

Rezultă valoarea curentului de pornire: .

Acest curent depăşeşte de 20 – 50 de ori curentul nominal, deci nu este admisibil pentru motor şi
nici pentru reţeaua care alimentează motorul.

4
-Motorul de current continuu cu excitație separată-

Reducerea curentului de pornire se poate face prin:

• reducerea tensiunii de alimentare U. Această metodă se poate aplica numai dacă tensiunea
U poate fi reglată după voie, cu o instalaţie specială.
• introducerea în circuitul principal al motorului a reostatului de pornire Rp.

Prin alegerea convenabilă a lui Rp curentul de pornire poate fi mult diminuat:

U
Ip  = (2-2,5)In.
Ra  R p

Această metodă se aplică la motoarele alimentate de la reţele cu tensiune constantă. Pe măsură ce

turaţia motorului creşte, reostatul Rp poate fi treptat scos din circuit astfel ca, la sfârşitul pornirii, el
să fie scurtcircuitat (fig.5).

I ex
U ex

R a
r3 r2 r1 n0 N
nn R
n3 a

R 3 n2 R 3

R 2
n 1 R 2
R 1
R 1
M
U M M M
a b n m M

fig.5

Figura 5. Pornirea M.c.c. prin înserierea în circuitul indusului a unui reostat în trepte:

a. schema de principiu;
b. diagrama pornirii în trepte a unui motor de c.c.

REGLAREA VITEZEI MOTOARELOR DE C.C.

Posibilităţile de variaţie a turaţiei rezultă din analiza termenilor relaţiei de dependenţă dintre turaţie
şi cuplu:

5
-Motorul de current continuu cu excitație separată-

Fig.6

Variaţia turaţiei se obţine prin:

 modificarea tensiunii de alimentare U. Dacă fluxul este constant, viteza variază

proporţional cu tensiunea aplicată. Această metodă se poate aplica practic numai la
motorul cu excitaţie separată;
 schimbarea rezistenţei din circuitul indusului Ra ( fig. 7);
 modificarea fluxului inductor F se face cu ajutorul reostatului de excitaţie. Viteza
variază invers proporţional cu fluxul, deci cu curentul de excitaţie. Prin această
metodă se obţine un reglaj al turaţiei peste valoarea nominală, până la 2 – 3 ori
turaţia nominală (fig. 2)

Fig.7